Curs nr.

5 martie 2009

SOCIETATILE COMERCIALE
Principalele cazuri de nulitate a societatilor comerciale

Majorarea si reducerea capitalului social;

Prelungirea anticipata a duratei de functionare a societatilor comerciale;

Fuziunea si divizarea societatilor comerciale;

Transformarea societatilor comerciale;

MAJORAREA SI REDUCEREA CAPITALULUI SOCIAL

MARIREA CAPITALULUI SOCIAL:

Poate fi determinata de cauze diverse, cum ar fi:
o Dezvoltarea si consolidarea fortei economice a societatii;
o Acumularea unei rezerve importante
o Inlaturarea unor dificultati financiare;

Pentru majorarea capitalului social trebuie indeplinite doua conditii:

sa existe o hotarare a adunarii asociatilor sau actionarilor;
actul modificator trebuie inregistrat la registrul comertului si publicat in Monitorul
Oficial;

Procedeele de majorare a capitalului social sunt grupate in doua categorii:

A. majorarea capitalului prin finantare exterioara, adica prin subscrierea de noi aporturi
in numerar sau in natura;
B. majorarea capitalului social prin autofinantare, adica, prin incorporarea in capitalul
social a rezervelor, a beneficiilor, sau prin compensarea creantelor asupra societatii
cu actiuni ale acesteia.
A. Majorarea capitalului prin finantare exterioara: capitalul social se poate
majora prin emisiunea de actiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a actiunilor
existente. Aceasta decizie de majorare a capitalului social prin emiterea de noi actiuni sau
prin marirea valorii nominale a actiunii se ia prin decizia adunarii generale extraordinare, in
conditiile de cvorum stabilite de legea 31/1990.
Actiunile emise pentru majorarea capitalului social prin aportul in numerar vor fi
oferite spre subscriere in primul rand actionarilor societatii. Acestia isi pot exercita dreptul de
preferinta numai in termenul oferit de hotararea adunarii generale. Acest termen poate sa
fie de cel putin o luna de la data publicarii in Monitorul Oficial. Dupa expirarea acestui
termen, actiunile pot fi oferite tertelor persoane, publicului.
1

Daca acest drept de preferinta nu este acordat, hotararea de majorare a capitalului

social este lovita de nulitate absoluta.
B. Majorarea capitalului social prin autofinantare:
Majorarea capitalului social prin incorporarea rezervelor: rezervele constau in
anumite sume de bani preluate din beneficiile societatii si au destinatiile prevazute de lege
sau de actul constitutiv. Intalnim trei feluri de rezerve:
Rezerve legale: se constituie in mod obligatoriu in cadrul societatilor pe actiuni
sau a celor cu raspundere limitata, prin preluarea din beneficiile societatii, in
fiecare an, a cel putin 5% din beneficii, pana cand acest fond atinge o cincime
din valoarea capitalului social.
Rezerve statutare: acestea se constituie in conditiile si cu destinatia stabilite
de actul constitutiv. Aceste rezerve pot fi folosite pentru acordarea de
dividende asociatilor sau actionarilor in anul sau anii cand se obtin beneficii.
Rezerve facultative: sunt stabilite prin decizia adunarii generale si au
destinatia precizata in decizia adunarii.
Majorarea capitalului social prin incorporarea beneficiilor (a profitului): o parte
din profit este destinata pentru acordarea de dividende actionarilor. Acea parte din profit
este transformata in actiuni. Acestea vor reveni proportional actionarilor si automat se
majoreaza capitalul social.
Majorarea capitalului social prin compensarea creantelor asupra societatii cu
actiunile acesteia: aceasta marire sau majorare reprezinta o incorporare in capitalul
societatii a datoriilor acesteia in schimbul unor creante. Creditorii societatii primesc actiuni
ale acesteia.
Aceasta operatie care este denumita conversia datoriilor asupra societatii in actiuni
ale acesteia prezinta avantaje atat pentru societate cat si pentru creditori. Prin aceasta
compensare, creditorii devin asociati sau actionari ai societatii cu toate drepturile si
obligatiile pe care le ofera aceasta calitate.
REDUCEREA CAPITALULUI SOCIAL:
Activitatea deficitara a societatii comerciale, cauzata de o proasta administrare ori
de o conjunctura nefavorabila, duce in cele mai multe situatii la pierderi din patrimoniu, ceea
ce inseamna ca capitalul social al societatii este mai mic.
In asemenea situatii, se impune fie reintregirea capitalului social, fie reducerea
capitalului social la nivelul activului existent.
Procedeele folosite pentru reducerea capitalului social: se folosesc procedee
diferite si sunt determinate de cauza care duce la reducerea capitalului social.
Daca aceasta reducere este determinata pierderi ale capitalului social,
reducerea se poate face prin:
2

Micsorarea numarului de actiuni sau de parti sociale;

Reducerea valorii nominale a actiunilor sau aporturilor sociale;

Dobandirea propriilor actiuni care este urmata de anularea acestora;

Daca reducerea nu este determinata de pierderi ale capitalului social, dar

asociatii doresc o reducere a capitalului social, aceasta se poate realiza prin:
a) Scutirea totala sau partiala a asociatilor la varsamintele datorate;
b) Restituirea catre asociati a unei cote parti din aporturile aduse;
Deoarece reducerea capitalului social atrage o micsorare a gajului, legiuitorul
prevede posibilitatea creditorilor de a face opozitie in instanta in termen de 2 luni de la data
publicarii in Monitorul Oficial.

PRELUNGIREA DURATEI SOCIETATII

Legea 31/1990 prevede ca in actul constitutiv trebuie precizat durata societatii. La
expirarea acestui termen, societatea se dizolva. Acest act trebuie publicat in Monitorul
Oficial.

Fuziunea societatilor comerciale

Fuziunea si divizarea sunt procedee juridice prin care se realizeaza desfiintarea
societatilor comerciale.

NOTIUNI:
Fuziunea este operatiunea prin care doua sau mai multe unitati comerciale
hotarasc separat transmiterea elementelor de activ de activ si de pasiv la una dintre
societati sau la infiintarea unei noi societati comerciale in scopul desfasurarii in comun a
activitatii respective.
Fuziunea poate interveni numai intre societati comerciale. Aceasta operatiune
imbraca doua forme:
a. Fuziunea prin anexare sau absortie: care consta in anexarea uneia sau mai multor
societati care isi inceteaza existenta, de catre o societate comerciala.
b. Fuziunea prin contopire, denumita si fuziunea prin crearea unei noi societati
comerciale, care consta in reunirea a doua sau mai mult societati comerciale care isi
inceteaza existenta pentru a forma o noua societate comerciala.

Divizarea societatilor: consta in impartirea intregului patrimoniu a unei societati

comerciale care isi inceteaza existenta, in doua sau mai multe societati comerciale existente
sau care se infiinteaza in acel moment. In aceasta situatie intalnim o divizare totala.
Formalitatile diviziunii si fuzionarii societatilor comerciale:
3

Fuziunea si divizare se hotaraste de fiecare societate in conditiile stabilite pentru

notificarea actului respectiv. Realizarea fuziunii sau divizarii implica anumite operatiuni care
trebuie indeplinite in conditiile stabilite de lege.
Aceste operatiuni sunt:
a) Intocmirea proiectului de fuziune sau de divizare de catre administrator.
b) Avizare si publicarea proiectului de fuziune sau divizare: Acest proiect trebuie semnat
de catre reprezentantii societatii si se depune la registrul comertului la care este
inmatriculata fiecare societate comerciala.
c) Opozitia asupra proiectului de fuziune sau de divizare: deoarece prin fuziune sau
divizare pot fi afectate interesele creditorilor, legea recunoaste dreptul acestora de a
face opozitie. Dreptul de opozitie se exercita in termen de 30 de zile de la data
publicarii in Monitorul Oficial.
d) Informarea asociatiilor despre conditiile si consecintele fuziunii sau divizarii: se
intocmeste un material care este inmanat fiecarui actionar sa-l studieze si eventual
sa le raspunde acestora despre acele intrebari la care au nelamuriri sau opinii
contrare.
e) Hotararea adunarii generale a asociatiilor: Aceasta hotarare este luata pe baza de
vot a adunarii generale, hotarare ce trebuie luata in cel mult 2 luni de zile de la
expirarea termenului prevazut de lege pentru opozitie. Daca s-a depasit acest
termen, hotararea adunarii poate fi declarata nula.
Hotararea trebuie luata in conditiile unei adunari generale extraordinare.
Efectele fuziunii si divizarii:
In cazul fuziunii prin anexare, societatea absorbanta dobandeste drepturile si este
tinuta de obligatiile societatii sau societatilor pe care le absoarbe, iar in cazul fuziunii prin
contopire, drepturile si obligatiile societatilor care isi inceteaza activitatea trec asupra noii
societati infiintate.
In cazul divizarii, societatile care dobandesc bunul, ca efect al divizarii, raspund fata
de creditori pentru obligatiile societatii care si-a incetat activitatea prin divizare. In situatia in
care nu se pot stabili societatea raspunzatoare pentru o anumita obligatie, societatile care
au dobandit bunurile prin divizare raspund solidar.

TRANSFORMAREA SOCIETATII SAU SOCIETATILOR

COMERCIALE
In cursul activitatii unei societati comerciale, anumite interese ale asociatilor pot
determina necesitatea schimbarii formei juridice a societatii. Aceste interese ale asociatilor
pot fi satisfacute pe cai diferite:
a) Prin dizolvarea sau lichidarea societatii comerciale existente;
b) Prin schimbarea formei juridice in conditiile stabilite de lege;

Curs nr.2

11 martie 2009
Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale

Faza dizolvarii societatii comerciale cuprinde anumite operatii care declanseaza si

pregatesc aceasta etapa. In aceasta faza personalitatea juridica nu este afectata.
Societatea nu mai desfasoara activitati comerciale noi. Faza lichidarii societatii comerciale
cuprinde anumite operatii de lichidare a patrimoniului societatii care privesc plata creditorilor
si impartirea eventualului sold activ intre asociati.
In aceasta faza societatea isi pastreaza personalitatea juridica dar aceasta este
subordonata cerintelor lichidarii. Dizolvarea si lichidarea sunt reglementate de dispozitiile
legii 31/1990 care se completeaza cu mentiunile cuprinse in actul constitutiv al societatii.

DIZOLVAREA SOCIETATILOR COMERCIALE

Priveste acele operatiuni care declanseaza acest proces si asigura premisele lichidarii
patrimoniului societatii. Aceste operatiuni se refera la hotararea de dizolvare a societatii
precum si la aducerea la cunostinta celor interesati.

Cauzele generale de dizolvare a societatilor comerciale:

Trecerea timpului stabilit pentru durata societatii:

Imposibilitatea realizarii obiectului de activitatea sau realizarea acestuia:

Declararea nulitatii societatii;

Hotararea adunarii generale;

Prin hotararea tribunalului;

Falimentul societatii
Societatea mai poate avea cauze speciale de dizolvare, din urmatoarele motive:

societatea nu mai are organe statutare sau aceste organe nu se mai pot intruni;

societatea comerciala nu a depus in cel mult 6 luni de zile de la expirarea termenelor

legale situatiile financiare;

societatea comerciala si-a incetat activitatea de o perioada de timp;

societatea nu mai are sediu social;

societatea nu si-a completat capitalul social.

 Caile dizolvarii societatii comerciale

Se dizolva prin trei cai:
1) dizolvarea de drept a societatii; are loc odata la expirarea termenului prevazut
pentru functionare, si de asemenea in momentul in care societatea nu si-a
majorat capitalul social.
2) dizolvarea prin vointa asociatilor:
3) dizolvarea pe cale judecatoreasca: o intalnim sub doua aspecte: societatea intra
in faliment sau cand asociatii nu se mai inteleg.
Hotararea judecatoreasca de dizolvare a societatii comerciale trebuie inscrisa in
registrul comertului si publicata in Monitorul Oficial.

Efectele dizolvarii societatii comerciale

Indiferent de modul in care se realizeaza dizolvarea societatii comerciale, se
produc urmatoarele efecte:
deschiderea procedurii lichidarii in care consiliul de administratie sau directoratul
are obligatia de a convoca adunarea generala a actionarilor pentru desemnarea
lichidatorilor.
Interdictia unor operatiuni comerciale noi: din momentul dizolvarii, administratorii,
consiliul de administratie sau directoratul nu mai pot intreprinde activitati comerciale
noi. Incalcarea acestei interdictii are drept consecinta raspunderea personala si
solidara a persoanelor care au produs aceste evenimente.

LICHIDAREA SOCIETATILOR COMERCIALE

Consta intr-un ansamblu de operatiuni care au ca scop finalizarea operatiunilor
comerciale aflate in desfasurare la data dizolvari, incasarea creantelor societatii,
transformarea bunurilor societatii in bani, la plata datoriilor societatii si la impartirea activului
net intre asociati.

Principiile generale ale lichidarii societatilor comerciale

a. Personalitatea juridica a societatii va exista in continuare pentru nevoile
lichidarii: nevoile lichidarii patrimoniului societatii si pentru ocrotirea drepturilor
asociatilor si al creditorilor societatilor impun necesitatea mentinerii personalitatii
juridice. Mentinerea personalitatii juridice are urmatoarele consecinte:
i. Societatea comerciala isi conserva atributele de identificare: isi pastreaza
firma, sediul social si nationalitatea
Legea cere ca toate actele emise de societate sa arate ca societatea este in
lichidare.
6

ii. Patrimoniul societatii continua sa apartina societatii si poate constitui un gaj al

creditorilor.
iii. Organele societatii nu isi inceteaza activitatea: adunarea generala numeste
lichidatorii si stabileste puterile acestora pentru realizarea operatiunilor de
lichidare.
Administratorii, directorii sau directoratul societatii isi continua activitatea pana la
intrarea in functie a lichidatorilor. Cenzorii isi continua activitatea de control asupra gestiunii
societatii.
b. Lichidarea societatii se face in interesul asociatilor: interesul asociatilor imprima
specificul acestei lichidari si o deosebeste de procedura falimentului deoarece
ocroteste exclusiv interesele asociatilor, asta deoarece lichidarea societatii poate fi
ceruta numai de catre asociati, si niciodata nu poate fi ceruta de catre creditori.
Asociatii constituiti in adunarea generala sunt in drept sa-i numeasca pe lichidatori
si sa le stabileasca puterile acestora.
Legea permite asociatilor sa stabileasca in actul constitutiv conditiile lichidarii
societatii.
c. Lichidarea societatii este obligatorie, nu facultativa;

Modificarile produse de trecerea la faza de lichidare a societatilor

comerciale
Modificarea obiectului si scopului societatii: din momentul in care societatea a intrat
in lichidare, activitatea ei nu se mai poate desfasura in conditiile initiale stabilite prin
actul constitutiv. Activitatea pe care o desfasoara societatea comerciala va fi
subordonata cerintelor lichidarii.
Obiectul activitatii societatii se restrange, adica activitatea societatii se limiteaza la
acele operatiuni comerciale aflate in derulare.
Pentru a preveni pe terti asupra situatiei in care se afla societatea, legea prevede
ca dupa anuntarea in registrul comertului si publicarea in Monitorul Oficial, ca pe toate
actele care emana de la societate sa fie mentionat :societate aflata in lichidare.
De vreme ce obiectul activitatii desfasurat de societate este restrans, nu se mai
urmareste realizarea unui profit ci se finalizeaza lichidarea societatii.
Inlocuirea administratorilor cu lichidatorii: potrivit legii 31/1990 operatiunile de
lichidare a societatii precum si administrarea societatii aflate in lichidare se realizeaza
de catre lichidatori.
Dupa numirea lor, lichidatorii ii inlocuiesc pe administratori. Lichidatorii intra in
functie dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate care sunt prevazute de lege.
7

 Predarea gestiunii societatii: inlocuirea administratorilor de catre lichidatori reclama

predarea gestiunii societatii catre lichidatori. In acest scop, administratorii si
lichidatorii trebuie sa intocmeasca anumite documente de predare primire: dupa
intrarea in functie a lichidatorilor, lichidatorii sunt obligati ca impreuna cu
administratorii societatii sa faca un inventar si sa intocmeasca un bilant.
In cazul societatilor pe actiuni sau in comandita pe actiuni, legea prevede o
obligatie speciala a administratorilor: sa prezinte lichidatorilor o dare de seama asupra
gestiunii societatii pentru perioada cuprinsa intre data ultimei situatii financiare aprobata de
adunarea generala si data inceperii lichidarii.
Lichidatorii ai dreptul sa accepte darea de seama respectiva, iar cand nu sunt de
acord, sa o conteste in instanta.
In cazul in care societatile comerciale a caror activitate s-a desfasurat in baza unei
autorizatii de mediu, lichidatorii au obligatia sa ia masuri pentru efectuarea unui bilant de
mediu.

Statutul lichidatorilor
Lichidatorii sunt persoane insarcinate sa organizeze si sa conduca operatiunile de
lichidare a societatilor comerciale. Lichidator poate fi o persoana fizica sau una juridica.
Lichidatorul persoana fizica precum si persoana fizica care este desemnata de lichidatorul
persoana juridica, trebuie sa fie lichidatori autorizati in conditiile legii.
Statutul juridic al lichidatorului este reglementat de ordonanta de urgenta a
guvernului nr.86/2006 privind organizarea activitatilor practicienilor in insolventa. Lichidatorii
sunt numiti de adunarea generala a asociatilor sau actionarilor. In situatii deosebite sunt
numiti de catre tribunal.

Puterile lichidatorilor
I. Trebuie sa execute si sa finalizeze toate operatiunile de comert referitoare la data
lichidarii.
II. Lichidatorii trebuie sa lichideze si sa incaseze creantele societatii.
III. Lichidatorii sunt indreptatiti sa vanda prin licitatie publica toate bunurile mobile si
imobile care apartin societatii.
IV. Lichidatorii sunt in drept sa stea in judecata si sa fie actionati in judecata in numele
societatii.
Legea 31/1990 prevede ca lichidatorii au aceeasi raspundere ca si administratorii
societatii comerciale.

Lichidarea activului si pasivului societatii comerciale

Scopul operatiunilor de lichidare a activului si pasivului societatii este prefacerea
bunurilor societatii in bani, achitarea datoriilor societatii si repartizarea activului net
asociatilor.
8

Lichidarea activului si a pasivului societatii se realizeaza de catre lichidatori, nu de

catre instanta.

Lichidarea activului societatii: presupune transformarea bunurilor

societatii in bani precum si incasarea creantelor pe care societatea le are
fata de terti.

transformarea bunurilor societatii in bani: se realizeaza pe calea licitatiei publice,

adica lichidatorii vor putea sa vanda prin licitatie publica bunurile imobile si mobile
precum si orice avere a societatii. Legea permite vanzarea bunurilor societatii atat
individual cat si in bloc.

Incasarea creantelor: lichidatorii sunt obligati sa urmareasca ca la scadenta acelor

obligatii, sa incaseze acele creante

Lichidarea pasivului societatii: se intelege plata datoriilor societatii catre

creditori. Aceasta plata se face din sume de bani rezultate din lichidarea
activului societatii.

La incetarea existentei societatii, ca urmare a dizolvarii si lichidarii, asociatii sunt

indreptatiti sa li se asigure valoarea aporturilor efectuate la constituirea societatii sau cu
ocazia majorarii capitalului social, sau/si sa primeasca acea parte care li se cuvine din
eventualul profit al societatii.

Inchiderea lichidarii societatilor comerciale

Dupa terminarea operatiunilor de repartizare a activului net catre asociati,
procedura lichidarii societatii este incheiata. Mai ramanand de indeplinit urmatoarele
formalitati:

Radierea societatii din registrul comertului: dupa terminarea lichidarii, lichidatorii

trebuie sa ceara radierea societatii din registrul comertului. Indeplinirea acestei
activitati este obligatorie. Radierea societatii trebuie ceruta oficiului comertului in
termen de 15 zile de la data ultimului act de lichidare care este repartizarea activului
net catre asociati.
De la data radierii, inceteaza personalitatea juridica a societatii comerciale.

Luarea masurilor de conservare a registrelor si documentelor societatii: registrele si

actele societatii trebuie depuse pentru pastrare in conditiile stabilite de lege:

in cazul societatilor in nume colectiv, in comandita simpla si cu raspundere

limitata, registrele si actele societati se depun pentru a fi pastrate la unul dintre
asociati, care este desemnat prin votul asociatilor.

In cazul societatii pe actiuni si in comandita pe actiuni, registrele prevazute de

lege vor fi depuse la oficiul registrului comertului la care a fost inregistrata societatea.
Orice persoana care este interesata de aceste registre va putea viziona, studia pe
acestea numai cu autorizarea judecatorului delegat.

Curs nr. 3

19 martie 2009
SOCIETATEA IN NUME COLECTIV

Definitie:
Este o societate constituita prin asocierea pe baza deplinei increderi a doua sau
mai multor persoane care pun in comun anumite bunuri pentru a desfasura o activitate
comerciala cu scopul obtinerii unui profit si in care asociatii raspund nelimitat si solidar.

Caracterele juridice ale societatii in nume colectiv:

Societatea se bazeaza pe deplina incredere intre asociati:

Capitalul social al societatii este divizat in parti de interes de valoare

egala;
Obligatiile societatii sunt garantate cu patrimoniul social al societatii si
cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor: daca nu face fata sa raspunda cu
patrimoniul fata de creditorii sai, atunci intervine raspunderea asociatilor;

Constituirea societatii in nume colectiv:

Se constituie prin contract de societate sau act constitutiv care se incheie in
forma autentica.

Asociatii societatii :
Pot fi asociati persoanele fizice sau juridice care pot fi comercianti sau
necomercianti. Pot fi asociati deci si alte tipuri de societati comerciale (societate pe actiuni
sau cu raspundere limitata, dar daca acea societate devine asociat intr-o societate in nume
colectiv, atunci asociatii raspund nelimitat si solidar).

Firma societatii in nume :

Trebuie sa cuprinda numele a cel putin un asociat urmat de cuvintele Societate
in nume colectiv scris in intregime. Se poate si ca la firma societatii sa fie trecut numele
unei terte persoane. Daca aceasta accepta ca numele sau sa figureze pe firma acestei
societati, atunci si ea va raspunde nelimitat si solidar.

Capitalul social al societatii :

Trebuie mentionat in actul constitutiv: in acesta trebuie mentionat aportul adus de
fiecare asociat. Aportul poate consta in orice bun de valoare economica care prezinta
interes pentru societate (aport in numerar, in natura, in creante, aport in industrie sau
munca).
Dupa redactarea si autentificarea actului constitutiv se depune la registrul
comertului si va face obiectul publicitatii. Dupa inmatricularea in registrul comertului,
societatea dobandeste personalitate juridica.
10

Functionarea societatilor in nume colectiv:

Legea 31/1990 nu reglementeaza adunarea generala a asociatilor, din cauza
numarului redus de asociati. In aceasta forma de societate, deciziile se iau prin votul
asociatilor care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social, in urmatoarele cazuri:
a. Pentru alegerea administratorului sau administratorilor, pentru stabilirea
puterii acestora precum si a duratei administrarii;
b. Pentru revocarea administratorilor, dar in situatia in care acestia nu au
fost numiti prin actul constitutiv;
c. Pentru rezolvarea divergentelor care pot aparea intre administratori;
d. Pentru aprobarea bilantului societatii;
e. In toate cazurile de tragere la raspundere a administratorilor;
in unele situatii exceptionale, decizia se ia cu votul tuturor asociatilor cu
majoritate de voturi, in urmatoarele situatii:
1)

Cand administratorii au fost numiti prin actul constitutiv;

2)

In cazul modificarii actului constitutiv al societatii;

Asociatul care intr-o operatiune determinata are pe cont propriu sau pe contul altei
persoane interese contrare cu cele ale societatii, nu poate lua parte la nicio deliberare sau
decizie privind aceasta activitate.

Administrarea societatii in nume colectiv:

Poate fi incredintata unuia sau mai multor administratori care pot fi asociati sau
neasociati, persoane fizice sau persoane juridice.
Daca prin actul constitutiv sunt numiti mai multi administratori, asociatii trebuie sa
stabileasca daca acestia lucreaza impreuna sau individual. Daca lucreaza impreuna,
decizia trebuie luata in unanimitate.
Cand sunt mai multi administratori si trebuie sa se ia o decizie si sunt neintelegeri
intre ei se apeleaza la votul majoritatii asociatilor.
Puterile administratorilor: acestia pot face toate operatiunile necesare pentru
realizarea obiectului de activitate, in afara de acele restrictii prevazute de lege sau de actul
constitutiv. Daca in actul constitutiv nu s-a precizat care administrator are dreptul de
reprezentare al societatii, atunci toti administratorii pot reprezenta societatea.

Controlul gestiunii societatii :

In acest tip de societate legea 31/1990 nu precizeaza ca societatea este obligata la
cenzori sau auditori interni. De regula, controlul gestiunii societatii, se face de catre asociati,
daca acestia au cunostinte sa desfasoare o asemenea activitate.

11

Drepturile asociatilor :
A.

Dreptul de a participa la deliberari si la luarea deciziilor:;

B. Dreptul la beneficii: daca activitatea comerciala a societatii este

performanta si sunt obtinute beneficii, atunci asociatii au dreptul la dividende.
C. Dreptul de a folosi fondurile societatii: asociatii au dreptul sa
foloseasca fondurile societatii pentru activitatea pe care o desfasoara societatea.
Aceasta activitate de folosire a fondurilor societatii trebuie adusa la cunostinta si
celorlalti asociati.
In actul constitutiv poate fi inclusa o clauza prin care asociatii pot folosi fondurile
societatii si in interes personal al asociatului. Aceasta activitate trebuie adusa la cunostinta
celorlalti asociati si sa nu treaca peste baremul impus in actul constitutiv.

Obligatiile asociatiilor :
1) Obligatia de efectuare a aportului promis: asociatii trebuie sa aduca
in societate toate sumele de bani sau acele bunuri pe care le-au promis la
constituirea societatii in nume colectiv;
Pentru nerespectarea obligatiei privind efectuarea aportului, asociatul culpabil va
raspunde pentru toate prejudiciile aduse societatii.
2) obligatia de a nu aduce atingere patrimoniului societatii: deoarece
patrimoniul societatii este distinct fata de patrimoniul asociatilor. In aceste conditii,
niciun asociat nu are dreptul sa foloseasca patrimoniul societatii in interes personal,
mai putin clauzele redactate mai sus cuprinse in contractul respectiv.
3) Obligatia de a nu face concurenta societatii: pentru protejarea
intereselor societatii, legea interzice asociatului sa ia parte la constituirea altei
societati cu raspundere limitata care are un obiect de activitate asemanator (asociatul
nu are voie sa participe la constituirea altei societati comerciale cu obiect de
activitate asemanator. Dar, cu acordul celorlalti asociati, asociatii poate sa participe
la constituirea unei societati cu raspundere limitata).

Raspunderea pentru obligatiile societatii :

Intalnim doua tipuri de raspundere:
O raspundere directa a societatii comerciale pentru obligatiile
acesteia;
O raspundere indirecta a asociatiilor pentru obligatiile societatii
pe care aceasta nu le poate onora. Avand o raspundere nelimitata si
solidara, asociatul va raspunde cu toate bunurile sale mobile si imobile,
prezente si viitoare.

12

Cesiunea partilor de interes a asociatului :

Prin cesiunea partii de interes sunt transmise toate drepturile si obligatiile aferente
calitatii de asociat. Cesionarul dobandeste calitatea de comerciant, iar cedentul pierde
aceasta calitate.
Cesiunea partilor de interes se realizeaza printr-un contract de cesiune prin care
asociatul cedent se obliga in schimbul unui pret sa transmita partea sa de interes
cesionarului care devine asociat al societatii in nume colectiv.
Pentru a deveni opozabila tertilor, cesiunea partilor de interes trebuie notificata
societatii (adusa la cunostinta) chiar daca exista acel consimtamant prealabil al asociatilor.
De asemenea, cesiunea partii de interes trebuie mentionata in registrul comertului
si va produce efecte din momentul inmatricularii in registrul comertului.

Efectele cesiunii partii de interes:

Pierderea calitatii de asociat a cedentului si dobandirea acestei calitati
de catre cesionar care devine asociat cu toate drepturile si obligatiile aferente.
Asociatul cedent ramane raspunzator fata de terti pentru toate
operatiunile desfasurate de societate anterior cesiunii.

Retragerea asociatului din societate:

Este definita ca fiind iesirea voluntara a unui asociat din societate cu consecintele
incetarii calitatii sale de asociat. Se poate realiza oricand pe durata activitatii societatii
comerciale in nume colectiv.
In urma retragerii, asociatul are dreptul la partea sa de interes iar capitalul social al
societatii se reduce in mod corespunzator.
Conditiile retragerii asociatului din societate:

In toate cazurile prevazute de actul constitutiv: la intocmirea actului

constitutiv asociatii pot cuprinde o clauza in care sa mentioneze conditiile in care se
pot retrage din societate (conditie de timp, in functie de capitalul social)

Prin acordul tuturor asociatilor:

Prin hotararea tribunalului: daca asociatul care vrea sa se retraga nu a

gasit intelegere la ceilalti asociati poate apela la instanta.
Excluderea asociatului din societate: in cazurile in care un asociat nu isi
indeplineste obligatiile fata de societate, ori savarseste anumite fapte impotriva
intereselor societatii, se poate trece la excluderea asociatului sau asociatilor din
societate.

13

Cazurile de excludere a asociatului din societate:

Neefectuarea aportului la care s-a obligat: asociatul care nu aduce in

societate aportul la care s-a angajat va putea fi exclus din societate. Aceasta masura
a excluderii nu inlatura suportarea de catre asociat a consecintelor intarzierii la
efectuare aportului.
Asociatul exclus ramane obligat la plata despagubirilor si eventual a
dobanzilor.

Supunerea asociatului la procedura falimentului: daca un asociat este o

persoana juridica si aceasta intra in procedura falimentului.

Imixiunea asociatului in administrarea societatii, folosirea bunurilor

societatii sau savarsirea unor acte de concurenta. Pentru anumite fapte calificate ca
o lipsa de loialitate fata de societate, asociatul poate fi exclus

Savarsirea de catre asociatul administrator a unor fapte pagubitoare

pentru societate. Asociatul care are si calitatea de administrator a savarsit o frauda in
dauna societatii sau se foloseste de capitalul societatii in interes personal.

Exercitarea de catre creditorul personal al asociatului a opozitiei

impotriva hotararii de prelungire a duratei societatii: un creditor al asociatului se
poate opune in situatia in care acea societate in nume colectiv se apropie de
finalizarea unui act functional. Atunci asociatii se gandesc sa mareasca durata de
functionare. Din moment ce devine publica, creditorul unui asociat se opune. Daca sa opus in instanta, ceilalti asociati nu au posibilitatea decat sa dizolve societatea sau
sa excluda din asociatie pe acel asociat pentru ca aceasta sa mearga mai departe.
Excluderea se face prin hotarare judecatoreasca care trebuie sa ramana
definitiva si se va depune in termen de 15 zile la registrul comertului, iar la cererea societatii
se poate publica in monitorul oficial.
Efectele excluderii asociatului din societate:
1. persoana exclusa din societate pierde calitatea de asociat dar ea are
dreptul la beneficii si eventual va suporta pierderile pana in ziua excluderii sale;
2.

asociatul exclus are dreptul sa i se restituie contravaloarea partii de

interes;
3. daca la data excluderii exista anumite operatii in curs de desfasurare,
asociatul este obligat sa suporte consecintele si nu isi va putea retrage partea de
interes decat dupa terminarea acestei activitati;

Dizolvarea si lichidarea societatii in nume colectiv:

De revazut dizolvarea si lichidarea societatii comerciale partea generala;

14

Societatea in comandita simpla

Definitie:
Societate constituita prin asocierea pe baza deplinei increderi a doua sau mai
multor persoane care pun in comun anumite bunuri pentru desfasurarea unor activitati
economice sau comerciale in scopul impartirii beneficiilor, si in care asociatii raspund
diferit si anume:
- nelimitat si solidar asociatii comanditati
- raspund numai in limita aportului adus asociatii comanditari.

Caractere juridice ale societatii in comandita simpla:

A. asocierea se bazeaza pe increderea deplina a asociatilor comanditati si
comanditari;
B. capitalul social al societatii este divizat in parti de interes;
C. raspunderea asociatilor este diferita: nelimitat si solidar asociatii
comanditati si raspund numai in limita aportului adus asociatii comanditari
Aceasta asociatii a aparut inca din evul mediu, atunci cand anumite persoane nu
aveau dreptul sa desfasoara activitati comerciale. Atunci au instituit acest contract in
comandita, in care aceste categorii (militari, nobili) contribuiau cu bani si raspundeau
nelimitat si solidar, iar acei asociati comanditari care erau asociati si executau efectiv
actiunea, nu raspundeau decat in limita aportului si actiunilor intreprinse.

Constituirea societatii in comandita simpla:

Se constituie prin contract de societate sau act constitutiv care se incheie in
forma autentica. Asociatii unei asemenea societati pot fi persoane fizice dar si juridice.
Numarul asociatilor nu este stabilit de lege dar este obligatoriu ca societatea sa aiba cel
putin un asociat comanditat si un asociat comanditar.

Firma societatii :
Trebuie sa cuprinda numele a cel putin un asociat comanditat urmat de
mentiunea societate in comandita simpla scrisa in intregime.
Daca un asociat comanditar este de acord sa fie trecut pe firma societatii, si acesta
devine unul cu raspundere nelimitata si solidara. In aceasta situatie se afla si terta persoana
care isi trece pe firma societatii numele sau.

Administrarea societatii in comandita simpla:

Administratorii acestei societati nu pot proveni decat din randul asociatilor
comanditati. Ori sun numiti prin actul constitutiv ori sunt alesi prin votul administratorilor.

Functionarea societatii in comandita simpla:

Nici in aceasta forma de societate legea 31/1990 nu legalizeaza adunarea
generala. Si in aceasta societate, luarea deciziilor se iau prin votul majoritatii absolute a
asociatilor, si anume:
a. alegerea administratorului sau administratorilor;
b. rezolvarea acelor divergente aparute intre administratori;
15

c.
d.

aprobarea bilantului societatii;

pentru raspunderea administratorilor;

Controlul gestiunii societatii :

Se exercita de catre oricare asociat care nu are atributii de administratori, inclusiv
asociatii comanditari.

Drepturile si obligatiile asociatilor:

Retragerea asociatilor din societate:

Cesiunea partii de interes:

Excluderea asociatului din societate:

Dizolvarea si lichidarea societatii:

Identice cu cele de la
societatea n nume colectiv

Curs nr. 4

24 martie 2009
Societatea pe actiuni

Definitie:
Este acea societate constituita prin asocierea a doua sau mai multor persoane care
contribuie la formarea capitalului social pentru desfasurarea unor activitati comerciale in
scopul obtinerii unui profit si in care asociatii raspund numai in limita aportului pe care l-au
depus la constituirea societatii comerciale.

Caractere juridice ale societatii pe actiuni :

Societatea se constituie dintr-un numar minim de asociati, care poarta denumirea de
actionari.
Capitalul social al societatii este divizat in actiuni care sunt negociabile si
transmisibile. ;
Raspunderea actionarilor pentru obligatiile societatii este limitata: vor raspunde
numai in limita aportului depus la constituirea societatii.

Constituirea societatii comerciale pe actiuni :

Legea 31/1990 prevede doua modalitati de constituire a societatii pe actiuni:

O constituire obisnuita sau simultana;

O constituire prin subscriptie publica sau o constituire continuata.

16

Pentru realizarea constituirii, este necesar sa fie intocmit actul constitutiv in care
sa fie mentionate anumite mentiuni sau clauze referitoare la:
a) Asociatii: societatea pe actiuni trebuie sa aiba minim 2 asociati care pot fi
persoane fizice sau persoane juridice;
b) Firma societatii (denumirea ei) se compune dintr-o denumire proprie care
trebuie sa fie deosebita de firma altui comerciant, urmata de mentiunea
scrisa in intregime societate pe actiuni sau prescurtat SA.
c) Capitalul social al societatii nu poate fi mai mic de echivalentul in lei a
25.000 euro.
La constituirea societatii, capitalul social varsat de actionari nu trebuie sa fie mai mic de
30% din capitalul social subscris. Diferenta de capital social trebuie varsata in capitalul
social al societatii in 12 luni pentru aportul in numerar si in 2 ani pentru aportul in natura.
d) aporturile asociatilor: acestea pot fi in numerar, in natura si in creante.
La societatile pe actiuni care se constituie prin subscriptie publica, aportul
in creante nu este permis.
e) actiunile societatii trebuie mentionate in actul constitutiv atat ca numar
cat si ca valoare.
f) Administratorii societatii: in actul constitutiv trebuie mentionat ce sistem
de administrare se foloseste, ce administrator reprezinta societatea,
precum si puterile acestora.
g) Clauze privind gestiunea societatii: tot ceea ce inseamna organe de
control: cenzori, auditori interni sau externi.
Modalitatile de constituire a societatii pe actiuni :
Constituirea simultana: daca doi sau mai multi asociati, actionari au de gand
sa constituie o societate pe actiuni si indeplinesc conditiile necesare, in primul rand a
capitalului minim, trec la acele formalitati de constituire (intocmesc actul constitutiv,
apeleaza la un notar, avocat care sa ii ajute). Cand actul este finalizat il depun la registrul
comertului, daca au avizul acestuia, va face publicitatea acestei inscrieri, dupa publicitate
societatea va primi avizul judecatorului delegat si va fi inregistrata la registrul comertului.
Constituirea prin subscriptie publica : pentru a se constitui o asemenea
societate trebuiesc parcurse urmatoarele faze:
a) Intocmirea si publicarea prospectului de emisiune;
b) Subscrierea actiunilor;
c) Validarea subscriptiei si aprobarea actelor constitutive de catre adunarea
subscriitorilor;
17

 Intocmirea si publicarea prospectului de emisiune : prospectul de

emisiune al actiunilor este inscrisul care cuprinde o oferta care este adresata publicului
pentru ca acesta sa subscrie din actiunile societatii;
Acest prospect este intocmit de catre fondatori si se incheie in forma autentica.
Acesta este inaintat catre registrul comertului, este verificat de catre judecatorul delegat si
daca corespunde, atunci acesta poate fi publicat.

Subscrierea actiunilor : reprezinta acea manifestare de vointa a unor

persoane care se obliga sa devina actionari ai viitoarei societati comerciale pe actiuni prin
efectuarea unui aport la capitalul social in schimbul caruia va primi actiuni.
Conditiile subscrierii: fiecare subscriitor sau acceptant trebuie sa verse in
numerar jumatate din valoarea actiunilor subscrise la CEC sau la o banca comerciala,
cealalta jumatate din valoarea capitalului social trebuie varsata in termen de 12 luni de la
inmatricularea societatii.
Validarea subscriptiei si validarea actelor de catre adunarea constitutiva:
convocarea acestei adunari se face de catre fondatori printr-o instiintare adresata in
Monitorul Oficial si in cel putin 2 ziare de larga circulatie cu 15 zile inainte de data convocarii
adunarii.
Data adunarii constitutive nu poate depasi 2 luni de la incheierea subscrierii
publice.
Atributiile adunarii constitutive:
-

verificarea existentei varsamintelor ofertantilor;

examinarea si validarea aportului expertilor pentru bunurile in natura aduse ca aport.

Discutarea si aprobarea actului constitutiv al societatii;

Numirea administratorilor si a cenzorilor

Desfasurarea adunarii constitutive: pentru buna desfasurare a adunarii

constitutive este necesara numirea unui presedinte si a doi secretari. Adunarea constitutiva
este legal intrunita daca sunt prezenti jumatate plus unul din acceptantii ofertei publice si se
pot adopta hotarari ale adunarii constitutive prin votul majoritatii simple al celor prezenti.
Indiferent de numarul de actiuni subscrise, fiecare acceptant are drept la un vot in
adunarea constitutiva. Este permisa reprezentarea prin procura speciala dar niciun acceptat
nu poate reprezenta mai mult de cinci acceptanti.
Actul constitutiv este inaintat la registrul comertului, primeste avizul judecatorului
delegat, societatea este inregistrata la registrul comertului si va fi publicata in Monitorul
Oficial.
Drepturile fondatorilor: in afara de acele drepturi cuvenite ca actionari, fondatorii
au dreptul si la o remuneratie pentru activitatea depusa privind constituirea societatii pe
actiuni.
18

Fondatorii au dreptul si la o cota din profitul net al societatii, care va trebui

mentionata in actul constitutiv, dar care nu poate depasi 6% din profitul net si nu mai mult
de 5 ani.
Obligatiile fondatorilor: acestia trebuie sa indeplineasca toate conditiile prevazute
de lege pentru constituirea societatii comerciale pe actiuni. Fondatorii sunt obligati sa
predea administratorilor toate documentele intocmite pe perioada subscriptiei publice si de
constituire a societatii.
Raspunderea fondatorilor: acestia raspund pentru toate actele intocmite pe
durata functionarii societatii precum si atunci cand aceasta se formeaza.
Fondatorii, precum si primii membrii ai consiliului de administratie sau ai
directoratului raspund solidar fata de societate si fata de terte persoane pentru subscrierea
integrala a capitalului social precum si pentru efectuarea varsamintelor stabilite de lege
precum si pentru examinarea corecta a valorii aporturilor in natura.
Adunarea generala a actionarilor nu va putea da descarcare fondatorilor precum si
primilor administratori timp de 5 ani.

Actiunile emise de societate:

Definitie: actiunea este un titlu reprezentativ al contributiei asociatului si constituie
o fractiune a capitalului social care confera posesorului calitatea de actionar.
Caracterele actiunilor:
o Sunt fractiuni ale capitalului social care au o valoare nominala, de aceea legea
instituie un plafon minim al valorii unei actiuni, si anume 0,10 RON.
o Actiunile sunt fractiuni egale ale capitalului social: pentru a asigura drepturi egale
asociatilor.
o Actiunile sunt indivizibile: pentru o buna functionare a societatii.
o Actiunile sunt titluri negociabile: pot fi tranzactionate pe piata de capital.
Clasificarea actiunilor:
Actiuni ordinare: acestea pot fi si ele de doua feluri:
-

actiuni nominative: pe acest tip de actiuni este mentionat numele, prenumele si

domiciliul persoanei fizice, sau denumirea si sediul persoanei juridice,

actiuni la purtator: sunt acele actiuni care nu au in evidenta numele sau date de
identificare a proprietarului.

19

 Actiuni preferentiale: sunt reglementate de legea 31/1990 ca fiind acele

actiuni cu dividend prioritar dar fara drept de vot. Acest tip de actiuni pot
reprezenta cel mult o patrime din capitalul social.
Conditiile necesare emiterii actiunilor:
a. Actiunile pot fi eliberate numai dupa inregistrarea in registrul comertului,
pentru protejarea actionarilor, pentru a nu fi pusi in situatia de a
dobandi actiuni la o societate care nu are persoana juridica.
b. Actiunile nu pot fi emise pentru o suma mai mica decat valoarea lor
nominala.
c. Emiterea de actiuni noi pentru majorarea capitalului social este interzisa
pana la achitarea actiunilor din emisiunea precedenta. Nu pot fi emise
actiuni noi pana cand cele vechi nu au fost achitate integral.
Drepturile actionarilor:
A. Dreptul de a participa la adunarea generala a actionarilor: toti actionarii au
dreptul de a participa ordinara sau extraordinara;
B. Dreptul la exercitarea votului: orice actionar care si-a finalizat aportul promis la
constituirea societatii are drept de vot in cadrul adunarii generale sau extraordinare.
C. Dreptul la informare: fiecare actionar are dreptul de a fi informat despre activitatea
societatii. Poate cere administratorilor situatia economica, ce contracte sunt in
desfasurare, cum se sta din punct de vedere financiar, si de asemenea, in apropierea
de adunarea generala ordinara care valideaza bilantul contabil pe anul trecut, are
dreptul la o documentare de la administratori raportata la acel bilant contabil al
societatii.
D. Dreptul la dividende: orice actionar al societatii are dreptul la dividende in raport cu
contributia sa la capitalul social al societatii.
E. Dreptul asupra partii ce i se cuvine din lichidarea societatii: daca societatea a
intrat in lichidare, raportat la aportul sau adus la constituire, ii revine o suma de
bunuri care raman in urma lichidarii.
Obligatiile actionarilor:
-

Obligatia de a varsa aportul pe care l-a promis la constituirea societatii. In prima faza
trebuie sa aduca cel putin 30% iar ulterior sa aduca intreg capitalul pe care la promis.

Obligatia de a respecta actul constitutiv si deciziile adoptate in cadrul adunarii

generale ordinare sau extraordinare a asociatilor.

Obligatia de a suporta pierderile societatii pana la limita aportului adus la constituirea

societatii.

20

Adunarea generala a actionarilor :

Exista trei tipuri de adunare generala: ordinara, extraordinara si speciala.
Adunarea ordinara se intruneste cel putin o data pe an in cel mult 5 luni de la
incheierea anului financiar. Trebuie sa fie cel putin jumatate din actionari iar decizia se ia cu
cel putin o patrime din cei prezenti. Daca nu avem cvorum, se convoaca o a doua adunare
la care nu se mai tine cont de majoritatea actionarilor prezenti.
Adunarea generala extraordinara se tine ori de cate ori este nevoie, cand
implica acest lucru, pentru luarea unor decizii importante pentru viata economica a
societatii. . Trebuie sa fie cel putin jumatate din actionari iar decizia se ia cu cel putin o
patrime din cei prezenti. Daca nu avem cvorum, se convoaca o a doua adunare la care
decizia se ia cu o cincime din cei prezenti.
Adunarea generala speciala sunt destinate anumitor categorii de actionari (cei
care au actiuni nominative, actiuni la purtator, actiuni preferentiale).

Curs nr.5

3 aprilie 2009

Modalitatile de administrare a societatilor pe actiuni :

Exista un sistem unitar in care administrarea se face printr-un consiliu de
administratie care la randul sau deleaga o parte din atributii directorilor.
Un sistem dualist in care administrarea se face printr-un directorat si un consiliu
de supraveghere.
Prin ultima modificare a legii 31.1990 sunt mentionate doua feluri de administrare
a societatii pe actiuni:

Un sistem unitar: in acest sistem, societatea pe actiuni este

administrata de unul sau mai multi administratori, numarul acestora fiind intotdeauna
impar. Cand sunt mai multi administratori, acestia constituie un consiliu de
administratie.
Societatile pe actiuni ale caror situatii financiare anuale fac obiectul unei obligatii
legale de auditare sunt administrate de cel putin trei administratori.
Administratorii sunt numiti prin actul constitutiv sau de catre adunarea
generala a asociatilor. Durata functiei de administrator este de 4 ani, cu exceptia primilor
administratori care este de 2 ani.
Administratorii pot fi revocati oricand de catre adunarea generala a
asociatilor. Consiliul de administratie alege unul dintre membrii sai ca presedinte.
Consiliul de administratie se intruneste cel putin o data la trei luni.
Consiliul de administratie poate delega conducerea societatii unuia sau mai
multor directori, numind pe unul dintre acestia director general. Directorii pot fi numiti
21

dintre membrii consiliului de administratie sau din afara consiliului de administratie.

Directorii pot fi revocati oricand de catre consiliul de administratie.
Daca societatea pe actiuni trebuie supusa auditului financiar extern, atunci este
obligatoriu numirea directorilor.
Durata mandatorilor directorilor nu este precizata in actul constitutiv. Ramane la
dispozitia consiliului de administratie sa stabileasca durata mandatului. De regula,
functia de director are ca durata exact cat are consiliul de administratie.
Remunerarea directorilor ramane la dispozitia consiliului de administratie. El
nu poate fi si salariat al societatii. Persoanele care nu pot fi fondatori nu pot fi nici
directori (cele condamnate pentru infractiuni economice). De asemenea, pentru buna
functionare a administrarii societatii pe actiuni, consiliul de administratie poate crea
comitete consultative formate din cel putin 2 membrii ai consiliului si sunt insarcinate cu
desfasurarea de investigatii sau elaborarea de recomandari.

Un sistem dualist: acesta a fost introdus in 2006 prin legea 441,

sistem in care administrarea societatilor pe actiuni se face prin directorat si consiliul
de supraveghere.
Directoratul: conducerea societatii pe actiuni revine in exclusivitate directoratului
care indeplineste toate actele necesare pentru realizarea obiectului de activitate al
societatii. Directoratul isi exercita atributiile sub controlul consiliului de supraveghere.
Directoratul este format din unul sau mai multi membrii, numarul acestora fiind intotdeauna
impar.
Cand este un singur membru, acesta poarta denumirea de director general unic.
In cazul in care societatea pe actiuni este supusa auditarii financiare, directoratul trebuie sa
aiba cel putin trei membrii.
Determinarea membrilor directoratului revine consiliului de supraveghere, care
atribuie unuia dintre membrii directoratului functia de presedinte al directoratului. Durata
mandatului directoratului este stabilit de catre consiliul de supraveghere dar nu poate
depasi durata de 4 ani.
Membrii directoratului pot fi revocati oricand de catre consiliul de supraveghere, dar
doar daca nu s-a interzis aceasta activitate in actul constitutiv. In caz de vacanta a unui post
de membru al directoratului, consiliul de supraveghere desemneaza un nou membru, pana
la durata incheierii contractului de directorat.
Directoratul reprezinta societatea in raporturile juridice cu tertii precum si in
justitie. Directoratul este obligat sa inregistreze la registrul comertului numele persoanei
care are puterea sa reprezinte societatea, persoana care este obligata sa depuna la
registrul comertului specimenul de semnatura.
Directoratul este obligat ca cel putin o data la trei luni sa prezinte un raport scris
consiliului de supraveghere cu privire la conducerea societatii, a activitatii acesteia si
eventual la posibila evolutie a societatii comerciale.

22

Directoratul mai este obligat sa prezinte consiliului de supraveghere situatia

financiara anuala precum si raportul sau anual.
Directoratul prezinta consiliului de
supraveghere propunerea sa detaliata cu privire la distribuirea evenimentelor. Fiecare
membru al directoratului are acces la toate informatiile transmise consiliului de
supraveghere.
Consiliul de supraveghere: membrii acestuia sunt numiti de catre adunarea
generala a actionarilor, cu exceptia primilor membrii care sunt numiti prin actul constitutiv.
Numarul membrilor consiliului de supraveghere este stabilit in actul constitutiv, dar acesta
nu poate fi mai mic de 3 sau mai mare de 11.
Membrii consiliului pot fi revocati oricand de catre adunarea generala cu o
majoritate de doua treimi din numarul voturilor actionarilor prezenti. Este obligatoriu ca acest
consiliu sa aleaga pe unul dintre membrii sai pentru functia de presedinte al sau.
In caz de vacanta a unui post, consiliul poate alege un membru provizoriu pana la
intrunirea adunarii generale. Niciun membru al consiliului nu poate fi salariat al acesteia.
Atributii:
-

exercita controlul permanent asupra conducerii societatii;

numeste si revoca membrii directoratului;

raporteaza cel putin o data pe an adunarii generale a actionarilor o

situatie referitoare la activitatea consiliului;
-

in situatii deosebite, poate cere intrunirea adunarii generale.

In actul constitutiv poate fi o clauza in care sunt mentionate ca anumite activitati ale
societatii, directoratul nu le poate face decat cu avizul consiliului de supraveghere.
Consiliul de supraveghere poate crea comitete consultative ca si directoratul. Se
intruneste cel putin o data la trei luni.
Organele de control al gestiunii societatii: la societatea pe actiuni trei sa aiba
cel putin trei auditori si un supleant. Durata functiei de cenzor sau auditor intern este de trei
ani.

Obligatiunile emise de societate:

Obligatiunile sunt titluri de valoare sau de credit care sunt emise de societate. In
schimbul unei sume de bani imprumutate si care inglobeaza obligatia societatii de a
rambursa aceste sume si de a plati dobanzile aferente.
Desi sunt titluri de valoare ca si actiunile, obligatiunile au caracteristica proprie, si
anume calitatea de obligatar nu se poate confunda cu calitatea de actionar deoarece
obligatarul are dreptul la restituirea sumei de bani precum si plata dobanzilor chiar daca
societatea a obtinut sau nu beneficii.

23

Obligatiunile sunt nominative si la purtator, la fel ca actiunile. Emiterea de

obligatiuni este hotarata de adunarea generala a actionarilor, valoarea unei obligatiuni nu va
putea fi mai mica de 2,5 RON. O obligatiune din aceeasi emisiune, trebuie sa aiba valoare
egala.
Potrivit legii 31/1990, obligatiunile se ramburseaza la scadenta sau anticipat. Prin
rambursarea la scadenta, fiecare titular al obligatiunii va primi suma de bani
corespunzatoare precum si dobanda aferenta.
Rambursarea se face la o suma superioara valorii nominale a obligatiunilor,
aceasta diferenta poarta denumirea de prima si care are menirea sa compenseze dobanzile
care trebuie platite.
Adunarea generala se convoaca la cerea unui numar de detinatori care sa
reprezinte a patra parte din titlurile emise.
Atributiile adunarii generale a obligatarilor:
-

numeste un reprezentant al obligatarilor precum si unul sau mai multi supleanti;

indeplineste toate actele de supraveghere si aparare ale intereelor obligatarilor

constituie un fond pentru acoperirea cheltuielilor necesare apararii drepturilor

obligatarilor;

poate face opozitie la orice modificare a actelor constitutive ale societatii comerciale
sau a conditiilor imprumutului prin care s-ar aduce atingere obligatarilor.

Se pronunta asupra emiterii de noi obligatiuni de catre societatea

comerciala.
Hotararea legatarilor va fi adusa la cunostinta societatii in termen de cel mult 20 de
zile de la adaptarea sa. Hotararea adunarii luate cu respectarea legii sunt obligatorii pentru
toate persoanele care au statut de obligatari, chiar daca au fost absente sau au votat
contra.
Registrele societatii pe actiuni: pe langa cele trei registre de contabilitate
(registrul cartea mare, jurnal, inventar) aceasta societate pe actiuni ar trebui sa tina si
urmatoarele registre:

Registrul actionarilor care trebuie sa cuprinda numele, prenumele, adresa,

precum si varsamintele facute de fiecare actionar in parte.

Registrul sedintelor adunarilor generale de orice tip in care sunt mentionate

toate discutiile sau toate deliberarile purtate in acele sedinte.

Registrele sedintelor consiliului de administratie sau al directoratului;

Registrele privind sedintele comitetului de supraveghere;

Registrul privind deliberarile si constatarile cenzorilor si auditorilor interni;

Registrul obligatiunilor emise de societate;

24

Dizolvarea si lichidarea societatii pe actiuni: la fel ca la dizolvarea si lichidarea

societatilor comerciale

Societatea cu raspundere limitata

Notiune:
Este o societate constituita pe baza deplinei increderi de doua sau mai multe
persoane care pun in comun anumite lucruri pentru desfasurarea unor activitati economice
si comerciale cu scopul de a obtine profit si in care obligatiile asociatilor se limiteaza numai
la aportul subscris.
Se poate intalni si societate cu raspundere limitata cu un singur asociat, si se
aplica aceleasi reguli ca la cea cu mai multi asociati. Insa o persoana fizica sau juridica nu
poate fi asociat unic decat intr-o singura societate cu raspundere limitata. Acel asociat unic
poate fi si salariat al societatii.

Constituirea societatii :
Se poate constitui prin contract de societate si statut sau numai printr-un act
constitutiv. Asociatii pot fi persoane fizice sau persoane juridice. Aceasta societate poate
avea un numar de asociati de maxim 50 de asociati.

Firma societatii :
Se compune dintr-o denumire proprie, care poate fi urmata de numele unuia sau
mai multor asociati urmata de societate cu raspundere limitata scris in intregime sau SRL.
Capitalul societatii
Trebuie mentionat si inscris in actul constitutiv. Nu poate fi mai mic de 200 RON.
Asociatii raspund numai in limita aporturilor lor. Aporturile asociatilor trebuie mentionate in
actul constitutiv si pot fi numai aporturi in numerar si in natura.
Nu sunt permise aporturile in creante si in munca.
Functionarea societatilor cu raspundere limitata: si in acest tip de societate
adunarea generala a asociatilor este organul principal de deliberare si de luare a deciziilor.
Administrarea societatii: trebuie mentionata in actul constitutiv si putem intalni
unul sau mai multi administratori.
Controlul gestiunii societatii: legea prevede ca daca sunt mai mult de 15 asociati
este obligatoriu ca societatea sa aiba cenzori sau auditori interni. Este obligatoriu minim un
cenzor si un supleant. Daca si aceasta societate desfasura activitati externe de import si
import in UE este obligata sa fie auditata financiar extern de catre o unitate financiara.

25

Curs nr.6

8 aprilie 2009

Legea 31/1990prezinta trei situatii de transmisiune a partilor sociale: intre asociati,

catre persoane din afara societatii si prin succesiune;

Conditiile transmiterii partilor sociale:

Regulile privind transmiterea cuprinse in dreptul comun, adica cele privind cesiunea
de creanta, se intregesc cu prevederile din legea 31/1990, dar si cu cele referitoare la
transmiterea succesorala.
Cesiunea partilor sociale intre asociati: pentru a avea loc o astfel de cesiune are loc
incheierea unui contract intre asociatul cedent si asociatul cesionar, ceea ce se realizeaza
prin cererea de inscriere a cesiunii in registrul asociatilor societatii.
Se poate totusi interzice aceasta cesiune daca prin ea se urmareste obtinerea de
catre un asociat a majoritatii unui capital social.
Cesiunea partilor sociale intre asociati si persoane din afara societatii: aceasta
cesiune are loc numai cu aprobarea asociatilor care reprezinta cel putin trei patrimi din
capitalul social, fiind necesara in prealabil o hotarare a adunarii asociatilor.
Intrucat hotararea adunarii asociatilor este o conditie a perfectarii cesiunii, inscrisul
care o constata trebuie sa imbrace forma autentica.
Transmiterea partilor sociale pe cale succesorala: desi in conceptia legii partile
sociale se transmit prin succesiune, iar in contractul de societate s-a prevazut o oarecare
posibilitate, totusi trebuie avute in vedere prevederile codului civil unde drepturile
succesorale se transmit ope legis, adica de la data deschiderii succesiunii.
Textul de lege se refera nu la transmiterea partilor sociale, ci la continuarea sau
necontinuarea cu mostenitorii asociatului nedecedat. Odata cu notificarea societatii,
transmiterea pe cale succesorala trebuie inscrisa atat in registrul comertului cat si in
registrul de asociati al societatii.

Obligatiile comerciale
Au ca izvor actele juridice (contractele si actele juridice unilaterale) precum si
faptele juridice (licite si ilicite).
Reguli privind formarea societatilor comerciale:
Principiul liberalitatii contractuale: liberalitatile contractuale consta in dreptul
unei persoane de a incheia orice contract cu orice partener si clauzele pe care proprietarul
le convine , cu singurele limite impuse de ordinea publica si bunele moravuri (liberalitati de
vointa a partilor contractuale).
Consecintele principiului liberalitatii contractuale:
26

libertate la exprimarea vointei la incheierea contractului: orice contract, in sensul de

operatiune juridica (negotium) se incheie prin simplul acord de vointa, indiferent de
forma de manifestare a vointei partilor. Totusi, unele contracte se incheie in forma
scrisa pentru probarea lor.

Liberalitatea probelor in litigiile comerciale: pe langa probele existente in dreptul

comun, exista si mijloace specifice de proba: corespondenta acceptata, registre
comerciale, facturi;

Liberalitatea solutionarii litigiului pe calea arbitrajului comercial: prin inserarea in

contract a unei clauze, (clauza compromisorie) prin care convin ca orice litigii ivite in
executarea contractelor sa fie solutionate pe calea arbitrajului.
Limite ale principiului liberalitatii:
1. contractele dictate sau de adeziune: transporturi, asigurari,
furnizarea energiei electrice: nu se poate negocia si se adera la
ele.
2. contracte cu clauze impuse de lege: reglementate de legea
469/2002 prin care au fost adoptate unele masuri privind
intarirea disciplinei contractuale in activitatea comerciala.
Functioneaza numai intre comercianti nu si intre comercianti si
necomercianti.
3. contracte cu clauze interzise de lege: legea nr. 193/2000,
stabileste anumite reguli speciale privind incheierea contractelor
intre comercianti si consumatori.
Reguli privind incheierea contractelor comerciale:
Contractele se incheie cel mai des intre absenti, prin corespondenta.
Oferta de a contracta: presupune o propunere a unei persoane adresata altei
persoane de a incheia un contract. Pentru a angaja din punct de vedere juridic, oferta
trebuie sa fie precisa, completa, neechivoca si ferma.
Formularea ofertei poate fi precedata de anumite discutii si negocieri intre parti.
Numai oferta cuprinde un angajament juridic care il obliga pe ofertant.
Acceptarea ofertei: acceptarea este manifestarea vointei destinatarului ofertei de
a incheia contractul in conditiile prevazute in oferta primita. Pentru a constitui acceptare,
manifestarea de vointa trebuie sa imbrace sau sa exprime neindoielnic vointa destinatarului
de a se angaja juridic in conditiile propuse in oferta.
Daca acceptarea este facuta cu rezerve sau in alte conditii, atunci avem fie un
refuz, fie o contraoferta.
Momentul incheierii contractului: in momentul in care oferta se intalneste cu
acceptarea, aceasta avand ca efect realizarea acordului de vointa, atunci contractul se
considera incheiat. Exista 4 teorii in acest sens:
27

teoria emisiunii: sau teoria declararii vointei;

teoria transmisiunii (teoria expedierii);

teoria receptiunii (teoria primirii acceptarii);

teoria informatiunii (teoria cunoasterii acceptarii);

Contractul sinalagmatic nu se considera incheiat daca acceptarea nu a ajuns la

cunostinta expeditorului. In practica functioneaza de obicei teoria receptiunii.
Ca exceptie, art. 36 din codul comercial prevede ca atunci cand ofertantul cere
executarea imediata a contractului si un raspuns prealabil de acceptare nu este cerut, dupa
natura contractului, contractul este perfect indata ce partea cealalta a intreprins executarea
lui.
Perfectarea contractelor unilaterale: art. 38 din Codul Comercial prevede ca in
contractele unilaterale propunerea este obligatorie indata ce ajunge la cunostinta partii
careia ii este facuta (exceptie de la caracterul revocabil al ofertei).
Reguli speciale privind incheierea contractelor comerciale prin mijloace
electronice:
reguli privind incheierea contractelor la distanta: OG nr. 130/2000:
stabileste anumite reguli speciale privind incheierea si executarea contractelor la
distanta intre comercianti care furnizeaza produse sau servicii si consumatori.
Prin contractul la distanta se intelege contractul incheiat intre un comerciant si un
consumator in cadrul unui sistem de vanzare organizat de comerciant care utilizeaza in mod
exclusiv, inainte si la incheierea contractului una sau mai multe tehnici de comunicatie la
distanta.
Pe baza informatiilor comerciantului, consumatorul lanseaza o comanda privind
cumpararea produsului ori prestarea serviciului. Contractul se considera incheiat in
momentul primirii mesajului de confirmare de catre consumatori referitor la comanda sa,
daca partile nu au convenit altfel.
Reguli privind comertul electronic: acesta este reglementat prin doua acte
normative: legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica, si legea 365/2002 privind
comertul electronic. Inscrisul in forma electronica reprezinta o colectie de date in forma
electronica intre care exista relatii logice si functionale si care redau litere, cifre sau orice
alte caractere cu semnificatii inteligibile, destinate a fi citite prin intermediul unui program
informatic sau al unui procedeu similar.
Semnatura electronica reprezinta date in forma electronica care sunt atasate sau
logic asociate cu alte date in forma electronica si care servesc ca metoda de identificare
intre comercianti.
In privinta incheierii contractelor cu mijloace electronice, legea stabileste anumite
prevederi speciale. Astfel, furnizorul de servicii ofera serviciul prin intermediul unei pagini
WEB care cuprinde anumite informatii generale si informatii cu caracter tehnic. Pe baza
28

informatiilor oferite de furnizorul de servicii, destinatarul serviciilor trimite furnizorului de

servicii, prin mijloace electronice oferta de a contracta. Dupa primirea ofertei, furnizorul de
servicii are obligatia de a confirma destinatarului primirea ofertei.
Contractul se considera incheiat in momentul in care acceptarea ofertei de a
contracta a ajuns la cunostinta ofertantului, daca partile nu au convenit in alt mod.
Reguli privind executarea obligatiilor comerciale:
Pretul in obligatiile comerciale:
Adevaratul pret sau pretul curent: potrivit art. 40 din codul comercial
cand urmeaza a se hotari adevaratul pret sau pretul curent al produselor, al
marfurilor, transportului, navului (chirie la contractul de inchiriere a unei nave), al
primelor de asigurare, cursul schimbului, al efectelor publice si al titlurilor industriale,
el se ia dupa listele bursei sau dupa mercurialele locului unde contractul a fost
incheiat sau in lipsa de acestea, dupa cele ale locului celui mai apropiat.
Moneda preferata a pretului: art. 41: daca moneda prevazuta in
contract nu are curs legal sau comercial in tara, iar cursul ei nu a fost determinat de
partile contractante, plata se va putea face in moneda nationala la cursul de schimb
din momentul scadentei si la locul platii.
Locul executarii obligatiilor comerciale: art. 59: orice obligatie comerciala,
indiferent de obiectul ei trebuie sa fie executata in locul aratat in contract. Uneori, locul
executarii obligatiilor comerciale poate rezulta si din natura operatiunii ori din intentia partii
contractante. In cazul in care locul executarii nu rezulta din niciuna din situatiile de mai sus,
legea prevede ca obligatiile comerciale trebuie executate la locul unde debitorul isi are
sediul sau comercial ori cel putin domiciliul sau resedinta.
Regimul juridic al dobanzilor:
Regula curgerii de drept a dobanzilor in obligatiile comerciale: art. 43 din codul
comercial stabileste regula potrivit careia datoriile comerciale lichide si platibile in bani
produc dobanzi de drept din ziua cand devin exigibile. Desi dobanzile curg de drept, ele
trebuie cerute de creditori, neputand fi acordate din oficiu.
Conditiile cerute pentru culegerea dobanzilor:
-

obligatia debitorului sa constea in plata unei sume de bani.

Obligatia sa fie lichida, adica cuantumul sa fie precis determinat;

Obligatia sa fie exigibila.

Aceasta regula a exigibilitatii dobanzilor este aplicabila numai cand plata este
comerciala numai pentru creditor. Astfel dobanzile curg de la data punerii in intarziere a
debitorului in conditiile art. 1088 Cod Civil.
Cuantumul dobanzii comerciale: dobanda legala comerciala este reglementata
de OG nr.9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatiile banesti. Partile sunt libere
29

sa stabileasca in conventii rata dobanzii pentru intarzierea la plata. Daca aceasta nu este
prevazuta din contract, se va plati dobanda legala.
In materie comerciala, dobanda legala se stabileste la nivelul dobanzii de referinta
a BNR si se aplica indiferent daca debitorul este sau nu comerciant. In materie
necomerciala, dobanda legala se stabileste la nivelul dobanzii de referinta a BNR diminuat
cu 20%. Nivelul dobanzii legale este cel al ratei dobanzii de referinta a BNR, anuntat public
prin circulare ale bancii. In relatiile de comert exterior, dobanda legala este de 6%.
Anatocismul in materie comerciala: capitalizarea dobanzilor: plata anticipata a
dobanzilor se poate efectua pe cel mult 6 luni. Dobanda incasata ramane bine dobandita
creditorului, indiferent de variatiile ulterioare. Dobanda se calculeaza numai asupra
cuantumului sumei de bani, insa, legea admite ca dobanzile se pot capitaliza si pot produce
dobanzi in temeiul unei conventii speciale incheiata in acest sens.
Corelatia intre dobanzi - daune interese si dobanzi-penalitati: dobanzile nu se
pot cumula cu daunele interese, pentru ca ele sunt in realitate daune interese de intarziere.
Ele sunt permise in cazuri expres prevazute de lege (cand mandatarul care schimba
destinatia sumelor de bani pe care le-a primit de la mandant).
Cat priveste penalitatile, acestea pot fi prevazute in contract sub forma unei clauze
penale pe care debitorul obligatiei banesti o va achita creditorului in cazul intarzierii in
executarea obligatiilor. Acestea nu se pot cumula cu dobanzile, pentru ca s-ar realiza o
dubla reparatie pentru aceeasi abatere.
Interdictia acordarii termenului de gratie: in obligatiile comerciale, judecatorul nu
poate acorda termenul de gratie permis de art. 1021 Cod Civil, deoarece aceasta interdictie
isi gaseste fundamentul in exigentele activitatii comerciale intrucat executarea la termen a
obligatiei comerciale constituie si o necesitate pentru buna desfasurare a acestei activitati
de comert.
Conditiile aplicarii interdictiei:
-

obligatia debitorului sa rezulte dintr-un contract sinalagmatic;

contractul trebuie sa prevada un termen de executare;

obligatia debitorului trebuie sa aiba caracter comercial;

Solidaritatea codebitorilor:
Prezumtia de solidaritate a codebitorilor: art. 42 prevede: in obligatiile comerciale,
codebitorii sunt tinuti solidari, afara de stipulatiile contrare. Partile pot inlatura prin conventia
lor solidaritatea. Prezumtia de solidaritate se extinde si asupra fideiusorului. Alin.2 din art
42, aceeasi prezumtie exista si contra fideiusorului, chiar necomerciant care garanteaza o
obligatie comerciala.
In cazul fapteilor de comert unilaterale sau mixte, se extinde aceasta solidaritate
numai cand contractul sau actul care se incheie, prin natura lui, este unul comercial.

30

Curs nr.7

15 aprilie 2009

Probele in materie comerciala

Notiunea de probe comerciale :
-

Potrivit art. 46 Cod comercial, obligatiile comerciale se probeaza cu:

acte autentice
cu acte sub semnatura privata
cu facturi acceptate,
Prin corespondenta;
Cu registrele comerciale ale partilor;
Prin orice alte mijloace de proba admise de legea civila.

Instrumentul probatoriu in dreptul comercial trebuie in primul rand sa faca deplina

credinta pentru a consolida creditul comercial. In al doilea rand trebuie sa fie usor de
confectionat pentru a nu stanjeni celeritatea in circulatia bunurilor. In al treilea rand trebuie
sa fie usor de administrat pentru a asigura securitatea in justitie a cauzelor comerciale.

Probele in dreptul comun :

Dovada actelor si a faptelor juridice se poate face prin inscrisuri, prin martori, prin
marturisire, prin expertiza sau prin prezumtii.
Proba prin inscrisuri: multitudinea actelor juridice pe care le incheie comerciantii
impiedica pe acestia sa redacteze inscrisuri. De aceea, in materie comerciala inscrisurile au
un rol mai redus ca mijloc de proba fata de situatia din dreptul comun. In mod exceptional,
in anumite cazuri, codul comercial si anumite legi comerciale mentioneaza ca anumite acte
juridice trebuie sa fie incheiate in forma scrisa prevazuta de lege.
Data actelor comerciale: potrivit art. 57 Cod Comercial, data actelor si a
contractelor comerciale trebuie sa arate locul, ziua, luna si anul. Data poate fi opusa tertilor
prin toate mijloacele de proba. In cazul inscrisurilor autentice, mentiunea datei actului este
data incheierii de autentificare.
Proba cu martori: potrivit art. 46 Cod Comercial, obligatiile comerciale se
probeaza cu martori ori de cate ori instanta judecatoreasca considera ca este necesar.
Aceasta proba poate fi folosita si contra unui inscris peste ceea ce cuprinde inscrisul sau
pentru ceea ce s-ar pretinde ca s-ar fi zis inainte, in urma, sau pe timpul confectionarii
inscrisului.

Probele specifice dreptului comercial :

Art. 46 cod comercial reglementeaza ca mijloace de proba facturile acceptate,
corespondenta, telegramele si registrele comerciale.
Facturile acceptate: factura comerciala este un inscris sub semnatura privata prin
care se constata executarea unei operatiuni comerciale. Emiterea unei facturi este legata
cel mai adesea de operatiunile de vanzare-cumparare, adica factura se intocmeste de
31

vanzator si se transmite cumparatorului. Factura trebuie sa cuprinda anumite mentiuni

referitoare la partile care incheie contractul, referitoare la marfa, adica la cantitatea si
calitatea acesteia, mentiuni referitoare la pretul marfii, mentiuni referitoare la transportul
marfii, precum si acele conditii de predare a acesteia.
Factura trebuie intocmita in dublu exemplar si se trimite destinatarului odata cu
marfa. Destinatarul va restitui emitentului duplicatul facturii acceptate in conditiile legii.
Factura comerciala face dovada impotriva emitentului si in favoarea destinatarului.
Daca factura este acceptata de destinatar, adica de cumparator, ea face dovada si
impotriva emitentului. Factura face dovada in legatura cu existenta actului juridic si cu
executarea operatiunii care constituie obiectul ei.
Acceptarea facturii poate fi expresa sau tacita. Acceptarea facturii este expresa
cand destinatarul semneaza cu mentiunea acceptat pe un exemplar al facturii pe care il
restituie emitentului. De asemenea, acceptarea este expresa si in situatia in care
destinatarul confirma factura printr-o scrisoare sau telegrama.
Acceptarea facturii este tacita in cazul cand ea rezulta din manifestarea de vointa
care atesta acceptarea facturii (ex.: revanzarea marfii). Simpla tacere a destinatarului nu
poate avea valoarea unei acceptari tacite a facturii.
Corespondenta comerciala: cel mai adesea, contractele comerciale intre absenti
se incheie prin corespondenta. Incheierea unui contract comercial poate sa rezulte dintr-un
schimb de scrisori, telegrame, note, prin fax sau prin corespondenta electronica. Inscrisurile
expediate si primite de comerciant, care constituie corespondenta comerciala fac parte din
categoria inscrisurilor sub semnatura privata.
Registrele comerciale: intre obligatiile comerciantilor legea prevede si acea
obligatie de a tine o evidenta a activitatii comerciale prin intermediul registrelor comerciale.
Potrivit legii 82/1991, registrele pe care trebuie sa le tina comerciantii sunt: registrul jurnal,
registrul inventar, registrul carta mare.
Registrele, au pe langa functiile de cunoastere, evidenta si control a activitatii
comerciale, si o functie probatorie. Acestea registre pot fi folosite ca mijloc de proba in
litigiile dintre comercianti si in anumite limite in litigiile dintre comercianti si necomercianti. In
raporturile dintre comercianti, registrele comerciale au o forta probanta diferita, dupa cum
acestea au fost legal tinute, sau au fost tinute fara respectarea dispozitiilor legale.
Registrele comerciale corect tinute: art. 50 Cod Comercial prevede ca registrele
comerciale tinute in regula pot face proba in justitie intre comercianti pentru actele si faptele
de comert. Registrele comerciale pot fi folosite ca mijloace de proba nu numai contra
comerciantului care le tine, ci si in favoarea acestuia. In privinta folosirii registrelor contra
comerciantului care le tine, aceasta este o aplicare a regulii generale potrivit careia,
inscrisurile fac dovada impotriva celui care le emana.
Referitor la posibilitatea folosirii registrelor in favoarea comerciantului care le tine,
codul comercial deroga de la principiul dreptului comun, conform caruia nimeni nu isi poate
constitui un mijloc de proba pentru a se servi de el in eventualele litigii. Aceasta derogare a
legii se explica prin natura si functiile registrelor comerciale precum si prin conditiile instituie
pentru tinerea lor. Registrele comerciale au forta probanta atat contra comerciantului care le
32

tine cat si in favoarea acestuia, numai daca sunt indeplinite conditiile stabilite de lege si
anume:
- registrele sa fie obligatorii;
- registrele sa fie legal tinute;
- litigiul sa fie angajat intre comercianti;
- litigiul sa priveasca acte si operatiuni care constituie fapte de comert.
Registrele comerciale nelegal tinute: daca registrele pe care comerciantii sunt
obligati a le avea nu sunt legal tinute, ele pot fi folosite ca mijloc de proba numai contra
comerciantului caruia ii apartin, nu si in favoarea sa. Aceste registre au forta probanta
impotriva comerciantului care l-a tinut, deoarece avand valoarea unor inscrisuri, ele fac
dovada contra celui de la care emana.
Deoarece nu au fost tinute in conditii prevazute de lege, aceste registre nu asigura
acele garantii veridice necesare, si nu pot fi folosite ca mijloc de proba in favoarea
comerciantului caruia ii apartin.
Referitor la forta probanta a registrelor comerciale, in litigiile dintre comercianti
si necomercianti codul comercial nu cuprinde nicio reglementare. Potrivit codului civil,
registrele unui comerciant pot fi folosite de catre necomerciant ca mijloc de proba impotriva
comerciantului caruia apartin aceste registre. Posibilitatea folosirii registrelor de catre un
necomerciant contra comerciantului se explica prin aceea ca inregistrarile efectuate in
registrele comerciale sunt considerate adevarate marturisiri ale comerciantului.
Codul comercial reglementeaza doua modalitati de folosire a registrelor comerciale:
-

infatisarea registrelor: consta in prezentarea acestora, la cererea partilor sau din

oficiu pentru a se extrage din ele numai ceea ce se refera la litigiul dintre parti.

comunicarea registrelor: consta in punerea la dispozitia partilor a registrelor in

totalitate pentru a fi examinate. Aceasta examinare se realizeaza prin hotararea
instantei judecatoresti la domiciliul partii interesate, la grefa instantei sau in alt loc.

Prescriptia extinctiva :
Consta in pierderea dreptului creditorului de a obtine o hotarare judecatoreasca in
temeiul caruia sa se poata proceda la executarea silita, a obligatiilor in urma neexercitarii
actiunii in justitie in intervalul prevazut de lege. Prescriptia extinctiva este reglementata in
materie comerciala de codul comercial si de prevederile decretului nr. 167/1958 dar si de
alte acte normative specifice dreptului comercial.
Termenul de prescriptie in materie comerciala este de 3 ani. Termenele speciale
de prescriptie:
-

decretul din 1958 prevede un termen de 3 ani de zile referitor la actiunile care deriva
din contractul de societate.

Codul comercial stabileste un termen de prescriptie de 2 ani pentru actiunile

mijlocitorilor pentru plata drepturilor lor;
33

Tot codul comercial reglementeaza drepturile de prescriptie privind actiunile contra

carausului in temeiul contractului de transport: 6 luni daca expedierea a fost facuta in
Europa si un an daca s-a facut in tarile extraeuropene.

Legea 31/1990 prevede 2 termene de prescriptie: un termen de 6 luni pentru

actiunile in daune ale fondatorilor impotriva societatii si un termen de 3 ani pentru
restituirea dividentelor;

Legea 11/1991 stabileste un termen de un an de zile pentru actiunea in daune pentru

prejudiciile cauzate prin fapte de concurenta neloiala.

a)
b)
c)

d)

In materie comerciala prescriptia incepe sa curga:

in cazul actiunilor derivate din contractul de societate, prescriptia curge din ziua cand
obligatia a ajuns la termen.
In cazul actiunii mijlocitorilor, prescriptia incepe sa curga din ziua terminarii afacerii;
In cazul actiunii contra carausului, prescriptia curge in cazul pierderii totale a
bunurilor, de la data cand bunurile trebuiau sa ajunga la destinatie, iar in cazul
pierderii partiale, din ziua primirii bunurilor de catre destinatar.
Termenul de prescriptie de 6 luni prevazut de legea 31/1990 curge de la data
adunarii generale a actionarilor, iar termenul de 3 ani curge de la data distribuirii
dividendelor.

Grupurile de interes economic

Prin legea nr. 161/2003 au fost reglementate doua entitati care pot desfasura o activitate
comerciala, si anume:
I. grupurile de interes economic (GIE);
II. grupurile europene de interes economic (GEIE)

Grupurile de interes economic :

Reprezinta o asociere intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice
constituita pe o perioada determinata in scopul dezvoltarii activitatii economice a membrilor
sai, precum si al imbunatatirii rezultatelor activitatii respective. Grupul de interes economic
are urmatoarele trasaturi:
a. grupul de interes economic este o asociere bazata pe un contract. Cuprinde doua
sau mai multe persoane fizice sau juridice, comercianti sau necomercianti, fara a
putea depasi un numar de 20 de persoane;
b. GIE este persoana juridica si fiind un subiect de drept, participa in nume propriu la
toate raporturile juridice.
c. GIE urmareste un scop patrimonial, adica se constituie in scopul inlesnirii si
dezvoltarii activitatii economice a membrilor sai. Activitatea grupului trebuie sa se
raporteze la activitatea economica a membrilor sai si sa aiba un caracter accesoriu
fata de activitatea membrilor sai.

34

d. GIE poate avea calitatea de comerciant sau de necomerciant: criteriul de deosebire il

reprezinta caracterul activitatii: grupul va avea calitatea de comerciant daca actele
sau faptele pe care le desfasoara sunt fapte de comert.
e. GIE raspunde pentru obligatiile sale fata de terti. Membrii grupului raspund nelimitat
si solidar pentru obligatiile grupului.
Constituirea grupului de interes economic: acesta se constituie prin contract de
societate sau printr-un act constitutiv, iar acesta trebuie sa aiba forma autentica, dupa care
se inmatriculeaza in registrul comertului. GIE se poate constitui cu sau fara capital, adica
membrii grupului pot conveni sa afecteze anumite bunuri pentru desfasurarea activitatii,
adica sa formeze un capital social al grupului.
Grupul de interes economic nu poate avea drept scop obtinerea de profit pentru
sine, adica, daca din activitatea grupului rezulta profit, acesta se distribuie in totalitate, in
mod obligatoriu in cotele prevazute de actul constitutiv catre membrii grupului, iar in situatia
in care cheltuielile grupului depasesc veniturile, diferenta va fi acoperita de membrii
grupului.
Firma grupului trebuie sa cuprinda o denumire proprie urmata de Grup de interes
economic scris in intregime sau prescurtat GIE. Acesta se inmatriculeaza in registrul
comertului la cererea administratorului grupului in termen de 15 zile de la autentificarea
actului constitutiv. Are obligatia sa publice in Monitorul Oficial actul constitutiv al grupului.
Functionarea grupului de interes economic:
Membrii grupului formeaza Adunarea generala a grupului ca organ suprem de
deliberare si decizie. Conditiile privind adoptarea hotararilor se stabilesc prin actul
constitutiv. Legea prevede ca pentru modificarea actului constitutiv este obligatoriu votul
unanim al membrilor.
GIE este administrat de persoane anumite imputernicite care se numesc
administratorii grupului care sunt desemnati prin actul constitutiv sau sunt alesi prin votul
unanim al membrilor grupului. Administratori pot fi persoane fizice sau juridice.
Membrii grupului au dreptul de a se informa asupra gestiunii grupului prin
consultarea documentelor intocmite de administratori sau in cele prevazute in actul
constitutiv. GIE nu are cenzori.
-

Calitatea de membru a grupului inceteaza prin:

retragere;
excludere;
cesiunea partilor de interes;
prin deces;
prin incetarea personalitatii juridice ale unui membru:

Daca actul constitutiv nu prevede, grupul continua sa existe si dupa unul sau mai
multi membri s-a retras, a fost exclus, etc. GIE isi inceteaza existenta ca persoana juridica
prin dizolvare si lichidare. Cauzele sunt aceleasi ca si la societatile comerciale.

35

De asemenea, GIE aflat in insolventa va fi supus procedurii reorganizarii judiciare

sau a falimentului in conditiile prevazute de lega 85/2006.

Grupurile europene de interes economic :

Asociere dintre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice constituita pe o
perioada determinata sau nedeterminata in scopul dezvoltarii activitatii economice dintre
membrii sai GEIE se constituie pe baza unui contract de asociere care poate fi denumit si
act constitutiv si se inregistreaza intr-un registru special desemnat in acest scop de catre
statul pe teritoriul caruia grupul isi stabileste sediul.
Membrii ai grupului pot fi:
1.
companii sau firme precum si alte persoane juridice de drept public sau privat
care au fost infiintate in conformitate cu legislatia unui stat membru al Uniunii
Europene;
2.
persoane fizice care desfasoara activitati economice ori care furnizeaza
servicii pe teritoriul unui stat din Uniunea Europeana.

Curs nr.8

22 aprilie 2009

Contractele comerciale
Contractul de vanzare-cumparare comerciala
NOTIUNEA:
Reglementarea legala: codul comercial, art. 60-73, unde sunt reglementate despre
pretul vanzarii, transferul dreptului de proprietate, riscurile contractuale, despre consecintele
neexecutarii obligatiilor partilor.
Codul comercial nu da o definitie clara a acestui contract. Art. 1 prevede ca in
materie comerciala se aplica legea de fata, iar art. 2 spune ca unde nu avem reglementari
se aplica codul civil (art. 1294-1404).
Datorita faptului ca vanzarea-cumpararea comerciala este cea mai des uzitata in
cadrul raporturilor juridice dintre comercianti, aceasta face obiectul unei reglementari
speciale. Vanzarea-cumpararea comerciala reprezinta instrumentul juridic prin intermediul
caruia se realizeaza atat productia cat si schimbul marfurilor, si de asemenea reprezinta
obiect al contractelor de intermediere (contractul de comision, contractul de consignatie,
contractul de mandat).
Obiect al vanzarii cumpararii comerciale il pot forma, sub aspectul bunurilor
formate, numai bunurile mobile, corporale sau incorporale, determinate sau determinabile in
viitor.
COMERCIALITATEA
CONTRACTULUI
DE
VANZARE-CUMPARARE:
deosebirea dintre vanzarea-cumpararea civila si cea comerciala este numai de ordin
functional, si este data de functia economica a contractului de vanzare-cumparare
36

comerciala, si anume interpunerea in schimbul bunurilor. Aceasta functiei ii confera caracter

comercial.
Trasatura esentiala a vanzarii-cumpararii comerciale este data de intentia de
revanzare.
Definitia vanzarii-cumpararii comerciale: acel contract prin intermediul caruia o
parte (vanzatorul) se obliga sa transmita dreptul de proprietate asupra unui bun catre
cealalta parte (cumparator) care se obliga sa plateasca o suma de bani drept pret.
Caracterele juridice ale vanzarii cumpararii: contract bilateral, cu titlu oneros,
consensual, comutativ si translativ de proprietate.

Conditiile de validitate ale vanzarii-cumpararii comerciale:

Consimtamant: promisiunea unilaterala de vanzare: cand cumparatorul,
prevazand un interes de a cumpara un bun, acesta isi rezerva dreptul de a-si manifesta
vointa in viitor prin acceptarea ofertei facuta de catre vanzatorul bunului. Promisiunea
unilaterala reprezinta un contract si nu un act juridic unilateral ca in cazul ofertei de a
contracta.
O varietate e promisiunii de vanzare o reprezinta pactul de preferinta: proprietarul
unui bun se obliga fata de beneficiarul promisiunii ca in cazul in care va vinde bunul, sa ii
acorde preferinta la pret egal.
Capacitatea partilor: se aplica regulile din dreptul comun: pot vinde si pot
cumpara toti aceia carora nu le este interzis de legea civila. Cu privire la incapacitati se
aplica regulile din dreptul comun la care se adauga doua specifice:
- interdictia incheierii de catre prepus a unor operatiuni de natura comertului cu care el
este insarcinat;
- interdictia incheierii de catre asociatii cu raspundere nelimitata a unor operatiuni care
ar aduce atingere intereselor societatii comerciale in care acestia detin calitatea de
asociati comanditati sau asociati in nume colectiv.
Obiectul contractului: vanzarea-cumpararea comerciala are ca obiect bunuri
corporale sau incorporale, determinate sau determinabile, viitoare sau actuale. Conditiile pe
care trebuie sa le indeplineasca sunt aceleasi ca in dreptul comun: sa se afle in circuitul
comun, sa fie la momentul incheierii contractului, sa fie determinat sau determinabil si sa fie
proprietatea vanzatorului.
Pretul: sa fie in bani, real si determinabil. Vanzarea pe un pret nedeterminat in
contract este valabila daca partile au convenit asupra unui mod de a-l determina. Acest mod
se face prin raportarea la adevaratul pret sau pretul curent. Prin adevaratul pret se intelege
pretul stabilit prin listele bursei sau mercurialele locului incheierii contractului sau ale locului
executarii acestuia sau prin orice mijloc de proba.
Determinarea pretului poate fi incredintata unui arbitru care actioneaza ca un
mandatar al ambelor parti si in interesul amandurora. Daca aceasta terta persoana refuza sau se afla in imposibilitatea de a stabili pretul, instanta de judecata va desemna o alta
persoana inlocuitoare, spre deosebire de dreptul civil unde contractul nu produce niciun
efect.
37

Efectele contractului de vanzare cumparare comerciala:

Constau in transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului de la vanzator la
cumparator precum si in nasterea unor obligatii in sarcina ambelor parti cu privire la bunul
vandut si la pretul care trebuie platit.
Cu privire la transmiterea proprietatii: se aplica regula transmiterii de drept asupra
proprietatii in momentul realizarii acordului de vointa, exceptie facand lucrurile determinate
generic, in care transferul proprietatii opereaza la momentul individualizarii, bunurile viitoare
precum si contractul cu termen sau conditie (la implinirea termenului sau realizarea
conditiei).
Reguli speciale stabilite de codul comercial:
1. transmiterea proprietatii si a riscurilor in cazul bunurilor determinate generic care
circula de pe o piata pe alta prin intermediul carausului.;
2. vanzatorul procura marfurile de pe o anumita piata si le vinde: riscul este suportat de
vanzator pana la momentul predarii;
3. transmiterea proprietatii asupra marfurilor care se transporta pe apa: regula este
acea a ajungerii vasului la destinatie in buna stare si in termenul convenit de parti.
Daca in cursul transportului, datorita unei imprejurari fortuite, vasul este avariat,
marfurile vor fi transbordate pe un alt vas, caz in care contractul de vanzarecumparare subzista. Avariile din timpul calatoriei sunt de natura sa atraga
rezolutiunea contractului daca marfurile sunt atat de deteriorate incat nu mai pot servi
intrebuintarii initiale.
In aceasta situatie, cumparatorul va putea opta pentru primirea marfurilor in starea
in care se afla sau sa ceara rezolutiunea contractului ori o scadere proportionala de pret.
Obligatiile partilor: sa predea bunul si sa-l garanteze contra evictiunii totale sau
partiale si contra viciilor ascunse.
Cu privire la garantia asupra viciilor ascunse: art. 70 din codul comercial prevede
faptul ca cumparatorul unor marfuri sau producte provenind dintr-o alta piata este dator sa
denunte vanzatorului viciile aparente in termen de 2 zile de la primire ori de cate ori un timp
mai indelungat nu ar fi necesar din cauza conditiilor exceptionale in care se afla lucrul
vandut sau persoana cumparatorului.
Din momentul in care au expirat cele doua zile, cumparatorul nu mai poate reclama
aceste vicii. Codul comercial cuprinde anumite dispozitii referitoare la calitatea si conditiile
marfii vandute. Este vorba de art. 71, 72 din codul comercial, potrivit carora, la cererea
vanzatorului sau a cumparatorului, instanta e judecata poate dispune constatarea de catre
unul sau mai multi experti a calitatii si starii in care se afla marfa vanduta.
Garantia calitatii produselor in conditiile reglementarii speciale a protectiei
consumatorului: OG nr.21/1992 privind protectia consumatorului reprezinta reglementarea
de baza in aceasta materie. Mai exista si codul consumului (legea 296/2004). Legea
245/2004 privind securitatea generala a produselor, legea 449/2003 privind vanzarea
produselor si garantiile asociate acestora, legea 608/2001 privind evaluarea conformitatii
produselor, legea 240/2004 privind raspunderea producatorilor pentru pagubele generate
de produsele defecte.

38

OG nr.21/1992 ne arata faptul ca toti consumatorii au dreptul de a fi protejati

impotriva riscului de a achizitiona produse care ar putea sa le prejudicieze viata, sanatatea
ori securitatea ori sa le afecteze interesele legitime. Acestia au dreptul de a fi despagubiti
pentru prejudiciile generate de calitatea necorespunzatoare a produselor achizitionate.
Actul normativ mentionat instituie raspunderea pentru calitatea produselor in
termenul de garantie. Consumatorii au dreptul la remedierea sau inlocuirea gratuita a
produselor achizitionate precum si la despagubiri in cazul pierderii suferite ca urmare a
deficientelor constatate in cadrul termenului de garantie. Ordonanta defineste termenul de
garantie ca fiind limita de timp stabilita de producator in cadrul careia produsul achizitionat
trebuie sa isi pastreze caracteristicile calitative prescrise de producator.
Termenul de valabilitate al unul produs priveste timpul sau termenul in care acesta
poate fi folosit.
Raspunderea pentru calitatea produselor in cadrul duratei medii de utilizare a
acestora: dupa expirarea termenului de garantie, consumatorii pot pretinde remedierea sau
inlocuirea produselor care nu pot fi utilizate potrivit scopului pentru care au fost realizate.
Aceasta neutilizare este data de viciile ascunse aparute in durata medie de utilizare a
produsului respectiv.
In cazul lipsei conformitatii, consumatorul are dreptul sa i se aduca produsele la
conformitate, fara plata, prin reparare sau inlocuire, in functie de optiunea sa ori sa ceara o
reducere proportionala de pret sau rezolutiunea contractului.
Legea 240/2004: instituie raspunderea producatorului pentru prejudiciul actual si
cel viitor cauzat de produsul sau: pentru angajarea raspunderii, pagubitul trebuie sa faca
dovada prejudiciului, a existentei defectului si a raportului de cauzalitate dintre acestea.
Dreptul la actiune pentru apararea pagubei este termenul de prescriptie de 3 ani si
curge de la data la care pagubitul a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca despre existenta
pagubei, a defectului si a identitatii producatorului, dar nu mai tarziu de implinirea unui
termen de 10 ani de la data la care producatorul a pus produsul in circulatie.
Obligatiile cumparatorului: sa plateasca pretul la termenul si cuantumul stipulate
in contract, de a lua in primire bunul vandut si de a suporta cheltuielile vanzarii.
Dobanda legala este reglementata de OG nr.9/200 potrivit careia acest nivel al
dobanzii legale se stabileste lunar printr-o circulara a BNR care se publica in Monitorul
Oficial.
Consecintele nerespectarii obligatiilor contractuale:
Art.67 din Codul comercial, ne arata ca daca mai inainte de expirare termenului
fixat pentru executarea contractului, una din parti ofera celeilalte predarea lucrului vandut
sau plata pretului, iar acesta nu-si executa obligatia la termenul fixat, atunci contractul se va
considera desfiintat ope legis in favoarea partii care si-a executat obligatia.
Daca in contract s-a stipulat un termen esential, nerespectarea acestuia atrage de
asemenea rezolutiunea de drept a contractului.

39

Reguli speciale privind anumite vanzari:

Vanzarea in afara spatiilor comerciale: este reglementata de OG nr. 106/1999
care instituie regimul juridic al acestor contracte.
Situatii in care intervine incheierea acestui tip de contract:
1. cand vanzarea are loc in timpul unei deplasari organizate de comerciant in afara
spatiilor sale comerciale;
2. vanzarea are loc in timpul unei vizite efectuate de comerciant la locul de munca al
consumatorului ori la domiciliul acestuia sau in alte locuri publice;

Curs nr.9

29 aprilie 2009
Contractele de intermediere

Contractul de mandate:
Notiunea si deosebirile dintre contractul de mandat civil si cel comercial :
Normele speciale privind contractul de mandat comercial sunt cuprinse in art. 374391 Cod comercial.
Contractul de mandat este contractul in temeiul caruia o persoana numita mandatar
se obliga sa incheie in numele si pe seama altei persoane, care i-a dat imputernicirea,
persoana care se numeste mandant, anumite acte juridice care pentru mandant sunt fapte
de comert.
Deosebiri: mandat comercial si civil:
a. obiectul contractului: contractul de mandat civil are ca obiect incheierea actelor
juridice civile, pe cand cel comercial are ca obiect incheierea actelor juridice care
sunt fapte de comert pentru mandant.
b. Mandatul comercial este cu titlu oneros fata de cel civil care de regula e cu titlu
gratuit. Chiar daca partile nu au prevazut expres in contract plata unei remuneratii,
mandantul datoreaza remuneratia mandatarului deoarece in codul comercial este
prevazut ca mandatul comercial nu se prezuma a fi gratuit.
c. Daca mandatul civil este unul cu reprezentare, mandatul comercial este atat cu
reprezentare cat si fara reprezentare (contractul de comision);
d. Puterile mandatarului: in cazul mandatului civil imputernicirea trebuie sa precizeze
riguros puterile mandatarului, pe cand in cel comercial puterile mandatarului sunt mai
mari. Mandatarul are o libertate mai mare.
Conditiile de valabilitate ale contractului de mandat: pentru a fi valabil incheiat,
acesta trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de lege pentru orice contract:
consimtamant, capacitate, cauza, obiect.

40

Consimtamantul: contractul de mandat se incheie prin acordul de vointa al

mandantului precum si al mandatarului. Mandatul poate fi expres sau tacit. Pentru a fi tacit,
trebuie sa rezulte din activitatea de indeplinire a mandatului.
Mandatarul care nu voieste sa primeasca insarcinarea mandantului are obligatia ca
in cel mai scurt termen sa-l instiinteze pe acesta despre refuzul sau. Mandatul comercial se
acorda in forma scrisa (procura, imputernicire, delegatie). Procura poate fi data sub forma
scrisa, sub semnatura privata sau sub forma inscrisului autentic.
In functie de puterile mandatarului, mandatul poate fi general sau special. Daca
mandatul este general, mandatarul poate sa incheie orice acte juridice care sunt
comerciale, cu exceptia acelor acte juridice pentru care legea impune un mandat special. In
mandatul special, mandatarul poate sa incheie un act juridic sau anumite operatiuni
determinate.
De regula, pentru actele de dispozitie, ca ipotecarea unui imobil, semnarea actului
constitutiv al unei societati comerciale, incheierea unei tranzactii financiare, este necesara
procura speciala.
Capacitatea partilor: mandantul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia el insusi
actele juridice care urmeaza sa fie incheiate in numele sau de catre mandatar. Cum acele
acte juridice care trebuie incheiate sunt fapte de comert pentru mandant, inseamna ca
acesta trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina. Mandatarul trebuie sa aiba capacitate
de exercitiu deplina deoarece trebuie sa exprime un consimtamant valabil.
Obiectul contractului: in contractul de mandat, obiectul acestuia este tratarea de
afaceri comerciale (rezolvarea unor afaceri comerciale).
Cauza contractului: acesta trebuie sa indeplineasca conditiile comune valabile
tuturor actelor juridice: cauza sa fie reala, licita, morala si sa nu contravina regulilor de
convietuire sociala.
Efectele contractul de mandat comercial: contractul de mandat da nastere la
anumite obligatii in sarcina partilor contractante:
Obligatiile mandantului:
Este obligat sa puna la dispozitia mandatarului mijloacele necesare pentru
executarea mandatului, adica sa puna la dispozitia mandatarului toate informatiile,
toate documentele pe care mandantul le detine si care ar fi utile mandatarului. Daca
sunt necesare anumite cheltuieli, mandantul trebuie sa avanseze anumite sume de
bani care sunt necesare mandatarului.
Mandantul este obligat sa plateasca mandatarului remuneratia datorata. Aceasta
este prevazuta in contractul de mandat, iar in absenta unor precizari in contract,
remuneratia este stabilita de catre instanta de judecata. Mandantul datoreaza
remuneratia si in situatia in care afacerea sau activitatea comerciala nu a reusit.
Este obligat sa restituie cheltuielile facute de mandatar necesare pentru executarea
contractului.
Obligatiile mandatarului:
41

Are obligatia sa execute mandatul, adica sa incheie acele acte juridice pentru
care a fost imputernicit de mandat. In activitatea comerciala este insa
necesara o mai mare libertate de actiune a mandatarului, adica acesta poate
sa depaseasca puterile pentru care a fost imputernicit daca are ca scop
indeplinirea contractului.
In cazul in care au fost numiti mai multi mandatari si prin contract se dispune ca
acestia trebuie sa lucreze impreuna, mandatarii sunt in drept sa indeplineasca contractul
daca majoritatea celor numiti au acceptat insarcinarea respectiva.
Daca in situatia in care nu s-a precizat ca mandatarii trebuie sa lucreze impreuna,
fiecare mandatar poate lucra fara consimtamantul celorlalti. In toate cazurile, comanditarii
raspund solidar pentru indeplinirea mandatului incredintat.

Mandatarul este obligat sa-si indeplineasca obligatiile cu buna credinta si cu

promptitudinea bunului proprietar. El trebuie sa respecte clauzele prevazute in
contract, iar daca nu se conformeaza acestor instructiuni, va raspunde pentru
prejudiciile cauzate mandantului.

Mandatarul este obligat sa il instiinteze pe mandant despre executarea

contractului. Daca in intervalul de timp dintre numirea mandatarului si
executarea mandatului, conditiile avute in vedere au suferit unele modificari,
legea impune mandatarului obligatia de a-l instiinta pe mandant asupra
acestor schimbari.

Mandatarul are obligatia sa plateasca dobanzi la sume de bani care sunt

cuvenite mandantului. Daca in executarea mandatului a incasat anumite sume
de bani care erau cuvenite mandantului, mandatarul care nu a remis sumele
de bani ori nu le-a consemnat pe numele mandantului va fi obligat sa
plateasca dobanda pentru acele sume, chiar daca acestea nu au fost folosite
de catre mandatar.

Privilegiul mandatarului: in scopul protejarii intereselor mandatarului, legea ii

confera un privilegiu special prin care i se garanteaza satisfacerea drepturilor sale banesti
de catre mandant. In aceste drepturi banesti intra remuneratia, acele cheltuieli facute de
catre mandatar pentru executarea contractului precum si unele despagubiri pentru
prejudiciul suferit de mandatar pentru indeplinirea contractului.
Privilegiul se exercita asupra tuturor bunurilor mandantului pe care mandatarul le
detine pentru executarea mandatului. In cazul in care bunurile mandantului au fost vandute
de mandatar, privilegiul se poarta asupra preturilor, sau asupra pretului.
Daca mandantul a fost supus procedurii insolventei, privilegiul mandatarului se
exercita potrivit dispozitiilor legii nr.85/2006. potrivit acestei legi, creantele mandatarului au
prioritate fata de oricare alta creanta, impotriva mandantului.
Pentru a asigura publicitatea privilegiului fata de terti acesta trebuie inscris in arhiva
electronica de garantii reale mobiliare. Pentru a pretinde dreptul de garantie, mandatarul
trebuie sa il notifice pe mandant ca acesta are sa-i dea o anume suma de bani, cu somatia
ca aceasta sa fie achitata in termen de 5 zile.
42

In caz de neplata a datoriilor va proceda la vanzarea bunurilor care sunt supuse

privilegiului. Mandantul este in drept sa faca opozitie la instanta judecatoreasca si comunica
mandatarului in termen de 3 zile de la primirea notificarii. Daca termenul pentru care
formularea opozitiei a expirat fara ca mandantul sa faca opozitie, sau opozitia a fost
respinsa, mandatarul poate, fara a indeplini o alta formalitate, sa treaca la vanzarea
bunurilor mandantului.
Vanzarea bunurilor se face la pretul curent cu ajutorul unui ofiter public care este
insarcinat cu asemenea acte, in situatia bunurilor care au un pret la bursa sau in targ.
Aceasta vanzare se poate face prin licitatie publica daca bunurile nu au un pret fixat.
Incetarea contractului de mandat: contractul de mandat inceteaza de regula prin
realizarea imputernicirii care a fost data de mandant mandatarului. Se intalnesc si anumite
situatii de natura obiectiva sau subiectiva care duc la stingerea contractului de mandat:
- revocarea mandatarului de catre mandant;
- renuntarea mandatarului
- Moartea, interdictia, insolvabilitatea, mandatarului.

Contractul de comision:
Notiunea si caracterele contractului de comision: este reglementat de art. 405
Cod Comercial. Este definit ca un contract prin care o parte numita comisionar se obliga
pe baza imputernicirii celeilalte parti, numita comitent, sa incheie anumite acte sau fapte de
comert in nume propriu dar pe seama comitentului, in schimbul unei remuneratii numite
comision.
Datorita acestor elemente care il definesc, contractul de comision apare ca o
varietate al contractului de mandat, de aceea, contractul de comision este unul de mandat
comercial fara reprezentare. Cele doua contracte se aseamana prin obiectul lor, adica au ca
obiect tratarea (desfasurarea) de afaceri comerciale si ca in ambele contracte actele juridice
se incheie cu terte persoane, pe seama altei persoane care a dat imputernicirea.
Deosebirea dintre cele doua contracte priveste structura lor, si anume: in cazul
mandatului, mandatarul are un drept de reprezentare, si anume el incheie acte in numele si
pe seama mandantului, pe cand in contractul de comision, comisionarul nu beneficiaza de
dreptul de reprezentare, adica el incheie acte juridice in nume propriu dar pe seama
comitentului.
-

Caracterele contractului de comision:

este un contract bilateral, adica da nastere la obligatii in sansele ambelor parti.
Contract cu titlu oneros, adica prin incheierea lui ambele parti urmaresc realizarea
unor beneficii.
Contractul de comision este unul consensual, adica el ia nastere prin simplul acord
de vointa al partilor.

Conditiile de valabilitate al contractului de comision: este valabil incheiat daca

sunt indeplinite conditiile cerute de art. 948 Cod Civil, care se refera la consimtamant,
capacitate, obiect si cauza.

43

Consimtamantul: Deoarece contractul de comision este un mandat fara

reprezentare, el are la baza imputernicirea pe care comitentul o confera comisionarului de a
incheia anumite acte juridice, cu precizarea conditiilor in care va actiona comisionarul.
Aceasta imputernicire este un act unilateral care exprima vointa comitentului si
poarta denumirea de procura. Ca si in cazul mandatului, comisionul poate fi expres sau
tacit. Acceptarea tacita de catre comisionar a imputernicirii primite rezulta de regula din
executarea de catre acesta a insarcinarii primite.
Comisionarul poate insa sa refuze imputernicirea primita de la comitent, in acest
caz, comisionarul care refuza insarcinarea primita este obligat
- sa faca cunoscut in cel mai scurt termen comitentului refuzul sau.
- Sa pastreze in cele mai bune conditii bunurile care i-au fost transmise si sa le
conserve pe cheltuiala comitentului pana cand acesta va dispune in alt mod de ele;
- In cazul in care comitentul intarzie sa ia masuri cu privire la aceste bunuri, le pune pe
acestea sub sechestru sau trece la vanzarea lor.
Capacitatea partilor: trebuie sa aiba capacitatea de a incheia el insusi acele acte
juridice pe care le va incheia comisionarul. Deoarece aceste acte sunt fapte de comert,
inseamna ca comitentul trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina.
Comisionarul trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina deoarece incheie acte
juridice in nume propriu ca o profesiune obisnuita, dobandind calitatea de comerciant.
Efectele contractului de comision: din acesta se nasc anumite obligatii in
raporturile dintre comitent si comisionar care se numesc raporturi interne, si anumite
raporturi intre comisionar si tert, care se numesc raporturi externe.
Obligatiile comisionarului:
comisionarul este obligat sa execute contractul incredintat, adica sa incheie acte
juridice care sunt stabilite de comitent pentru realizarea acelor operatiuni comerciale
pentru care a fost imputernicit dar tinand cont de termen, pret sau bunuri.
O problema care se pune in legatura cu indeplinirea de catre comisionar a
imputernicirii primite este aceea daca el poate sa incheie un contract cu sine insusi.
-

comisionarul este obligat sa dea socoteala comitentului asupra contractului primit,

adica sa-l informeze pe acesta privind mersul operatiunilor si a acelor imprejurari de
natura sa modifice imputernicirea primita.

Daca comisionarul a depasit limitele imputernicirii primite comitentul poate refuza

indeplinirea operatiunii. Daca a dobandit bunurile pe un pret mai mic decat cel stabilit de
comitent, el este obligat sa-i plateasca acestuia diferenta de pret aceasta obligatie este
inlaturata cand comisionarul face dovada ca vanzarea cu pretul stabilit nu se putea face, si
ca, vanzand la un pret mai mic, s-a evitat pagubirea mai puternica a comitentului.
Cand comisionarul a cumparat anumite bunuri la un pret mai mare decat cel stabilit,
comitentul poate refuza operatiunea. In cazul in care bunurile care au fost cumparate nu au
calitatea convenita comitentul poate refuza aceasta activitate.
Daca comisionarul, fara a avea incuviintarea comitentului, incheie o operatiune pe
credit, comisionarul va raspunde fata de comitent ca si cand operatiunea s-ar fi facut in
44

conditii obisnuite. In cazul in care comisionarul este autorizat sa vanda pe credit, el este
obligat sa arate comitentului persoana cumparatorului si termenul acordat.
-

Comisionarul este obligat sa isi indeplineasca obligatiile cu buna credinta si sa

depuna o sarguinta sau promptitudine sporita, ceruta unui bun profesionist.

Curs nr. 10

6 mai 2009

Obligatiile comitentului:
o Are obligatia sa plateasca remuneratia cuvenita comisionarului;
o Este obligat sa restituie cheltuielile facute de comisionar pe timpul desfasurarii
activitatii pentru care a fost imputernicit.
Ca si mandatarul, comisionarul beneficiaza de acel privilegiu al mandatarului care
se transforma in privilegiul comisionarului.
-

Incetarea contractului de comision: inceteaza ca si contractul de mandat

prin revocarea imputernicirii pe care comitentul i-o da comisionarului
prin renuntare la imputernicire;
moartea, insolventa, insolvabilitatea comitentului sau comisionarului;

Contractul de consignatie
Este reglementat de legea nr. 178/1934 care a fost modificata prin legea 34/1936.
Acest contract este definit ca acel contract prin care o parte numita consignant
incredinteaza celeilalte parti numita consignatar anumite bunuri mobile pentru a fi vandute
in nume propriu (al consignatarului) dar pe seama consignantului la un pret stabilit anticipat,
cu obligatia consignatarului de a remite consignantului pretul obtinut sau de a restitui bunul
sau bunurile nevandute.
Contractul de consignatie este o varietate a contractului de comision. Cele doua
contracte se aseamana: pe de-o parte comitentul sau consignantul imputerniceste cealalta
parte, comisionar sau consignatar, sa incheie acte in numele sau sau al lor, dar pe seama
comitentului sau consignantului.
Se deosebesc prin faptul ca imputernicirea consignantului data consignatarului
consta intotdeauna in vanzarea unor bunuri mobile, bunuri care apartin consignantului, pe
cand in contractul de comision, comisionarul este imputernicit sa vanda sau sa cumpere
anumite bunuri prevazute in contract. In contractul de consignatie vanzarea acelor bunuri se
face la un pret stabilit anticipat.
Caracterele juridice ale contractului de consignatie:
a) este un contract bilateral, adica el da nastere la obligatii in sarcina ambelor parti.
b) Este un contract cu titlu oneros, adica ambele parti incearca obtinerea unui profit.
c) Este un contract consensul: ia nastere prin singurul acord de vointa al partilor;
Conditiile de valabilitate a contractului de consignatie:
Consimtamantul partilor: contractul se incheie in forma scrisa, deoarece
potrivit art. 2 din legea 178/1934 se poate dovedi numai prin proba scrisa.
45

Contractul se incheie prin acordul de vointa al partilor care are la baza

imputernicirea consignantului data consignatarului de a vinde anumite bunuri. Prin acea
imputernicire se stabilesc conditiile de vanzare a bunurilor.
Referitor la capacitatea partilor de a incheia un contract de consignatie, trebuie
precizat ca consignantul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia acte de comert, deoarece
actele juridice de vanzare se incheie pe seama sa, iar consignatarul trebuie sa aiba
capacitate deplina de exercitiu deoarece el incheie acele acte in nume propriu.
Obiectul contractului de vanzare-cumparare este incheierea de catre consignatar
cu terte persoane a unor contracte de vanzare-cumparare, a unor bunuri care apartin
consignantului. Acele bunuri sunt numai bunuri mobile.
Efectele contractului de consignatie: in configurarea raporturilor juridice dintre
consignant si consignatar trebuie sa avem in vedere atat dispozitiile art. 405 din codul
comercial care reglementeaza contractul de comision, cat si dispozitiile legii speciale.

Obligatiile consignantului:
Este obligat sa predea consignatarului acele bunuri mobile care urmeaza sa fie
vandute. Daca bunurile nu ajung la consignatar, acesta nu-si poate indeplini
atributiile care reies din contract. Consignantul poate preda consignatarului toate
bunurile deodata sau le poate preda treptat, in etape diferite.

Trebuie retinut ca prin contractul de consignatie nu se transmite consignatarului

dreptul de proprietate asupra bunurilor. Consignatarul este un simplu detentor al acestor
bunuri pe care le primeste de la consignant. Ramanand titular al dreptului de proprietate,
consignantul poate dispune oricand de bunurile incredintate consignatarului, adica el poate
ridica oricand aceste bunuri, chiar daca contractul a fost incheiat pe o perioada determinata.
In cazul in care consignatarul refuza sa predea acele bunuri, ridicarea acelora se
face printr-o ordonanta presedintiala. De asemenea, in calitate de proprietar al bunurilor,
consignantul are dreptul sa controleze si sa verifice oricand acele bunuri si poate trece la
inventarierea acestora.
De asemenea, consignantul poate modifica oricand in mod unilateral pretul de
vanzare al bunurilor.

Consignantul este obligat la plata remuneratiei cuvenita consignatarului, adica in

schimbul serviciilor prestate consignatarul are dreptul la o remuneratie, aceasta
putand fi o suma fixa sau un raport procentual. In cazul in care prin contract nu s-a
prevazut retributia cuvenita consignatarului, acesta va avea dreptul numai la
suprapreturile ce se obtin din vanzarea bunurilor.

Daca nu au fost stabilite preturile de vanzare al bunurilor, in momentul incheierii

contractului, iar bunurile au fost vandute la pretul curent si partile nu se inteleg in privinta
remuneratiei, atunci aceasta va fi stabilita de catre instanta de judecata.
Acel privilegiu special al mandatarului care se aplica si in contractul de comision nu
se aplica si in contractul de consignatie deoarece, in art. 20 din legea 178/1934 este
prevazut ca consignatarul nu poate exercita nici un drept de retentie nici asupra bunurilor
incredintate si nici asupra sumelor de bani rezultate din vanzarea acestor bunuri.
46

Are obligatia sa restituie toate cheltuielile facute de consignatar pe timpul desfasurarii

contractului: prin cheltuielile facute de consignatar trebuie intelese acele sume de
bani folosite pentru conservarea si desfacerea bunurilor primite in consignatie.
__> Obligatiile consignatarului:

a) este obligat sa ia toate masurile necesare pentru conservarea si pastrarea bunurilor

primite: consignatarul este obligat sa pastreze bunurile in stare foarte buna, adica la
ambalaje, etichete sau la marcile acelor bunuri care le-a primit in consignatie.
Consignatarul are obligatia sa comunice consignantului viciile aparente sau
ascunse la bunurile care le-a primit in consignatie. In caz de necomunicare, legea prezuma
ca bunurile au fost primite in consignatie in stare buna.
Comunicarea viciilor aparente trebuie facuta in doua zile de la primire, afara de
cazul cand datorita conditiilor in care au fost trimise bunurile este nevoie de un timp mai
lung sau mai mare, situatie in care este obligat sa comunice acele vicii in termen de 2 zile
de la descoperirea lor.
Pentru protejarea bunurilor, consignatarul are obligatia sa asigure bunurile la o
societate de asigurare care este agreata de consignant. Asigurarea trebuie facuta la o
valoare cel putin egala cu pretul bunurilor si sa aiba acoperirea tuturor riscurilor. In cazul
neindeplinirii de catre consignatar a obligatiei de asigurare a bunurilor, ca si in cazul rezilierii
contractului de asigurare, consignatarul se considera de drept in culpa si va raspunde
pentru orice paguba produsa prin caz fortuit sau prin forta majora.
b) are obligatia sa execute imputernicirea primita de la consignant:, adica are obligatia
sa incheie contracte de vanzare cumparare cu terte persoane avand ca obiect
bunurile primite de la consignant.
Consignatarul trebuie sa actioneze in limitele imputernicirii primite, adica sa tina
seama de pretul de vanzare al bunurilor care este stabilit in contract. In absenta unei
precizari prevazute in contract ori a unei dispozitii scrise data de consignant pentru
vanzarea bunurilor, consignatarul poate vinde bunurile la pretul pietei.
Consignatarul poate fi autorizat printr-o clauza mentionata in contract sau intr-o
dispozitie sa vanda bunurile pe credit, cu precizarea unor conditii care au fost mentionate in
contract sau in dispozitie. Daca nu au fost mentionate acele conditii de vanzare pe credit,
consignatarul va putea sa acorde credit numai catre comerciantii din domeniul respectiv si
pe un termen de cel mult 90 de zile.
Daca consignantul poate modifica oricand conditiile de vanzare, aceasta modificare
este obligatorie pentru consignatar din momentul cand ii este adusa la cunostinta in scris.
c) este obligat sa dea socoteala consignantului asupra sarcinilor primite: este obligat sa
informeze pe consignant in termenele stabilite in contract cu privire la vanzarile
facute in acel termen. Instiintarea trebuie sa arate bunurile vandute in numerar
precum si al bunurilor vandute pe credit. Pentru vanzarile pe credit trebuie sa indice
numele si adresa fiecarui debitor, sumele datorate precum si termenul de plata.
Daca prin contract nu s-au precizat acele termene de instiintare sau de
comunicare, aceasta informare se face cel mai tarziu la finele saptamanii pentru toate
activitatile sau operatiile desfasurate in saptamana respectiva.
47

Consignantarul este obligat sa remita consignatarului la termenul prevazut in

contract pretul tuturor bunurilor vandute, iar daca aceste termene nu au fost prevazute in
contract, la sfarsitul fiecarei saptamani. Daca bunul nu a fost vandut si s-a incheiat termenul
prevazut in contract, consignatarul are obligatia sa restituie consignantului bunul respectiv.
In cazul neridicarii bunului, consignantul este obligat la plata unor despagubiri.
Nerespectarea obligatiilor din contractul de consignatie atrage raspunderea partilor in culpa.
Potrivit legii 178/1934 , aceasta raspundere este una civila cat si una penala.
Raspunderea civila are loc pentru nerespectarea obligatiilor si pentru aceasta se
angajeaza raspunderea civila contractuala. Prin legea nr. 178/1934, consignatarul se
sanctioneaza penal pentru una din urmatoarele fapte:
a) insusirea bunurilor incredintate ori instrainarea lor in alt mod sau in alte conditii decat
cele prevazute in contract, precum si nerestituirea bunurilor la cererea
consignantului;
b) neremiterea catre consignant a sumelor de bani ca pret al bunurilor vandute;
c) neefectuarea cu rea credinta a instiintarilor prevazute in contract ori efectuare cu
buna stiinta a unor instiintari neexacte sau incorecte cu privire la situatia vanzarilor
precum si a incasarilor.
d) Neaducerea la cunostinta consignantului a unor acte de urmarire asupra bunurilor
primite in consignatie de indata ce a luat cunostinta de acea situatie.
e) Inlaturarea, distrugerea ambalajelor, etichetelor, marcilor sau a oricaror semne
exterioare aplicate de consignant asupra bunurilor.
f) Depozitarea ori mutarea bunurilor cu incalcarea prevederilor precizate in contract.
g) Nepunerea la dispozitia consignantului a registrelor speciale de consignatie in cazul
in care contractul prevedea tinerea unor asemenea registre.
Daca faptele mentionate sunt savarsite de o persoana juridica, sanctiunile se vor
aplica reprezentantilor sai vinovati de savarsirea unor asemenea fapte. Si persoana juridica
va fi sanctionata cu amenda.
-

Incetarea contractului de consignatie: inceteaza prin:

revocarea imputernicii data de consignant consignatarului;
prin renuntarea la imputernicire de catre consignatar;
prin moartea, interdictia, insolventa consignantului sau consignatarului.

Contractul de agentie
Notiunea: regimul juridic al acestui contract este dat de legea 509/2002. aceasta
lege nu se aplica persoanelor care actioneaza ca intermediari in cadrul burselor de valori si
nici persoanelor care au calitatea de agenti de asigurari sau reasigurari precum si in cazul in
care agentul desfasoara o activitate de intermediere gratuita.
Contractul de agentie poate fi definit ca un contract prin care o parte denumita
comitent imputerniceste in mod statornic cealalta parte, denumita agent, sa negocieze
afaceri sau sa negocieze sau sa incheie afaceri in numele si pe seama comitentului in
schimbul unei remuneratii.
Caracterele juridice ale contractului de agentie:
a) contract bilateral: obligatii in sarcina ambelor parti;
b) contract cu titlu oneros;
48

c) contract comutativ: deoarece existenta si intinderea obligatiei asumate de catre parti

fiind determinabile chiar la incheierea contractului.
d) Este un contract cu executare succesiva, adica obligatiile partilor se executa esalonat
pe o durata determinata sau nedeterminata a contractului;
e) Este un contract consensual, adica se incheie prin simplul acord de vointa al partilor.
Raporturile juridice dintre agent si comitent sun in esenta raporturi de mandat.
Intre contractul de agentie si cel de mandat exista anumite deosebiri, si anume:
- activitatea de intermediere in baza contractului de agentie are un caracter profesional
si de durata si nu un caracter de moment, de scurta durata, ca in cazul contractului
de mandat.
- Pe baza contractului de agentie, agentul desfasoara activitatea in calitate de
intermediar permanent. El nu este un prepus al comitentului in comparatie cu
mandatarul care actioneaza numai la ordinele mandantului.
- Activitatea de intermediere bazata pe contractul de agentie se caracterizeaza prin
interesul comun al agentului si al comitentului, pe cand in contractul de mandat,
activitatea de intermediere se desfasoara in interesul mandantului.
- Activitatea de intermediere in baza contractului de agentie, fata de cea din contractul
de mandat, care vizeaza unul sau mai multe acte juridice concrete, are ca obiect o
multitudine de acte care privesc una sau mai multe regiuni determinate.
- Agentul nu poate fi revocat de catre comitent asa cum mandatarul este revocat de
mandant.

Curs nr. 11

13 martie 2009

Titlurile comerciale de valoare:

Reprezinta un inscris, denumit si titlu, in temeiul caruia posesorul sau legitim este
indreptatit sa exercite la o data determinata dreptul aratat in inscris.

o
o
o
o

Caracteristicile titlurilor comerciale de valoare:

Inscrisul este constitutiv: dreptul este incorporat in titlu si poate fi exercitat numai in
temeiul inscrisului.
Caracterul formal: trebuie sa imbrace forma determinata de lege si sa cuprinda
elementele care ii sunt proprii.
Caracterul literal: intinderea si natura dreptului, ca si obligatia corelativa acestuia,
sunt determinate de mentiunile cuprinse in inscris.
Caracterul autonom: dreptul si obligatia corelativa, nascute din titlu sunt
independente fata de actul juridic din care decurg. In cazul transmiterii titlului,
dobanditorul va deveni titularul unui drept propriu, care este un drept originar, si nu
unul derivat.
Clasificarea titlurilor:
In functie de continutul lor:

Efectele de comert: acele inscrisuri care dau posesorilor legitimi dreptul la plata unei
sume de bani.

49

Valorile mobiliare: sunt inscrisuri care atribuie titularilor anumite drepturi complexe
(patrimoniale si personal patrimoniale): actiunile si obligatiunile.

Titlurile reprezentative ale marfurilor: acele inscrisuri care confera un drept real, adica
un drept de proprietate sau de garantie asupra unor marfuri aflate in depozit, in
docuri sau antrepozite.
Avem trei documente:

ponosamentul (inscris eliberat de comandantul navei sau armator cand incarca marfa
pentru a fi transportata),
recipisa de depozit (ofera titularului dreptul de proprietate asupra marfurilor
depozitate),
warantul (confera calitatea unui drept de garantie)
Dupa modul in care circula:

Titluri nominative;
Titluri la ordin: inscrisuri care cuprind drepturi care pot fi exercitate numai de
persoana desemnata sau de o alta persoana careia i-au fost transmise.
Titluri la purtator: nu arata posesorul acelui titlu;
Dupa cauza lor:

Titluri cauzale: actiunile, conosamentele;

Titluri abstracte: incorporeaza obligatia si dreptul dar fara a mentiona cauza: cambie;

Titluri de legitimare: Incorporeaza o valoare si se numesc titluri de valoare

improprii: biletele de calatorie, mijloacele de transport

CAMBIA:
Prin OG nr. 11/1993 au fost aduse unele modificari si completari legii 58 si totodata,
BNR a emis anumite norme cadru privind comertul facut de societatile bancare si alte
institutii de credit cu cambii, bilete la ordin si cecuri.
BNR a reglementat un sistem informational menit sa intareasca asigurarea
creditului prin crearea Centralei Incidentelor de Plati.
Notiunea si caracterele cambiei: cambia este un inscris prin care o persoana,
denumita tragator sau emitent da dispozitie altei persoane, numita tras sa plateasca la
scadenta o suma de bani unei a treia persoane numita beneficiar sau la ordinul acesteia.
Daca beneficiarul cambiei s-au dobanditorul ei prin gir are nevoie de bani in
numerar inainte de scadenta, poate remite cambia unei banci care va achita imediat suma
mentionata in cambie. Cand aceasta cambie ajunge la scadenta, banca va retine totusi o
suma ce va reprezenta echivalentul dobanzilor.
Caracterele cambiei: este un titlu de credit, pentru ca ea confera titularului dreptul
de a primi o suma de bani. Are ca obiect plata unei sume de bani. Este un titlu complet, la
50

ordin, abstract. Se creaza prin cambie obligatii autonome si neconditionale. Se creaza

obligatii solidare.
Functiile cambiei: are trei functii:
1. Functia de instrument de schimb valutar: nu se mai aplica in momentul de fata.
2. Functia de instrument de credit;
3. Functia de instrument de plata;
Natura juridica a cambiei:
Natura juridica a obligatiei cambiale:
a. Obligatia fundamentala: este obligatia tragatorului de a face sa se plateasca de catre
tras beneficiarului suma de bani aratata in cambie.
b. Obligatia de regres este obligatia tragatorului si a girantilor de a achita suma de bani
mentionata in cambie, daca trasul nu accepta ori nu plateste suma de bani.
c. Obligatia de garantie: obligatia avalistului de garantare a trasului sau a girantului
Natura juridica a dreptului rezultat: cel care detine sau are inscrisul, titlul, este nu
numai posesorul lui dar si titularul creantei mentionate in acel titlu. Posesia de buna
credinta prezuma titlul de proprietate.
Conditiile cerute pentru valabilitatea cambiei:
Conditiile de fond: orice obligatia cambiala se desprinde de cauza care i-a dat
nastere, manifestandu-se ca o obligatie de sine statatoare. Obiectul cambiei il constituie
prestatiile la care se obliga persoanele implicate in raporturile cambiale.
Reprezentarea cambiala: art. 10 din lege prevede ca orice persoana se poate
obliga cambialmente prin mandatar, chiar daca mandatul este conceput in termen general.
Pentru a exista reprezentare cambiala, legea cere ca raportul de reprezentare sa rezulte din
insusi titlul cambial. Semnatura mandatarului este insotita de mentiune prin procura ori o
alta expresie echivalenta, dar si de numele persoanei care i-a dat imputernicirea.
Inscrisul cambial nu are nicio valoare daca este semnat de mandatar dar cu
numele mandantului.
Conditiile de forma: cambia trebuie sa imbrace forma scrisa si inscrisul sa cuprinda
in mod obligatoriu mentiunile prevazute.
Mentiunile obligatorii ale cambiei:
a)
b)
c)
d)

Denumirea de cambie;
Ordinul neconditionat de plata a unei sume de bani nedeterminate;
Numele trasului: persoana care trebuie sa execute plata;
Indicarea scadentei: data la care obligatia devine exigibila. Aceasta scadenta trebuie
sa fie certa, unica si posibila. Ea poate fi platibila la vedere, adica la prezentarea ei.
51

O cambie poate fi trasa la vedere, la un anumit timp de la vedere, la un anumit timp

de la data emisiunii, sau la o zi fixa.
e) Indicarea locului unde trebuie facuta plata: trebuie sa se arate localitate si nu
domiciliul, sau sediul debitorului. Daca nu e precizat locul unde se va face plata,
legea prezuma ca loc al platii locul aratat langa numele trasului.
f) Numele aceluia caruia sau la ordinul caruia se va face plata. Nu se admite cambia la
purtator. Ea permite ca numele beneficiarului sa nu fie indicat la emiterea cambiei, ci
ulterior;
g) Data si locul emiterii cambiei: se indica prin ziua, luna si anul emiterii.
Cambia trebuie semnata. Potrivit art. 8 din lege, semnatura tragatorului trebuie sa
cuprinda clar numele si prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori o
entitate care se obliga, precum si semnatura olografa a persoanei fizice, respectiv a
reprezentantului legal sau a imputernicitului persoana juridica care se obliga.
Mentiunile facultative ale cambiei:
-

Clauzele care influenteaza obligatia cambiala:

Clauza NU la ordin;
Indicarea unui acceptat la nevoie;
Ordinul de prezentare a cambiei la acceptare;
Clauzele fara cheltuieli sau fara protest;

Clauzele care nu au niciun efect asupra obligatiei cambiale:

Clauzele dupa aviz;
Clauza fara procura;
Clauza valoare data in garantie;
Clauza si documentele contra acceptarii;
Clauze considerate nescrise:

Clauze de descarcare a tragatorului de obligatia de plata;

Clauze privind forta executorie a cambiei;
Clauze care atrag nuliatea obligatiei cambiale;

Transmiterea cambiei: se pot transmite in mod liber asupra altor persoane prin
gir. Girul este un act juridic prin care posesorul cambiei, numit girant, transmite altei
persoane, numita giratar, printr-o declaratie scrisa si semnata pe titlu si prin predarea titlului,
toate drepturile izvorate din titlul respectiv.
Conditiile de valabilitate ale girului:
Conditii de fond: girul trebuie sa fie neconditionat pentru ca altfel, orice conditie
care afecteaza girul, va fi socotita nescrisa. Acesta trebuie sa priveasca intreaga creanta
prevazuta in titlu.
Conditiile de forma: girul trebuie sa fie scris pe cambie. Daca, datorita numarului
mare de giruri, spatiul nu este suficient, legea admite ca girul sa fie scris pe o foaie lipita la
inscrisul cambial.

52

Efectele girului:
-

Efectul translativ: transmite toate drepturile izvorate din cambie

Efectul de garantie: girantul isi asuma obligatia de a garanta acceptarea si plata

cambiei de catre tras.

Efectul de legitimare: giratarul este legitimat in calitate de creditor al sumei

mentionate in titlu.

Girurile improprii: sunt giruri care nu produc efectele specifice ale acestuia (efectul
translativ).
Acceptarea cambiei:

Prezentarea cambiei la acceptare: are caracter facultativ. Posesorul cambiei are

dreptul iar nu obligatia de a prezenta cambia pentru a fi acceptata de catre tras.
Datorita caracterului facultativ, posesorul cambiei poate sa prezinte cambia
direct la plata, fara a o prezenta in prealabil pentru acceptare.
Cazurile in care cambia este obligatoriu pentru a fi prezentata pentru acceptare:
-

Cand scadenta cambiei a fost stabilita la un anumit termen de la vedere (prezentarea

trebuie facuta in termen de 1 an de la emitere);

Cand tragatorul ori girantul a stipulat in cambie clauza prezentarii titlului pentru
acceptare.

Conditiile acceptarii cambiei:

cambia se prezinta la acceptare de catre posesorul ei sau de catre orice detinator.

Trebuie prezentata la acceptare in termenul si locul prevazut de lege;

Acceptarea se va scrie in cambie prin cuvantul acceptat sau alta expresie

echivalenta.

Efectele acceptarii cambiei:

Obligatiile trasului fata de posesorul cambiei: are ca efect nasterea obligatiei
acestuia de a plati la scadenta suma de bani mentionata in titlu. Trasul acceptant este tinut
solidar cu tragatorul, girantii si avalisii fata de posesorul cambiei.
Obligatiile trasului fata de tragator: trasul, prin acceptarea cambiei, isi asuma o
obligatie cambiala fata de toti semnatarii titlului, inclusiv fata de tragator. Trasul acceptant
este obligat fata de tragator numai in cazul neplatii la scadenta, si daca tragatorul se afla in
posesia titlului. El va ramane obligat chiar daca a avut cunostinta de falimentul tragatorului.

Revocarea acceptarii sau refuzul acesteia: revocarea se poate realiza prin

stergerea mentiunii de acceptare de pe cambie. Daca este refuzata acceptarea,
acest refuz trebuie constatat printr-un inscris intocmit de catre executorul
judecatoresc (protest de neacceptare).
53

 Acceptarea extraordinara a cambiei: indicatul la nevoie sau acceptantul prin

interventie si intervenientul pentru onoarea lui.
Avalul este acel act juridic prin care o persoana numita avalist se obliga sa
garanteze obligatia asumata de unul din debitorii cambiali, numit avalizat.
Plata cambiei:
Reguli generale privind plata: prezentarea se face in vederea achitarii sumei de
bani fiind si o conditie pentru dresare sau intocmire in caz de neplata. Data platii este data
scadentei. Locul platii este adresa indicata in cambie. Daca nu, este acea indicata langa
numele trasului.
Efectele platii: obligatia debitorului principal se stinge dar si a tuturor debitorilor
cambiali. Daca este facuta de un debitor de regres, se sting numai obligatiile care figureaza
dupa debitorul care a platit. Dovada platii se face de catre tras cu titlu cambial chitantat.
In caz de neplata, avem actiuni cambiale (directe impotriva titularilor - si de
regres) si actiuni extracambiale (se valorifica drepturile rezultate din raporturile civile si
comerciala actiunea de imbogatire fara justa cauza).
Biletul la ordin: inscris prin care o persoana numita emitent ori subscritor se obliga
sa plateasca o suma de bani la scadenta unei alte persoane numita beneficiar.
Cecul: inscris prin care o persoana numita tragator da ordin unei banci la care are
un disponibil banesc (tras) pentru ca sa plateasca la prezentarea titlului o suma de bani altei
persoane numita beneficiar. Cecul nu se prezinta la acceptare. El este un instrument de
plata, nu unul de credit.
Cecul poate fi la ordin, nominativ sau la purtator. Trasul nu este debitor.
Termenele pentru prezentarea la plata cecului: un cec emis si platibil in Romania: 8
zile daca cecul este platibil in chiar localitatea unde a fost emis. 15 zile daca cecul este
platibil in alta localitate decat cea in care a fost emis. 30 de zile pentru cecul emis intr-o tara
straina si platibil in Romania. 70 de zile pentru un cec emis intr-o tara din afara Europei.
-

Felurile cecurilor:
Cec barat;
Cecul platibil in cont;
Cecul netransmisibil;
Cecul de calatorie;
Cecul circular;

54

Curs 12

20 mai 2009

(continuare contractul de agentie)

Cuprinsul si forma contractului de agentie: contractul de agentie se incheie intre
comitent si agent. Calitatea de comitent o poate avea orice comerciant care e interesat sa
apeleze la serviciile unui comerciant, pentru vanzarea marfurilor sau prestarea serviciilor
care reprezinta obiectul de activitate al sau (al comitentului).
Calitatea de agent o poate avea orice comerciant persoana fizica sau juridica care
in mod independent, permanent si profesional, desfasoara activitati de intermediere in
favoarea comerciantului.
In contractul de agentie trebuie sa se prevada clauzele referitoare la obiectul
imputernicirii dat de comitent agentului. Se poate preciza in el si zone geografice de
exercitare a imputernicirii, prin precizarea uneia sau mai multor regiuni unde va actiona
agentul.
In lipsa unei stipulari contrare, in contractul de agentie agentul poate actiona pentru
unul sau mai multi comitenti, precum si faptul ca el poate apela la unul sau mai multi agenti
in aceeasi regiune si pentru acelasi comerciant.
In contractul de agentie se pot preciza si anumite clauze de neconcordanta al caror
efect consta in restrangerea activitatii profesionale a agentului pe durata desfasurarii
contractului de agentie sau ulterior, incetarii contractului de agentie, dar nu mai mult de 2
ani.
Conform legii 509/2002, agentul e imputernicit sa negocieze afaceri ale
comitentului sau sa negocieze si sa incheie afaceri ale comitentului. In cazul imputernicirii
de a negocia afacerea comitentului, agentului i se ofera de catre comitent un mandat fara
reprezentare. rezulta ca agentul e imputernicit sa procure comitentului comenzi, oferte.
In cazul imputernicirii de a negocia si incheia afaceri ale comitentului, rezulta ca
agentului i se ofera un mandat cu reprezentare (agentul e imputernicit sa incheie contracte
cu terte persoane in numele si pe seama comitentului, dar in limitele imputernicirii primite.
In contractul de agentie trebuie sa se prevada clauze privind remuneratia la care
are dreptul agentul. Remuneratia agentului poate consta intr-o suma fixa sau intr-un
comision sau intr-o suma fixa si un comision.
Conform art. 18, legea 509/2002, contractul de agentie poate fi incheiat pe o
perioada nedeterminata sau determinata (aceasta clauza trebuie prevazuta la incheierea
contractului)
Efectele contractului de agentie: legea 509.2002 reglementeaza obligatiile ce
revin agentului si comitentului.
Obligatiile agentului: art. 5, legea 509/2002;
a. Agentul e tinut sa indeplineasca
imputernicirea primita din partea comitentului;
55

obligatiile

care

decurg

din

In situatia in care agentul subsituie o parte din atributiile sau toate atributiile altei
persoane, fara acordul comitentului, rezulta ca e raspunzator pentru intreaga activitate
desfasurata de acea persoana.
De asemenea, raspunde si in situatia in care, desi a avut acordul comitentului,
persoana care i-a dat o parte din atributiile sale era cunoscuta ca incapabila sau insolvabila
(pentru persoane juridice).
b. Agentul e obligat sa procure si sa-i comunice comitentului informatii
privitoare la regiunea/regiunile stabilite in contract si care il intereseaza pe comitent;
c. Agentul e obligat sa indeplineasca imputernicirea primita, in conditii cat
mai avantajoase pentru comitent.
d. Agentul e obligat sa respecte in mod corespunzator instructiunile
primite din partea comitentului: imperative, de indrumare, facultative;
e. Agentul e obligat sa tina evidenta operatiunilor comerciale efectuate in
baza imputernicirii pe care a primit-o, de unde rezulta obligatia sa tina un registru
special pentru fiecare comitent.
f.
Agentul e obligat sa pastreze in conditii corespunzatoare bunurile
primite din partea comitentului;
Obligatiile comitentului: art. 6, legea 509/2002:
1. Sa puna la dispozitia agentului bunurile/cataloagele/oricare alte
documente referitoare la bunurile sau serviciile care sunt oferite pentru valorificare in
vederea incheierii unor contracte.
2. Sa furnizeze agentului informatii necesare executarii contractului.
Comitentul e obligat sa il anunte pe agent daca activitatea comercialape care o
desfasoara a suferit modificari;
3. Sa plateasca agentului remuneratia cuvenita daca sunt indeplinite
urmatoarele conditii:
i.
Operatia e incheiata ca urmare a intermedierii agentului;
ii.
Operatia e incheiata fara intermedierea agentului, dar
acea operatie s-a incheiat cu o terta persoana care a fost procurata
anterior de agent;
4. E tinut sa indeplineasca orice alta obligatie care ii revine conform
contractului de agentie, precum si dispozitiunile legale.
Incetarea contractului de agentie: daca un contract de agentie s-a incheiat pe o
perioada determinata, rezulta ca el inceteaza la data expirarii termenului prevazut in
contract. Daca un contract de agentie s-a incheiat pe o perioada determinata rezulta ca el
inceteaza la data expirarii termenului prevazut in contract.

56

Daca un contract de agentie s-a incheiat pe o perioada nedeterminata, rezulta ca el

poate inceta prin denuntarea unilaterala din partea oricareia dintre parti, cu acordarea unui
preaviz care poate fi cuprins intre 1-6 luni.
Legea 509/2002 reglementeaza si un caz special de denuntare unilaterala.
Contractul poate fi denuntat imediat de oricare dintre parti in situatia cand, datorita unor
circumstante exceptionale, continuarea contractului devine imposibila.
Legea 509/2002 prevede ca oricare dintre parti poate rezilia contractul de agentie,
dar numai in cazul unei neindepliniri din culpa a obligatiilor contractuale de catre cealalta
parte. Datorita specificului operatiilor comerciale sau realizarile in contractul de agentie
rezulta ca agentul are dreptul sa primeasca de la comitent anumite indemnizatii si
despagubiri la incetarea contractului, suma indemnizatiei neputand depasi suma
echivalenta cuantumului unei indemnizatii anuale.
Acest drept de indemnizatie este recunoscut de lege si in cazul incetarii contractului
de agentie ca urmare a decesului agentului. Agentul nu are dreptul la aceste indemnizatii in
urmatoarele cazuri:
Comitentul reziliaza contractul de agentie datorita unei incalcari de
catre agent a obligatiilor prevazute in contract.
Agentul denunta unilateral contractul;
Daca incetarea contractului cauzeaza anumite prejudicii agentului, rezulta ca el
este indreptatit sa ceara despagubiri de la comitent.

Contractul de garantie reala mobiliara

Notiuni si caracterele juridice: contractul de GRM este reglementat de legea
99/1999 modificata prin legea 161/2003.
In art 1 din legea 99/1999 e precizat ca GRM sunt destinate sa asigure indeplinirea
unei obligatii civile sau comerciale nascute din orice contract incheiat intre persoane fizice
sau juridice.
Definitie: contractul in temeiul caruia debitorul unei obligatii constituie in favoarea
creditorului o garantie reala asupra unor bunuri mobile sau asupra unor drepturi, in scopul
asigurarii obligatiilor asumate.
Plin noua reglementare data prin legea 99/1999 se instituie un sistem unitar privind
constituirea, inregistrarea garantiei, executarea acesteia.
Prin contractul de garantie se naste un drept real care se confera creditorului, un
drept de preferinta, un drept de urmarire.
Dreptul de preferinta: ii confera titularului dreptul de a avea prioritate fata de titularii
altor drepturi reale sau de creanta (adica creditorul este indreptatit sa isi satisfaca creanta
inaintea altor creditori ale caror garantii reale au un grad de prioritate inferior).
Dreptul de urmarire: ii confera titularului dreptul de a pretinde bunuri care formeaza
obiectul contractului din mana oricarei persoane s-ar afla (adica in cazul in care debitorul a
dispus de bunul afectat garantiei si nu isi indeplineste obligatia garantata rezulta: creditorul
57

are prioritate sa isi exercite dreptul asupra bunului afectat, chiar daca bunul se gaseste in
posesia unei terte persoane.
Caractere juridice:
Contract bilateral;
Contract accesoriu: rolul acestuia este sa garanteze executarea unei
obligatii asumate de debitor;
Contract solemn: se incheie in forma scrisa prevazuta de lege;
Contract cu titlu executoriu: cand debitorul nu isi va indeplini obligatia
garantata creditorul va putea sa execute garantia in temeiul contractului.
Constituiea GRM: se incheie intre partile contractante, avand ca obiect bunurile
prevazute de lege si cu respectarea formalitatilor de publicitate instituite de lege.
Partile contractante, denumite de lege creditor si debitor, pot fi orice persoana fizica
sau juridica, romana sau straina. Debitorul este persoana obligata sa aduca la indeplinire
obligatia garantata printr-o GRM. Creditorul este persoana in favoarea careia s-a constituit
GRM.
Prin legea 99/1999 sunt reglementate bunurile care pot forma obiectul GRM: bunuri
fungibile si nefungibile (un tablou, recolta agricola), depunerile de economii sau depozitele
de la institutiile bancare, actiunile si partile sociale (de la SA, SRL), drepturi de exploatare a
resurselor naturale, drepturi care rezulta din inventii, marci sau alte drepturi de proprietate
intelectuala, drepturi de creanta, fondul de comert, padurea, recolta agricola, instalatii,
masini agricole.
Obiectul GRM il reprezinta nu numai actiunile sau bunurile ci si produsele
actiunilor (fructele actiunilor, bunurilor).
Contractul de GRM se incheie in forma autentica prin inscris sub semnatura privata
si trebuie obligatoriu sa fie semnat de debitor. Dreptul real de garantie al debitorului este
opozabil tertilor numai prin indeplinirea formalitatilor de publicitate reglementate de lege.
Comandarea publicitatii se considera indeplinita din momentul inscrierii avizului de
garantie reala la arhiva electronica de GRM. Inscrierea avizului la arhiva are exclusiv rol de
publicitate.
Creditorul poate reinoi inscrierea inaintea de expirarea termenului prevazut in
contract, termen care poate fi de maxim 5 ani.
Efectele contractului de GRM: contractul de GRM da nastere la drepturi si
obligatii atat pentru debitor cat si pentru creditor.
Drepturile si obligatiile debitorului:
1. Pe durata contractului de GRM, debitorul are dreptul de a detine bun
care a fost afectat garantiei; dreptul de administrare a bunului respectiv si de a
dispune de el in orice mod precum si de fructele bunului respectiv;
2. Obligatoriu debitorul care are posesia bunului afectat garantiei este
obligat sa detina bunul si sa il foloseasca ca un bun propriu.
58

Distrugerea sau degradarea bunului, datorita culpei debitorului, atrage raspunderea

debitorului pentru prejudiciul cauzat.
Drepturile si obligatiile creditorului:
a. In calitate de titular al unui drept de garantie, creditorul este in drept sa
verifice bunul afectat garantiei care se afla in posesia debitorului, dar fara sa afecteze
activitatea acestuia.
b. Daca debitorul nu isi indeplineste obligatia garantata, creditorul are
dreptul, in temeiul garantiei, sa retina dreptul sau sa vanda bunul pentru a obtine
plata obligatiei garantate.
c. Cand obligatia garantata a fost indeplinita, creditorul care a intrat in
posesia bunului are obligatia sa il restituie debitorului;
Executarea GRM: daca debitorul nu indeplineste obligatia garantata, creditorul are
dreptul sa aleaga pentru a satisface creanta.
Pentru executarea garantiei, trebuie indeplinite doua conditii:
1. Dispozitiile privind executarea reala se aplica numai garantiilor reale
constituite asupra bunurilor care se afla sub incidenta legii 99/1999.
2. Obligatia garantata trebuie sa fie certa si exigibila.
Pentru satisfacerea creantei sale, creditorul are dreptul sa ia in posesie bunul
afectat garantiei in mod pasnic sau cu ajutorul executorului judecatoresc.
Incetarea contractului de GRM: cazuri:
a. La indeplinirea obligatiilor garantate: se poate ca garantia sa nu
inceteze daca partile convin ca garantia sa acopere si obligatiile viitoare;
b.
totalitate;
c.

Prin actul liberator al creditorului: care poate inceta partial sau in

Prin hotarare judecatoreasca prin care se pronunta incetarea GRM.

In cazul stingerii GRM, creditorul are obligatia ca in termen de 40 de zile sa inscrie

la arhiva o notificare privind stingerea GRM respectiva.

Curs nr. 13

27 mai 2009
Procedura insolventei

Notiunea si caracterele insolventei:

Legea insolventei este legea nr. 85/2006 prin care s-a simplificat procedura
reorganizarii si a falimentului. Pe baza dispozitiilor legale care stabilesc scopul, caile si
modalitatile de realizare a procedurii insolventei, putem preciza ca procedura insolventei
constituie un ansamblu de norme juridice prin care se urmareste obtinerea de fonduri
banesti pentru plata datoriilor debitorului care se afla in insolventa fata de creditori prin
aplicarea procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului.
59

Modalitati de realizare:
a. Procedura reorganizarii judiciare: se aplica persoanelor juridice si presupune
intocmirea, aprobarea, implementarea si respectarea unui plan de reorganizare,
avand ca obiect fie restructurarea financiara a activitatii debitorului, fie lichidarea unor
bunuri ale debitorului. Aplicarea procedurii reorganizarii judiciare presupune
continuarea activitatii debitorului.
b. Procedura falimentului: acesta se aplica in cazurile prevazute de lege si are drept
scop transformarea bunurilor din averea debitorului in bani in vederea satisfacerii
creantelor debitorului. Toate actele si operatiunile pe care le implica procedura
falimentului sunt realizate de organe abilitate de lege, pentru aplicarea acestei
proceduri.
Caile de realizare a procedurii insolventei: 2 feluri de cai:
I. Procedura generala se aplica urmatoarelor categorii de debitori aflati in stare de
insolventa:
i. Societati comerciale;
ii. Societati cooperative;
iii. Societati agricole;
iv. Grupuri de interes economic;
v. Orice persoana juridica de drept privat care desfasoara activitati
economice: asociatii, fundatii, federatii.
Aceste categorii de debitori sunt supuse, dupa perioada de observatie, fie
procedurii reorganizarii, fie procedurii falimentului. Perioada de observatie este aceea
perioada cuprinsa intre data deschiderii insolventei si data confirmarii planului de
reorganizare sau a intrarii in faliment.
II. Procedura simplificata: se aplica urmatoarelor categorii de comercianti:
o Comerciantii persoana fizica care isi desfasoara activitatea independent;
o Societatile familiale;
o Acele societati comerciale dizolvate anterior formularii cererii introductive;
o Acei debitori care au solicitat prin cerere intrarea in faliment;
o Acei debitori care au intrat in procedura generala dar indeplinesc una din
urmatoarele conditii:
Acesti debitori nu detin niciun bun in patrimoniul lor;
Actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi gasite;
Administratorul nu poate fi gasit;
Sediul debitorului nu mai exista sau nu corespunde adreselor de la
registrul comertului;
In aceasta procedura simplificata, debitorii sunt supusi direct procedurii falimentului,
la data deschiderii procedurii, sau dupa o perioada de observatie de maximum 60 de zile.

60

Caracterele procedurii insolventei:

Are un caracter judiciar: toate actele si operatiunile pe care le implica procedura

insolventei sunt reglementate de lege si se realizeaza sub control judiciar;

Are un caracter personal: in functie de categoria de persoane din care face

parte, debitorului in stare de insolventa i se va aplica fie procedura generala, fie
cea simplificata.

Are un caracter colectiv: procedura insolventei urmareste satisfacerea

creantelor pe care le are debitorul aflat in insolventa.

Are un caracter de remediu: (dupa caz, de executare silita): aplicarea procedurii

reorganizarii reprezinta un remediu, pe cand aplicarea falimentului reprezinta un
instrument de executare silita.

Conditiile aplicarii procedurii insolventei:

Se aplica debitorului in conditiile legii 85/2006. Prin debitor se intelege orice
persoana fizica sau juridica de drept privat care face parte din una din categoriile prevazute
de lege, al carei patrimoniu este in stare de insolventa.
Pentru aplicarea procedurii insolventei, trebuie indeplinite doua conditii:
Debitorul sa faca parte din una din categoriile de persoane carora li se aplica
procedura insolventei;
Debitorul sa se afle in stare de insolventa;
Intalnim urmatoarele categorii de persoane carora li se aplica legea insolventei:
Societatile comerciale reglementate de legea 31/1990;
Societatile cooperative reglementate de legea 1/2005;
Organizatiile cooperatiste din domeniul agriculturii: legea 566/2004;
Societatile agricole: legea 36/1991;
Grupurile de interes economic: 161/2003;
Orice alta persoana juridica de drept privat care desfasoara acitivitati
economice: asociatii, fundatii, federatii: OG nr. 26/2000;
Comerciantii persoane fizice care desfasoara activitati economice
independent: OG nr. 44/2008;
Intreprinderile familiale: OG nr. 44/2008;
Prin insolventa se intelege acea stare a patrimoniului debitorului care se
caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor. Legea
85/2006 defineste si insolventa vadita precum si insolventa iminenta.
Insolventa vadita este atunci cand debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a
platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori. Insolventa iminenta este atunci cand se
dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate de catre
acesta.

61

Participantii la procedura insolventei:

Potrivit art. 5 din legea 85/2006, organele care aplica procedura

insolventei sunt:
o
o
o
o

Instantele judecatoresti;
Judecatorul sindic;
Administratorul judiciar;
Lichidatorul;

Pe langa aceste organe, la procedura insolventei mai participa:

Adunarea creditorilor;
Comitetul creditorilor;
Administratorul special.

Instantele judecatoresti: procedura insolventei este una judiciara care se

desfasoara in fata instantei de judecata, sub autoritatea si prin intermediul acesteia. Sub
aspectul competentei materiale, instantele judecatoresti competente sa aplice procedura
insolventei sunt: tribunalul, in prima instanta si curtea de apel in recurs.
Tribunalul: Toate procedurile prevazute de lege sunt de competenta tribunalului in
a carei raza teritoriala isi are sediul debitorul, adica acel sediu care este mentionat in
registrul comertului, in registrul societatilor agricole sau in registrul asociatiilor si fundantiilor.
Ca acele reguli procedurale, menite sa asigure o mai mare celeritate a desfasurarii
procedurii, legea prevede ca citarea partilor precum si comunicarea oricaror acte de
procedura, se efectueaza prin buletinul procedurilor de insolventa, care este editat de oficiul
national al registrului comertului si este disponibil si in forma electronica.
Curtea de apel: este instanta de recurs pentru hotararile pronuntate de judecatorul
sindic. Termenul de recurs este de 10 zile si curge de la data comunicarii hotararii
judecatorului sindic. Recursul se judeca in termen de 30 de zile de la inregistrarea dosarului
la curtea de apel.
Citarea partilor se face prin buletinul procedurilor de insolventa. Daca au fost
formulate mai multe cereri de recurs impotriva hotararilor pronuntate de judecatorul sindic,
in cazul acesta se va constitui un singur dosar.
Judecatorul sindic: in aplicarea procedurii insolventei, rolul primordial il are
judecatorul sindic. Presedintele tribunalului desemneaza pe judecatorii tribunalului care vor
avea aceasta calitate. Judecatorul sindic indeplineste o functie publica de interes general, el
organizeaza si conduce intreaga procedura a insolventei de la deschidere si pana la
inchidere.
In indeplinirea atributiilor sale, actioneaza in calitate de magistrat. Actele sale sunt
obligatorii atat pentru debitori cat si pentru creditori.

62

Nominalizarea judecatorului sindic: legea 85/2006 prevede ca repartizarea cauzelor

avand ca obiect procedura insolventei catre judecatorii sindici se face in mod aleatoriu in
sistem informatizat.
-

Atributiile judecatorului sindic:

Sa motiveze hotarea de deschidere a procedurii insolventei;
Judecarea contestatiei debitorului impotriva cererii de deschiderii a procedurii
insolventei de catre creditori;
Desemnarea motivata, prin sentinta de deschidere a procedurii a administratorului
judiciar provizoriu sau a lichidatorului.
Confirmarea prin incheiere a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat
de adunarea creditorilor.
Inlocuirea pentru motive temeinice a administratorului judiciar sau a lichidatorului;
Judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a mai conduce activitatea.
Judecarea cererilor de a trage la raspundere membrii organului de conducere care
au contribuit la ajungerea debitorului in stare de insolventa.
Admiterea planului de reorganizare judiciara;
Solutionarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor de a
intrerupe procedura de reorganizare si de a intra in faliment.
Solutionarea contestatiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau a
lichidatorului;
Pronuntarea hotararii de inchidere a procedurii.

Hotararile judecatorului sindic sunt definitive si executorii. Ele pot fi atacate separat
cu recurs la Curtea de Apel. In indeplinirea atributiilor sale, judecatorul sindic va putea fi
ajutat de anumite persoane de specialitate, care sunt denumiti experti.
Aceste persoane pot fi desemnate de judecatorul sindic si trebuie sa le stabileasca
si remuneratia.
Incetarea indatoririlor judecatorului sindic: inceteaza prin inlocuire sau prin
inchiderea procedurii.
Administratorul judiciar: persoana fizica sau juridica practician in insolventa,
autorizat in conditiile legii, desemnat sa exercite atributiile prevazute de lege in perioada de
observatie si pe perioada procedurii de reorganizare.
Administratorul judiciar, persoana fizica sau juridica, inclusiv reprezentantul
acesteia din urma, trebuie sa aiba calitatea de practician in insolventa obtinuta in conditiile
legii. Statutul juridic al practicienilor in insolventa este reglementat de OG nr. 79/1999.
Administratorul judiciar actioneaza ca mandatar al justitiei.
Desemnarea administratorului judiciar: in vederea desemnarii lui, acei
administratori judiciari care sunt interesati de procedura insolventei respective vor depune la
dosar o oferta de preluare a pozitiei de administrator judiciar in dosarul respectiv, la care
trebuie sa anexeze dovada calitatii de practician in insolventa si o copie de pe polita de
asigurare profesionala.

63

In oferta sa, administratorul judiciar trebuie sa dovedeasca ca are timp disponibil,

ca dispune de acele resurse umane precum si ca are experienta pentru o buna administrare
a cazului.
In cazul in care nu s-a depus nicio oferta, judecatorul sindic va desemna provizoriu
un administrator judiciar pana la prima adunare a creditorilor. Creditorii pot decide sa
confirme administratorul judiciar desemnat provizoriu de judecatorul sindic, sau pot alege
altul.
-

Atributiile administratorului judiciar:

Examinarea situatiei economice a debitorului precum si a documentelor depuse
precum si intocmirea unui raport prin care sa propuna fie intrarea in procedura
simplificata fie continuarea perioadei de observatie si prezinta acest raport
judecatorului sindic;
Examinarea activitatii debitorului si intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor
si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa.
Elaborarea planului de organizare a activitatii debitorului;
Supravegherea operatiunilor de gestiune privind patrimoniul debitorului;
Conducerea in totalitate sau in parte a activitatii debitorului;
Convocarea, prezidarea si asigurarea secretariatului sedintelor adunarii creditorilor;
Sesizarea de urgenta a judecatorului sindic cand constata ca nu exista bunuri in
averea debitorului ori acestea nu sunt suficiente.
Verifica si incaseaza creantele debitorului;
Sesizeaza judecatorul sindic in legatura cu orice problema care ar cere o solutionare
de catre acesta.

In scopul indeplinirii atributiilor sale, administratorul are dreptul sa desemneze

anumite persoane de specialitate. Numirea si nivelul remuneratiilor persoanelor desemnate
vor fi supuse aprobarii comitetului creditorilor. Potrivit legii, in orice stadiu al procedurii,
judecatorul sindic il poate inlocui pe administratorul judiciar dar pentru motive temeinice.
Sanctiuni aplicabile administratorului judiciar:
1. Pentru refuzul numirii: in cazul in care un practician in insolventa care a fost
desemnat ca administator judiciar refuza numirea, el are obligatia sa notifice instantei
refuzul sau in termen de 5 zile de la comunicarea numirii. Necomunicarea in termen
a refuzului, fara motive temeinice se sanctioneaza de catre judecatorul sindic cu
amenda judiciara de la 500-1000 RON.
2. Neindeplinirea ori indeplinirea cu intarziere a atributiilor: in cazul in care
administratorul judiciar, din culpa sau din rea credinta, nu isi indeplineste sau
indeplineste cu intarziere atributiile, va putea fi sanctionat de catre judecatorul sindic
cu amenda judiciara de la 1000-5000 RON.
Lichidatorul: persoana fizica sau juridica practician in insolventa, autorizat in
conditiile legii desemnat sa conduca activitatea debitorului si sa exercite atributiile prevazute
de lege. Este desemnat la fel ca si administratorul judiciar.
Judecatorul sindic il poate inlocui in orice situatie pe lichidator. Lichidatorul se
intruneste lunar sau ori de cate ori are nevoie pentru a lua o decizie.

64

Curs nr. 14

3 iunie 2009

Continutul si desfasurarea procedurii insolventei: procedura insolventei se

deschide in temeiul cererilor introductive ale persoanelor indreptatite de lege. Cererea poate
fi adresata de debitor, creditori, precum si orice alta persoana sau institutie prevazuta de
lege.
Introducerea cererii de catre debitor este atat un drept cat si o obligatie. Este un
drept pe care debitorul in are in situatia in care acesta constata ca este in imposibilitatea
achitarii la termen a datoriilor pe care le are fata de creditor.
Este si o obligatie a debitorului in situatia in care debitorul nu a introdus sau a
introdus tardiv acea cerere introductiva, si daca a intarziat mai mult de 6 luni peste cele 30
de zile pe care le avea la dispozitie, comite infractiunea de bancruta simpla. Cererea trebuie
sa fie formulata si semnata de catre debitor. Cererea trebuie sa fie insotita de anumite acte
cum ar fi:
- Ultimul bilant al debitorului;
- O lista completa a bunurilor din averea debitorului;
- O lista a creditorilor;
- Contul de profit si pierderi.
Inceperea procedurii insolventei are loc la initiativa creditorului sau a creditorilor.
Cererea poate fi facuta de orice creditor care are o creanta impotriva patrimoniului
debitorului, o creanta care este certa, lichida si exigibila, si a depasit cele 30 de zile
prevazute de lege.
Valoarea cuantumului creantei trebuie sa fie mai mare de 10.000 lei pentru orice
creditor, iar in situatia in care cererea este introdusa de salariati, valoarea cuantumului
creantei trebuie sa fie de peste 6 salarii medii.
Daca sunt introduse mai multe cereri, tribunalul va dispune conexarea acestora.
Deschiderea procedurii insolventei: dupa ce cererea a fost introdusa,
presedintele tribunaluli desemneaza judecatorul sindic cu misiunea de a solutiona cererea
respectiva. Din moment ce a fost desemnat, judecatorul sindic verifica daca sunt indeplinite
conditiile prevazute de lege pentru aplicarea procedurii insolventei.
Daca sunt indeplinite conditiile si incepe procedura insolventei, judecatorul silvic
numeste administratorul judiciar sau lichidatorul. Odata ce procedura insolventei a fost
deschisa prin hotararea judecatorului sindic, trebuie luate primele masuri pentru realizarea
procedurii insolventei.
65

a. Notificarea procedurii insolventei: administratorul judiciar va trimite o notificare

catre toti creditorii, catre debitor si catre Oficiul Registrului Comertului.
Notificarea se fa publica intr-un ziar de larga circulatie precum si in buletinul
procedurilor de insolventa. Aceasta notificare trebuie sa cuprinda termenul limita de
depunere a contestatiilor, termenul limita de inregistrare a depunerilor creantelor debitorului,
termenul de verificare a creantelor, termenul de definitivare a tabelului creantelor, locul, data
si ora primei sedinte a adunarii creditorilor.
b. Declararea creantelor creditorilor: toti creditorii ale caror creante sunt
anterioare datei deschiderii procedurii, vor depune o cerere de admitere a
creantelor. Cererea de admitere a creantelor se inregistreaza in registrul
special care se pastreaza la grefa tribunalului.
Creantele inscrise in tabelul preliminar pot fi contestate de debitor sau de orice alta
persoana. Contestatiile vor fi solutionate de catre judecatorul sindic printr-o singura sentinta.
c. Intocmirea si prezentarea unor rapoarte de catre administratorul judiciar:
administratorul judiciar trebuie sa intocmeasca doua rapoarte: primul trebuie
intocmit in maxim 30 de zile de la numirea acestuia pe functie si in care sa
propuna fie intrarea in procedura simplificata, fie continuarea perioadei de
observatie.
Al doilea raport trebuie intocmit in maxim 60 de zile de la numirea administratorului
si trebuie sa cuprinda cauzele si imprejurarile care au adus debitorului in situatia de
insolventa, precum si persoanele carora li se poate imputa aceasta situatie. In al doilea
raport trebuie sa prevada daca exista posibilitatea reorganizarii activitatii debitorului sau
intrarea in faliment a acestuia.
De asemenea, aici trebuie mentionat ca, daca se intra pe procedura reorganizarii
judiciare, administratorul judiciar trebuie sa mentioneze daca este dator cu planul de
reorganizare propus de debitor. Trebuie sa mentioneze daca a contribuit si el la realizarea
planului de reorganizare sau daca nu este de acord cu planul propus de debitor, trebuie sa
mentioneze daca intocmeste el personal planul de reorganizare sau planul este intocmit de
creditori.
Reorganizarea judiciara: aceasta procedura presupune:
-

Intocmirea sau elaborarea planului de reorganizare;

Aprobarea planului de reorganizare;

Implementarea si respectarea aplicarii planului.

Intocmirea sau elaborarea planului: debitorul care a fost supus procedurii

insolventei in ultimii 5 ani, sau a fost condamnat pentru una dintre infractiunile
economice, nu mai are dreptul sa intocmeasca un plan de reorganizare. Planul
de reorganizare trebuie depus in maxim 30 de zile de cand s-a hotarar
procedura reorganizarii judiciare.
Obiectul planului: poate prevedea: fie restructurarea si continuarea activitatii
debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea debitorului, fie o combinatie intre aceste
variante.

66

Durata planului de reorganizare: executarea planului nu va putea depasi trei ani de

zile de la data confirmarii acestuia. Daca judecatorul sindic constata ca nu se poate obtine
din activitatea debitorului suma de bani necesara pentru achitarea datoriilor, acesta va
dispune inceperea procedurii insolventei.

Aprobarea planului: dupa elaborarea planului urmeaza urmatoarele formalitati:

i.

Admiterea planului de catre judecatorul sindic;

ii. Publicitatea planului de reorganizare: se face prin publicarea in buletinul procedurilor

de insolventa;
iii. Validarea planurilor de reorganizare de catre adunarea general a creditorilor.
iv. Confirmarea planului de catre judecatorul sindic;

Implementarea si respectarea planului: daca acesta a fost confirmat de

judecator, acesta trebuie pus in aplicare, adica debitorul isi continua activitatea
sub
conducerea
administratorului
special
si
sub
supravegherea
administratorului judiciar.
Periodic sunt inaintate rapoarte referitoare la modul cum se desfasoara activitatea
catre judecatorul sindic.
Falimentul debitorului: se aplica in cazurile prevazute de lege si are drept scop
transformarea in bani a bunurilor din averea debitorului in vederea satisfacerii creantelor
creditorilor.
Intrarea in procedura falimentului va fi decisa de judecatorul sindic iar lichidarea
bunurilor din averea debitorului va fi efectuata de catre lichidator sub supravegherea
judecatorului sindic. Bunurile debitorului pot fi vandute in bloc sau individual, prin licitatie
publica sau prin negociere directa.
Raspunderea membrilor organelor de conducere: la cererea administratorului
judiciar sau a lichidatorului, judecatorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul
debitorului sa fie suportat de organele de conducere ale debitorului respectiv.
Referitor la natura juridica a raspunderii: intalnim o raspundere contractuala sau
una delictuala (in functie de izvorul obligatiei respective).

67

SUBIECTE mai importante 15 iunie 2009

1) Modificarea societatilor comerciale: marirea capitalului social, reducerea lui,
fuziunea, divizarea societatii comerciale;
2) Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale: cauzele generale de dizolvare, caile
dizolvarii societatilor comerciale, principiile generale ale lichidarii societatilor
comerciale.
3) Notiunea si caracterele fiecarui tip de S.C. La comandita simpla trebuie si obligatiile
persoane, cesiunea partii de interes a asociatului, retragerea asociatului din
societate, excluderea lui;
4) Societatea pe actiuni: modalitati de constituire ale SA, functionare, administrare;
5) SRL, GIE (notiunea, constituire, functionare)
6) Obligatiile comerciale: reguli privind executarea obligatiei comerciale, probele
specifice dreptului comercial;
7) Contracte comerciale: toate cele 6: notiune si caractere, asemanari, deosebiri,
conditii de fond, de forma, obligatiile partilor, incetarea lor;
8) Titluri comerciale de valoare: cambia;
9) Procedura insolventei: notiunea si caractele ei, categoriile de debitori supusi
acestei proceduri, persoanele care participa la procedura insolventei (judecatorul
sindic, administratorul judiciar), continutul si desfasurarea procedurii insolventei,
primele masuri care trebuie luate, procedura reorganizarii judiciare, falimentul;

68