Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Paranoia este un proces de gndire puternic afectat de anxietate sau fric, de multe
ori pn la iraionalitate i delir, decurgnd fr halucinaii i schimbri accentuate
de personalitate.
Gndirea paranoic este caracterizat de obicei de nencredere sau suspiciune fa de
ceilali. Paranoia este denumirea dat unei stri de orgoliu exagerate, de gndire greit,
de interpretri false, fiind o boal psihiatric ncadrat n clasa psihozelor.
Istoric, aceast caracterizare a fost folosit pentru a descrie orice form de delir.
Cteodat, n vorbirea cotidian, termenul paranoia este folosit greit pentru a descrie
o fobie. De exemplu, o persoan nu vrea s zboare de frica prbuirii avionului. Acest
lucru, nu indic automat paranoia, ci mai degrab o fobie. Faptul c nu este nvinovit
cineva n acest caz, indic mai degrab prezena unei fobii.
Starea de paranoia apare n momentul n care subiectul poate fi considerat normal, ns
este condus de o tulburare la limita psihiatriei . Un aspect important al gndirii paranoice
l reprezint centralitatea: faptul c paranoicul se vede ca o personalitate central ntrun scenariu care poate fi periculos sau grandios i interpreteaz evenimente care nu au
nicio legtur cu ei n realitate ca fiind direcionate spre ei sau despre ei.
Termenul paranoia a fost folosit pentru a descrie o boal mental n care o gndire
delirant este singura sau cea mai important caracteristic.
Conceptul a fost descris de ctre Heinroth, aprut n anul 1818 i provine din limba
greac ("para=n afar; iar "nous"=minte).
n tentativa sa original de a clasifica bolile mentale, psihiatrul german Emil Kraepelin a
folosit termenul paranoia pur pentru a descrie o condiie unde era prezent delirul, dar
fr o deteriorare aparent a capacitii intelectuale i fr alte caracteristici ale dementia
praecox, boala redenumit mai apoi schizofrenie.