Conceptul de relatii publice In

mod frecvent, sintagma ,,relatii publice" este utilizata

impropriu de catre persoane care nu inteleg sau inteleg prea putin semnificatia ei. Mai
grav, adeseori expresia ,,relatii cu publicul" apare ca sinonima cu ,,relatii publice", desi
este vorba despre activitati total diferite. In alte cazuri, relatiile publice sunt confundate
cu marketingul, cu publicitatea, cu propaganda sau cu manipularea, astfel incat, la
inceputul sec. al XXI-lea, defmirea relajiilor publice si fixarea identitatii profesionale a
celor care le practica raman obiective doar partial indeplinite. Cresterea (in numar si
diversitate) a tipurilor de activitati care sunt subsumate sferei ,,relatiilor publice",
precum si numeroasele cercetari consacrate, in special in ultimele
decenii, aspectelor teoretice ale relatiilor publice, au dus la proliferarea modalitatilor
de concepere si definire a acestui domeniu, parerile fiind extrem de variate iar
perspectivele aproape intotdeauna divergente. Relevanta ni se pare afirmatia a doi
autori prestigiosi, D. W. Guth si CMarsh, care denumeau relatiile publice ,,profesia
cu o mie de definitii. Intr-un studiu din 1976, R. F. Harlow a identificat, dupa ce a
consultat diverse lucrari de specialitate si a intervievat 84 de specialisti, 472
definitii, mai mult sau mai putin diferite. Selectand notele comune, el a ajuns la
urmatoarea sinteza:,,Relatiile publice sunt functia manageriala distinctiva, care
ajuta la stabilirea si mentinerea unor limite reciproce de comunicare, la acceptarea
reciproca si la cooperarea dintre o organizatie si publicul ei; ele
implica managementul problemelor, ajutand managerii sa fie informati asupra opiniei
publice si sa raspunda cererilor opiniei publice; ele definesc si accentueaza obligatiile
managerilor de a servi interesul public; ele servesc ca sistem de avertizare care ajuta
managerii sa anticipeze tendintele mediului; ele folosesc ca principale instrumente de
lucru cercetarea si comunicarea bazate pe principii etice" (apud James Grunig, Todd
Hunt, Managing Public Relation, Philadelphia, 1984, p. 7). Aceasta definitie, care
doreste sa integreze cat mai multe aspecte, este, in mod evident, greoaie si chiar
confuza.
Numarul mare de defmitii sau de elemente care sunt incluse in corpul
definitiilor se datoreaza marii varietati a modurilor de intelegere (de catre
practicieni si teoreticieni) a relatiilor publice. Acest lucru isi are explicatia in faptul
ca activitatile de relatii publice se desfasoara in organizatii extrem de diverse, cunosc
forme de lucru variate si implied obiective nu o data greu de conciliat. Efortul de a
defini relatiile publice sau de a face ordine in deflnitiile existente este ingreunat si
de faptul ca formularile respective contin atat aspecte conceptuale (ce sunt relatiile
publice?), cat si aspecte instrumentale (ce proceduri de lucru folosesc cei care le
practica?). In plus, relatiile publice interfereaza, prin unele tehnici, cu alte tipuri de
activitate (marketingul, reclama, publicitatea, afacerile publice, promotiunea, lobby-ul
etc.). Toti acesti factori inmultesc elementele care compun deflnitiile, deoarece
rezultatele acestei activitati sunt numeroase iar uneltele folosite de practicieni sunt
deosebit de variate.
Numeroase definitii se concentreaza asupra a ceea cefac specialistii din relatii
publice, pe identificarea rolurilor pe care practicienii le indeplinesc sau si le
atribuie atunci cand trebuie sa-si deflneasca sfera de activitate. Ele sunt
enumerative si incearca sa circumscrie acest domeniu prin insiruirea tipurilor majore
de activitati: scrierea de comunicate, consilierea liderilor, cercetarea publicurilor de
care depinde o institute, organizarea de evenimente, planificarea si
implementarea unor campanii de comunicare etc. In acest sens, cea
mai importanta definitie este cea propusa de de Asociatia Internationala a Relatiilor

Publice, cu ocazia Conventiei anuale din 1978 tinuta in Mexic: "Practica relatiilor
publice este arta si stiinfa sociala a analizarii unor tendinte, a anticiparii consecintelor
lor, a sfatuirii liderilor