Atanasie Stoeanescu 18 ianuarie 1873 9 februarie 1880

Dupa moartea episcopolui Calinic, Episcopia Ramnicului a continuat sa fie condusa de

arhimandritul Inochentie Ghitulescu, avand titlul de ,,oranduit vremelniceste cu administratia
sfintei episcopii a eparhiei Ramnicului1 intrucat nu se putea alege un alt episcop din pricina asazisei lupta pentru canonicitate.
Desi in luna mai a anului 1873 arhimandritul Inochentie a fost hirotonit arhiereu cu titlul
de al Sotoriopolei2, totusi el nu a parasit eparhia, sederea lui la conducerea Episcopie Ramnicului
a durat pana in anul 1873, cand a fost ales noul episcop titular la Ramnic, Atanasie Stoeanescu.
Arhimandritul Atanasie Stoeanescu s-a nascut in anul 1815, in Bucuresti. El a invatat la
Seminarul Teologic de la Ramnic din anul 1838. A fost tuns in monahism de insusi Neofit
Mitropolitul Ungrovlahiei. Afost calugar intre anii 1843 1846 la o capela ortodoxa romana din
Budapesta. Dupa ce s-a intors in tara a fost numit director al Seminarului Teologic din Ramnicu
Valcea. A fost superior la Schitul Flamanda, metocul Sfintei Episcopii a Ramnicului si pe urma
numit la 14 august 1864 egumen la manastirea Sadova.3 Aflandu-se in acest di urma post, la 26
noiembrie 1860 mitropolitul Nifon l-a hirotunit arhiereu titular cu titlul de al Troadei.4
La 4 ianuarie 1869, a fost randuit curator al manastirii Zlatari din Bucurest, iar la 14
aprilie acelasi an, este randuit si ,,superior provizoriu al manastirii Caldarusani. Conduce prima
manastire pana la data de 17 octombrie 1864, iar pe cea de a doua pana la data de 18 iulie 1864.
Conducerea atat de scurta a acestor sfinte locasuri se datoreaza faptului ca in septembrie 1864 a
fost nevoit sa paraseasca Bucurestiul fiind numit locotenent de episcop la Roman, in locul
arhiereului Nectarie Hermeziu Sotiriupoleos, care se imbolnavise.5
Dupa aproape un an de la aceasta, la 10 mai 1865 printr-o hotarare a Consiliului de
Ministrii, intocmit pe temeiul noii legi a lui Cuza pentru numirea ierarhilor romani, el a propus sa
fie numit episcop de Buzau6, ceea ce domnitoril Alexandru Ioan Cuza aproba prin decretul nr.

Condica Sfanta, II, f. 111

Ibidem
3
Eparhia Ramnicului si Argesului, monografie, vol. I, Ramnicu-Valcea, 1976, p. 133
4
N. Dobrescu, Studii de istoria Bisericii Romanesti Contemporane, I, Istoria Bisericii din Romania (1850 1885),
Bucuresti 1905, p. 111
5
Ibidem, p. 116
6
Arh. St. Bucuresti, Ministerul cultelor si Instructiunii Publice, t.r. Dosar nr. 1538/1864, Pentru alegerea de
mitropoliti si episcope in Romania, f. 74.
2

670 din 11 mai 18657. Potrivit propunerii din data de 26 mai 1865 8 a Ministerului de Culte,
arhiereul Atanasie Troados urma sa fie incadrat in scaunul Episcopiei Ramnicului, ceea ce
domnitorul Cuza aproba printr-un nou decret emis in ziua de 31 mai 1865.9
Atanasie ramane la Roman pana

la data de 6 noienbrie 1868 ,,cand din cauza

invalmaselelor ce ocaziona lupta pentru canonicitate isi da demisia. 10 Un an mai tarziu,

stramtorat de lipsiri materiale, Atanasie cere Ministerului de Culte sa aiba in vedere ,,servitiurile
simcere si fidele ce a adus tarii si sa intervina la ,,corpurile legiuitoare pentru usurarea suferintei
sale prin acordarea unui ajutor. Pe baza informatiilor adunate de la Minister, Mitropolie si
Episcopia Ramnicului, in februarie 1870 se propone Consiliului de Ministri acordarea unei
,,recompense nationale, dar propunerea nu a fost aprobata.
La 18 ianuarie 1873, a fost ales ,,pe cale canonica si legala Episcop al Ramnicului.
Astfel in anul 1877, el intampina armata ramana la Corabia, latrecerea Dunarii in timpul
razboiului de independenta.11
Episcopul Atanasie a pastorit la Ramnic pana in data de 9 februarie 1880, cand, aflanduse in Bucuresti, in casele din curtea bisericii Sfantul Dumitru, si-a dat obstescul sfarsit. Afost
inmormantat in cimitirul Cermica

Ibidem, f. 86
Ibidem, f. 95-96
9
Ibidem, f. 97, (Decretul nr. 784 din 31 mai 1865)
10
N. Dobrescu, op. cit., p. 116
11
Eparhia Ramnicului si Argesului, monografie, vol. I, Ramnicu-Valcea, 1976, p. 133
8