Cursul 7

Tipurile de date care se reprezinta prin metoda arealelor pot fi valori:

- absolute: populatia dintr-un judet
- derivate: coeficent, rata (venit pe cap de locuitor in judet, natalitatea)
Avand in vedere ca unitatile teritoriale difera ca marime, pt ca hartile tematice
intocmite prin metoda arealelor sa fie sugestive este bine sa fie evitate reprezentarile
valorilor totale. Ex: pop unei tari este mai indicat sa se reprezinte indicatori statistici
calculati ca marimi relative adica raportul fata de suprafata totala (ex. densitatea pop
sau o rata care sa fie indepedenta de suprafata; venit/cap de locuitor sau proportia sau
coeficentul)
La intocmirea hartilor prin metoda arealeor se presupune ca intr-o unitate
teritoriala elementul/fenomenul reprezentat are o valoare constanta.
Linilor care delimiteaza aceste UAT (unitati administrative teritoriale nu le se
asociaza nici o valoare ci au doar rol de separare spre deosebire de izolini.
Utilizare.
Metoda arealelor este potrivita atunci cand se doreste reprezentarea unui
fenomen intr-o zona care poate fi precis delimitata; nu se utilizeaza daca datele nu se
pot exprima sub forma de rata sau proportional nu se utilizeaza daca vrem sa reprezinte
valori exate in interioeul unui areal.
Etapele de realizare a unei harti utilizand metoda arealelor:
1
Studiul fenomenului geografic care trebuie reprezentat
2
Stabilirea scarii hartii- trebuie avuta in vedere ca arealele reprezentate sa
fie suficient de mari asttfel incat utilizatorul sa sesizeze diferentele dintre ele
3
Nr si tipul arealelor sau unitatilor teritoriale.
Cu cat numarul unitatilor teritoriale este mai mare cu atat se poate reprezenta
mai detaliat distribuirea fenomenului studiat
Cu cat numarul unitatilor teritoriale creste cu atat scade suprafata acestora si
diferentele dintre ele se observa mai greu.
Numarul de unitati teritoriale se stabileste in functie de urmatoarelele elemente:
datele disponibile (la nivel de judet/comuna)de destinatia harti scara harti
De regula se recomanda sa se foloseasca minim 4 clase si maxim 6 clase. Daca
harta este iintocmita in tonul de gri trebuie avut in vedere faptul ca ochiul omenesc
poate distinge 11 tonuri de gri.
Deoarece numarul de clase in care se pot grupa clasele variaza inseamna
ca pentru acest fenomen se pot intocmi diverse harti prin numarul arealelor, deci
cartografului ii revine sarcina de a reprezenta cat mai corect si cat mai sugestiv
fenomenul studiat.

4
Prelucrarea datelor.
a) se realizeaza un grafic/ o histograma a datelor care urmeaza sa fie reprezentate
b) se stabilesc limitele claselor care vor aparea in legenda
c) se calculeaza valori derivate exprimate sub forma de raport/rata
(populatie/km2)
Elementele auxiliare ale hartii:
Legenda= pentru fiecare culoare se reprezinta un dreptunghi a carui suprafata
este:
egala cu suprafata poligonului de pe harta daca arealele reprezentate sunt mici
suprafata poligonului este egala cu sau 1/3 din suprafata poligonului daca
arealele sunt mari.
Dreptunghiul se amplaseaza fie pe verticala, cand pot fi lipite sau distantate iar
valorile pot creste de jos in sus, de sus in jos sau pot fi amplasate pe orizontala si atunci
sunt distantate/valori cresc de la stanga la dreapta
valori in
dreapta
Valori dedesupt

Clasele
pot
reprezenta
valori
12.33/49.51.52/58.67/79.82.89.91.98
12--33
34-54
55-75
76-98

continue

sau

discontinue.

Ex.

12--33
49-52
58-67
79-98

Varianta reprezentari continue este de preferat pentru ca pot aparea valori noi in
ultimul moment, pana la finalizarea hartii. Daca se realizeaza harti pt diferite perioade
de timp legenda trebuie sa fie aceeasi pentru a face comparati.
Varianta reprezentari discontinue se utilizeaza atunci cand se intocmeste o
singura harta pentru ca are avantajul ca valorile din legenda sunt mult mai exacte.
Limitele interne daca sunt pozitive se scriu cu liniute intre valori; daca
sunt negative -33 la -12
Daca numerele sunt mari este de preferat sa se reprezinte in multipli, iar
daca datele au zecimale atunci toate limitele se considera cu zecimale pentru a elimina
valori:
Ex. 2 clase: prima de la 10-20
a doua de la 21-30

Atuci daca exista elemente 20.3 acesta va fi exclus din clasificare; atunci limitele
claselor trebuie luate in felul urmator:
10.1-20.0
20.1-30.0
Totusi limitele nu trebuie sa aiba un nr. de zecimale mai mari decat datele,
pentru a nu crea impresia falsa ca datele sunt mai precise decat in realitate.
Titlul Legendei trebuie sa fie sugestiv si in concordanta cu titlul harti.
Ex. Romania-desitate populatie 2009. Legenda si numarul de loc./km2
Pe hartile intocmite cu metoda arealelor unitatile pot fi reprezentate in tonuri de
gri sau in culori. Cele in tonuri de gri se realizeaza cu solid sau cu rastere.
Hasurilecu lini trebuie evitate sunt obositoare. Daca se utilizeaza solit pentru
color in tonuri de gri trebuie evitate culorile de negru si alb (prin alternarea limitelor
care sunt desenate cu negru se mareste se evita).
Se evita alb- nu sugereaza nimic.
Pentru culori se pot utiliza nuante ale aceleasi culori de la inchis la deschis, dar
se pot utiliza si mai multe culori cu diferite nuante.
Culorile trebuie alese tinand cont de urmatoarele aspecte:
- clasele sa fie simbolizate cu diferente clare de nuante
- culorile la tiparire nu sunt exact ca cele de pe monitor
- se utilizeaza scheme de culoare.
Metoda punctului.
Utilizata din 1883 toate GIS o folosesc.
Metoda este potrivita pentru reprezentarea elementelor sau a fenomenelor fizice
si economico-geografice care nu au o distributie continua. Cu ajutorul acestei
metode se poate reda cantitatea acestui fenomen (utila pentru reprezentarea
valorilor alese si nu derivata).
Se utilizeaza de obicei pentru reprezentarea productiei agricole sau a populatiei.
Se utilizeaza puncte cu aceleasi caracteristici (marime/forma/culoare) dar
reprezetata cu densitatea diferita in functi de intensitatea fenomenului.
Pentru puncte se alege o valoare (1 pct. reprezinta 1000 de pers.) care se
pastreaza constant pentru intreaga harta.
Metoda punctului nu este potrivita pentru reprezentarea seturilor de date care au
amplitudinea foarte mica (pentru ca rezulta o harta cu o distributie aprox. uniforma
a punctelor care nu este sugestiva si de asemenea nu este potrivita pentru a
reprezenta seturi de date cu amplitudine foarte mare). Exemplu: daca se alege o
valoare foarte mare a punctului atunci densitatea punctelor in oras va fi mare, iar in
zonele rurale densitatea foarte mica, atunci harta va parea goala.
Sau daca se alege o valoare mica a punctelor pentru a evidentia satele atunci
zonele urbane vor fi o aglomerare de puncte care se suprapun dand impresia de
solid.

Elementele de care trebuie sa se tina seama la alegerea marimii valorii punctului:

1. valoarea se alege astfel incant in zonele in care fenomenul studiat apare in
cantitati mici sa fie cel putin 2-3 puncte;
2. marimea si valorile punctelor trebuie sa fie alese astfel incat in zonele cu
densitatea cea mai mare punctele sa fie apropiate si sa nu se suprapuna;
3. valoarea punctului trebuie sa fie un numar rotund;
4. marimile si valorile trebuie sa se aleaga tinand cont de scara hartii astfel incat
harta sa nu para prea precisa sau prea generala;
5. pe ecran punctele mici par a fi patrate si de aceea pe hartile virtuale punctele
trebuie sa fie mai mari.
Utilizarea punctelor la intocmirea hartilor tematice presupune o generalizare a
datelor prezentate. Exemplu: daca valoarea punctelor v=500 atunci el va fi utilizat
v
v

pentru toate valorile cuprinse in intervalul de la v v de la [250-749].

2
2

Amplasarea punctelor nu se face exact in locul unde exista fenomenul respectiv

ci aproximativ.
In GIS punctele se amplaseaza aleatoriu in interiorul zonei studiate; totusi este
de preferat sa se utilizeze si informatii suplimentare pentru a reprezenta punctele cat
mai corect pentru ca pot aparea situatii (ex.: punctele care reprezinta populatia sa fie
amplasate in zone desertice, punctele care reprezinta productia agricola pe lacuri);
pentru a nu exista aceste situatii este de preferat sa se utilizeze datele de pe
suprafete cat mai mici.
Legenda este simpla si indica doar valoarea punctului.
Metoda semnelor (simbolurilor proportionale)
Aceasta metoda consta in reprezentarea cu ajutorul unor simboluri (ex.: cerc,
patrat, triunghi) a variabilelor cantitative ale unor fenomene care pot fi localizate si
care nu au raspandire continua. Marimea simbolurilor este proportionala cu
cantitatea reprezentata.
Cu aceasta metoda se pot reprezenta indicatorii statistici absoluti sau rata
populatiei. Nu se pot reprezenta variabilele continue (care pot lua orice valoare intrun interval).
Nu se pot reprezenta densitatea caracteristicile care au o variatie relativ mica sau
egala cu 0.
Metoda a inceput sa fie utilizata la inceputul secolului XIX fiind usor de aplicat
si sugestiva pentru utilizarea hartilor.
Variabilele vizuale utilizate la reprezentarea hartii prin aceasta metoda sunt
forma si marimea.
Simboluri utilizate: simboluri geometrice 2D, 3D sau pictograme .
Simboluri geometrice 2D: cercuri patrate, triunghiuri. Pentru aceste simboluri
caracteristica dominanta este suprafata, aceasta fiind scalata in functie de marimea
indicatorilor statistici.

In acest caz centrul semnului reprezinta pozitia exacta a obiectului sau

fenomenului.
Simboluri 3D: sfera, cub, prisma.
Cu ajutorul lor se pot crea harti atractive dar nu toti utilizatorii pot sa
interpreteze corect scara utilizata.
Avantajul acestor metode este ca simbolurile reprezentate sunt mai mici
deoarece volumul acestora este proportional cu marimea indicatorului.
Pictogramele: prezinta dezavantajul ca utilizatorul nu poate estima corect
valoarea reprezentata de un astfel de simbol din cauza formei sale neregulate.
Scalarea simbolurilor poate fi:
- absoluta
- gradata.
In cazul scalarii absolute simbolurile sunt scalate proportional cu valoarea pe
care o reprezinta, deci simbolurile sunt proportionale intre ele.
Scalarea gradata se utilizeaza un simbol pentru toate datele situate intr-un
interval. Datele se clasifica in 4-5 clase si in acest fel simbolurile nu sunt
proportionale cu valoarea pe care se reprezinta.
Simbolurile dupa ce au fost scalate prin una din cele doua sisteme pot fi colorate
cu intensitate diferita pentru ca harta sa fie sugestiva (legenda slide 53).
Valorile aberante se simbolizeaza diferit precizandu-se denumirea si valoarea
exacta.
Se pot intocmi harti tematice prin metoda simbolurilor proportionale care sa
reprezinte doua sau mai multe variabile. In acest caz se pot utiliza diagramele in
cercuri.
Legenda acestor harti trebuie sa ofere explicatii referitoare la variabilele
reprezentari. Metoda simbolurilor poate fi utilizata in combinatie cu metoda
arealelor. Exemplu: clasificarea populatiei pe judete.
Metoda izoliniilor.
Se utilizeaza pentru intocmirea hartilor tematice cantitative, pentru reprezentarea
fenomenelor cu o distributie continua si care pot fi masurate temperaturi,
precipitatii s.a.
Ele se prezinta ca valori absolute sau marimi derivate.
Tipuri de izolinii:
- curbe de nivel: linii care unesc puncte cu aceleasi cote;
- izobate: linii care unesc puncte cu aceeasi adancime;
- izoterme: linii care unesc puncte cu aceleasi temperaturi; \
- izobare: linii care unesc puncte cu aceleasi presiuni;
- izohiete: linii care unesc puncte cu cantitati egale de precipitatii;
- izofreate: linii care unesc puncte cu aceeasi adancime a panzei freatice;
- izogone: linii care unesc puncte cu aceeasi destinatie magnetica;

- izocrome: linii care unesc puncte in care se intampla acelasi fenomen in

acelasi timp.
Legenda trebuie sa contina informatii despre elemente reprezentate prin izolinii
(populatii / km2) echidistante trebuie trecuta in legatura.
Intervalele dintre izolinii pot fi colorate.
Metoda liniilor de miscare.
Se utilizeaza prin intocmirea hartilor tematice, cantitative si a celor calitative.
Pentru reprezentarea marimii fenomenului studiat se utilizeaza linii de grosimi diferite
pentru harti cantitative care unesc punctul de origine cu destinatia fara a respecta
neaparat traseul real. Acest lucru nu este posibil ca hartile sunt intocmite la scari mici.
Cu ajutorul liniilor de grosimi si culori diferite se pot reprezenta doua variabile
(ex.: pentru trafic se poate colora cu roz zona in care traficul este blocat/ingreunat, cu
galben traficul moderat, verde traficul lejer).
Pentru reprezentarea hartilor calitative se utilizeaza linii de aceeasi grosime dar
de culori diferite. Ex.: albastru curenti uceanici reci, rosu curenti oceanici calzi.
De obicei aceste linii au sageti la capat pentru a indica originea si destinatia.
Cu ajutorul liniilor de miscare se pot reprezenta rute maritime/aeriene, curenti
oceanici, linii de navigatie.
Primele harti cantitative cu linii de miscare au fost intocmite de Henry in anul
1837 pentru a reprezenta numarul de locuitori inregistrat pe caile ferate intr-o
saptamana in Irlanda.
Principii
Liniile de miscare reprezinta elementul dominant al hartii, acestea vor fi
reprezentate deasupra celorlalte elemente si in culori mai intense.
Liniile de miscare se eticheteaza cu valoarea corespunzatoare pentru a usura
citirea hartii. Liniile nu trebuie sa fie prea groase pentru a nu acoperi prea mult
celelalte detalii de pe harta. Liniile subtiri se deseneaza deasupra celor groase in cazul
in care acestea trebuie sa sa
Sensul liniilor este reprezentat cu ajutorul sagetilor daca acest lucru este
important pentru citirea hartilor.
Liniile se amplaseaza astfel incat hartile sa fie echilibrate dpdv. vizual. Apa si
uscatul trebuie reprezentate in culori distincte. Harta se realizeaza intr-o proiectie astfel
incat punctul de plecare sa fie plasat in centrul hartii.
Legenda trebuie sa fie clara si daca este cazul sa contina unitati de masura.
Metoda fondului calitativ.
Se utilizeaza pentru reprezentarea fenomenelor care au o raspandire continua
intr-o regiune fizico-economico-geografica. Ex.: harta vantului, harta precipitatiilor.
Prin aceasta particularitatea metoda fondului calitativ se deosebeste de
cartograme care se refera la o unitate teritoriala. Aceasta metoda se deosebeste si de
metoda arealului pentru ca aceasta se utilizeaza si pentru elemente care nu au o

raspandire uniforma. Suprafata studiata se imparte in zone in care exista aceste forme
iar apoi zonele se clasifica in functie de anumiti indicatori.
Fiecare suprafata se coloreaza diferit si de obicei se folosesc nuante deschise ale
acestei culori.
Hartile realizate prin metoda fondului calitativ pot fi combinate cu metoda
semnelor si a liniilor.