MAGARUSUL

I-ha! I-ha! Zbiara magarusul si-i vine sa danseze c-a ajuns si el sa studieze. Se uita-n jur putin mirat, dar pregatit de invatat.
- Ce faci? De ce arunci hartii pe jos? i-a strigat vrabioiul furios. Nu
vezi cosul anume pentru asta asezat? Poarta-te civilizat!
A tacut magarusul rusinat de ce-a facut. Era, totusi, binecrescut.
Magarusul se stie ca e un animal cuminte si de ajutor pe langa casele
oamenilor. Trage la caruta, duce greutati in spinare si nu se sperie de ploaie
sau de ninsoare. Numai cateodata ii vine asa, o incapatanare, ca se propteste
pe cele patru picioare si nu se misca din drum nicidecum. Atunci nu intelege
de bici, nici de indemn si sta asa, ca de lemn. In cazul asta n-ai ce-i face si
trebuie sa-l lasi in pace.

PURCELUSUL
Priveste purcelusu-n jur si e falos ca e grasut si foarte frumos.
- Daca ai fi intotdeauna spalat, cu ratul curat si n-ai sa te balacesti in
noroi , te vom primi sa te joci cu noi ! - asa i-au spus alte vietuitoare pe care
le-ntalnise in cale.
Dar purcelusul a crescut mare, s-a ingrasat si mai tare, de nimic nu-i
pasa si sta la umbra deasa. Daca vede o apa cat de mica, o balta cu noroi sau
un morman de gunoi, se tavaleste si se murdareste incat pare o alta aratare.
Da cu ratul de scurma pamantul. De aceea oamenii il inchid in cocina si-i
pun in bot o veriga de pomina si tare ca sa nu-si mai ia nasul la purtare.
La crescatorie purceii nu traiesc in murdarie. Le-au facut bazine cu apa
curata sa bea si sa se balaceasca totodata. Acolo ei mananca, alearga si se
joaca pentru ca alta treaba nu stiu sa faca.
De la purcelus avem carne si slanina gustoase si mezeluri delicioase.