DREPT ROMAN

Curs 6
Asa cum am precizat, jurisconsultii puteau oferii consultatii juridice judecator
ilor inca din epoca veche, dar acele consultatii nu erau obligatorii pentru jude
catori insa imparatul Octavian Augustus a creat un drept special denumit IUS PUB
LICAE RESPONDENDI EX AUTORITATE PRINCIPIS (adica DREPTUL DE A OFERII CONSULTATIU
NI CU CARACTER OFICIAL INTARITE CU AUTORITATEA PRINCIPELUI). Acest drept special
nu era acordat tuturor jurisconsultilor ci numai celor valorosi si in gratiile
imparatului, iar consulatatiile oferite de acei jurisconsulti erau obligatorii p
entru judecatori, dar numai in cazul respectiv nu si in cazurile similare. Impar
atul Hadrian a facut un pas mai departe si a decis ca toate consultatiile oferit
e de jurisconstultii investiti cu JUS PUBLICAE RESPONDENDI sa fie obligatorii nu
numai pentru cazul respectiv ci si pentru toate cazurile similare. Din acel mom
ent, jurisprudenta a dobandit putere de lege si a devenit izvor formal de drept
In epoca clasica au dobandit putere de lege si hotararile senatului caci imparat
ul Hadrian a decis ca senatus consultele sa fie obligatorii.
In epoca veche, Senatul nu avea atributiuni nemijlocite de legiferare dar putea
influenta procesul legiferarii in primul rand prin faptul ca legile votate de po
por intrau in vigoare numai daca erau ratificate de Senat si in al doilea rand,
Senatul influenta procesul de legiferare prin injonctiune(sugestii facute praeto
rului care la ordinele Senatului introducea prin edictul sau anumite dispozitii
care prin aceasta cale deveneau obligatorii). Incepand din vremea lui Hadrian, s
enatus consultele au devenit izvoare formale de drept si s-a creat impresia ca p
uterile Senatului au sporit desi in realitate Senatul era un simplu instrument i
n mainile imparatului dovada ca imparatul citea proiectul desemnat de consult du
pa care parasea incinta Senatului stiind cum se va vota; de aceea in documentele
vremii senatus consultele erau denumite si ORATIONES(simple discursuri imperial
e).
Tot in vremea lui Hadrian au devenit izovare de drept si hotararile imparatului=
CONSTITUTIUNI IMPERIALE care erau de patru feluri: 1.edicta
2.mandata
3.directa
4.rescripta. Edictele imperiale cuprindeau dispozitii de maxima
generalitate atat in domeniul public cat si in cel privat. Mandatele cuprindeau
de regula instructiuni cu caracter administrativ adresat inaltilor functionali i
mperiali(mai cu seama guvernatorii de provincii). Decretele erau hotarari judeca
toresti pronuntate de imparat deoarece acesta putea fi ales si el judecator iar
cu ocazia pronuntarii sentintei uneori imparatul formula o noua regula de drept
precizand ca pe viitor toate cazurile similare trebuie sa fie solutionate in con
formitate cu acea regula; astfel s-a nascut in istoria dreptului ideea de preced
ent judiciar. Rescriptele sunt consultatii juridice oferite de unii imparati si
persoanelor publice si celor private fiindca unii imparati aveau o pregatire jur
idica si erau consultati in diverse probleme de drept iar consultatiile lor avea
u putere de lege.
OPERA LEGISLATIVA A IMPARATULUI JUSTINIAN
Imparatul Justinian era constient de faptul ca societatea sclavagista romana se
afla in ultimul stadiu al descompunerii. De aceea imparatul a ordonat unor comis
ii formate din profesori si avocati sa sistematizeze textele dreptului clasic si
sa le repuna in vigoare in speranta ca prin repunerea in vigoare a textelor cla
sice sistemul sclavagist roman va fi revitalizat, va fi salvat de la pieire, cee
a ce nu s-a intamplat intrucat legile istoriei nu pot fi influentate de vointa r
omana(ceea ce nu au stiut dicatatorii).
Cu toate acestea opera legislativa elaborata din oridinul imparatului Justinian
prezinta o uriasa importanta istorica insa aceasta importanta decurge dintr-un f
actor conjunctural si anume din intamplarea ca textele juridice clasice au fost
distruse de barbari pe cand Opera Legislativa a imparatului Justinian din intamp
lare s-a pastrat si a ajuns pana la noi, astfel incat pe baza operei legislative
noi modernii am putut sa reconstituim si sa revalorificam tezaurul gandirii jur
idice romane iar daca imparatul Justinian nu ar fi avut inspiratia de a ordona e
laborarea acestei opere omenirea ar fi evoluat in cu totul alta directie.

Aceasta opera legislativa cuprinde 4 lucrari:

1. Codul
2. Digestele
3. Institutele
4. Novelele
1.Codul lui Justinian a fost publicat in doua editii, prima in 529 iar c
ea de a doua la 534. Prima editie s-a pierdut pe cand cea de a doua a ajuns pana
la noi si este denumita CODEX REPETITAE PRELECTIONIS. Aceasta lucrare a fost el
aborata de o comisie formata din 10 profesori si avocati in frunte cu Tribolianu
s(cel mai mare jurist al acelei vremi) si cuprinde CONSTITUTIUNILE IMPERIALE CAR
E AU FOST DATE DIN VREMEA LUI HADRIAN PANA LA 534.
Codul a fost structural in 12 carti; cartile au fost impartite in titluri, titlu
rile au fost impartite in constitutiuni iar unele dintre constitutiuni care cupr
indeau mai maulte dispozitii au fost impartite si in paragrafe.
In cod sunt cuprinse atat dispozitii de drept public cat si dispozitii de drept
privat, iar in cele doua carti au fost intorduse si dispozitii de drept canonic,
dar intrucat codul urma sa fie aplicat in practica instantelor judecatoresti, o
serie de texte au fost adaptate, au fost modificate de membrii comisiei ca sa p
oate fi aplicate la noile realitati.
2.In anul 533 s-a publicat digestele imparatului Justinian care sunt o c
ulegere de fragmente extrase din lucrarile jurisconsultilor clasici. Lucrarea a
fost elaborata de o comisie formata din 15 profesori si avocati de la Constantin
opol si Beirut in frunte cu acelasi Tribolianus. Metoda de lucru a comisiei a fo
st stabilita chiar de imparat prin 3 constitutiuni imperiale care ulterior au de
venit prefete ale digestelor. Prin acele constitutiuni imparatul a precizat ca f
ragmentele extrase din lucrarile jurisconsultilor clasici urmeaza sa fi aplicate
in practica. Trecand la cercetarea lucrarilor clasice membrii comisiei au const
atat ca o serie de institutii sunt depasite, inaplicabile si ca o serie de solut
ii juridice sunt controversate incat imparatul a fost informat cu aceasta stare
de lucru. Drept urmare, imparatul Justinian a mai dat inca 50 de consitutiuni im
periale prin care a desfiintat toate institutiile depasite si a pus capat tuturo
r controverselor.
In vederea elaborarii digestelor, membrii comisiei au extras cele mai valoroase
fragmente din 2000 de lucrari clasice, iar textele extrase au fost sistematizate
in 50 de carti; cartile au fost impartite in titluri, titlurile in fragmente ia
r fragmentele in paragrafe. In fruntea fiecarul fragment se afla o Inscriptio pr
in care se precizeaza din ce lucrare a fost extras fragmentul respectiv si cine
este autorul acelei lucrari (spre exemplu, daca fragmentul era extras din lucrar
ea lui Paul denumita Sententiae, in inscriptio se mentionat SENTENTIAE PAULI). P
ornind de la inscriptie, romanistii moderni au reusit sa reconstituie in linii m
ari lucrarile jurisconsultilor clasici. Multa vreme s-a afirmat in mod gresit ca
fragmentele au fost asezate in titluri la intamplare, fara o metoda; in sec. XI
X, profesorul Blume a constatat ca fragmentele sunt asezate in cadrul titlurilor
intr-o anumita ordine, ordine decurgand din metoda de lucru a comisiei intrucat
comisia lui Tribolian a fost impartita in 3 subcomisii conduse de profesorii Te
ofil, Constantin si Doroteu. Fiecare subcomisie fiind imputernicita de Tribonian
sa extraga cele mai valoroase fragmente din anumite lucrari.
Astfel, prima subcomisie a lui Teofil a extras cele mai valoroase fragmente din
opera lui Sabinus, din comentariile la adresa operei lui Sabinus si din digestel
e lui Salvius Iulianus, fragmente care sunt denumite MASA SABINIANA.
Cea de a doua subcomisie a extras cele mai valoroase fragmente din lucrarile ca
re au comentat edictul praetorului, fragmente denumite MASA EDICTALA.
A treia subcomisie a extras cele mai valoroase fragmente din opera lui Papilia
n, framnete denumite MASA PAPILIANA. Intrucat a treia subcomisie a avut cel mai
putin de lucru, ea a mai extras si fragmente din alte lucrari considerate mai pu
tin importante, fragmnete denumite APENDIX.
Comisia s-a reunit in plen in frunte cu Papilian si s-a trecut la redactarea tit
lurilor. Cu ocazia redactarii fiecarui titlu in parte a venit mai intai prima su
bcomisie ai a extras din masa sabinian toate fragmentele care se refereau la tit
lul respectiv asezandu-se unele sub altele ca intr-un colaj. Apoi a venit a doua

subcomisie si au facut aceasi operatie: a extras din masa edictala toate fragme
ntele asezandule unele sub altele si apoi a venit a treia comisie si a facut ace
asi operatiune cu fragmnetele din masa papiliana si din apendix. De aceea cand c
itim un titlu din digeste constatam ca la inceput apar fragmente din Sabinus si
din digestele lui Slvius Iulianus apoi incep sa apara fragmente din lucrarile ju
risconsultilor care au comentat edictul praetorului, iar la sfarsit apara fragme
nte Papilian si din alti autori mai putin importanti.
3.Tot in anul 533 s-au publicat si institutele lui Justinian care sunt u
n manual de scoala, adresat studentilor dar spre deosebire de institutele lui Ga
ius, cele a le lui Justinian au putere de lege.
In vederea elaborarii acestei lucrari, membrii comisiei au extras texte din inst
itutele clasice in special din Gaius, din Marcian si din Florentin. Acele texte
au fost sistematizate in 4 carti, cartile au fost impartie in titluri iar titlur
ile in paragrafe, dar in cazul institutelor nu exista fragmente asa cum exista i
n cazul digestelor, iar daca nu exista fragmente nu exista nici Inscriptio si da
ca nu exista, la prima vedere nu stim din ce autor au fost extrase acele texte s
i nici nu se putea sa existe fragmente deoarece intr-un manual de scoala ideile
se succed intr-o ordine logica decurgand unele din altele.
4.Novelele cuprind constitutiunile imperiale pe care imparatul Justinian
le-a dat intre anii 534 si 565, incat novelel sunt o continuare a codului. Acea
sta colectie de constitutiuni nu a fost facuta chiar de Justinian ci au fost si
stematizate de persoane particulare dupa moartea imparatului. De aceea in novele
sunt incluse si constitutiunile imperiale ramase in vigoare si constitutiunile
abrogate, de aceea in mod frecvent textele din novele se contrazic.
Lucrarea este denumita novele nu pentru ca ar cuprinde institutii juridice noi,
ci pentru ca materialul cuprins in novele este mai recent decat materialul cupri
ns in celelalte lucrari.
Asa cum spuneam, opera legislativa a imparatului Justinian a avut o finalitate p
ractica si de aceas la recomandarea imparatului, membrii comisilor au adus la zi
unele texte clasice, iar modificarile aduse acestora de catre comisarii lui Jus
tinian cu intentie sunt denumite INTERPOLARI(interpolatiuni). Romanistii moderni
s-au preocupat foarte serios de depistarea acelor interpolari, ca sa poatea rec
onstitui cat mai fidel lucrarile jurisconultilor clasici insa aceasta operatiune
este foarte dificila deoarece membrii comisiilor nu au facut nicio precizare in
legatura cu faptul ca au modificat textele clasice astfel incat noi, modernii,
traim cu impresia ca redactarea fragmentelor din digestele lui Justinian apartin
e integral chiar jurisconsultilor clasici. In vederea de pistarii acelor interpo
lari au fost utilizate mai multe metode; spre exemplu s-a utilizat metoda compar
arii textelor dar aceasta metoda poate fi utilizata numai daca o lucrare clasic
a ne-a parvenit pe cale directa cum este cazul intitutelor lui
Gaius si in acelasi timp in digeste sunt cuprinse fragmente din acea lucrare si
intr-o asemenea situatie luam un fragment oarecare din lucrarea care ne-a parven
it pe cale directa si il comparam cu fragmentul corespunzator care figureaza in
digeste iar daca cele doua fragmente nu sunt identice, nu au aceasi redactare i
nseamna ca frgamentul din digeste a fost modificat . De asemenea, s-a utilizat s
i metoda LEGES GEMINATE, caci anumite fragmente din anumite lucrari clasice sunt
reproduse in digeste de mai multe ori, adica figureaza la mai multe titluri deo
arece sunt relevante pentru mai multe materii si daca acele fragmente reproduse
repetat nu au peste tot aceasi redactare, iar inseamna ca s-a facut o interpolar
e. Dar metoda cea mai sigura este cea a DEPISTARII UNOR SUBSTITUIRI DE TERMENI,
deoarece uneori o institutie clasica iesita din uz este desemnata prin termenul
utilizat in epoca postclasica pentru a denumi institutia care i-a preluat functi
ile; spre exemplu, in dreptul clasic proprietatea se transimitea prin mancipati
une, dar in dreptul postclasic mancipatiunea a iesit din uz, functiile sale fiin
d preluate de traditiune si daca intr-un text clasic ni se infatiseaza, ni se de
scriu conditiile de forma ale mancipatiunii dar institutia este denumita traditi
une => o substituire de termeni............ Atunci cand intr-un text clasic apar
e o expresie juridica postclasica iarasi inseamna ca s-a operat o modificare. In
sa pe langa modificari facute cu intentie, unele texte clasice au fost modificat

e din greseala cu ocazia multiplicarii lucrarilor juridice clasice si nu cu ocaz

ia elaborarii operei legislative a imparatului Justinian caci, in antichitate pe
cand nu exista tiparul, lucrarile se multiplicau prin dictare si scriere dar sc
lavul care dicta utiliza lucrarile care in prealabil le consultasera judecatori,
avocati sau alte persoane care asa cum se face si astazi facea anumite comentar
ii, iar sclavul care dicta neavand pregatire de specialitatte dicta si acele com
entarii marginale care sunt denumite GLOSE, iar
glosele sunt si mai greu de d
epistat decat interpolarile insa nu confundam modificarile textelor clasice facu
te din eroare cu comentariile glosatorilor.
PROCEDURA CIVILA