Marinica Dobrin Carte Ate

MARINICĂ DOBRIN
CONTABILITATE
BAZE – PROCEDURI
O ABORDARE INTEGRATĂ MODERNĂ
Ediţia a II-a revăzută
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
MARINICĂ DOBRIN
Contabilitate, Baze – Proceduri, O abordare integrată
modernă, Ediţia a II-a revăzută / Marinică Dobrin, Editura
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2007
Bibliogr.
ISBN 978-973-725-778-9
657(075.8)
© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2007
Redactor: Octavian CHEŢAN

Tehnoredactor: Vasilichia IONESCU
Coperta: Marilena BALAN
Bun de tipar: 27.03.2007; Coli tipar: 20,5
Format: 16/61x86
Editura Fundaţiei România de Mâine
Bulevardul Timişoara, Nr. 58, Bucureşti, Sector 6
Tel./Fax.: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro
e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
MARINICĂ DOBRIN
CONTABILITATE
BAZE – PROCEDURI
O ABORDARE INTEGRATĂ MODERNĂ
Ediţia a II-a revăzută
EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE

Bucureşti, 2007
„Deschide manualul,
ca să înveţi ce au gândit
alţii”
CUPRINS
Prefaţă ……………………………………………………………... 15
Abrevieri …………………………………………………………... 19
PARTEA I
CAPITOLUL 1: INTRODUCEREA ÎN BAZELE CONTABILITĂŢII
1.1. Nevoia de contabilitate. Ce este contabilitatea? ……………… 24
1.1.1. Definiţia contabilităţii …………………………………... 26
1.1.2. Locul şi rolul contabilităţii în contextul cunoaşterii eco-
nomice ………………………………………………….. 27
1.2. Aria de aplicabilitate a contabilităţii …………………………... 28
1.3. Abordare juridică şi economică în contabilitate ……………….. 31
1.3.1. Cadrul juridic al europenizării şi internaţionalizării con-
tabilităţii din România ……………………………………………… 31
1.3.2. Aspecte teoretice privind obiectul contabilităţii ………... 33
1.4. Metoda contabilităţii: noţiune, trăsături, procedee, principii ….. 37
1.4.1. Noţiunea de metodă de contabilitate ……………………. 37
1.4.2. Trăsăturile metodei contabilităţii ……………………….. 38
1.4.3. Procedeele metodei contabilităţii ……………………….. 39
1.4.4. Principiile contabilităţii …………………………………. 42
1.5. Utilizatorii informaţiei contabile şi cerinţele acestora ………… 47
Pentru examen: …………………………………………………….. 49
Concepte-cheie ………………………………………………… 49
Întrebări şi teme de reflecţie …………………………………... 49
Teste-grilă de autocontrol ……………………………………... 50
Probleme propuse spre rezolvare ……………………………… 53
CAPITOLUL 2: MODELAREA POZIŢIEI FINANCIARE
A ÎNTREPRINDERII PRIN IMAGINI CONTABILE DE SINTEZĂ
2.1. Bilanţul contabil – model privind situaţia patrimoniului şi
poziţia financiară a întreprinderii …………………………….. 58
2.1.1. Definirea, conţinutul şi modele privind bilanţul contabil 58
2.1.2. Structuri bilanţiere privind patrimoniul ………………… 63
2.1.3. Tipuri de modificări bilanţiere ………………………….. 86
2.2. Contul de rezultate (profit şi pierdere) şi performanţa financiară
a întreprinderii …………………………………………………. 88
2.2.1. Conceptul de performanţă financiară şi structuri calitative 88
2.2.2. Modele (scheme) privind contul de profit şi pierdere …... 92
7
Pentru examen: …………………………………………………….. 95
Concepte-cheie ………………………………………………… 95
Întrebări şi teme de reflecţie …………………………………… 95
CAPITOLUL 3: TEORIE ŞI MODELE PRIVIND CONTUL
(CONTUL CONTABIL ŞI DUBLA ÎNREGISTRARE)
3.1. Noţiunea de cont, funcţiile, forma şi structura contului ……….. 102
3.2. Regulile de funcţionare a conturilor …………………………… 105
3.3. Dubla înregistrare şi corespondenţa conturilor ………………... 106
3.4. Analiza contabilă a operaţiilor economice şi financiare.
Formula şi articolul contabil …………………………………... 109
3.5. Conturile sintetice şi analitice şi legătura dintre ele …………… 112
3.6. Evidenţa cronologică şi sistematică, ciclul contabil.
Închiderea conturilor …………………………………………... 113
3.7. Clasificarea conturilor …………………………………………. 114
3.8. Planul de conturi general, instrument de normalizare şi de struc-
turare a contabilităţii …………………………………………… 115
Pentru examen: …………………………………………………….. 117
Concepte-cheie ………………………………………………… 117
CAPITOLUL 4: DOCUMENTELE CONTABILE –
PURTĂTORI DE INFORMAŢII
4.1. Documentaţia – procedeu al metodei contabilităţii ……………. 126
4.2. Documentele de evidenţă contabilă ……………………………. 127
4.2.1. Definirea şi importanţa documentelor de evidenţă contabilă 127
4.2.2. Funcţiile documentelor de evidenţă contabilă ………….. 127
4.2.3. Clasificarea documentelor de evidenţă contabilă ………. 128
4.3. Documentele justificative ……………………………………… 129
4.3.1. Conţinutul documentelor justificative ………………….. 129
4.3.2. Întocmirea, prelucrarea, păstrarea şi clasarea documen-
telor justificative ……………………………………….. 130
4.3.3. Verificarea şi corectarea erorilor din documentele justi-
ficative ………………………………………………….. 132
4.3.4. Principalele documente privind activitatea contabilă …... 134
4.4. Registrele de contabilitate şi rolul lor …………………………. 135
4.4.1. Registrul jurnal …………………………………………. 136
4.4.2. Registrul Cartea-Mare …………………………………... 137
4.4.3. Registrul – inventar ……………………………………... 138
8
4.5. Formele de înregistrare utilizate în contabilitate ………………. 139
4.5.1. Forma de contabilitate „maestru – şah” ………………… 140
4.5.2. Forma de contabilitate „pe jurnale” …………………….. 141
4.5.3. Forma de contabilitate automatizată (informatică) ……... 143
Pentru examen: …………………………………………………….. 144
Concepte-cheie ………………………………………………… 144
CAPITOLUL 5: EVALUAREA ŞI CALCULAŢIA – PREMISE
ALE ÎNREGISTRĂRII TRANZACŢIILOR ÎN CONTABILITATE
5.1. Evaluarea. Noţiunea şi principiile evaluării patrimoniului în
contabilitate ………………………………………………….… 150
5.2. Preţurile şi tarifele folosite în evaluarea contabilă …………….. 153
5.3. Formele de evaluare în contabilitate …………………………... 155
5.4. Reevaluarea în contabilitate …………………………………… 166
Pentru examen: …………………………………………………….. 167
Concepte-cheie ………………………………………………… 167
Probleme rezolvate …………………………………………….. 171
PARTEA a II-a
CAPITOLUL 6: ANALIZA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI
DE CONTURI: ÎNREGISTRĂRI ŞI RAPORTĂRI
6.1. Actualizarea conturilor în vederea întocmirii şi prezentării situa-
ţiilor financiare ………………………………………………… 178
6.2. Clasa conturilor de bilanţ: definire, structuri, documente prima-
re utilizate, tranzacţii …………………………………………... 179
6.2.1. Conturile de capitaluri ………………………………….. 180
6.2.2. Conturile de active imobilizate …………………………. 190
6.2.3. Conturile de stocuri şi producţie în curs de execuţie …… 195
6.2.4. Conturile de terţi ………………………………………... 196
6.2.5. Conturile de trezorerie ………………………………….. 201
6.2.6. Conturile de regularizare şi delimitative ……………….. 203
6.2.7. Conturile rectificative …………………………………... 206
6.3. Clasa conturilor de rezultate: definire, recunoaştere, clasificare,
tranzacţie ………………………………………………………. 207
6.3.1. Conturile de venituri ……………………………………. 208
6.3.2. Conturile de cheltuieli …………………………………... 208
6.3.3. Contul de „Profit şi pierdere” …………………………... 209
9
Pentru examen: …………………………………………………….. 210
Concepte-cheie ………………………………………………… 210
CAPITOLUL 7. BALANŢELE DE VERIFICARE: CONTROLUL
CONTABIL AL ÎNREGISTRĂRII OPERAŢIILOR
ŞI EVENIMENTELOR
7.1. Noţiunea, importanţa şi funcţiile balanţei de verificare ……….. 218
7.2. Clasificarea şi întocmirea balanţelor de verificare …………….. 218
7.2.1. Balanţele de verificare ale conturilor sintetice ………….. 221
7.2.2. Balanţele de verificare ale conturilor analitice …………. 232
7.3. Tipuri de erori relevate şi nerelevate de balanţa de verificare … 236
Pentru examen: …………………………………………………….. 238
Concepte-cheie ………………………………………………… 238
CAPITOLUL 8: DOCUMENTELE CONTABILE DE SINTEZĂ
ŞI LUCRĂRILE CONTABILE DE ÎNCHIDERE
A EXERCIŢIULUI FINANCIAR
8.1. Delimitări privind documentele contabile de sinteză ………….. 244
8.2. Lucrările contabile de închidere a exerciţiului financiar din
perspectiva continuităţii activităţii ……………………………. 246
8.3. Balanţa de verificare întocmită după inventarierea întreprinderii
din perspectiva prudenţei în evaluare ………………………….. 254
8.4. Determinarea rezultatului exerciţiului …………………………. 255
8.5. Repartizarea profitului sau finanţarea pierderii ………………... 256
8.6. Redactarea bilanţului contabil …………………………………. 258
Pentru examen: …………………………………………………….. 259
Concepte-cheie ………………………………………………… 259
CAPITOLUL 9: REALIZAREA CICLULUI
(MONOGRAFIE CONTABILĂ REZOLVATĂ)
9.1. Prezentarea etapelor ciclului contabil …………………………. 264
9.2. Exemplu simplificat de monografie privind realizarea ciclului
contabil ………………………...………………………………. 264
Răspunsuri la grile ………………………………………………... 307
Planul de conturi general (conform OMFP 1752/2005) ………… 308
Bibliografie ………………………………………………………… 326
10
CONTENTS
Foreword ………………………………………………………….. 15
Abbreviations ……………………………………………………... 19
PART ONE
CHAPTER I: INTRODUCTION TO ACCOUNTING BASICS
1.1. The need for accounting. What is accounting? ………………... 24
1.1.1. The definition of accounting ……………………………. 26
1.1.2. The place and the role of accounting in the context of
economic knowledge …………………………………... 27
1.2. The domain of accounting applicability ………………………. 28
1.3. Juridical and economic approaches to accounting …………….. 31
1.3.1. The juridical framework for implementing European and
international accounting in Romania …………………... 31
1.3.2. Theoretical aspects related to the object of accounting ... 33
1.4. Accounting methodology ……………………………………… 37
1.4.1. The concept of method in accounting ………………….. 37
1.4.2. Methodological features in accounting ………………… 38
1.4.3. Methodological procedures in accounting ……………... 39
1.4.4. Accounting principles ………………………………….. 42
1.5. Accounting data users and their requirements ………………… 47
Evaluation database ……………………………………………….. 49
Key concepts …………………………………………………... 49
Questions and assessments ……………………………………. 49
Self-evaluation tests …………………………………………… 50
Question samples ……………………………………………… 53
CHAPTER II: MODELLING COMPANY FINANCIAL POSITION
BY MEANS OF SYNTHETIC ACCOUNTING IMAGES
2.1. The accounting balance as the model of patrimonial status and
financial position of the company ……………………………... 58
2.1.1. The definition, contents and models of accounting balance 58
2.1.2. Capital balance structures ……………………………… 63
2.1.3. Types of balance modifications ………………………... 86
2.2. The result account (profit and loss statement) and company
financial performance ………………………………………… 88
2.2.1. The concept of financial performance and the qualitative
structures ……………………………………………….. 88
2.2.2. Profit and loss statement patterns (schemata) ………….. 92
11
Key concepts …………………………………………………… 95
CHAPTER III: THEORETICAL ISSUES AND MODELS OF ACCOUNT
(THE ACCOUNT AND THE DOUBLE RECORD)
3.1. The concept of account, its functions, form and structure …….. 102
3.2. Account functioning rules ……………………………………... 105
3.3. The double record and account correspondence ………………. 106
3.4. Accounting analysis of economic and financial operations.
Accounting formula and entry ………………………………... 109
3.5. Synthetic and analytic accounts and their connection ………… 112
3.6. Chronological and systemic records; the accounting cycle.
Account closing ………………………………………………. 113
3.7. Classification of accounts ……………………………………... 114
3.8. The general plan of accounts as an instrument of accounting
normalisation and structuring ………………………………… 115
Key concepts …………………………………………………… 117
CHAPTER IV: ACCOUNTING DOCUMENTS
AS INFORMATION CARRIERS
4.1. Documentation – an accounting methodological procedure ….. 126
4.2. Accounting record documents ………………………………… 127
4.2.1. Definition and importance of accounting record documents 127
4.2.2. Functions of accounting record documents ……………. 127
4.2.3. Classification of accounting record documents ………... 128
4.3. Justifying documents ………………………………………….. 129
4.3.1. The contents of justifying documents ………………….. 129
4.3.2. The elaboration, processing, archiving and classifying of
justifying documents …………………………………… 130
4.3.3. Error verification and correction for justifying documents 132
4.3.4. The main documents regarding accounting activity …… 134
4.4. Accounting registers and their role ……………………………. 135
4.4.1. The current registry …………………………………….. 136
4.4.2. The general registry ……………………………………. 137
4.4.3. The inventory registry ………………………………….. 138
12
4.5. Registration forms used in accounting ………………………... 139
4.5.1. The “chess-master” accounting form …………………... 140
4.5.2. The “registry-based” accounting form …………………. 141
4.5.3. The automated (based on information technology) accoun-
ting form ……………………………………………….. 143
Key concepts …………………………………………………… 144
Questions and assessments …………………………………….. 144
Self-evaluation tests ……………………………………………. 144
Question samples ………………………………………………. 147
CHAPTER V: EVALUATION AND CALCULUS AS PREREQUISITES
OF TRANSACTION RECORD IN ACCOUNTING
5.1. Evaluation. The concept and principles of patrimony evalua-
tion in accounting …………………………………………….. 150
5.2. Prices and charges used in accounting evaluation …………….. 153
5.3. Evaluation forms in accounting ……………………………….. 155
5.4. Revaluation in accounting …………………………………….. 156
Key concepts …………………………………………………… 167
PART TWO
CHAPTER VI: THE ANALYSIS AND FUNCTIONING
OF THE ACCOUNT SYSTEM: RECORDS AND REPORTS
6.1. Account updating for the elaboration and presentation of finan-
cial statements …………………………………………………. 178
6.2. The balance account class: definition, structures, primary docu-
ments and transactions ………………………………………… 179
6.2.1. Capital accounts ………………………………………... 180
6.2.2. Immobilised asset accounts ……………………………. 190
6.2.3. Inventory and ongoing production accounts …………… 194
6.2.4. Third-party accounts …………………………………… 196
6.2.5. Treasury accounts ……………………………………… 201
6.2.6. Regularising and delimiting accounts ………………….. 203
6.2.7. Rectifying accounts …………………………………….. 206
6.3. The result account class: definition, identification, classification
and transaction ………………………………………………… 207
6.3.1. Income accounts ………………………………………... 208
6.3.2. Expense accounts ………………………………………. 208
6.3.3. The “profit and loss” statement ………………………… 207
13
Key concepts …………………………………………………… 210
CHAPTER VII: THE VERIFICATION BALANCE:
THE ACCOUNTING CONTROL OF OPERATION
AND EVENT REGISTRATION
7.1. The concept of verification balance, its importance and functions 218
7.2. The verification balance – classification and elaboration ……... 220
7.2.1. The verification balance of synthetic accounts ………… 221
7.2.2. The verification balance of analytic accounts ………….. 232
7.3. Types of errors revealed and not revealed by the verification balance 236
Key concepts …………………………………………………… 238
CHAPTER VIII: DOCUMENTS OF ACCOUNTING SYNTHESIS
AND ACCOUNTING OPERATIONS FOR CLOSING
THE FINANCIAL EXERCISE
8.1. Delimiting the documents of accounting synthesis …………… 244
8.2. The accounting operations for closing the financial exercise in
the activity continuity perspective …………………………….. 246
8.3. The elaboration of the verification balance after the company
inventory from an evaluation precaution perspective ………… 254
8.4. Establishing the result of the exercise ………………………… 255
8.5. Profit distribution or loss refunding …………………………… 256
8.6. The elaboration of the accounting balance ……………………. 258
Key concepts …………………………………………………… 259
CHAPTER IX: THE ACCOMPLISHMENT OF THE ACCOUNTING
CYCLE (THE SOLVED ACCOUNTING MONOGRAPH)
9.1. Presenting the stages of the accounting cycle …………………. 264
9.2. A simplified example of monograph regarding the accomplish-
ment of the accounting cycle ………………………………….. 264
Grid-test keys ……………………………………………………... 307
The General Plan of Accounts (according to OMFP 1752/2005) 308
Bibliographical References ………………………………………. 326
14
MOTTO
„Nici o tranzacţie
să nu îţi scape necontabilizată”
PREFAŢĂ
Lucrarea de faţă se doreşte a fi, în principal, un curs de specia-

litate care oferă fundamentele teoretice şi metodologice ale contabi-
lităţii, aducând în discuţie întrebări, idei, concepte, teze şi soluţii
privind organizarea şi funcţionarea contabilităţii-baze.
În contextul globalizării şi mondializării din epoca contempo-
rană, când, cu voie sau fără voie, graniţele economice ale ţărilor
dispar virtual, iar businessul capătă o amploare internaţională, utili-
zatorii informaţiei contabile îşi regăsesc un limbaj universal al
afacerilor materializat în standardele contabile internaţionale.
Într-o lume bulversată şi mai ales contradictorie, valul schimbă-
rilor economice care au avut loc în ultimii ani în ţara noastră a
influenţat considerabil şi reforma contabilităţii. O serie de factori
endogeni şi exogeni face necesară cunoaşterea de către profesioniştii
contabili a Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS).
Caracterizată printr-un real pragmatism, lucrarea de faţă, prin
conţinutul şi tematica propusă, se adresează cu precădere studenţilor
de la Facultatea de Finanţe şi Bănci, dar este de un real folos şi
celorlalţi studenţi din învăţământul economic, practicienilor, cadrelor
didactice, managerilor entităţilor economice care doresc să aprofun-
deze cunoştinţele de bază ale contabilităţii.
Multe din ideile înscrise în această lucrare, raportată la nevoia
universitară, au fost deja prezentate, verificate şi testate de câţiva ani,
în amfiteatrele Universităţii Spiru Haret, precum şi pe„sticlă”, la
tvRM. Reacţia pozitivă a studenţilor m-a încurajat şi m-a determinat
să aştern pe hârtie cel puţin o parte din cele conferenţiate şi semina-
rizate. Pornind de la demersul metodico-didactic, mi-am propus
pentru această carte, următoarele obiective:
15
– promovarea unei structuri care să simplifice înţelegerea şi
iniţierea studenţilor în tainele contabilităţii;
– abordarea unei atitudini flexibile în legătură cu introducerea
unor elemente de bază ale Standardelor Internaţionale de Contabili-
tate şi utilizarea planului de conturi general;
– informarea producătorilor şi utilizatorilor de informaţie con-
tabilă despre efectele pe care tranzacţiile şi alte evenimente le au
asupra patrimoniului şi performanţei unei întreprinderi;
– capacitatea de a aplica cunoştinţele însuşite în rezolvarea
unor situaţii-problemă.
Prin structura sa corelativă, lucrarea îşi propune în prima
parte să asigure studenţilor o deschidere pentru teoria şi practica
contabilă, iar în partea a II-a să ofere în principal informaţiile nece-
sare pentru dezbateri, discuţii şi activităţi didactice-aplicative. Sper
să corespundă obiectivelor asumate şi să fie un instrument util pentru
studenţi şi alţi utilizatori.
Pornind de la aceste preocupări, menţionăm că lucrarea
Contabilitate. Baze – proceduri nu putea fi realizată fără cercetarea
şi studierea a numeroase şi diverse surse bibliografice din literatura
de specialitate autohtonă şi internaţională. De altfel, sursele de
inspiraţie la care am făcut apel sunt menţionate în subsolul paginilor
şi, selectiv, în bibliografia finală.
În contextul în care, la ora actuală, pertinenţa modelului
contabil tradiţional este pusă în discuţie, alinierea normelor contabile
româneşti la cele europene şi internaţionale mi se pare oportună,
chiar dacă aceste reglementări nu sunt însoţite totdeauna de o corectă
aplicare în practică, de un cadru juridic şi fiscal adecvat.
Accelerarea procesului de privatizare, dezvoltarea pieţei de ca-
pital şi a economiei libere de piaţă, precum şi accentuarea procesului
de globalizare a economiei au impus dezvoltarea continuă a siste-
mului de contabilitate românesc, urmându-se o cât mai bună armoni-
zare cu prevederile Directivelor Europene şi ale Standardelor
Internaţionale de Contabilitate.
Evoluţiile înregistrate în domeniul contabil au fost corelate cu
cele înregistrate pe plan european şi internaţional, unde se manifestă
tot mai evident tendinţa de a se asigura un cadru comun, internaţional
16
aprobat, de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare, prin care
să se ofere informaţii relevante şi credibile investitorilor prezenţi şi
potenţiali, creditorilor financiari, managerilor, instituţiilor guverna-
mentale şi celorlalţi utilizatori interesaţi de informaţia financiar-
contabilă.
Apreciez încrederea şi sprijinul competent acordat de membrii
catedrei de contabilitate de la Facultatea de Management Financiar-
Contabil la elaborarea acestei lucrări, cărora le mulţumesc pe
această cale. De asemenea, adresez mulţumiri foştilor noştri studenţi:
economist Vâlceanu Alexandru Gabriela, economist Tache Babei
Antoaneta, economist Vasiliu Podărică Anamaria, economist Ignat
Brîncoveanu Marilena şi economist Dobrin Livia Bianca, pentru
sprijinul sistematic în adaptarea şi actualizarea informaţiilor cu
caracter public obţinute la instituţiile în care lucrează, precum şi
pentru ajutorul acordat la tehnoredactarea acestei lucrări.
În speranţa că eforturile mele s-au concretizat într-o lucrare
utilă unui număr mare de studenţi, cadre didactice, specialişti şi alţi
utilizatori implicaţi într-un fel sau altul în activitatea contabilă, aştept
cu interes observaţiile, sugestiile şi recomandările constructive şi
motivate, care vor constitui linii de ghidare în realizarea unei even-
tuale noi ediţii, completate şi revizuite.
Bucureşti Autorul
2007
17
18
ABREVIERI
AGA - Adunarea Generală a Acţionarilor
AICPA - American Institute of Certify Public Accountants,

Institutul American al Experţilor Contabili Autorizaţi
– organismul profesiei contabile care exercită o influ-
enţă în normalizarea contabilităţii americane.
CAR - Camera Auditorilor din România
CECCAR - Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi

din România – organismul profesiei contabile din
România, înfiinţat în 1992 ca instituţie autonomă, de
utilitate publică; membru al IFAC.
CEE - Comunitatea Economică Europeană
CNC - Conseil National de la Comptabilite, Consiliul Naţional

al Contabilităţii – organismul de normalizare contabilă
din Franţa
CNVM - Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare emite ordine şi

instrucţiuni cu caracter financiar-contabil pe piaţa de
capital
ECA - Curtea de Conturi Europeană
FASB - Financial Accounting Standards Board SUA
IAS/IFRS - International Accounting Standards, normele

contabile internaţionale emise de IASC până în iulie
2001; după această dată noile norme emise de IASB
sunt denumite International Financial Reporting
Standards (IFRS), norme internaţionale de raportare
19
financiară.
FEE - Federaţia Experţilor Contabili Europeni
IASB - International Accounting Standards Board este

/IASC succesorul, din anul 2001, al International Accounting
Standards Commitee (IASC); Consiliul de Norme
Contabile Internaţionale – organismul internaţional
privat şi independent creat la Londra în anul 1973, cu
rolul de a emite norme contabile care să fie acceptate
şi aplicate la nivel mondial (IAS / IFRS).
IFAC - International Federation of Accountants, Federaţia

Internaţională a Contabililor Autorizaţi elaborează
îndrumări referitoare la etică pentru profesioniştii
contabili pentru îmbunătăţirea nivelului de uniformi-
tate al eticii profesionale din întreaga lume.
UE - Uniunea Europeană / Comisia Europeană are rolul de

realizare a unei armonizări a normelor contabile pen-
tru statele din spaţiul UE. În ultimii ani, UE a renunţat
la crearea unei doctrine contabile europene în favoarea
adoptării normelor contabile internaţionale IAS / IFRS
pentru întocmirea situaţiilor financiare ale firmelor
cotate în spaţiul comunitar.
20
MOTTO
„Ordinea este lumină: unde se administrează

fonduri fără contabilitate, care nu este decât
ştiinţa ordinii, acolo nu este decât întuneric.”
Theodor Ştefănescu, 1881
22
Capitolul 1
INTRODUCEREA ÎN
BAZELE CONTABILITĂŢII
Cuprins:
1.1. Nevoia de contabilitate. Ce este contabilitatea?

1.1.1. Definiţia contabilităţii
1.1.2. Locul şi rolul contabilităţii în contextul cunoaşterii economice
1.2. Aria de aplicabilitate a contabilităţii
1.3. Abordare juridică şi economică în contabilitate
1.3.1. Cadrul juridic al europenizării şi internaţionalizării contabi-
lităţii din România
1.3.2. Aspecte teoretice privind obiectul contabilităţii
1.4. Metoda contabilităţii: noţiune, trăsături, procedee, principii
1.4.1. Noţiunea de metodă de contabilitate
1.4.2. Trăsăturile metodei contabilităţii
1.4.3. Procedeele metodei contabilităţii
1.4.4. Principiile contabilităţii
1.5. Utilizatorii informaţiei contabile şi cerinţele acestora
Pentru examen:
Concepte-cheie
Întrebări şi teme de reflecţie
Teste-grilă de autocontrol
Probleme propuse spre rezolvare
23
Obiectivele procesului de studiu:
În urma studierii acestui capitol veţi putea răspunde la urmă-

toarele probleme:
• conceptul de contabilitate
• stabilirea rolului contabilităţii în contextul cunoaşterii economice
• definirea întreprinderii, ca spaţiu de organizare şi acţiune a
contabilităţii
• prezentarea cadrului juridic al cunoaşterii şi internaţiona-
lizării contabilităţii în România
• definirea obiectului şi metodei contabilităţii
• prezentarea principiilor şi procedeelor metodei contabilităţii
• nevoile informaţionale ale utilizatorilor
1.1. Nevoia de contabilitate. Ce este contabilitatea ?

O incursiune în istoria contabilităţii relevă utilitatea teoretică şi
practică a acestei discipline de studiu. Istoria contabilităţii ne ajută să-i
înţelegem mai bine statutul actual atât ca formă a cunoaşterii, cât şi ca
practică socio-economică. Tehnicile şi instrumentele contabile s-au
dezvoltat şi perfecţionat ca răspuns la necesităţile practice, pe care
contextul socio-economic le-a ridicat pe anumite trepte de dezvoltare
ale societăţii umane.
Perioada primelor forme de contabilitate, atestate arheologic,
datează din antichitate, de la vechile popoare din Orientul Mijlociu
care utilizau încă de acum 10.000 de ani un sistem de prelucrare a
datelor legate de viaţa lor economică.
Este interesant de menţionat că, acum 5.000 de ani, vechii meso-
potamieni au utilizat scrierea pentru a evidenţia şi oficializa unele
afaceri (comerţul cu sclavi, vânzări şi cumpărări de bunuri etc.).
Deşi au existat discontinuităţi între contabilitatea antică şi conta-
bilitatea medievală, totuşi trebuie precizat că marile civilizaţii antice
(egiptenii, grecii şi romanii) au dezvoltat diverse forme de contabilitate.
24
Apariţia economiei monetare şi creşterea volumului şi comple-
xităţii afacerilor în Evul Mediu au dus la naşterea omului afacerist, în
adevăratul sens al cuvântului.
„Creşterea considerabilă a creditului care v-a acompania expan-
siunea comercială datorată cruciadelor este, în mare parte, la originea
dezvoltării contabilităţii în Europa” opina Amblard în anul 2002.
Negustorii, deveniţi mai apoi oameni de afaceri care cumpărau
şi vindeau pe credit, aveau nevoie de o contabilitate care să înregis-
treze relaţiile cu debitorii şi cu creditorii lor.
Contabilitatea în partidă dublă a apărut din raţiuni practice în
perioada medievală şi a dus la creşterea valorii probate a conturilor
negustorilor medievali în soluţionarea juridică a litigiilor comerciale.
Deşi tehnica contabilităţii în partidă dublă este utilizată de mai
bine de o jumătate de mileniu, ea continuă să provoace încă polemici
între oamenii de ştiinţă, necesitând noi cercetări şi clarificări, deoa-
rece, după opinia lui Jouanique (1996) „problema originilor partidei
duble rămâne obscură”.
Publicarea în anul 1494 la Veneţia de către Luca Paciolo a pri-
mei lucrări de contabilitate Tratatus de computis et scripturis, adică
„Tratat de contabilitate în partidă dublă”, a însemnat o schimbare
foarte importantă în istoria contabilităţii. Marele merit al lui Paciolo
rămâne acela de a fi reunit într-o lucrare cunoştinţele existente, permi-
ţând astfel răspândirea lor în întreaga lume.
Alături de Paciolo, se apreciază că perioada formării literaturii
contabile a fost dominată de încă doi autori, flamandul Jehan Ympyn
şi francezul Pierre de Savanne.
Din cercetări rezultă că literatura contabilă românească a apărut
la mijlocul secolului al XIX–lea (prima lucrare de contabilitate în
limba română este Pravila comercială a lui Emanoil Ioan Nichifor,
apărută în anul 1837, la Braşov), mult mai târziu în comparaţie cu ţările
europene dezvoltate. Principala cauză a acestei întârzieri se explică
prin pătrunderea târzie a formelor economiei capitaliste în România.
Gândirea şi practica contabilă românească a parcurs următorul
traseu (Ionaşcu, 1997):
• etapa formării literaturii contabile româneşti (1837-1900):
cuprinde perioada apariţiei primelor lucrări de contabilitate în limba
română (traduceri după autori străini);
25
• etapa maturizării gândirii contabile (1947 - 1990): practica
contabilă evoluează în mediul economiei planificate;
• etapa actuală, după 1990, când au loc o serie de „reforme”
contabile care încearcă să compatibilizeze practicile contabile româ-
neşti cu cele internaţionale.
În concluzie, contabilitatea este rezultatul activităţii practice,
drumul parcurs de către aceasta este predominant de la practică la
teorie, drum de-a lungul căruia practica economică a anticipat pas cu
pas teoria contabilă, începuturile ei situându-se în vremuri de mult apuse.
1.1.1. Definiţia contabilităţii

În anul 1941, Institutul American al Contabililor Publici Autorizaţi
a definit contabilitatea ca „arta înregistrării, clasificării şi rezumării
într-o manieră semnificativă şi în exprimare bănească a tranzacţiilor
(operaţiunilor) şi evenimentelor (faptelor) care au, chiar şi parţial,
caracter financiar, precum şi interpretarea rezultatelor acestei acţiuni”.
Contabilitatea este o tehnică, adică un instrument creat de om
pentru a răspunde unor nevoi precise.
Contabilitatea este o teorie ştiinţifică, respectiv un sistem de
principii şi cunoştinţe privind evidenţa, calculul, analiza şi controlul
valorilor separate pe entităţi patrimoniale.
O interpretare tridimensională a contabilităţii realizează Bernard
Colasse în lucrarea Contabilitate generală, ediţia a 4-a, tradusă în
limba română de Editura Moldova, 1995. El propune studierea
contabilităţii sub trei aspecte: ca instrument de descriere, de modelare
a întreprinderii; ca sistem de prelucrare a informaţiilor necesare
acestei modelări şi ca practică sau „joc” social(ă) înscris(ă) într-un
sistem de restricţii reglementate.
Definiţia modernă a contabilităţii este însă mult mai complexă,
ea nu reprezintă un scop în sine, ci „un sistem informaţional care
cuantifică, prelucrează şi comunică informaţii financiare despre o
entitate economică identificabilă, informaţii ce permit utilizatorilor să
opteze în mod raţional între consumurile alternative ale resurselor
rare în procesul desfăşurării activităţilor de producţie şi comerciale”.1
1
După Belverd E Needles, Jr. Henry R. Anderson, James C. Cadwell,
Principiile de bază ale contabilităţii, ediţia a cincea, Editura ARC, 2000.
26
Pentru o mare parte dintre autorii români, contabilitatea continuă
să fie definită în mod „clasic”, ca „tehnică şi teorie ştiinţifică”.2 Pentru
alţii, contabilitatea este o „disciplină informaţională”3, iar unii autori4
se raliază, opiniei după care contabilităţii i se conferă, prin cercetare,
calitatea de tehnoştiinţă, adică de tehnică alimentată nu numai de
cunoştinţele trecute, generate de practică, ci şi de rezultatele furnizate
de cercetare.
1.1.2. Locul şi rolul contabilităţii în contextul cunoaşterii eco-

nomice
În cadrul diferitelor procese şi pentru realizarea diferitelor lor
obiective, întreprinderile produc şi utilizează informaţii necesare luării
deciziilor. O parte dintre informaţii sunt comunicate terţilor, care, la
rândul lor, le utilizează în procesele decizionale.
Informaţiile produse de o întreprindere sunt clasificate în patru
categorii:
(1) informaţii operaţionale;
(2) informaţii privind contabilitatea financiară;
(3) informaţii privind contabilitatea de gestiune;
(4) informaţii contabile privind satisfacerea necesităţilor fiscale.
Un volum semnificativ de informaţii operaţionale este cerut de
conducerea zilnică a activităţilor întreprinderii. De exemplu, sumele
datorate şi plătite salariaţilor, reţinerile din aceste sume, produsele
pregătite pentru a fi vândute, însoţite de costul şi preţul lor de vânzare,
ieşirile de stocuri şi cantităţile solicitate pentru completarea stocurilor,
măsura în care clienţii nu îşi achită facturile la timp, sumele datorate
creditorilor şi termenele la care aceste sume urmează a fi plătite etc.
sunt astfel de informaţii operaţionale, necesare gestiunii diferitelor
compartimente ale întreprinderii.
2
Oprea Călin, Mihai Ristea, Bazele contabilităţii, Editura Didactică şi
Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2003, p.5.
3
C.Caraiani, L.Olimid, Bazele contabilităţii, ediţia a II-a, Editura ASE,
2001, p.12.
4
Nicolae Feleagă, L.Malciu, Ştefan Bunea, Bazele contabilităţii,
Editura Economică, Bucureşti, 2002.
27
Contabilitatea generală sau financiară (financial accounting,
comptabilité financière) furnizează informaţii utilizatorilor externi. În
marea categorie a utilizatorilor externi sunt incluşi investitorii actuali
şi potenţiali, finanţatorii bancari şi alţi creditori, agenţiile guverna-
mentale (puterea publică), consilierii privind investiţiile şi analiştii
financiari, partenerii comerciali, angajaţii şi, la modul general, marele
public. Informaţiile contabilităţii financiare au caracter retrospectiv şi
se fac publice prin intermediul conturilor anuale, denumite şi situaţii
financiare.
Contabilitatea de gestiune (management accounting, comptabilité
de gestion) localizează satisfacerea cu informaţii contabile numai la
nivelul managerilor, atingându-şi obiectivele sale prin: determinarea
costurilor pe produse, lucrări, servicii, activităţi, centre de responsa-
bilitate etc.; determinarea marjelor şi rezultatelor analitice pe produse
şi activităţi; furnizarea informaţiilor necesare întocmirii tabloului de
bord; reporting-ului; furnizarea informaţiilor utilizate pentru măsura-
rea performanţelor la nivelul diferitelor structuri ale întreprinderii.
În ceea ce priveşte contabilitatea organizată în scopuri fiscale, de
cele mai multe ori contabilitatea este confundată cu fiscalitatea. Cei
mai mulţi practicieni şi teoreticieni din ţara noastră, atunci când
analizează contabilitatea, implică imediat obiective şi noţiuni din sfera
fiscalităţii. Această ambiguitate provine din faptul că, în unele ţări
(inclusiv România), contabilitatea este strâns legată de fiscalitate. O
atare legătură este explicată prin rolul primordial pe care puterea pu-
blică îl joacă în reglementarea contabilă, cale prin care îşi apără,
natural, interesele sale (utilizând pârghii fiscale). În felul acesta,
puterea publică se constituie într-un utilizator preferenţial al informa-
ţiilor degajate de contabilitatea financiară, informaţii pe care, de altfel,
le supune controlului.
1.2. Aria de aplicabilitate a contabilităţii

Scopul creării unei întreprinderi este obţinerea de profit. „Între-
prinderea se defineşte, în general, ca o unitate economică ce produce
sau cumpără, pentru ca prin vânzarea a ceea ce a produs sau cumpărat
să obţină un câştig”.5
5
Constantin Bărbulescu, Tatiana Gavrilă (coordonatori), Economia şi
gestiunea întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p.25.
28
Într-o concepţie modernă, scopul unei întreprinderi este de a
satisface, la un nivel rezonabil, interesele majore ale exponenţilor
mediului ei intern şi extern.
„O întreprindere este un ansamblu unic de mijloace umane,
materiale şi financiare, coordonate şi organizate în scopul realizării
unui obiectiv economic şi, în general, a unui profit”.6
Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată în Monitorul Oficial
nr.629 din 26 august 2002, precizează că sunt obligate să organizeze
şi să conducă contabilitate proprie următoarele entităţi:
¾ regiile autonome;
¾ societăţile comerciale;
¾ societăţile agricole;
¾ organizaţiile cooperaţiei meşteşugăreşti;
¾ organizaţiile cooperaţiei de consum şi de credit;
¾ Banca Naţională a României şi societăţile bancare;
¾ instituţiile publice;
¾ alte persoane fizice sau juridice care administrează resurse şi
rezultate.
Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.1752 din 17.11.2005
pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele
europene prevede formatul şi conţinutul situaţiilor financiare anuale,
principiile contabile şi regulile de evaluare, precum şi regulile de
întocmire, aprobare, auditare şi publicare a situaţiilor financiare
anuale. Acestea se aplică de către următoarele categorii de persoane
(denumite în continuare entităţi):
a) societăţile comerciale:
ϕ societăţile în nume colectiv;
ϕ societăţile în comandită simplă;
ϕ societăţile pe acţiuni;
ϕ societăţile în comandită pe acţiuni;
ϕ societăţile cu răspundere limitată.
b) societăţile/companiile naţionale;
c) regiile autonome;
d) institutele naţionale de cercetare-dezvoltare;
6
Monique Henrard, Marie-José Heim, Dictionnaire comptable R.F.
Groupe Revue, Fiduciaire, 2001, p15.
29
e) societăţile cooperative şi celelalte persoane juridice care, în
baza legilor speciale de organizare, funcţionează pe principiile socie-
tăţilor comerciale;
f) subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate,
care aparţin persoanelor prevăzute la lit. a)-e), cu sediul sau domiciliul
în România, precum şi sediile permanente din România care aparţin
unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate, în con-
diţiile prevăzute de prezentele reglementări.
Creatorii unei întreprinderi, indiferent de forma ei juridică, sunt
proprietarii. Ei consimt să transfere întreprinderii create dreptul de
proprietate pe care îl au asupra unor resurse economice, cu speranţa că
o gestiune eficientă a afacerii le-ar putea aduce avantaje economice
viitoare. Altfel spus, întreprinderea se constituie ca o entitate distinctă
care deţine un patrimoniu (resurse economice şi datorii).
Conform principiului entităţii, întreprinderea trebuie să contabi-
lizeze propriile sale tranzacţii şi nu pe ale proprietarilor. Respectarea
acestui principiu creează premisele obţinerii în situaţiile financiare a
unei imagini reale privind poziţia financiară şi performanţele între-
prinderii.
Deşi nu este enunţat în mod explicit în reglementările contabile
româneşti, principiul entităţii se aplică fără excepţie (este recunoscut
implicit).
La nivelul întreprinderii poate fi resimţită o presiune din partea
terţilor privind regularitatea procesului de comunicare financiară:
• asociaţii/acţionarii doresc să încaseze regulat dividende;
• administraţia fiscală este interesată să cunoască materia impo-
zabilă pentru a putea determina periodic mărimea impozitelor şi
taxelor datorate de întreprindere;
• creditorii vor să aibă periodic acces la informaţii privind lichi-
ditatea şi solvabilitatea întreprinderii;
• periodic este necesară furnizarea de informaţii la nivel macro-
economic pentru construirea unor indicatori prin care se caracterizează
starea economiei naţionale, la un moment dat.
Pentru a satisface nevoile de informare financiară ale terţilor este
necesară decuparea în timp a vieţii întreprinderii şi prin urmare, a
lucrărilor contabile.
30
În contabilitate, situaţiile financiare se întocmesc, de regulă, la
un interval de un an calendaristic. Această perioadă contabilă se
numeşte exerciţiu financiar, care în ţara noastră începe la 1 ianuarie şi
se încheie la 31 decembrie, excepţie se poate face în primul an şi în
ultimul an de activitate.
1.3. Abordare juridică şi economică în contabilitate

1.3.1. Cadrul juridic al europenizării şi internaţionalizării
contabilităţii din România
Tranziţia spre economia de piaţă a generat o serie de reforme în
sistemul contabil românesc, influenţate de cele două atribute: europe-
nizarea şi internaţionalizarea.
Armonizarea contabilă este considerată un proces ireversibil,
fiind determinată de nevoia de comparabilitate a situaţiilor financiare
impusă de mondializarea economiilor, cu predilecţie a pieţelor finan-
ciare. Nevoia de armonizare şi convergenţă în contabilitate presupune
adaptarea şi desfăşurarea unor activităţi riguros organizate ce pot fi
asimilate dreptului contabil internaţional, concretizate în obiective de
normare a contabilităţii şi respectiv de normalizare a contabilităţii.7
Europenizarea este susţinută de armonizarea sistemului nostru
contabil cu directivele europene (Directiva a II-a, Directiva a IV-a,
Directiva a VII-a), iar internaţionalizarea este susţinută de armoni-
zarea sistemului contabil românesc cu elementele referenţialului
contabil internaţional sau implementarea directă a elementelor referen-
ţialului contabil internaţional.
Cadrul juridic al contabilităţii unei ţări se bazează pe un ansam-
blu de reguli, ierarhizate astfel:
tratate sau acorduri internaţionale (reglementări, directive);
texte legislative (legi şi ordonanţe);
texte reglementare (decrete, hotărâri);
elemente de jurisprudenţă (deciziile tribunalelor);
doctrină (răspunsurile ministeriale, circularele administrative).
7
Pântea, I.P, Bodea, G., Contabilitatea financiară, actualizată la
standardele europene, Editura Intelcredo, Deva, 2005, p.5.
31
Cadrul normativ al contabilităţii la nivel naţional cuprinde regle-
mentări şi norme contabile emise de instituţiile de stat (normalizare
legală sau reglementată) şi alte instituţii abilitate (normalizare profe-
sională).
Instituţiile statului emit legi şi alte acte normative cum sunt:
Ö ordonanţe ale Guvernului;
Ö hotărâri ale Guvernului;
Ö ordine şi instrucţiuni ale ministerelor consacrate contabilităţii.
Alte instituţii abilitate sunt:
Instituţia abilitată Atribuţiuni

1. Corpul Experţilor Contabili Emite norme privind profesia
şi al Contabililor Autorizaţi contabilă.
din România (CECCAR)
2. Comisia Naţională a Emite norme care privesc aspecte
Valorilor Mobiliare legate de contabilitate pentru
(CNVM) operatorii de pe piaţa valorilor
mobiliare.
3. Banca Naţională a României Emite norme şi reglementări contabile
(BNR) în domeniul bancar.
4. Comisia de Supraveghere a Emite norme şi reglementări contabile
Asigurărilor (CSA) în domeniul asigurărilor.
5. Ministerului Finanţelor Instrucţiuni care fac precizări cu
Publice (MFP) privire la interpretarea unor texte de
lege şi chiar comentează şi propun
norme contabile.
Dreptul contabil românesc se referă, dincolo de directive şi

referenţialul internaţional, la:
• Legea contabilităţii nr.82/1991, cu modificările şi comple-
tările ulterioare;
• Hotărârea Guvernului nr.704/1993, pentru aprobarea regula-
mentului de aplicare a Legii contabilităţii;
• Regulamentul pentru aplicarea Legii contabilităţii (1993);
• Legea Nr. 571/22.12.2003, privind Codul fiscal;
• Ordonanţa Guvernului României nr.92/24.12.2003, privind
Codul de procedură fiscală;
32
• Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.1752 din 17.11.2005
europene.
În perioada postdecembristă, Legea contabilităţii a suportat mai
multe completări datorate necesităţii integrării în contabilitatea româ-
nească a referenţialului contabil internaţional al Consiliului Comisiei
Internaţionale a Standardelor Contabile, IASB – International Accounting
Standards Board.
IASB reprezintă astăzi organismul cel mai influent la nivel mon-
dial în ceea ce priveşte elaborarea şi publicarea de norme contabile.
Demersul de normalizare contabilă al IASB constă din elaborarea unui
cadru contabil conceptual şi circa 40 de norme contabile internaţionale
IAS/IFRS. Referenţialul contabil emis de IASB nu are caracter obliga-
toriu, însă influenţează, deoarece stă la baza întocmirii sistemelor de
raportare financiară publicate de companiile cu activităţi internaţionale.
1.3.2. Aspecte teoretice privind obiectul contabilităţii

Contabilitatea, în calitatea ei de disciplină ştiinţifică indepen-
dentă, are un obiect propriu de cercetare, deosebit de obiectul celor-
lalte ştiinţe.
În ceea ce priveşte obiectul contabilităţii, în decursul timpului s-
au formulat numeroase definiţii care, deşi în majoritatea cazurilor con-
ţin elemente comune, există variante care aduc unele elemente speci-
fice, în funcţie de criteriul luat ca bază pentru definirea obiectului
contabilităţii.
Printre criteriile folosite se regăseşte şi acela privind patrimoniul
unei persoane fizice sau juridice. Astfel contabilitatea este definită ca
fiind „ştiinţa înregistrărilor egalităţilor de schimb din patrimoniul unei
persoane”8.
Apare, astfel, patrimoniul ca structură economică şi juridică de
gestiune a valorilor materiale şi băneşti. Iar pentru ca un patrimoniu să
existe, sunt necesare două elemente interdependente: o persoană fizică
sau juridică, în calitate de subiect de drepturi şi obligaţii, pe de o parte,
8
Iacobescu Sp., Sorescu Al., Curs de contabilitate comercială
generală, Vol. II, Bucureşti, 1982, p.11.
33
şi bunurile economice, ca obiect de drepturi şi obligaţii, pe de altă
parte.
Între obiectele de drepturi şi obligaţii şi drepturile şi obligaţiile
ce iau naştere în urma gestionării acestor obiecte se interpune o
persoană fizică sau juridică.
Definiţie
Patrimoniul reprezintă, deci, totalitatea drepturilor

şi obligaţiilor cu valoare economică, aparţinând unei persoane
fizice sau juridice, precum şi bunurile economice la care acestea se
referă.
Pentru ca un patrimoniu să existe sunt necesare două com-
ponente interdependente:
¾ persoana juridică sau fizică în calitate de subiect de drepturi şi
obligaţii, denumită titular de patrimoniu;
¾ bunurile economice, ca obiect al relaţiilor de drepturi şi obligaţii.
De-a lungul timpului s-au elaborat trei concepţii privind patri-
moniul şi anume:
• concepţia juridică;
• concepţia economică;
• concepţia economico-juridică.
Concepţia juridică
Conform concepţiei juridice, patrimoniul reprezintă un com-
plex de elemente care formează, pe de o parte, bunurile economice ale
unei entităţi şi, pe de altă parte, drepturile şi obligaţiile cu valorare
economică ale aceleaşi entităţi.9
În cadrul patrimoniului se creează un echilibru permanent între
bunurile economice pe de-o parte şi relaţiile de drepturi şi obligaţii cu
valoare economică pe de altă parte.
9
Ristea, M., Dumitru, D.G, Bazele contabilităţii. Noţiuni de bază,
probleme, studii de caz, teste grilă şi monografie, Editura Universitară,
Bucureşti, 2005, p.11.
34
Ecuaţia patrimoniului definit în sens juridic are următoarea
formă:
Bunuri economice = drepturi + obligaţii cu valoare economică
Din ea rezultă:
Bunuri economice - obligaţii = drepturi sau patrimoniul net
Bunurile economice formează substanţa materială a patrimoniu-

lui, în timp ce drepturile şi obligaţiile exprimă raporturi de proprietate în
cadrul cărora se asigură posesiunea, folosinţa şi administrarea bunurilor.
Starea de echilibru dintre cele două mărimi ia forma ecuaţiei
patrimoniale:
Activ = Pasiv
Conform teoriei juridice activul reprezintă bunurile economice

ca obiecte de drepturi şi obligaţii, iar pasivul reprezintă drepturile şi
obligaţiile titularului de patrimoniu.
Activ = Capital propriu + Datorii
Capitalul propriu ( patrimoniul net) = Activ - Datorii
Pasiv = Drepturi + Obligaţii
După concepţia juridică obiectul contabilităţii constă în eviden-

ţa, calculul, analiza şi controlul, în expresie bănească, a circuitului
patrimonial, cu specificarea raporturilor de proprietate şi financiare în
care se află aceasta precum şi a rezultatului obţinut prin administrarea
sa.
Cheltuielile şi veniturile reprezintă factori care măresc sau
micşorează patrimoniul net. În concepţia juridică veniturile desemnea-
ză valoric, bogăţia creată de firmă de la mediul economico-social,
având ca efect creşterea patrimoniului net (capitalului propriu) alta
decât cea obţinută prin contribuţia proprietarului. Iar cheltuielile
reprezintă, tot valoric, utilizarea bogăţiei în procesul de exploatare,
35
având ca efect micşorarea patrimoniului net, alta decât distribuirea
către proprietar.
Concepţia economică
Conform concepţiei economice, patrimoniul se întemeiază pe
structura calitativă de resurse. Din acest punct de vedere, patrimoniul
delimitează, prin valorizare în etalon monetar, resursele unei entităţi,
pe de o parte, şi utilizările aceloraşi resurse, pe de altă parte. Ecuaţia
generală este de forma:
Utilizări = Resurse
Resursele au, în principal, o determinare financiară, ele

reprezentând sursele sau izvoarele de finanţare a mijloacelor
susceptibile de a fi valorificate într-o împrejurare dată. Resursele pot fi
proprii asigurate de proprietar, atrase sau străine furnizate de terţe
persoane şi resurse rezultat sub forma profitului realizat la închiderea
exerciţiului contabil. Utilizările definesc modul de întrebuinţare a re-
surselor în cadrul activităţilor desfăşurate de către entitatea patrimo-
nială.
Capitaluri = Capital propriu + Capital străin

(Al proprietarului) (Surse atrase sau străine)
Potrivit concepţiei economice, activul reflectă modul de între-

buinţare a capitalului iar pasivul reflectă modul de provenienţă a
capitalului (capital propriu şi capital străin).
Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregis-
trate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri
ale activelor, ori micşorări ale datoriilor, care se concretizează în creş-
teri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuţii ale
acţionarilor.
Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice
înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau
scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care se concre-
tizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate
din distribuirea acestora către acţionari.
36
Potrivit concepţiei economice obiectul contabilităţii constă în
măsurarea, evaluarea, înregistrarea şi sintetizarea în etalon monetar a
tranzacţiilor şi evenimentelor, în scopul obţinerii de informaţii cu
privire la poziţia financiară şi performanţa firmei.
Concepţia economico-juridică
Cea de-a treia concepţie privind patrimoniul, concepţia econo-
mico-juridică oferă o imagine completă asupra patrimoniului prin cele
două componente: componenta economică constând în bunuri
economice şi componenta juridică exprimată prin drepturi şi obligaţii.
Între patrimoniu în întregul său şi contabilitate există o depen-
denţă strânsă, în sensul că existenţa contabilităţii decurge din existenţa
patrimoniului. Informaţia produsă şi furnizată de contabilitate nu poate
fi relevantă (pertinentă) şi credibilă (liberă de erori şi deformări) decât
în condiţiile în care reflectă substanţa economică a evenimentelor şi
tranzacţiilor şi nu doar forma lor juridică.10
1.4. Metoda contabilităţii: noţiune, trăsături, procedee, principii

1.4.1. Noţiunea de metodă de contabilitate
Ca orice disciplină ştiinţifică, contabilitatea, având un obiect
propriu de cercetare ce condiţionează modul în care el trebuie studiat
şi interpretat, are totodată şi o anumită metodă specifică de lucru
pentru realizarea obiectului său.
Analiza elementelor componente ale obiectului contabilităţii,
trecerea de la fapte la concluzii generale, de la fenomene la sesizarea
esenţei lor, necesită folosirea judicioasă a unor tehnici, procedee şi
metodologii de cercetare. Astfel, dată fiind complexitatea obiectului
de studiu, metoda contabilităţii reuneşte mai multe procedee tehnice
de lucru.
Într-o accepţiune generală, metoda este o cale raţională de
urmat pentru atingerea unui scop, iar procedeul este numai o
manieră de a atinge un scop. Fiecare ştiinţă foloseşte o singură metodă
de cercetare, în componenţa căreia se cuprind mai multe procedee.
10
Oprea C., Ristea, M., Bazele contabilităţii, Editura Didactică şi
Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2003, p.8.
37
Definiţie
Metoda contabilităţii reprezintă totalitatea proce-

deelor interdependente, pe care le foloseşte aceasta în scopul
cunoaşterii situaţiei patrimoniului şi a rezultatelor obţinute.
La fel ca şi celelalte ştiinţe şi contabilitatea se bazează pe cer-
cetarea şi studierea obiectului său, în stabilirea principiilor ştiinţifice,
ca şi în realizarea funcţiilor sale de evidenţă, calculaţie, analiză şi
control, pe parcurgerea unor etape obligatorii pentru oricare cercetare
ştiinţifică şi anume determinarea obiectului cercetat, înregistrarea dife-
ritelor aspecte cu ajutorul unor tehnici variate, prelucrarea şi interpre-
tarea datelor culese cu ajutorul unor procedee specifice.
1.4.2. Trăsăturile metodei contabilităţii

Principalele trăsături ale metodei contabilităţii sunt:
a) dubla reprezentare a patrimoniului;
b) dubla înregistrare a operaţiilor economice şi financiare.
a) Dubla reprezentare a patrimoniului

Principala trăsătură a obiectului de studiu al contabilităţii constă
în reflectarea patrimoniului entităţilor economice şi sociale, atât sub
aspectul utilizării bunurilor economice care îl compun, adică destina-
ţiei economice a acestora (exemplu: mijloace fixe, terenuri, titluri de
participare, materii prime, materiale consumabile, produse finite, pro-
duse în curs de execuţie, semifabricate, mărfuri, disponibilităţi băneşti
etc.), cât şi sub aspectul raporturilor de proprietate în cadrul cărora se
dobândesc bunurile economice ca obiecte de drepturi şi obligaţii,
adică al provenienţei lor, sau în plan financiar, al surselor (resurselor)
de finanţare a bunurilor respective (exemplu: capital social, rezerve,
subvenţii pentru investiţii, profit, credite bancare, împrumuturi din
obligaţiuni, furnizori, creditori, efecte de plătit, asigurări sociale etc.)
Sintetizând, ecuaţia dublei reprezentări devine:
Din punct de vedere juridic: bunuri economice = drepturi + obligaţii

Din punct de vedere economic: utilizări = resurse
Din punct de vedere general: activul = capitaluri proprii + datorii
38
b) Dubla înregistrare a operaţiilor economice şi financiare
Elementele patrimoniale ale întreprinderii se află într-o continuă
mişcare şi transformare în fazele circuitului economic, rămânând
totuşi într-un echilibru permanent în cadrul unităţii respective. Acest
echilibru este evidenţiat în contabilitate printr-o altă trăsătură specifică
metodei contabilităţii, şi anume dubla înregistrare.
Dubla înregistrare este determinată, în primul rând, de dubla
reprezentare, prin faptul că în timpul mişcării şi transformării lor,
elementele patrimoniale nu încetează a fi privite sub dublul lor aspect,
al utilităţii şi funcţionalităţii lor, adică al destinaţiei economice şi al
provenienţei, respectiv al modului de dobândire, aspecte care se
reflectă concomitent ca un raport de echivalenţă între doi termeni,
unul care evidenţiază bunurile economice, iar al doilea care exprimă
sursele de finanţare.
În al doilea rând, dubla reprezentare este determinată de faptul
că mişcarea şi transformarea bunurilor economice în fazele circuitului
economic generează tranzacţii economice şi financiare de ieşire dintr-
o fază şi intrare în alta, de transformare dintr-o formă în alta, dintr-o
stare în alta, de trecere dintr-un loc de gestiune în altul.
Sugestiv, ecuaţia dublei înregistrări i-a forma:

Creşterea Micşorarea Creşterea Micşorarea
bunurilor + drepturilor şi = drepturilor şi + bunurilor
economice obligaţiilor obligaţiilor economice
1.4.3. Procedeele metodei contabilităţii

În scopul realizării obiectului contabilităţii, metoda acesteia se
foloseşte de o serie de procedee care permit furnizarea de informaţii
cu privire la fenomenele şi procesele economice ce se petrec în cadrul
unităţilor economice şi sociale.
Aceste procedee se împart în:
a) procedee comune tuturor ştiinţelor;
b) procedee specifice metodei contabilităţii;
c) procedee ale metodei contabilităţii, comune şi altor discipline
economice.
39
a) Procedee comune tuturor ştiinţelor sunt: observaţia,
raţionamentul, comparaţia, clasificarea, analiza şi sinteza.
Observaţia este faza iniţială a cercetării obiectului de studiu al
oricărei ştiinţe. În contabilitate, acest procedeu se foloseşte pentru
cunoaşterea operaţiilor economice şi financiare care se pot exprima
valoric şi pe care, după ce au fost consemnate în documente, le reflec-
tă cifric, numeric, cu ajutorul procedeelor sale specifice de lucru şi cu
respectarea normelor şi principiilor care o guvernează.
Raţionamentul constă într-o înlănţuire de judecăţi, care duce la
o concluzie. Raţionamentul se utilizează pornind de la fenomene ob-
servate şi ajungând la concluzii ce permit stabilirea modului de
reflectare a acestora în contabilitate.
Comparaţia se foloseşte de metoda contabilităţii prin alăturarea
a două sau mai multe structuri patrimoniale ce se pot exprima valoric,
cu scopul de a stabili asemănările şi deosebirile dintre ele.
Clasificarea este acea acţiune de împărţire pe clase sau într-o
anumită ordine a obiectelor sau a fenomenelor în raport de asemănă-
rile şi deosebirile dintre ele.
Analiza este un procedeu ştiinţific de cercetare a unui întreg, a
unui fenomen care se bazează pe examinarea, pe studierea sistematică
a fiecărui element component în parte.
Sinteza este un procedeu ştiinţific de cercetare a fenomenelor
care se bazează pe trecerea de la particular la general, de la simplu la
complex, pentru a ajunge la generalizare.
b) Procedeele specifice metodei contabilităţii sunt: bilanţul,

contul şi balanţa de verificare.
Definiţie
Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care

se prezintă elementele de activ, datorii şi capital propriu ale entităţii la
40
sfârşitul exerciţiului financiar, precum şi în celelalte situaţii prevăzute
de lege11.
Cu ajutorul bilanţului se prezintă la un moment dat, în expresie
valorică, patrimoniul unităţii sub dublul său aspect, şi anume: pe de o
parte, sub aspectul destinaţiei economice, respectiv activ patrimonial
şi, pe de altă parte, sub aspectul surselor de provenienţă, respectiv
pasiv.
Întrucât bilanţul nu poate să prezinte mişcările succesive ce se
produc ca urmare a operaţiilor economice şi financiare în structura şi
mărimea patrimoniului unei unităţi economice şi sociale, metoda
contabilităţii utilizează pentru realizarea acestui obiectiv un alt
procedeu specific ei, care poartă numele de cont.
Pentru reflectarea fiecărui element al patrimoniului din punctul
de vedere al destinaţiei economice şi al surselor de finanţare, precum
şi a fiecărei poziţii noi pe care o ocupă aceste elemente în mişcarea şi
transformarea lor de-a lungul fazelor circuitului economic, contabi-
litatea utilizează câte un cont distinct. Totalitatea conturilor utilizate
de contabilitate în scopul realizării obiectului său de studiu formează
sistemul conturilor.
Legătura dintre cont şi bilanţ se realizează cu ajutorul unui alt
procedeu specific metodei contabilităţii şi anume balanţa de verifi-
care sau balanţa conturilor.
Prin balanţa de verificare se controlează respectarea în contabi-
litate a dublei înregistrări a elementelor patrimoniale din cadrul unită-
ţilor economice şi sociale şi, controlează exactitatea acestora.
c) Procedee ale metodei contabilităţii, comune şi altor discipline

economice sunt: documentaţia, evaluarea, calculaţia şi inventarierea.
Documentaţia constă în faptul că orice operaţie economică sau
financiară cu privire la existenţa şi mişcarea elementelor patrimoniale,
pentru a putea fi înregistrată în conturi, trebuie consemnată mai întâi
într-un document care atestă înfăptuirea ei.
11
Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.1752 din 17.11.2005
pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene,
publicat în Monitorul Oficial, partea I, nr.1080/30.11.2005.
41
Documentele prezintă o importanţă deosebită pentru contabi-
litate, deoarece, cu ajutorul lor, se asigură verificarea prealabilă a
justeţei şi legalităţii tranzacţiilor, aceasta ducând la creşterea responsa-
bilităţii pentru administrarea patrimoniului.
Evaluarea constă în transformarea unităţilor naturale în unităţi
valorice cu ajutorul monedei. Este strâns legată de celelalte procedee
ale metodei, a căror utilizare este condiţionată de folosirea prealabilă a
exprimării valorice. Astfel, datele consemnate în documentele primare
referitoare la evidenţa şi mişcarea elementelor patrimoniale, exprimate
în diferite unităţi de măsură (kg, m2, m3, t, l etc.), pentru a putea fi
înregistrate în conturi, trebuie mai întâi evaluate prin intermediul
etalonului monetar.
Calculaţia este strâns legată de evaluare ca procedeu al metodei
contabilităţii, deoarece pentru a reflecta în conturi cât mai exact exis-
tenţa şi mişcarea patrimoniului în toate fazele circuitului economic,
precum şi rezultatele finale ale activităţii, este necesar să se determine
cu cea mai mare exactitate valoarea acestora. Noţiunea de calculaţie
are însă o accepţiune mult mai largă în contabilitate, ea incluzând
toate formele de calcul, începând cu simpla calculare a datelor conse-
mnate în documentele primare, continuând cu calculul rulajelor, sume-
lor şi soldurilor conturilor, cu calculul valorii elementelor patrimoniale
inventariate, a diferenţelor de inventar şi terminând cu stabilirea costu-
lui producţiei şi calculul rezultatelor finale, precum şi a tuturor indica-
torilor economico-financiari prin care se apreciază activitatea unităţii
economice şi sociale.
Inventarierea este un procedeu al metodei contabilităţii prin
care elementele patrimoniale constatate faptic se evaluează la valoarea
actuală sau curentă. Pe baza constatărilor rezultate în urma inventa-
rierii se fac rectificările necesare în conturi, stabilindu-se concordanţa
dintre rezultatele din conturi şi cele constatate la faţa locului prin
operaţia de inventariere.
1.4.4. Principiile contabilităţii

Principiile contabile sunt reguli unanim acceptate şi care ajută
producătorii de informaţie contabilă la măsurarea şi prezentarea cât
mai fidelă a acesteia.
42
Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1752 din 17.11.2005
europene, a stabilit 9 principii obligatorii, acestea fiind:
1. Principiul continuităţii activităţii. Trebuie să se prezume că

entitatea îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului continuităţii
activităţii. Acesta presupune că persoana juridică îşi continuă în mod
normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de
lichidare sau reducere semnificativă a activităţii. Dacă administratorii
persoanei juridice au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă
legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia
de a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în
notele explicative. În cazul în care situaţiile financiare anuale simpli-
ficate nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii, această
informaţie trebuie prezentată împreună cu explicaţii privind modul de
întocmire a acestora şi motivele care au stat la baza deciziei conform
căreia persoana juridică nu îşi mai poate continua activitatea.
2. Principiul permanenţei metodelor. Metodele de evaluare

trebuie aplicate în mod consecvent de la un exerciţiu financiar la altul.
Acesta presupune continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme
privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elemen-
telor de activ şi de pasiv şi a rezultatelor, asigurând comparabilitatea
în timp a informaţiilor contabile. Modificările politicii contabile sunt
permise doar dacă sunt cerute de lege, de un standard contabil sau au
ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la
operaţiunile întreprinderii. Este foarte importantă menţionarea în note-
le explicative a oricăror modificări ale politicilor contabile, pentru ca
utilizatorii să poată aprecia:
» dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat;
» efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei
şi tendinţa reală a rezultatelor activităţii societăţii.
În practică s-au întâlnit următoarele tipuri de schimbări contabile:
» schimbări de metode contabile;
» schimbări de estimări contabile;
» corectări de erori fundamentale.
43
Permanenţa metodelor de evaluare şi de prezentare a docu-
mentelor de sinteză asigură coerenţa şi comparabilitatea informaţiilor
contabile în perioade succesive. Pentru o mai mare claritate a
informaţiilor financiare, consecinţele ajustărilor privind exerciţiile
anterioare trebuie reflectate în exerciţiile anterioare prin contul 117
„Rezultatul exerciţiului”.
3. Principiul prudenţei. Evaluarea trebuie făcută pe o bază

prudentă şi în special:
» poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanţului;
» trebuie să se ţină cont de toate datoriile apărute în cursul exer-
ciţiului financiar curent sau al unui exerciţiu precedent, chiar dacă
acestea devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii
acestuia;
» trebuie să se ţină cont de toate datoriile previzibile şi pierde-
rile potenţiale apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al
unui exerciţiu financiar precedent, chiar dacă acestea devin evidente
numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia;
» trebuie să se ţină cont de toate deprecierile, indiferent dacă
rezultatul exerciţiului financiar este pierdere sau profit.
4. Principiul independenţei exerciţiului. Se vor lua în consi-

derare toate veniturile şi cheltuielile corespunzătoare exerciţiului
financiar pentru care se face raportarea, fără a se ţine seama de data
încasării sumelor sau a efectuării plăţilor. Un asemenea demers con-
duce la considerarea fiecărui exerciţiu ca un tot independent separat de
exerciţiile anterioare sau cele viitoare, evidenţiind toate cheltuielile şi
veniturile şi atribuind doar acele cheltuieli şi venituri care-i sunt
proprii. În veniturile societăţii se includ atât sumele sau valorile înca-
sate sau de încasat în nume propriu din activităţile curente, cât şi
câştigurile din orice altă sursă. În cheltuielile societăţii se includ
valorile plătite sau de plătit pentru consumuri de stocuri, lucrări
executate, servicii prestate de care beneficiază societatea, cheltuieli cu
personalul etc. În concluzie un venit se consideră angajat în momentul
facturării bunurilor, lucrărilor sau serviciilor şi o cheltuială se consi-
deră angajată în momentul angajării bunurilor sau serviciilor.
44
Pentru a putea respecta aceste principii, societatea trebuie să
urmărească la sfârşit de an următoarele operaţiuni:
• înregistrarea în venituri şi cheltuieli a operaţiunilor care s-au
efectuat în cursul exerciţiului, dar pentru care nu s-au emis sau primit
facturi, prin utilizarea conturilor 408 „Furnizori – facturi nesosite” sau
418 „Clienţi – facturi de întocmit”;
• înregistrarea dobânzilor de încasat la venituri şi a celor de plă-
tit la cheltuieli;
• reflectarea în conturi corespunzătoare a operaţiunilor de înca-
sări şi plăţi efectuate în exerciţiul curent pentru exerciţiul următor,
prin utilizarea conturilor 472 ”Venituri înregistrate în avans” şi 471
„Cheltuieli înregistrate în avans”;
• reflectarea în contabilitate a tuturor deprecierilor şi riscurilor
survenite în cursul exerciţiului financiar, indiferent de tratamentul
fiscal al acestora (cheltuieli deductibile sau nedeductibile).
5. Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de

pasiv. În vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii
din bilanţ, se va determina separat valoarea aferentă fiecărui element
individual de activ sau de pasiv.
6. Principiul intangibilităţii. Bilanţul de deschidere al unui

exerciţiu financiar trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al
exerciţiului financiar precedent.
7. Principiul necompensării. Valorile elementelor ce reprezintă

active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezintă
pasive, respectiv veniturile cu cheltuielile. Eventualele compensări
între creanţe şi datorii ale entităţii faţă de acelaşi agent economic pot fi
efectuate, cu respectarea prevederilor legale, numai după înregistrarea
în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor la valoarea integrală.
Bilanţul trebuie să prezinte distinct creanţele şi datoriile, inclusiv
avansurile, precum şi contul de rezultat în care se detaliază toate
veniturile şi cheltuielile.
45
8. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului.
Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanţ şi contul de
profit şi pierdere se face ţinând seama de fondul economic al tranzac-
ţiei sau al operaţiunii raportate şi nu numai de forma juridică a
acestora.
Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului este apli-
cat la întocmirea situaţiilor financiare individuale şi a situaţiilor finan-
ciare consolidate de către entităţile care la data întocmirii bilanţului
depăşesc limitele a două dintre următoarele criterii:
» total active: 3.650.000 euro;
» cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro;
» număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50.
Entităţile care la data întocmirii bilanţului nu depăşesc limitele a
două dintre criteriile enumerate mai sus, aplică principiul prevalenţei
economicului asupra juridicului numai la întocmirea situaţiilor finan-
ciare consolidate.
9. Principiul pragului de semnificaţie. Elementele de bilanţ şi

de cont de profit şi pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi
combinate dacă:
» acestea reprezintă o sumă nesemnificativă;
» o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate, cu
condiţia ca elementele astfel combinate să fie prezentate separat în
notele explicative.
Principiul pragului de semnificaţie poate fi aplicat numai de
către entităţile care la data întocmirii bilanţului depăşesc limitele a
două dintre criteriile enumerate la paragraful precedent.
De reţinut !
Abaterile de la aceste principii generale vor fi
permise numai în cazuri excepţionale. Asemenea abateri se vor
prezenta în notele explicative. De asemenea, se vor prezenta motivele
pentru care au avut loc aceste abateri şi o evaluare a efectului acestora
asupra activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi profitului sau pier-
derii întreprinderii.
46
1.5. Utilizatorii informaţiei contabile şi cerinţele acestora
Informaţiile oferite de contabilitate sunt utile unei game largi de
utilizatori interni şi externi:
cei care gestionează o întreprindere (managementul);
cei din afara întreprinderii care au interes financiar direct în
societate (finanţatorii întreprinderii, partenerii comerciali, partenerii
sociali, puterea publică etc.);
persoane, organizaţii şi instituţii care au interes financiar indi-
rect în întreprindere.
Principalii utilizatori ai informaţiei contabile produse într-o

întreprindere sunt: investitorii actuali şi potenţiali, conducerea între-
prinderii, angajaţii, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, guvernul
şi instituţiile sale, precum şi publicul larg.
Investitorii actuali şi potenţiali sunt interesaţi de câştigurile
care pot fi obţinute din investiţia într-o anumită întreprindere, împre-
ună cu riscurile aferente (în special evoluţia profitului şi mărimea
dividendelor).
Conducerea întreprinderii are nevoie de informaţii operative.
Managementul întreprinderii utilizează informaţii furnizate de
contabilitatea de gestiune în vederea îndeplinirii funcţiilor sale: plani-
ficarea, organizarea şi controlul activităţii întreprinderii.
Angajaţii doresc informaţii privind stabilitatea locurilor de
muncă şi profitabilitatea întreprinderii.
Creditorii financiari sunt băncile şi alte instituţii similare inte-
resate de lichiditatea şi solvabilitatea pe termen lung a întreprinderii,
de capacitatea ei de a rambursa la termen creditele contractate,
împreună cu dobânzile aferente.
Creditorii comerciali sunt furnizorii de bunuri şi servicii, a
căror preocupare este lichiditatea pe termen scurt a întreprinderii.
Clienţii au în vedere continuitatea relaţiilor comerciale cu între-
prinderea, în special în situaţiile în care aceasta se află în situaţie de
monopol sau oligopol pe piaţa respectivă.
Nevoile informaţionale ale guvernului se individualizează la
nivelul instituţiilor sale:
Ministerul Finanţelor Publice colectează informaţii din conta-
bilitatea financiară pentru elaborarea prognozelor veniturilor statului;
47
Comisia Naţională pentru Statistică centralizează raportările
statistice ale întreprinderilor în vederea elaborării conturilor naţionale,
calculul indicatorilor macroeconomici, precum produsul intern brut;
Oficiul concurenţei este interesat de informaţiile furnizate de
contabilitatea de gestiune (structura costului de producţie şi modul de
stabilire a preţurilor la anumite utilităţi: curent, gaze, apă, etc.);
Alte ministere (venituri din industrie, agricultură, servicii,
gradul de ocupare a forţei de muncă).
Publicul se aşteaptă ca întreprinderile să furnizeze informaţii
despre impactul activităţii asupra comunităţilor locale, asupra mediu-
lui înconjurător, ca şi despre aspectele etice pe care le implică desfăşu-
rarea activităţii unei întreprinderi.
48
PENTRU EXAMEN
CONCEPTE – CHEIE
□ entitate □ acţionari/asociaţi
□ contabilitate, partidă dublă □ metoda contabilităţii
□ contabilitate financiară □ procedee
□ contabilitate de gestiune □ principii
□ cadrul juridic al contabilităţii □ utilizatorii informaţiei contabile
□ averea întreprinderii □ tranzacţii economice
□ informaţia economică □ managementul contabilităţii
Reflectaţi şi discutaţi pe baza conceptelor enunţate!
VERIFICAŢI-VĂ CUNOŞTINŢELE !
Întrebări şi teme de reflecţie:
1. Formulaţi o definiţie proprie a contabilităţii.
2. Care sunt entităţile, care potrivit Legii contabilităţii nr.82/1991,
modificată şi completată ulterior, sunt obligate să organizeze şi să
conducă contabilitatea proprie?
3. În ce constă conţinutul cadrului juridic al cunoaşterii şi
internaţionalizării contabilităţii în România?
4. Care sunt trăsăturile obiectului şi metodei contabilităţii?
5. Definiţi patrimoniul conform celor trei concepţii.
6. Ce este metoda contabilităţii?
7. Care sunt principiile contabilităţii?
8. Redaţi ecuaţia dublei reprezentări, din punct de vedere juridic
şi economic. Comentaţi această ecuaţie.
9. Care este ecuaţia dublei înregistrări? Prezentaţi ecuaţia
fundamentală şi pe cea generală a contabilităţii.
10. Clasificaţi şi definiţi procedeele metodei contabilităţii.
11. Care sunt tipurile de întreprinderi din ţara noastră?
49
12. Armonizarea internaţională şi armonizarea europeană repre-
zintă procese contradictorii sau complementare? Comentaţi răspunsul.
13. Care este legătura între bilanţ şi sistemul conturilor?
14. Ce reprezintă documentaţia, evaluarea, calculaţia şi inventa-
rierea?
15. Care sunt principalii utilizatori de informaţii contabile?
16. Care sunt etapele specifice constituirii unei societăţi comer-
ciale?
17. Când începe şi se încheie exerciţiul financiar? Excepţie
..........
Teste-grilă de autocontrol:
1. Care dintre următoarele grupuri de utilizatori sunt inte-
resaţi cu precădere de informaţiile privind stabilitatea şi profita-
bilitatea întreprinderii:
a) creditorii;
b) furnizorii;
c) angajaţii;
d) investitorii;
e) guvernanţii.
2. Care dintre următoarele grupuri de utilizatori sunt inte-
resaţi cu precădere de informaţiile privind continuitatea activităţii
unei întreprinderi:
a) parlamentarii;
b) clienţii;
c) angajaţii;
d) investitorii;
e) publicul.
3. Conform teoriei juridice, pasivul reprezintă:
a) drepturile şi obligaţiile titularului de patrimoniu;
b) bunurile în care s-au investit fondurile întreprinderii;
c) modul de utilizare a capitalului;
d) nici un răspuns nu este corect;
e) modul de provenienţă a capitalului.
50
4. Procedee comune tuturor ştiinţelor sunt:
a) observaţia, raţionamentul, comparaţia, clasificarea, analiza şi
sinteza;
b) documentaţia, evaluarea, calculaţia şi inventarierea;
c) observaţia, raţionamentul, calculaţia şi inventarierea;
d) evaluarea, calculaţia şi inventarierea;
e) comparaţia, clasificarea, analiza şi sinteza.
5. Care este ecuaţia dublei reprezentări, din punct de vedere
general?
a) bunuri economice = drepturi + obligaţii;
b) utilizări = resurse;
c) bunuri economice = activ – pasiv;
d) activul = capitalurile proprii + datoriile;
e) bunuri economice = utilizări + resurse.
6. În contabilitatea din ţara noastră, în conformitate cu
OMFP 1752/2005, formaţia completă a principiilor contabile este:
a) continuitatea activităţii, permanenţa metodelor, prudenţa,
independenţa exerciţiului, evaluarea separată a elementelor de activ şi
de pasiv, intangibilitatea, necompensarea, prevalenţa economicului
asupra juridicului, pragul de semnificaţie;
b) costul istoric, prudenţa, permanenţa metodelor, evaluarea
separată a elementelor de activ şi de pasiv, intangibilitatea, necompen-
sarea, prevalenţa economicului asupra juridicului, pragul de semni-
ficaţie;
c) evaluarea separată a elementelor de activ şi de pasiv, intangi-
bilitatea, necompensarea, prevalenţa economicului asupra juridicului,
pragul de semnificaţie; raţionamentul;
d) clasificarea, evaluarea separată a elementelor de activ şi de
pasiv, intangibilitatea, necompensarea, prevalenţa economicului asu-
pra juridicului, pragul de semnificaţie;
e) evaluarea separată a elementelor de activ şi de pasiv, intangi-
bilitatea, necompensarea, prevalenţa economicului asupra juridicului,
pragul de semnificaţie; analiza şi sinteza.
51
7. În concepţia juridică veniturile desemnează valoric:
a) bogăţia creată de firmă de la mediul economico-social, având
ca efect creşterea patrimoniului net (capitalului propriu) alta decât cea
obţinută prin contribuţia proprietarului;
b) creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor, ori
micşorări ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalului
propriu, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor;
c) diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
propriu, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor;
d) bogăţia creată de firmă de la mediul economico-social, având
ca efect micşorarea patrimoniului net (capitalului propriu) alta decât
cea obţinută prin contribuţia proprietarului;
e) utilizarea bogăţiei în procesul de exploatare, având ca efect
diminuarea patrimoniului net, alta decât distribuirea către proprietar.
8. În concepţia juridică cheltuielile reprezintă, tot valoric:
a) utilizarea bogăţiei în procesul de exploatare, având ca efect
micşorarea patrimoniului net, alta decât distribuirea către proprietar;
b) diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor
ori creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale
capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora
către acţionari;
c) creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
propriu, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionariilor;
d) utilizarea bogăţiei în procesul de exploatare, având ca efect
mărirea patrimoniului net, alta decât distribuirea către proprietar;
e) bogăţia creată de firmă de la mediul economico-social, având
ca efect creşterea patrimoniului net (capitalului propriu) alta decât cea
obţinută prin contribuţia proprietarului.
52
9. Precizaţi relaţia prin care se obţine capitalul propriu:
a) activ – datorii;
b) activ – pasiv;
c) venituri – cheltuieli;
d) drepturi – obligaţii:
e) activ – cheltuieli.
10. Conform concepţiei economice ecuaţia generală este de
forma:
a) utilizări = resurse;
b) bunuri economice = datorii + obligaţii;
c) activ = pasiv;
d) activ + datorii;
e) venituri + datorii.
Probleme propuse spre rezolvare:

1. La definirea patrimoniului drept obiect de studiu al contabi-
lităţii am întâlnit trei concepţii. Potrivit acestora, patrimoniul reprezintă:
• ……………….
• ……………….
• ……………….
2. Se dau elementele: materiale de natura obiectelor de inventar,
produse finite, credite bancare, capital social, furnizori, rezerve, te-
renuri, clădiri, mijloace de transport, numerar în casierie, pe care vă
rugăm să le grupaţi în tabelul următor:
a)
Nr. Bunuri
Elemente Drepturi Obligaţii
crt. economice
1 materiale de natura
X - -
obiectelor de inventar
2 produse finite
3 credite bancare
4 capital social
5 furnizori
6 rezerve
7 terenuri
8 clădiri
9 mijloace de transport
10 numerar în casierie
53
b)
Nr. Bunuri Capital
Elemente Datorii
crt. economice propriu
1 materiale de natura
2 produse finite
3 credite bancare
4 capital social
5 furnizori - - X
6 rezerve
7 terenuri
8 clădiri
9 mijloace de transport
10 numerar în casierie
3. Se prezintă următoarele module de informaţii (termeni, expresii)

produse de o întreprindere:
a) depreciere, cheltuială, pierdere;
b) amortizare, plată, investiţie;
c) salariu, creanţă, datorie;
d) trezorerie, disponibilităţi băneşti, profit;
e) cifra de afaceri, venit, beneficiu.
Comparaţi şi comentaţi relaţiile de asemănare/deosebire exis-
tente între informaţiile cuprinse în cadrul fiecărui modul pe bază de
exemple din activitatea întreprinderii, firmei, instituţiei, etc.
4. La sfârşitul exerciţiului financiar N, societatea NEPTUN S.A.
prezintă următoarea situaţie simplificată a elementelor patrimoniale:
lei
mărfuri 25.000
creditori 5.000
capital social 50.000
furnizori 10.000
clienţi 30.000
materii prime 40.000
impozit pe salarii 10.000
rezerve 5.000
mijloace de transport 15.000
profit şi pierdere 30.000
54
Să se grupeze elementele conform ecuaţiei:
bunuri economice = capital propriu + datorii

lei
Nr.crt. Bunuri economice Capital propriu Datorii
1 mărfuri 25.000
2
3
4
5. La societatea X s-au înregistrat ca venituri ale anului 200N

următoarele tranzacţii:
a) vânzări caiete tip I pe credit efectuate în anul 200N, cu înca-
sare incertă, deoarece societăţile se află în litigiu, datorat penalităţilor
calculate pentru întârzierea livrării caietelor;
b) vânzări caiete tip I pe credit efectuate în anul 200N-1, dar
încasate în anul 200N;
c) vânzări caiete tip I cu plata în numerar efectuate în anul 200N;
d) vânzări caiete tip I pe credit în anul 200N şi plata efectuată în
acelaşi an;
e) vânzări caiete tip I pe credit efectuate în anul 200N, care
urmează a se încasa în anul 200N+1.
Se cere: Identificaţi vânzarea ce nu trebuia recunoscută ca venit
al anului 200N. Argumentaţi pe baza căror principii contabile vă bazaţi
afirmaţiile.
55
56
Capitolul 2
MODELAREA POZIŢIEI FINANCIARE A ÎNTREPRINDERII

PRIN IMAGINI CONTABILE DE SINTEZĂ
Cuprins:
2.1. Bilanţul contabil – model privind situaţia patrimoniului – şi

poziţia financiară a întreprinderii
2.1.1. Definirea, conţinutul şi modele privind bilanţul contabil
2.1.2. Structuri bilanţiere privind patrimoniul
2.1.2.1. Activul bilanţier
2.1.2.2. Pasivul bilanţier
2.1.3. Tipuri de modificări bilanţiere
2.2. Contul de rezultate (profit şi pierdere) şi performanţa
financiară a întreprinderii
2.2.1. Conceptul de performanţă financiară şi structuri calitative
2.2.2. Modele (scheme) privind contul de profit şi pierdere
Pentru examen:
Concepte-cheie
Teste de autocontrol
57

toarele probleme:
• ce reprezintă bilanţul contabil?

• structuri bilanţiere?
• ce este activul şi pasivul bilanţier?
• care sunt tipurile de modificări bilanţiere?
• ce reprezintă conceptul de performanţă financiară?
• prezentarea contului de profit şi pierdere
2.1. Bilanţul contabil – model privind situaţia patrimoniului

şi poziţia financiară a întreprinderii
2.1.1. Definirea, conţinutul şi modele privind bilanţul contabil
De la prima definiţie dată de „cântar al averii” bilanţul a format
obiectul unor preocupări permanente atât pentru cel care îl întocmeşte,
cât şi pentru cel care îl utilizează.
Definiţie
Reglementările din România definesc bilanţul astfel:

documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de
activ şi de pasiv ale întreprinderii la încheierea exerciţiului, pre-
cum şi în celelalte situaţii prevăzute în lege.
În bilanţ elementele de activ şi datorii sunt grupate după natură şi
lichiditate, respectiv natură şi exigibilitate.
Lichiditatea se referă la intervalul de timp necesar pentru ca un
element de activ să fie realizat sau convertit în disponibilităţi (capaci-
tatea bunurilor economice – activelor de a se transforma în bani). Cu cât
lichiditatea este mai mare cu atât întreprinderea riscă mai puţin să dea
faliment.
58
Exigibilitatea reprezintă posibilitatea achitării datoriilor sau
surselor de finanţare la anumite termene.
Flexibilitatea financiară reprezintă capacitatea unei întreprin-
deri de a lua măsurile necesare în vederea modificării valorilor şi
calendarului mişcărilor de trezorerie, astfel încât să poată face faţă
nevoilor şi situaţiilor neprevăzute.
Ordinea de dispunere a poziţiilor în activul bilanţier este cea
inversă lichidităţii activelor, de la cele mai puţin lichide, cum sunt
imobilizările până la cele care îmbracă forma de bani (disponibilităţile
băneşti).
Ordinea de succesiune a poziţiilor de pasiv este inversă exigibi-
lităţii surselor de finanţare, începând cu elementele capitalurilor pro-
prii, continuând cu datoriile pe termen lung şi cu datoriile curente.
Diferitele poziţii care formează activul şi pasivul bilanţului sunt
denumite posturi de bilanţ, respectiv posturi de activ şi posturi de pasiv.
Bilanţul face parte din situaţiile financiare şi constituie un mijloc
de comunicare oficial şi structurat, care prezintă situaţia afacerilor la
un moment dat.
Normalizatorii români au ales un model vertical (sub formă de
listă) inspirat din practica contabilă anglo-saxonă. Amintim că acest
model de bilanţ are o determinare economică, iar pentru fundamen-
tarea structurilor calitative pe care le descrie nu mai face apel la cate-
goria de patrimoniu.
Elementele bilanţiere pentru a putea fi înscrise în bilanţ, trebuie
să respecte atât definiţia cât şi criteriile de recunoaştere stabilite de
cadrul conceptual al IASB.
IASB prezintă două criterii de recunoaştere a structurilor
bilanţiere pentru a fi recunoscute în bilanţ:
elementele respective să poată fi măsurate în mod fiabil;
să existe probabilitatea obţinerii de beneficii economice viitoare.
Ecuaţia bilanţului sub formă de listă este de forma:
Active = Capitalul propriu + Datorii

(Activul net contabil sau Situaţia netă)
59
Această formulă pune în evidenţă capacitatea întreprinderii de a
crea lichidităţi în scopul onorării datoriilor faţă de creditori, precum şi
a remunerării, sub formă de dividende, a capitalului investit de pro-
prietari.
Definiţie
Conform IASB un activ reprezintă o resursă controlată

de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se
aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate şi al
cărui cost poate fi evaluat în mod credibil.
Conform IASB o datorie reprezintă o obligaţie actuală a entităţii
ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă
să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice.
Conform IASB capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual
al acţionarilor în activele unei entităţi după deducerea tuturor datorii-
lor sale.
Modelul de bilanţ, conform OMF nr.1752/2005, prezintă urmă-
toarele posturi bilanţiere:
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale:
1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi
active similare, dacă acestea au fost achiziţionate cu titlu oneros
4. Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost achiziţionat
cu titlu oneros
5. Avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie
II. Imobilizări corporale
1. Terenuri şi construcţii
2. Instalaţii tehnice şi maşini
3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier
4. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de decontare
III. Imobilizări financiare
1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate
60
2. Împrumuturi acordate entităţilor afiliate
3. Interese de participare
4. Împrumuturi acordate entităţilor de care compania este legată
în virtutea intereselor de participare
5. Investiţii deţinute ca imobilizări
6. Alte împrumuturi
B. Activele circulante
I. Stocuri
1. Materii prime şi materiale consumabile
2. Producţia în curs de execuţie
3. Produse finite şi mărfuri
4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri
II. Creanţe (sumele ce urmează a fi încasate după o perioadă
mai mare de un an se prezintă separat)
1. Creanţe comerciale
2. Sume de încasat de la entităţile afiliate
3. Sume de încasat de la entităţile de care compania este legată
în virtutea intereselor de participare
4. Alte creanţe
5. Capitalul subscris şi nevărsat
III. Investiţii financiare pe termen scurt
1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate
2. Alte investiţii pe termen scurt
IV. Casa şi conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la
un an
1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se
separat împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni convertibile
2. Sume datorate instituţiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale - furnizori
5. Efecte de comerţ de plătit
6. Sume datorate entităţilor afiliate
7. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtu-
tea intereselor de participare
61
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi alte datoriile privind
asigurările sociale
E. Active circulante nete/datorii nete curente
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare
de un an
1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se se-
parat împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni convertibile
2. Sume datorate instituţiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale – furnizori
5. Efecte de comerţ de plătit
6. Sume datorate entităţilor afiliate
7. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtu-
tea intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi alte datorii pentru asigu-
rările sociale
H. Provizioane
1. Provizioane pentru pensii şi alte obligaţii similare
2. Provizioane pentru impozite
3. Alte provizioane
I. Venituri în avans
J. Capital şi rezerve
I. Capital subscris
1. capitalul subscris vărsat
2. capitalul subscris nevărsat
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
1. Rezerve legale
2. Rezerve statutare sau contractuale
3. Alte rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar
62
2.1.2. Structuri bilanţiere privind patrimoniul
2.1.2.1. Activul bilanţier
Normele contabile în vigoare prevăd următoarea structură a
activului bilanţier în ordinea crescătoare a lichidităţii:
A) active imobilizate;
B) active circulante;
C) cheltuieli în avans;
A) Active imobilizate
Activele imobilizate denumite şi imobilizări sau bunuri imobile
sunt active generatoare de beneficii şi deţinute pe o perioadă mai mare
de un an.
Beneficiile economice viitoare reprezintă potenţialul de a contri-
bui, direct sau indirect, la fluxul de trezorerie sau de echivalenţe de
trezorerie către entitate. Potenţialul poate fi unul productiv, fiind parte
a activităţilor de exploatare ale entităţii.
Imobilizările alcătuiesc baza şi mijloacele de acţiune ale între-
prinderii. Ca bunuri economice imobilizările se caracterizează atât
prin durabilitatea lor mai îndelungată cât şi prin repetata lor partici-
pare la circuitul economic.
Funcţia lor este fixată în principal în activitatea economică şi
socială a întreprinderii fără ca prin utilizarea lor să se delimiteze ca
bunuri destinate direct comercializării, în consecinţă, ele nu se consu-
mă sau nu se înlocuiesc după prima utilizare. În urma deprecierii,
valoarea activelor imobilizate este recuperată prin sistemul amortiză-
rilor (în general) şi al provizioanelor (rar).
Valoarea ce urmează a fi înscrisă în bilanţ pentru fiecare imobi-
lizare este reprezentată de costul de achiziţie sau costul de producţie.
Activele imobilizate se împart în trei categorii:

I. imobilizări necorporale
II. imobilizări corporale
III. imobilizări financiare
63
I. Imobilizările necorporale
Imobilizările necorporale, denumite active intangibile, sunt
active nemateriale identificabile, fără substanţă fizică, deţinute în
vederea utilizării lor pentru producţia de bunuri sau prestarea de
servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri
administrative (conform IAS 38).
Definiţie
Un activ necorporal este un activ identificabil, nemonetar, fără

suport material şi deţinut pentru utilizare în procesul de producţie sau
furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau pentru
scopuri administrative.
Un activ necorporal este recunoscut în bilanţ dacă se estimează
că va genera beneficii pentru entitate şi costul activului poate fi
evaluat în mod credibil.
Imobilizările necorporale cuprind:
1. cheltuielile de constituire;
2. cheltuielile de dezvoltare;
3. concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, dreptu-
rile şi activele similare (know-how, modele, schiţe), cu excepţia celor
create inter de entitate;
4. fondul comercial;
5. alte imobilizări necorporale (programele informatice);
6. avansurile şi imobilizările necorporale în curs de execuţie.
1. Cheltuielile de constituire sunt cheltuieli ocazionate de înfiin-

ţarea sau dezvoltarea unei entităţi cum sunt:
Ö taxele şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare,
Ö cheltuielile privind emisiunea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni
Ö alte cheltuieli de aceeaşi natură, legate de înfiinţarea şi extin-
derea activităţii entităţii (cheltuielile de prospectare a pieţei şi de pu-
blicitate etc.)
Trebuie amortizate în cadrul unei perioade de maximum cinci ani.
64
2. Cheltuielile de dezvoltare cuprind resursele economice alo-
cate pentru tehnologiile noi, produsele noi şi investiţii, utile şi eficien-
te în raport cu activitatea viitoare a unităţii patrimoniale. Dezvoltarea
este aplicarea rezultatelor cercetării sau a altor cunoştinţe, în scopul
realizării de produse sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial,
înaintea stabilirii producţiei de serie sau utilizării.
Activităţile de dezvoltare sunt:
• proiectarea, construcţia şi testarea producţiei intermediare sau
folosirea intermediară a prototipurilor şi modelelor;
• proiectarea uneltelor şi matriţelor care implică tehnologie nouă;
• proiectarea, construcţia şi operarea unei uzine pilot care nu este
fezabilă din punct de vedere economic pentru producţia pe scară largă;
• proiectarea, construcţia şi testarea unei alternative alese pentru
aparatele, produsele, procesele, sistemele sau serviciile noi sau îmbu-
nătăţite.
Cheltuielile de dezvoltare se amortizează conform prevederilor

legale în maxim 5 ani.
Observaţie
În măsura în care cheltuielile de constituire şi
de dezvoltare nu au fost amortizate complet, este interzisă orice
distribuire a profiturilor, dacă suma rezervelor disponibile pentru
distribuire şi a profiturilor reportate nu este cel puţin egală cu suma
cheltuielilor neamortizate, cu excepţia situaţiei în care legislaţia nu
prevede altfel.
3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi
valori similare şi alte imobilizări necorporale cuprind cheltuieli
efectuate pentru achiziţionarea contra unei plăţi a drepturilor de
exploatare a unui bun, serviciu, activitate sau create de întreprindere,
în cazul în care legislaţia permite înscrierea acestora în active.
Concesiunea se acordă numai pe bază de licitaţie publică.
a) Concesiunea se referă la fapta juridică prin care bunuri sau
servicii ale statului, persoanei fizice sau juridice, numită concedent,
sunt date, contra plată (redevenţă) pe timp îndelungat în folosinţă sau
exploatare altei persoane fizice sau juridice, numită concesionar.
65
b) Brevetele (de invenţie) sunt titluri eliberate de o instituţie
competentă prin care se confirmă caracterul de invenţie a obiectului
sau conferă inventatorului dreptul exclusiv şi temporar de a exploata
invenţia.
c) Licenţele sunt drepturi generate de utilizarea brevetelor.
Licenţa reflectă contractul prin care posesorul unui brevet de invenţie,
mărci de fabrică, acordă dreptul unei persoane fizice sau juridice, sau
statului, contra unei sume de bani, de a folosi şi valorifica, parţial sau
integral, brevetul (ex. În comerţ poate exista dreptul unei persoane
fizice sau juridice de a importa sau exporta o marfă).
d) Mărcile sunt considerate mărci de fabrică, de comerţ sau de
serviciu şi reprezintă certificatul de origine, semnul distinctiv al unei
întreprinderi, constituit din cuvinte, litere, cifre, reprezentări grafice,
prin care îşi individualizează produsele de cele identice existente pe
piaţă în ţară şi străinătate.
Observaţie
Mărcile care fac obiectul unei protecţii pe o
durată nelimitată de timp nu pot să fie, în principiu, amortizate, putând
însă face obiectul provizioanelor pentru depreciere.
e) Know-how-ul aparţine drepturilor şi valorilor similare repre-
zentând ansamblul cunoştinţelor tehnice şi procedeelor tehnologice ce
nu fac obiectul unui brevet dar au caracter de secret comercial (profe-
sional); toate tipurile de inteligenţă comercializabilă ce fac obiectul
unei licenţe. Oficial, Comisia Camerei Internaţionale de Comerţ cu
sediul la Paris consideră know-how-ul că ar fi “ansamblul de noţiuni,
de cunoştinţe, de experienţă, de operaţii şi procedee necesare fabricării
unui produs.”1
Acestea se recuperează prin intermediul deducerilor de amorti-
zare liniară, pe perioada de durată a contractului, pe toată durata nor-
mală de utilizare sau pe perioada probabilă de exploatare a lor, după
caz.
1
Mircea Boulescu, Situaţii financiare anuale simplificate, Editura
Tribuna Economică, Bucureşti, 2003.
66
Cheltuielile de această natură se înregistrează în conturile de
imobilizări necorporale la valoarea de aport (justă), costul de achiziţie
sau costul de producţie, după caz. Pentru brevetele de invenţie se
poate utiliza metoda de amortizare degresivă sau accelerată.
4. Fondul comercial apare de regulă la consolidare şi reprezintă
diferenţa dintre costul de achiziţie şi valoarea justă, la data tranzacţiei,
a părţii din activele nete achiziţionate de către o persoană juridică,
pentru menţinerea şi dezvoltarea clientelei, accesul la vadul comercial
existent sau la anumite segmente de piaţă, menţinerea emblemei între-
prinderii şi a semnelor produselor, menţinerea în concurenţă, reputaţie,
poziţie geografică.
Valoarea fondului comercial achiziţionat trebuie amortizat siste-
matic şi perioada de amortizare nu trebuie să depăşească durata de
viaţă utilă, respectiv nu mai mult de 20 de ani de la achiziţie.
5. Alte imobilizări necorporale reprezintă elemente de natura
programelor informatice create de unitate sau achiziţionate de la terţi,
pentru necesităţile proprii de utilizare, precum şi alte imobilizări
necorporale.
Valoarea altor imobilizări necorporale de natura programelor
informatice se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare
liniară pe o perioadă de 3 ani.
6. Avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie sunt
imobilizări create fie prin mijloace proprii ale întreprinderii, fie rezul-
tate din lucrări de durată mai lungă sau mai scurtă, încredinţate
terţilor, care nu au fost terminate la închiderea exerciţiului, destinate
să servească durabil activităţii întreprinderii. Tot în această categorie
sunt incluse şi avansurile acordate furnizorilor pentru procurarea
imobilizărilor necorporale.
Consiliul de administraţie sau responsabilul cu gestiunea între-
prinderii va stabili durata efectivă de amortizare a activelor necorpo-
rale prezentate.
II. Imobilizările corporale

Imobilizările corporale, denumite active tangibile sau imobili-
zări materiale, sunt active corporale deţinute de o entitate fie pentru a
fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, fie pentru a
67
fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative şi
sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an (conform
IAS 16 ).
Observaţie
Conform legislaţiei româneşti, mijloacele fixe
reprezintă obiectul singular sau complexul de obiecte care se utilizea-
ză ca atare şi îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
• are o valoare mai mare decât limita stabilită prin lege (actual-
mente 15 milioane lei);
• are o durată normală de funcţionare mai mare de 1 an.
Imobilizările corporale cuprind:

1. terenuri, amenajări de terenuri şi construcţii;
2. instalaţii tehnice şi maşini;
3. alte instalaţii, utilaje şi mobilier;
4. avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie.
1. Terenuri şi construcţii cuprind pe lângă terenuri şi clădiri,

construcţii speciale, fundaţiile şi infrastructura, racordarea clădirilor la
reţeaua de apă, gaze şi electricitate.
Terenurile sunt acele imobilizări corporale care includ terenu-
rile propriu-zise (care nu se amortizează) şi amenajările de terenuri
(supuse amortizării). În contabilitatea analitică, terenurile pot fi evi-
denţiate pe următoarele grupe: terenuri agricole, terenuri silvice, tere-
nuri fără construcţii, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcţii şi
altele.
Construcţiile sunt mijloace fixe reprezentate de clădiri achizi-
ţionate de la terţi sau din producţia proprie ce sunt supuse amortizării
deoarece au o durată de utilizare limitată.
2. Instalaţii tehnice şi maşini sunt mijloacele fixe care cuprind
maşini şi instalaţii de lucru, aparate şi instalaţii de măsurare, control şi
reglare, mijloace de transport, animale şi plantaţii.
3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier cuprind mobilierul şi apa-
ratura de birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi
materiale şi alte imobilizări corporale, care nu au fost nominalizate în
grupele anterioare.
68
4. Avansuri şi imobilizări în curs de execuţie cuprind imobi-
lizări în curs de execuţie pentru nevoi proprii, aduse ca aport la
capital sau facturate de furnizori şi nefinalizate sau nerecepţionate la
sfârşitul exerciţiului, precum şi avansurile plătite furnizorilor de
imobilizări corporale. Tot în această categorie sunt incluse şi investi-
ţiile puse în funcţiune, total sau parţial, cărora li s-a făcut recepţia ca
mijloace fixe.
Imobilizările corporale îşi recuperează valoarea prin sistemul
amortizărilor, respectiv prin includerea acestora pe cheltuieli.
Amortizarea este echivalentul valoric al deprecierii ireversi-bile
a unei imobilizări, ca urmare a utilizării - uzură fizică, a acţiunii
factorilor naturali, a progresului tehnic – uzură morală sau a altor
cauze. Amortizarea se calculează pe baza unui plan de amortizare de
la data punerii în funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorii
lor de intrare, în funcţie de durata normală de funcţionare.
Regimurile de amortizare pot fi: amortizarea liniară, amortizarea
degresivă şi amortizarea accelerată.
III. Imobilizările financiare

Imobilizările financiare, denumite şi investiţii financiare pe
termen lung, reprezintă titluri şi creanţe financiare (creanţe, în special
sub formă de împrumuturi acordate) şi se referă la grupurile de societăţi.
Imobilizările financiare recunoscute ca activ se evaluează la
costul de achiziţie sau la valoarea determinată prin Contractul de
achiziţie.
Un activ financiar este orice activ care reprezintă:
Ö trezorerie;
Ö un instrument de capitaluri proprii al unei alte entităţi;
Ö un drept contractual:
de a primi numerar sau un alt activ financiar de la o altă entitate;
de a schimba active sau datorii financiare cu altă entitate în
condiţii care sunt potenţial favorabile entităţii;
Ö un contract care va fi sau poate fi decontat în propriile instru-
mente de capitaluri proprii şi este:
69
un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este sau
poate fi obligată să primească un număr variabil al propriilor instru-
mente de capitaluri proprii;
un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi decontat
în alt fel decât prin schimbul unei sume fixe de numerar sau alt activ
financiar pentru un număr fix din instrumentele de capital ale entităţii.
În acest scop, instrumentele de capital ale entităţii nu includ instru-
mente care sunt ele însele contracte pentru primirea sau livrarea pro-
priilor instrumente de capitaluri proprii ale entităţii.
Imobilizările financiare cuprind:
1. acţiunile deţinute la entităţile afiliate;
2. împrumuturile acordate entităţilor afiliate;
3. interesele de participare;
4. împrumuturile acordate entităţilor de care compania este lega-
tă în virtutea intereselor de participare;
5. alte investiţii deţinute ca imobilizări;
6. alte împrumuturi.
1. Acţiunile sunt hârtii de valoare ce atestă participarea la capi-

talul unei societăţi şi dau dreptul deţinătorului să primească dividente.
2. Împrumuturile acordate entităţilor afiliate reprezintă imo-
bilizări financiare, constând în sume datorate de entităţile afiliate şi
dobânda aferentă acestora.
3. Interesele de participare reprezintă interesele de participare
(acţiuni sau părţi sociale) deţinute pe termen lung în scopul garantării
contribuţiei la activităţile persoanei juridice, fără a exercita controlul
sau influenţe notabile. Interesele de participare cuprind investiţiile în
întreprinderile asociate şi investiţiile strategice. Investiţia strategică
reprezintă o participare de 10% până la 20% în capitalul altei între-
prinderi.
4. Împrumuturile acordate entităţilor de care compania este
legată în virtutea intereselor de participare reprezintă drepturile
băneşti determinate de acordarea de împrumuturi pe termen lung sau
mediu unor întreprinderi la care deţine titluri de participare, fiind
purtătoare de dobândă.
5. Alte investiţii deţinute ca imobilizări reprezintă titluri de
valoare pe care întreprinderea le dobândeşte în vederea realizării unor
venituri financiare pe termen lung şi mediu, fără a putea interveni în
gestiunea întreprinderii în capitalul căreia le deţine.
70
6. Alte împrumuturi reprezintă imobilizări financiare sub forma,
împrumuturilor acordate pe termen lung, în baza unor contracte,
împrumuturi purtătoare de dobândă; alte titluri şi creanţe imobilizate
de natura depozitelor pe termen lung, sub formă de disponibilităţi în
conturi bancare sau la alte instituţii financiare, diverse garanţii şi
cauţiuni depuse la terţi.
Imobilizările financiare se prezintă în bilanţ la valoarea de
intrare mai puţin ajustările cumulate pentru pierdere de valoare.
B) Active circulante
Active circulante sunt denumite şi valori circulante sau mijloa-
ce circulante.
Un activ se clasifică şi recunoaşte ca activ circulant atunci când:
– este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau în
scopul comercializării şi se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni
de la data bilanţului;
– este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare;
– este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a
căror utilizare nu este restricţionată.
Ciclul de exploatare a unei entităţi reprezintă perioada de timp
dintre achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces de
transformare şi finalizarea acestora în numerar sau sub forma unui
echivalent de numerar.
Echivalentele de trezorerie reprezintă investiţiile financiare pe
termen scurt, extrem de lichide care sunt uşor convertibile în numerar
şi sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.
Sub aspectul lichidităţii, caracteristica de bază a activelor circu-
lante este aceea că perioada de rotaţie este mai mică de un an, ele intră
şi ies din întreprindere de mai multe ori sau cel puţin o singură dată în
cursul unui exerciţiu financiar.
În categoria activelor circulante se cuprind:

I. Stocuri şi producţie în curs de execuţie, inclusiv valoarea
serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factura;
II. Creanţe;
III. Investiţii financiare pe termen scurt ( sau curente);
IV. Casa şi conturi la bănci.
71
I. Stocurile sunt active circulante deţinute pentru a fi vândute pe
parcursul normal al activităţii, active în curs de producţie în vederea
vânzării, active sub formă de materii prime sau de furnituri care
trebuie să fie consumate în procesul de producţie sau pentru prestarea
de servicii (conform IAS 2).
În categoria stocurilor sunt incluse:
1. Materii prime şi materiale consumabile cuprind următoa-
rele bunuri: materii prime, materiale consumabile, materiale de natura
obiectelor de inventar, stocurile aflate la terţi şi ambalaje.
• Materiile prime sunt bunurile care participă direct la fabri-
carea produselor şi se regăsesc în produsul finit integral sau parţial, fie
în starea lor iniţială, fie transformată.
• Materiale consumabile (furniturile) sunt bunuri de natura
materialelor auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de
schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consu-
mabile, care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de
exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit.
• Materiale de natura obiectelor de inventar reprezintă bunu-
rile care nu îndeplinesc cumulativ cele două condiţii ale mijloacelor
fixe, de durată şi valoare, pentru a fi incluse la mijloace fixe, precum
şi bunurile asimilate acestora (echipamente de protecţie, echipamente
de lucru, îmbrăcămintea specială, SDV-uri, AMC-uri, matriţe şi alte
obiecte similare).
• Stocurile aflate la terţi sunt bunuri de natura stocurilor aflate
în proprietatea întreprinderii, dar care fizic se găsesc în custodie,
prelucrare, consignaţie la terţi.
• Ambalajele sunt bunuri necesare pentru protecţia materialelor
şi mărfurilor în timpul transportului şi al depozitării sau pentru o bună
prezentare comercială a acestora. Excepţie fac ambalajele de natura
obiectelor de inventar şi a mijloacelor fixe.
2. Producţia în curs de execuţie cuprinde bunuri de natura pro-

duselor în curs de execuţie, lucrări şi servicii în curs de execuţie şi
semifabricate.
• Produse în curs de execuţie reprezintă producţia care nu a
trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul
72
tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice
sau necompletate în întregime. În această categorie sunt incluse şi
lucrările şi serviciile, precum şi studiile în curs de execuţie sau neter-
minate.
• Semifabricatele sunt produsele al căror proces tehnologic a
fost finalizat într-o fază de fabricaţie şi care trec în continuare în
procesul tehnologic al altei faze de fabricaţie sau se livrează ca atare
terţilor.
3. Produsele şi mărfurile cuprind bunuri cum ar fi produse
finite, produse reziduale, animale şi păsări şi mărfuri.
• Produsele finite sunt produsele care au parcurs în întregime
fazele procesului de fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări
ulterioare în cadrul entităţii, putând fi depozitate în vederea livrării sau
expediate direct terţilor.
• Produsele reziduale reprezintă elemente secundare rezultate
din procesul de producţie cum ar fi rebuturile, materialele recuperabile
şi deşeurile care pot fi folosite în alte procese de fabricaţie sau să fie
vândute ca atare.
• Animalele includ animalele şi păsările născute sau cele tinere
de orice fel (viţei, miei, purcei, mânji şi altele) crescute şi folosite pen-
tru reproducţie, animalele şi păsările la îngrăşat pentru a fi valori-
ficate, coloniile de albine, precum şi animalele pentru producţie (lână,
lapte şi blană).
• Mărfurile sunt bunuri pe care unitatea le cumpără în vederea
revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii.
4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri reprezintă creanţe
generate de acordarea unor sume de bani furnizorilor, pentru cumpă-
rări de bunuri de natura stocurilor, înainte de execuţia comenzilor sau
contractelor – furnizori debitori. Avansurile sunt considerate finanţări
către furnizori până în momentul în care datoria este definitivă.
Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanţ la o
valoare mai mare decât valoarea ce se poate obţine prin utilizarea sau
vânzarea lor. În acest scop, valoarea stocurilor se diminuează până la
valoarea realizabilă netă, prin constituirea unui provizion pentru
depreciere.
73
II. Creanţele sau valori în curs de decontare reprezintă valorile
economice avansate temporar altor persoane fizice sau juridice şi
pentru care urmează să primească un echivalent valoric, o sumă de
bani, o lucrare, un serviciu sau un bun (sunt drepturi ale întreprinderii
faţă de terţii ei).
Toate persoanele fizice sau juridice care au beneficiat de o

valoare avansată şi care urmează să dea un echivalent corespunzător
se numesc debitori. Debitorii întreprinderii sub forma creanţelor din
vânzări sunt delimitaţi în contabilitate prin structurile de clienţi şi
conturi asimilate.
Creanţele prezintă următoarea structură:

1. Creanţele comerciale reprezintă toţi debitorii întreprinderii
faţă de care aceasta are drept de urmărire, provenind din vânzări de
bunuri, executări de lucrări sau prestări de servicii proprii ciclului de
exploatare al întreprinderii.
Creanţele comerciale cuprind elementele:
• Clienţi reprezintă creanţele faţă de terţi determinate de vân-
zarea pe credit a bunurilor materiale, lucrărilor şi serviciilor care fac
obiectul activităţii întreprinderii. În cadrul acestei forme de vânzare,
decontarea dintre întreprindere şi client intervine ulterior, fiind o vân-
zare pe credit.
• Clienţi incerţi sau în litigiu reprezintă creanţe faţă de clienţii
incerţi, rău platnici, dubioşi sau aflaţi în litigiu, cu dificultăţi pe linia
solvabilităţii.
• Efecte de primit (titluri negociabile) reprezintă creanţe ge-
nerate în momentul în care clienţii au acceptat o cambie sau au primit
un bilet la ordin. Cambia şi biletul la ordin sunt efecte comerciale,
adică titluri de valoare negociabile care atestă existenţa unei creanţe în
cadrul relaţiilor comerciale, ce poate fi decontată imediat sau pe
termen scurt (de obicei până la 90 de zile), în beneficiul persoanei care
o posedă.
2. Sume de încasat de la entităţile afiliate reflectă creanţe pro-
venite din relaţii de transmitere de valori între entităţile afiliate sub
formă de ajutoare care, acordate pe o perioadă mai lungă, sunt pur-
tătoare de dobânzi.
74
3. Sume de încasat de la entităţile de care compania este le-
gată în virtutea intereselor de participare reprezintă creanţe din
dividende de încasat.
4. Alte creanţe reprezintă toate creanţele sau drepturile, altele
decât cele asupra clienţilor de natura:
• avansurile acordate furnizorilor;
• avansuri acordate personalului şi alte creanţe în legătură cu
acestea;
• creanţe generate de relaţiile de decontare cu asigurările socia-
le, bugetul statului şi alte organisme publice;
• creanţe privind decontările din operaţii în participaţie;
• debitori diverşi – pentru creanţe determinate de cesiunea valo-
rilor mobiliare de plasament, cesiunea activelor imobilizate, garanţiile
depuse, reclamaţii, pagube materiale, creanţe reactivate şi alte creanţe.
5. Creanţe privind capitalul subscris şi nevărsat reprezintă
creanţa netă a relaţiilor întreprinderii cu acţionarii/asociaţii săi, referi-
toare la gestiunea capitalului social. Eventualitatea insolvabilităţii unei
categorii de terţi faţă de care întreprinderea are creanţe, justifică
constituirea unui provizion pentru depreciere.
III. Investiţii financiare pe termen scurt (numite şi titluri de

plasament sau valori de trezorerie) reflectă participaţii de mică
valoare, acţiuni proprii şi alte valori financiare, investite de întreprin-
dere în vederea realizării unui câştig pe termen scurt.
Investiţii financiare pe termen scurt cuprind:

1. Acţiuni la entităţile afiliate;
2. Alte investiţii pe termen scurt.
1. Acţiuni la entităţile afiliate reprezintă participaţii de valoare
mică astfel încât să nu asigure deţinătorului decât o influenţă notabilă
în întreprinderea emitentă. Tot în această categorie sunt incluse şi
titlurile de plasament, numite şi investiţii temporare.
Titlurile de plasament, plasamente pe termen scurt negociabile,
sunt titluri de valoare achiziţionate în vederea realizării unui câştig pe
termen scurt care, este imediat realizabil şi pe care întreprinderea nu
are intenţia de a-l conserva mai mult de un an.
75
2. Alte investiţii pe termen scurt cuprind obligaţiuni, bonuri de
tezaur şi bonuri de casă pe termen scurt, obligaţiuni emise şi răscum-
părate, titluri de creanţă negociabile. Titlurile de plasament reprezintă
cel mult 10% din capitalul societăţii emitente, atunci când îmbracă
formă de acţiuni.
Obligaţiunea reprezintă titlul sau hârtia de valoare ce conferă
deţinătorului drept de creanţă asupra societăţii emitente, precum şi un
câştig sub formă de dobândă.
În structura investiţiilor financiare sunt cuprinse şi valorile de
încasat de natura efectelor de încasat şi a celor remise spre scontare.
IV. Casa şi conturile la bănci
Casa şi conturile la bănci cunoscute şi sub denumirea de

disponibilităţi băneşti în lei şi devize, se află sub forma depozitelor la
bancă în conturi curente sau de disponibil, numerarul din casieria
întreprinderii şi prin alte valori financiare, care după natura lor, sunt
convertibile imediat în disponibilităţi băneşti.
Casa şi conturile la bănci cuprind:

1. Conturile curente la bănci;
2. Casa;
3. Acreditivele;
4. Avansurile de trezorerie.
1. Conturile curente la bănci reprezintă sumele de bani aflate

în cont la bancă şi din care se efectuează, în mod curent, încasări şi
plăţi în relaţiile cu terţii. Aceste conturi pot fi deschise în lei şi în
devize. Disponibilităţile sau depozitele create în conturile de la bancă
pot funcţiona la vedere sau la termen. Conturile la bănci cuprind:
ϕ valorile de încasat, cum sunt cecurile şi efectele comerciale
depuse la bănci;
ϕ disponibilităţile în lei şi valută;
ϕ cecurile entităţii;
ϕ creditele bancare pe termen scurt;
76
ϕ precum şi dobânzile aferente disponibilităţilor şi creditelor
acordate de bănci în conturile curente.
CEC-uri de încasat reprezintă instrumente primite de întreprin-
dere, întocmite de clienţi sau debitorii săi, urmând a fi încasate dintr-
un cont la bancă.
2. Casa reprezintă totalitatea lichidităţilor monetare curente în
lei şi în devize şi sub forma altor valori, timbre fiscale şi poştale, bilete
de tratament şi odihnă, tichete şi bilete de călătorie etc. Încasările şi
plăţile în numerar sunt operaţii curente, însă cu timpul lichidităţile din
casierie se vor micşora, în favoarea cecurilor şi a cărţilor de plată.
Plafonul de casă, respectiv limita maximă a numerarului în casierie
este de 20.000.000 lei, iar limita maximă a plăţilor zilnice în numerar
este de 30.000.000 lei, conform Regulamentului privind operaţiile în
numerar, emis de BNR.
3. Acreditivele reprezintă disponibilităţile băneşti ale întreprin-
derii virate într-un cont distinct la dispoziţia unei terţe persoane –
furnizor, la banca la care îşi are acesta deschis contul, destinat achitării
obligaţiilor, pe măsura livrării de bunuri, executării de lucrări şi pres-
tării de servicii. Ele pot fi deschise în lei şi în devize.
4. Avansurile de trezorerie reprezintă sume depuse la dispozi-
ţia personalului sau al terţilor, persoane fizice sau juridice, în vederea
efectuării unor plăţi în numele întreprinderii.
De reţinut !
Disponibilităţile casa şi conturi la bănci
sunt activele cu cel mai înalt grad de lichiditate.
C) Cheltuieli în avans
Cheltuielile în avans reprezintă valori achitate în cadrul exerci-
ţiului curent şi care se referă la cheltuielile ce se vor efectua în
exerciţiul următor.
Cheltuieli în avans sau active de regularizare sunt acele
cheltuieli constatate în avans, plăţi sau datorii efectuate în perioada
curentă, dar care vor afecta rezultatul exerciţiilor următoare. Sunt
considerate cheltuieli în avans chirii plătite anticipat, abonamente,
77
prime de asigurare plătite anticipat, taxele de locaţiune, dobânzile
plătite anticipat.
Deoarece rezultatul se stabileşte lunar delimitarea acestor
cheltuieli se efectuează lunar.
2.1.2.2. Pasivul bilanţier, după normele româneşti în vigoare, se

prezintă astfel:
D. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la
un an;
E. Active circulante nete/datorii curente nete;
G. Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare
de un an;
H. Provizioane;
I. Venituri în avans;
J. Capital şi rezerve.
Notă: s-a păstrat numerotarea din modelul de bilanţ prezentat la
punctul 2.1.1.
D-E-G. Datoriile (sau capitalul străin) exprimă fondurile sau

capitalurile furnizate de terţi pentru care întreprinderea trebuie să acor-
de o prestaţie sau un echivalent valoric. Datoriile ca surse de finanţare
sunt prezente şi funcţionează din momentul naşterii obligaţiilor faţă de
terţi şi până în momentul rambursării sau plăţii lor.
Datoriile pe termen scurt sunt sumele care trebuie plătite într-o
perioadă de până la un an.
O datorie trebuie clasificată ca datorie pe termen scurt, denumită
şi datorie curentă, atunci când:
se aşteaptă să fie achitată în cursul normal al ciclului de ex-
ploatare al întreprinderii sau
este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului.
Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.
Datoriile pe termen lung sunt sumele care trebuie plătite într-o
perioadă mai mare de un an.
Creditorul este denumirea generică dată oricărei persoane fizice
sau juridice faţă de care întreprinderea are obligaţii băneşti, el repre-
zintă persoana care în cadrul unui raport patrimonial, a avansat o
valoare economică şi urmează să primească un echivalent valoric sau
o contraprestaţie.
78
Reglementările introduse de Programul de Dezvoltare a Contabi-
lităţii din România clasifică datoriile în datorii curente şi datorii pe
termen lung.
În structura datoriilor se includ:
1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se se-
parat împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni convertibile;
2. Sume datorate instituţiilor de credit;
3. Avansuri încasate în contul comenzilor;
4. Datorii comerciale - furnizorii;
5. Efecte de comerţ de plătit;
6. Sume datorate entităţilor afiliate;
7. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în vir-
tutea unor interese de participare;
8. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi datoriile privind asigu-
rările sociale.
1. Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni sunt împrumu-

turi interne sau externe, ce reprezintă resurse financiare asigurate prin
vânzarea de titluri de credit negociabile – obligaţiuni către public.
Vânzarea se face prin intermediul unor instituţii financiare, fără a fi
exclusă şi posibilitatea vânzării directe către public, chiar de între-
prinderea emitentă. Titularul de patrimoniu care emite un astfel de
împrumut se angajează să ramburseze, la termen sau eşalonat, ratele
scadente şi să plătească o dobândă sub formă de cupoane ataşate
titlurilor de credit.
2. Sume datorate instituţiilor de credit numite şi credite de
trezorerie, reprezintă creditele primite de la bănci sau alte instituţii de
credit, fiind destinate finanţării investiţiilor şi cheltuielilor curente
privind activitatea de exploatare. Creditele sunt purtătoare de dobândă
şi garantate cu activele întreprinderii.
3. Avansuri încasate în contul comenzilor numite şi clienţi
creditori, reflectă datorii reprezentate de sume încasate de la clienţi
înainte de efectuarea livrărilor de bunuri, executări de lucrări sau
prestări de servicii pentru aceştia.
4. Datorii comerciale sau furnizorii apar în cadrul relaţiilor de
decontare cu furnizorii pentru aprovizionări de bunuri, lucrări şi
servicii primite. Furnizorii desemnează datoriile întreprinderii faţă de
79
terţii de la care s-au cumpărat pe credit bunuri şi servicii pe baza
facturilor. Creditul furnizorilor reprezintă finanţarea pe care o obţin
întreprinderile prin acordarea de către aceştia, a anumitor scadenţe de
plată mai mult sau mai puţin îndepărtate, acoperind astfel nevoile de
finanţare generate de gestiunea stocurilor şi a creditelor clienţi.
5. Efecte de comerţ de plătit reprezintă titluri de valoare care
atestă obligaţia de plată a întreprinderii în cadrul relaţiilor de decon-
tare cu furnizorii prin cambii şi bilete la ordin.
6. Sume datorate entităţilor afiliate reprezintă datorii proveni-
te din relaţiile de primiri de valori din partea entităţilor afiliate sub
formă de ajutoare care sunt purtătoare de dobânzi.
7. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în
virtutea unor interese de participare reprezintă datoriile generate de
relaţiile de decontare ale întreprinderii cu societăţile asociate.
8. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi datorii pentru asigu-
rările sociale reuneşte următoarele categorii de datorii:
• Datorii faţă de personal reprezintă salariile şi alte drepturi
datorate, ajutoare materiale, participarea angajaţilor la profit, drepturi
de personal neridicate şi alte datorii faţă de salariaţi;
• Datorii privind asigurările sociale şi protecţia socială
reprezintă contribuţii ale unităţii şi ale salariaţilor astfel: contribuţia
unităţii la asigurări sociale, contribuţia unităţii la fondul de şomaj,
contribuţia unităţii la asigurări sociale de sănătate, contribuţia persona-
lului la asigurări sociale, contribuţia personalului la fondul de şomaj,
contribuţia personalului la asigurări sociale de sănătate şi alte datorii
sociale;
• Datorii faţă de bugetul statului şi alte organisme publice
reprezentate prin impozitul pe profit, taxa pe valoare adăugată (TVA),
impozitul pe salarii, impozitul pe dividende, alte impozite şi taxe şi
fonduri speciale;
• Creditori diverşi reprezintă obligaţii care, prin natura lor, nu
se includ în celelalte categorii cum sunt: datorii privind achiziţionarea
titlurilor de plasament, sume încasate şi necuvenite, în numerar sau
prin bancă imputaţii şi altele.
80
Datoriile necurente sunt datorii pe termen scurt (scadenţă mai
mică de un an).
H. Un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare

incertă. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli reprezintă prelevări
din rezultate efectuate la închiderea exerciţiului pe seama cheltuielilor,
pentru elemente de patrimoniu a căror realizare sau plată este proba-
bilă, ori pentru cheltuieli care devin exigibile în perioadele următoare.
Un provizion se va recunoaşte de întreprindere dacă sunt înde-
plinite cumulativ următoarele condiţii:
o entitate are o obligaţie curentă generată de un eveniment
anterior;
este probabil ca o ieşire de resurse să fie necesară pentru a
onora obligaţia respectivă; şi
poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligaţiei.
Provizioanele nu pot depăşi din punct de vedere valoric sumele
care sunt necesare stingerii obligaţiei curente la data bilanţului.
Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt:
ϕ litigii, amenzi şi penalităţi, despăgubiri, daune şi alte datorii
incerte,
ϕ cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de ga-
ranţie a bunurilor şi alte cheltuieli privind garanţia acordată clienţilor;
ϕ acţiunile de restructurare;
ϕ pensii şi obligaţii similare;
ϕ impozite;
ϕ alte provizioane.
Provizioanele pentru restructurare se pot constitui în următoa-
rele situaţii:
ϕ vânzarea sau încetarea activităţii unei părţi a afacerii;
ϕ închiderea unor sedii ale entităţii;
ϕ modificări în structura conducerii, de exemplu, eliminarea
unui nivel de conducere;
ϕ reorganizări fundamentale care au un efect semnificativ în
natură şi scopul activităţilor entităţii.
81
Provizioanele pentru impozite se constituie pentru sumele
viitoare de plată datorate bugetului de stat, în condiţiile în care sumele
respective nu apar reflectate ca datorie în relaţia cu statul.
I. Venituri în avans
Veniturile în avans reprezintă valorile ce asigură alocarea pen-

tru fiecare exerciţiu financiar numai a veniturilor care îi sunt proprii.
În structura lor se includ:
1. Subvenţiile pentru investiţii sunt surse de finanţare alocate
de bugetul statului sau alte instituţii abilitate, de care beneficiază o
întreprindere, pentru cumpărarea sau fabricaţia de echipamente sau de
bunuri de natura imobilizărilor, pentru realizarea unor activităţi pe ter-
men lung sau pentru acoperirea altor cheltuieli de natura investiţiilor.
2. Venituri înregistrate în avans reprezintă veniturile încasate
înainte de data închiderii exerciţiului, dar care se referă la un exerciţiu
financiar ulterior, de natura chiriilor sau abonamentelor încasate în
avans.
J. Capitalul şi rezervele sau capitalul propriu reprezintă

sursele de finanţare stabile ale bunurilor economice aflate în circuitul
patrimonial al întreprinderii.
Capitalul propriu reprezintă dreptul acţionarilor asupra active-
lor unei entităţi, după deducerea tuturor datoriilor. Deci, exprimă pasi-
vul intern al întreprinderii. Capitalurile proprii cuprind: aporturile de
capital, primele de capital, rezervele, rezultatul reportat, rezultatul
exerciţiului financiar.
Capitalul permanent este format din capitalul propriu şi credi-
tele pe termen lung.
Capitalul şi rezervele prezintă următoarea structură:
I. Capital
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve:
1. Rezerve legale
2. Rezerve statutare sau contractuale
3. Alte rezerve
82
I. Profitul sau pierderea reportată
II. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar.
I. Capitalul
Capitalul este reprezentat de capitalul social, patrimoniul regiei
etc., în funcţie de forma juridică a unităţii.
Capitalul social are un caracter avansabil, în funcţie de forma
juridică a întreprinderii, poate fi capital individual sau capital social.
Capitalul se constituie la înfiinţarea întreprinderii, fiind o condi-
ţie a existenţei şi funcţionării acesteia. La cele cu capital individual
acesta se constituie prin aportul personal al proprietarului, iar la cele
cu capital social este sursa generată iniţial în natură şi/sau în bani a
acţionarilor sau asociaţilor.
Capitalul social este format din acţiuni egale ca valoare, în cazul
societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni, iar în cazul socie-
tăţilor în nume colectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată,
capitalul social este format din părţi sociale egale ca valoare.
Capitalul social se diferenţiază în:
• capital subscris nevărsat – nedepus;
• capital subscris vărsat – depus;
Capitalul subscris nevărsat reprezintă capitalul pe care pro-
prietarii întreprinderii s-au angajat să-l pună la dispoziţia unităţii
patrimoniale cu ocazia înfiinţării.
Capitalul subscris vărsat reprezintă capitalul subscris parţial
sau integral, care a fost depus fizic de către acţionari sau asociaţi, la
dispoziţia întreprinderii, în baza angajamentului făcut la înfiinţare.
Capitalul social poate suferi modificări pe parcursul existenţei
întreprinderii şi anume:
♦ Operaţii de majorare a capitalului:
» subscrierea şi emisiunea de noi acţiuni;
» noi aporturi în natură şi/sau în bani;
» operaţii interne de încorporare a rezervelor, primelor de capi-
tal, profitului net, profitului precedent şi alte surse.
♦ Operaţii de diminuare a capitalului:
83
» reducerea numărului de acţiuni sau părţi sociale sau dimi-
nuarea valorii nominale a acestora ca urmare a retragerii unor asociaţi
sau acţionari cu restituirea contravalorii aportului;
» restrângerea activităţii sau a unui domeniu de activitate prin
răscumpărarea acţiunilor proprii şi anularea lor;
» acoperirea pierderilor din exerciţiile precedente.
II. Primele de capital

Primele de capital reprezintă capitaluri adiţionale create cu
ocazia majorării capitalului social printr-o nouă emisiune de acţiuni,
prin noi aporturi în natură şi prin fuzionarea a două sau mai multe
întreprinderi.
Primele de emisiune şi de aport în natură se creează ca diferenţă
între preţul de emisiune al noilor acţiuni (mai mare) şi valoarea nomi-
nală a acţiunilor (mai mică).
III. Rezervele din reevaluare

Rezervele din reevaluare reprezintă plusurile sau minusurile de
valoare create prin reevaluarea unui activ. Prin reevaluare valoarea
activelor imobilizate creşte sau se micşorează faţă de valoarea conta-
bilă de intrare, creşterea fiind considerată sigură şi durabilă. Sunt
supuse reevaluării imobilizările corporale şi financiare.
Sunt menţinute atâta timp cât bunurile la care se referă nu au
fost amortizate sau realizate prin vânzare. Rezervele din reevaluare pe
măsura amortizării sau realizării bunurilor se utilizează parţial sau
total, pentru creşterea capitalului sau sunt trecute la rezultatul reportat,
potrivit prevederilor legale.
IV. Rezervele
Rezervele reprezintă beneficii capitalizate în mod durabil de
întreprindere până la o decizie contrară a AGA. Rezervele se consti-
tuie din rezultatul exerciţiului sau pot fi constituite şi din alte elemente
ale situaţiei nete, cum sunt primele de capital.
84
Rezervele se diferenţiază astfel:
1. Rezerva legală se constituie din profitul brut anual într-o cotă
de 5%, până când reprezintă 20% din capitalul social al întreprin-
derilor autohtone şi 25% din capitalul social al întreprinderilor mixte,
precum şi din primele de capital, fiind destinate protejării capitalului,
în situaţia în care exerciţiul financiar s-a încheiat cu pierdere.
2. Rezervele statutare sau contractuale reprezintă fonduri a
căror constituire se efectuează din profitul net, fiind stipulată în
statutul sau contractul întreprinderii. Acestea au ca scop temperarea
acţionarilor sau asociaţilor de a pretinde dividende în dauna altor
obligaţii mai mari şi mai urgente ale întreprinderii privind buna
funcţionare sau alte destinaţii stabilite prin statut.
3. Alte rezerve sunt considerate facultative, fiind fonduri create,
de regulă, prin hotărâri AGA din profitul net al exerciţiului. Scopul lor
este de a finanţa parţial sau total noile investiţii în imobilizări corpo-
rale, acordarea de dividende în anii care s-au încheiat cu pierderi,
pentru răscumpărarea propriilor acţiuni de către întreprindere în
vederea reducerii capitalului.
V. Profitul sau pierderea reportată

Rezultatul reportat reprezintă rezultatul sau partea din rezultat
a cărui repartizare pe destinaţii a fost amânată de AGA. El poate fi
profit nerepartizat din anul sau anii precedenţi sau pierdere neaco-
perită din punct de vedere financiar.
VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar

Rezultatul exerciţiului se determină, fie ca diferenţă între veni-
turi şi cheltuieli, fie prin calculul variaţiei situaţiei nete a soldului final
şi a soldului iniţial.
Profitul net figurează ca sursă proprie de finanţare până în
momentul repartizării sale pe destinaţiile stabilite prin lege, act de
constituire şi hotărâri AGA. Pierderea se ia în calcul cu semnul minus
şi, în consecinţă, diminuează capitalul propriu.
În cazul întreprinderilor individuale profitul net este virat la
capitalul individual în prima zi de deschidere a exerciţiului următor.
85
În contabilitate profitul sau pierderea se stabileşte lunar, cumulat
de la începutul anului. Rezultatul definitiv al exerciţiului se stabileşte
la închiderea exerciţiului financiar şi reprezintă soldul final al contului
de profit şi pierdere.
2.1.3. Tipuri de modificări bilanţiere

Într-o unitate economică, în decursul unei perioade, apar foarte
multe operaţii economico-financiare, operaţii consemnate în documen-
te justificative. Aceste operaţii produc modificări în cadrul structurii
elementelor patrimoniale existente la un moment dat în bilanţ. Aceste
modificări, indiferent cât de multe ar fi, pot fi reduse la cel puţin patru
grupe (tipuri) de modificări şi anume: A + x = P + x; A – x = P – x;
A + x – x = P; A = P + x – x;
Dacă se porneşte de la ecuaţia generală a contabilităţii:
ACTIV (A) = CAPITALURI PROPRII (C) + DATORII (D)
putem determina nouă tipuri de modificări specifice patrimoniului

economic care sunt prezentate în tabelul 2.1.
Tabelul 2.1. Tipuri de modificări bilanţiere

Modificări în Nr. Tipul de modificare Observaţii
1 A + x = (C + x) + D Creşterea de active şi a
capitalului propriu
2 A + x = C + (D + x) Creşterea de active şi datorii
activ
3 A – x = (C - x) + D Micşorare de active şi a
capitalului propriu
4 A – x = C + (D - x) Micşorări de active şi datorii
5 A+x–x=C+D Creşterea şi micşorarea unor
active
6 A = (C + x - x) + D Creşterea şi micşorarea
capitalului propriu
pasiv
7 A = C + (D + x - x) Creşterea şi micşorarea unor

datorii
8 A = (C + x) + (D - x) Micşorarea datoriilor şi a
capitalului propriu
9 A = (C - x) + (D + x) Micşorarea capitalului
propriu şi creşterea datoriilor
86
Tabelul 2.2. Exemple de modificări bilanţiere
87
2.2. Contul de rezultate (profit şi pierdere) şi performanţa
financiară a întreprinderii
Deoarece în bilanţ rezultatul exerciţiului este reflectat prin soldul
contului 121 „Profit şi pierdere” este nevoie de informaţii suplimen-
tare care să detalieze modul de generare a rezultatului, informaţii care
sunt cunoscute din contul de profit şi pierdere sau contul de rezul-
tate cum mai este denumit.
2.2.1. Conceptul de performanţă financiară şi structuri calitative

Scopul existenţei unei întreprinderi este obţinerea de profit.
Performanţa întreprinderii se determină ca diferenţă între
venituri şi cheltuieli, astfel:
± Rezultat = Venituri – Cheltuieli
sau
Cheltuieli ± Rezultat = Venituri (ecuaţia generală)
dacă: Venituri > Cheltuieli → Profit
Cheltuieli > Venituri → Pierdere
Documentul contabil de sinteză prin care se explică mecanismul

formării rezultatului este contul de profit şi pierdere.
Contul de profit şi pierdere cuprinde cifra de afaceri netă, veni-
turi şi cheltuieli ale exerciţiului, grupate în funcţie de natura lor, pre-
cum şi rezultatul exerciţiului (profit sau pierdere).
Activităţile curente sunt orice activităţi desfăşurate de o între-
prindere, ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum şi
activităţile conexe acestora (adică, activitatea de exploatare şi activita-
tea financiară).
Activităţi extraordinare sunt rezultate din evenimente sau tran-
zacţii ce sunt clar diferite de activităţile curente şi care, prin urmare,
nu se aşteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat, de natura
exproprierilor sau dezastrelor naturale etc.
88
Cifra de afaceri netă cuprinde sumele rezultate din vânzarea de
produse şi furnizarea de servicii care se înscriu în activitatea curenta a
entităţii, după deducerea reducerilor comerciale şi a taxei pe valoarea
adăugată, precum şi a altor taxe legate direct de cifra de afaceri2.
Cifra de afaceri se calculează prin adunarea veniturilor rezultate
din livrarea de bunuri, executarea de lucrări prestarea de servicii şi alte
venituri din exploatare, mai puţin rabaturile, remizele şi alte reduceri
acordate clienţilor.
Definiţie
Veniturile, în general, reprezintă sume de bani
sau bunuri materiale ce revin unei persoane fizice sau juridice în
procesul repartiţiei şi care sunt generate de desfăşurarea unei activităţi.
Conform IASB veniturile constituie creşteri de avantaje econo-
mice sub formă de intrări sau creşteri ale activelor sau diminuări ale
datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalului propriu,
altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor.
Categoria de venituri se diferenţiază pe feluri de activităţi –
exploatare, financiară extraordinară şi în funcţie de natura rezultatelor:
venituri din exploatare;
venituri financiare;
venituri extraordinare.
Veniturile din exploatare sunt veniturile provenite din:

venituri din vânzarea de produse şi mărfuri, executări de
lucrări şi prestări de servicii;
venituri din variaţia stocurilor, reprezentând variaţia în plus
(creştere) sau în minus (reducere) dintre valoarea la cost de producţie
efectiv a stocurilor de produse şi producţie în curs de la sfârşitul
perioadei şi valoarea stocurilor iniţiale ale produselor şi producţiei în
curs, neluând în calcul ajustările pentru depreciere reflectate;
2
Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.1752 din 17.11.2005 pentru
aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.
89
venituri din producţia de imobilizări, reprezentând costul
lucrurilor şi cheltuielilor efectuate de entitate pentru ea însăşi, care se
înregistrează ca active imobilizate corporale şi necorporale;
venituri din subvenţii de exploatare, reprezentând subvenţiile
pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi pentru acoperirea pierderilor,
precum şi alte subvenţii de care beneficiază entitatea;
alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din
creanţe recuperate şi alte venituri din exploatare;
Veniturile financiare cuprind:
venituri din imobilizări financiare;
venituri din investiţii pe termen scurt;
venituri din creanţe imobilizate;
venituri din investiţii financiare cedate;
venituri din diferenţe de curs valutar;
venituri din dobânzi;
venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;
alte venituri financiare.
Veniturile extraordinare cuprind subvenţiile pentru evenimente
extraordinare şi altele asimilate.
În raport cu destinaţia lor, veniturile se grupează în:
venituri din vânzări;
alte venituri din exploatare;
venituri financiare;
venituri extraordinare.
Definiţie
Cheltuielile, în accepţie generală, desemnează în
expresie valorică raporturi patrimoniale cu privire la angajarea şi
utilizarea resurselor economice în cadrul activităţilor desfăşurate de o
întreprindere.
Conform IASB cheltuielile constituie diminuări de avantaje
economice, sub forma de ieşiri sau diminuări ale valorilor activelor sau
de creare de datorii care au ca efect diminuarea capitalurilor proprii,
sub alte forme decât distribuirile în beneficiul proprietarilor capitalului.
90
În raport de natura lor cheltuielile efectuate într-o întreprindere
sunt grupate pe feluri de activităţi astfel:
1. cheltuieli de exploatare;
2. cheltuieli financiare;
3. cheltuieli extraordinare.
1. Cheltuielile de exploatare cuprind în principal următoarele
feluri de cheltuieli:
• cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile; cos-
tul de achiziţie al obiectelor de inventar consumate; costul de achiziţie
al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; contrava-
loarea energiei şi apei consumate; valoarea animalelor şi păsărilor;
costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor;
• cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi, redevenţe,
locaţii de gestiune şi chirii; prime de asigurare; studii şi cercetări;
cheltuieli cu alte servicii executate de terţi (colaboratori); comisioane
şi onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate; transportul de
bunuri şi personal; deplasări, detaşări şi transferări; cheltuieli poştale
şi taxe de telecomunicaţii, servicii bancare şi altele;
• cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările şi protecţia so-
cială şi alte cheltuieli cu personalul, suportate de entitate);
• alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanţe şi debitori
diverşi; despăgubiri, amenzi şi penalităţi; donaţii şi alte cheltuieli simi-
lare; cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital etc.);
2. Cheltuielile financiare cuprind:
• pierderi din creanţe legate de participaţii;
• cheltuieli privind investiţiile financiare cedate;
• diferenţele nefavorabile de curs valutar;
• dobânzile privind exerciţiul financiar în curs;
• sconturile acordate clienţilor;
• pierderi din creanţe de natură financiară şi altele;
3. Cheltuielile extraordinare sunt determinate de pierderile
datorate calamităţilor sau altor evenimente similare.
O categorie distinctă de cheltuieli o reprezintă amortizările,
provizioanele şi ajustările pentru depreciere sau pierdere devaloare
reflectate.
91
2.2.2. Modele (scheme) privind contul de profit şi pierdere
Reglementările contabile aprobate prin OMFP nr.1752/2005,
prevăd un model de cont de profit şi pierdere sub formă de listă, cu
structurarea cheltuielilor şi a veniturilor, după natura cheltuielilor, res-
pectiv după provenienţa veniturilor, astfel:
CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE CONFORM OMFP 1752/2005

Exerciţiul financiar
Denumirea indicatorului
Precedent Încheiat
1. Cifra de afaceri netă
Producţia vândută
Venituri din vânzarea mărfurilor
Venituri din dobânzi înregistrate de entităţile al căror
obiect principal de activitate îl constituie leasingul
Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de
afaceri nete
2. Variaţia stocurilor de produse finite, produse reziduale,
semifabricate şi producţia în curs de execuţie
3. Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale
proprii şi capitalizată
4. Alte venituri din exploatare
Venituri din exploatare - Total
5. a) Cheltuieli cu materii prime şi materiale consumabile
Alte cheltuieli materiale
b) Alte cheltuieli externe (energie şi apă)
c) Cheltuieli privind mărfurile
6. Cheltuieli cu personalul
a) Salarii şi indemnizaţii
b) Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială
7. a) Ajustări de valoare privind imobilizărilor corporale
şi necorporale
a.1. Cheltuieli
a.2. Venituri
b) Ajustări de valoare privind activelor circulante
b.1. Cheltuieli
b.2. Venituri
92
8. Alte cheltuieli de exploatare
8.1. Cheltuieli privind prestaţiile externe
8.2. Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate.
8.3. Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi active cedate
Cheltuieli privind dobânzile de refinanţare înregistrate
de entităţile al căror obiect principal de activitate îl
constituie leasingul
Ajustări privind provizioanele
– Cheltuieli
– Venituri
Cheltuieli de exploatare
Profitul sau pierderea din exploatare
Profit
Pierdere
9. Venituri din interese de participare
- din care, veniturile obţinute de la entităţile afiliate
10. Venituri din alte investiţii financiare şi împrumuturi
care fac parte din activele imobilizate
– din care, veniturile obţinute de la entităţile afiliate
11. Venituri din dobânzi
– din care, veniturile obţinute de la entităţile afiliate Alte
venituri financiare
Venituri financiare
12. Ajustări de valoare privind imobilizările finan-
ciare şi investiţiile deţinute ca active circulante
– Cheltuieli
– Venituri
13. Cheltuieli privind dobânzile
– din care, cheltuieli obţinute de la entităţile afiliate
Alte cheltuieli financiare
Cheltuieli financiare – Total
Profitul sau pierderea financiară
– Profit
– Pierdere
14. Profitul sau pierderea din activitatea curentă
15. Venituri extraordinare
16. Cheltuieli extraordinare
17. Profitul sau pierderea din activitatea extraor-
dinară
– Profit
– Pierdere
93
Venituri totale
Cheltuieli totale
Profitul sau pierderea brută
– Profit
– Pierdere
18. Impozit pe profit
19. Alte cheltuieli cu impozite care nu apar în elemen-
tele de mai sus
20. Profitul sau pierderea netă a exerciţiului financiar
– Profit
– Pierdere
Prin formatul de cont de profit şi pierdere, aprobat prin OMFP

nr.1752/2005, veniturile şi cheltuielile se clasifică în curente şi extra-
ordinare.
În baza normei contabile IAS 8, modalitatea prin care se poate
distinge un element ordinar, obişnuit, de unul extraordinar, este
determinată mai degrabă de natura evenimentului, tranzacţiei, decât de
frecvenţa sa. „Activităţile obişnuite sunt oricare dintre activităţile
desfăşurate de întreprindere ca parte a obiectului ei de activitate şi
activităţile adiţionale în care se implică întreprinderea pentru conti-
nuarea activităţilor de bază sau derivând din acestea”.
Elementele extraordinare reprezintă venituri şi cheltuieli care
sunt generate de evenimente, tranzacţii sau operaţii ce sunt diferite de
activităţile ordinare, obişnuite ale întreprinderii, pentru care nu se
aşteaptă repetabilitatea lor.
94
PENTRU EXAMEN
CONCEPTE – CHEIE
bilanţ
activ bilanţier, pasiv bilanţier
performanţa financiară
profit/pierdere
1. Definiţi bilanţul şi ecuaţia acestuia potrivit OMFP 1752/2005.
2. Care sunt posturile bilanţiere aferente modelului de bilanţ
conform OMFP 1752/2005?
3. Ce sunt activele imobilizate şi care este structura acestora?
4. Ce sunt cheltuielile de constituire?
5. Ce ştiţi despre fondul comercial?
6. Care este componenţa imobilizărilor corporale?
7. Care sunt condiţiile îndeplinite de mijloacele fixe?
8. Definiţi activele circulante.
9. Care este componenţa stocurilor?
10. Ce ştiţi despre investiţiile financiare pe termen scurt? Ce
sunt acţiunile proprii, dar acţiunea şi obligaţiunea?
11. Care este structura pasivului bilanţier?
12. Ce este capitalul social şi care sunt operaţiile de modificare a
acestuia?
13. Cum se împart datoriile?
14. Ce sunt furnizorii?
15. Daţi exemple de modificări bilanţiere.
95
16. Care este ecuaţia performanţei financiare? Comentaţi răspunsul.
17. Definiţi veniturile şi prezentaţi clasificarea acestora.
18. Care este definiţia cheltuielilor şi clasificarea acestora?
19. Prezentaţi ecuaţia de echilibru dintre cheltuieli şi venituri.
20. Ce sunt cheltuielile de exploatare, dar veniturile din exploa-
tare?
21. Care este rezultatul total?
Teste grilă de autocontrol

1. Fluxurile de informaţii privind poziţia financiară a unei
firme sunt oferite de:
a) contul de profit şi pierdere;
b) situaţia modificărilor capitalurilor proprii;
c) bilanţ;
d) situaţia fluxurilor de trezorerie;
e) nici unul dintre răspunsuri nu este corect.
2. Ce tip de modificare bilanţieră determină operaţia „majo-
rarea capitalului social din profitul anilor precedenţi”.
a) A + X = C + (D+ X)
b) A – X = (C + X) + D
c) A + X – X = C + D
d) A – X = C + (D – X)
e) A = (C+ X) + (D– X)
Alegeţi varianta corectă.
3. Ecuaţia generală a rezultatelor (a patrimoniului în mişcare)
este:
Cheltuieli ± Rezultatul = Venituri
Este corectă această afirmaţie de mai sus?
a) da;
b) nu;
c) nu, ecuaţia generală este : cheltuieli + rezultat = venituri;
d) nu, ecuaţia generală este : cheltuieli - rezultat = venituri;
e) nici un răspuns este corect.
96
4. Se face următoarea afirmaţie: în structura investiţiilor
financiare curente (titlurilor de plasament) sunt incluse elemen-
tele de activ de mai jos. Una din afirmaţii nu este corectă, preci-
zaţi care ?
a) alte titluri de plasament şi creanţe asimilate;
b) acţiuni;
c) titluri imobilizate ale activităţii de portofoliu;
d) obligaţiuni;
e) acţiuni şi obligaţiuni emise şi răscumpărate.
5. Care din formulele de calcul ale bilanţului sub forma de
listă prezentate mai jos este corectă:
a) Activ – Datorii = Capitaluri proprii;
b) Activ = Capitaluri proprii + Datorii;
c) Utilizări = Resurse;
d) Cheltuieli + Rezultat = Venituri;
e) Activ – Datorii = Situaţia netă a patrimoniului.
6. Conform IASB un activ reprezintă:
a) O resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor eveni-
mente trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice
viitoare pentru entitate şi al cărui cost poate fi evaluat în mod credibil;
b) O resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor
evenimente viitoare, de la care se aşteaptă să genereze beneficii eco-
nomice viitoare pentru entitate şi al cărui cost poate fi evaluat în mod
credibil;
c) O obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente tre-
cute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse
care încorporează beneficii economice;
d) interesul rezidual al acţionarilor în activele unei entităţi după
deducerea tuturor datoriilor sale;
e) O obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente viitoa-
re şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o intrare de resurse
care încorporează beneficii economice.
7. Conform IASB o datorie reprezintă:
a) O obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente
trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de
resurse care încorporează beneficii economice;
97
b) O obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente vii-
toare şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o intrare de
c) O obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente tre-
cute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o intrare de resurse
d) O obligaţie viitoare a entităţii ce decurge din evenimente tre-
cute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse
e) O obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente pre-
zente şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse
care încorporează beneficii economice.
8. Conform IASB capitalurile proprii reprezintă:
a) interesul rezidual al acţionarilor în activele unei entităţi după
b) O obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente vii-
toare şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o intrare de
c) O resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor
evenimente trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii econo-
mice viitoare pentru entitate şi al cărui cost poate fi evaluat în mod
credibil;
d) interesul rezidual al acţionarilor în pasivele unei entităţi după
e) interesul rezidual al acţionarilor în activele unei entităţi înain-
te de deducerea tuturor datoriilor sale.
9. Care din următoarele active nu este considerat un activ
curent:
a) stocuri vândute;
b) stocuri consumate;
c) titluri de plasament care se aşteaptă să fie realizate într-o
perioadă ce depăşeşte 12 luni de la data bilanţului;
d) titluri de plasament care se aşteaptă să fie realizate într-o
perioadă mai mica de 12 luni de la data bilanţului;
e) creanţe comerciale.
98
10. Care dintre datoriile de mai jos reprezintă o datorie curentă:
a) datoriile comerciale exigibile în mai puţin de 12 luni de la
data bilanţului;
b) datoriile comerciale exigibile în mai mult de 12 luni de la data
bilanţului care fac parte din fondul de rulment utilizat în ciclul normal
de exploatare a activităţii;
c) datoriile comerciale către angajaţi exigibile în mai puţin de 12
luni de la data bilanţului;
d) datoriile comerciale către angajaţi exigibile în mai mult de 12
luni de la data bilanţului care fac parte din fondul de rulment utilizat în
ciclul normal de exploatare a activităţii;
e) datoriile purtătoare de dobândă prin care se finanţează fondul
de rulment pe termen lung şi nu sunt exigibile în 12 luni.
I. a+b+c+d;
II. a+b+c+e;
III. a+b+d+e;
IV. b+c+d+e;
V. a+b+c+d+e.

1. S.C. GABRIELA SA prezintă la începutul anului următoarele
elemente patrimoniale:
Capital social subscris vărsat 43.750 lei;
Rezerve legale 1.000 lei;
Rezerve statutare 100 lei;
Alte rezerve 900 lei;
Rezultat reportat 2.100 lei;
Construcţii 18.000 lei;
Maşini, utilaje şi instalaţii de lucru 15.000 lei;
Mijloace de transport 8.500 lei;
Titluri de participare 2.000 lei;
Amortizarea construcţiilor 2.160 lei;
Amortizarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor de lucru 3.000 lei;
Amortizarea mijloacelor de transport 2.550 lei;
Materii prime 2.610 lei;
Materiale consumabile 600 lei;
Obiecte de inventar 800 lei;
99
Produse finite 1.200 lei;
Mărfuri 2.000 lei;
Furnizori 750 lei;
Furnizori de imobilizări 2.000 lei;
Clienţi 3.500 lei;
Conturi curente la bănci 5.000 lei;
Credite bancare pe termen scurt 2.000 lei;
Casa în lei 1.100 lei.
Întocmiţi bilanţul contabil potrivit elementelor patrimoniale pre-

zentate.
În cursul lunii ianuarie din exerciţiul 200N, au avut loc urmă-
toarele operaţii economice:
1. Se achită o datorie faţă de furnizor în numerar în valoare de
500 lei, potrivit chitanţei.
2. Se transformă produse finite în mărfuri în valoare de 600 lei.
3. Se majorează capitalul social cu 1.000 lei din rezultatul repor-
tat potrivit hotărârii AGA.
4. Se achiziţionează un calculator în valoare de 3.500 lei de la
SC Flamingo, conform unei facturi.
5. Se plăteşte o rată a creditului pe termen scurt prin bancă în
valoare de 1.000 lei, conform unui ordin de plată.
6. Se încasează o creanţă asupra clienţilor în valoare de 1.500 lei
prin bancă.
7. AGA hotărăşte majorarea rezervei statutare din rezultatul
reportat în valoare de 500 lei.
8. Se achiziţionează un teren în valoare de 1.000 lei, conform
contractului de vânzare-cumpărare.
9. Se depune numerar la bancă în valoare de 200 lei, potrivit foii
de vărsământ.
10. Se achită o datorie faţă de un furnizor de imobilizări în
valoare de 2.000 lei, potrivit unui ordin de plată.
Se cere:
a) efectuaţi analiza modificărilor produse de operaţiile econo-
mice asupra mărimii valorice a elementelor patrimoniale;
b) întocmiţi bilanţul contabil.
100
Capitolul 3
TEORIE ŞI MODELE PRIVIND CONTUL

(CONTUL CONTABIL ŞI DUBLA ÎNREGISTRARE)
Cuprins:
3.1. Noţiunea de cont, funcţiile, forma şi structura contului

3.2. Regulile de funcţionare a conturilor
3.3. Dubla înregistrare şi corespondenţa conturilor
3.4. Analiza contabilă a operaţiilor economice şi financiare. Formula
şi articolul contabil
3.5. Conturile sintetice şi analitice şi legătura dintre ele
3.6. Evidenţa cronologică şi sistematică, ciclul contabil. Închiderea
conturilor
3.7. Clasificarea conturilor
3.8. Planul de conturi general, instrument de normalizare şi de
structurare a contabilităţii
Pentru examen:
Concepte-cheie
101
În urma studierii acestui capitol, veţi putea răspunde la urmă-

toarele probleme:
• descrierea contului: formă şi structură

• prezentarea regulilor de funcţionare a conturilor
• descrierea şi exemplificarea dublei înregistrări
• realizarea analizei contabile, stabilirea formulei şi articolului
contabil
• stabilirea legăturii dintre conturile sintetice şi cele analitice
• realizarea evidenţei cronologice şi sistematice
• prezentarea clasificării conturilor şi a planului de conturi general
3.1. Noţiunea de cont, funcţiile, forma şi structura contului

În esenţă, noţiunea de cont înseamnă „socoteală scrisă”, prove-
nind de la cuvântul „conto” din limba italiană sau cuvântul „compte”
din limba franceză, care are acelaşi înţeles.
Pentru a delimita în timp situaţia şi mişcarea elementelor patri-
moniale, înregistrarea prin cont se efectuează în ordine cronologică.
Definit prin această prismă, contul este un model de înregistrare
cronologică a mişcării elementelor patrimoniale.
Contul constituie un model de sistematizare a existenţelor şi a
modificărilor de sens contrar intervenite în masa elementelor patri-
moniale. Contul se reprezintă schematic sub forma literei „T”.
Definiţie
Contul este un procedeu specific contabilităţii de
înregistrare, calcul şi control valoric, iar uneori cantitativ al existenţei
şi mişcării fiecărui element patrimonial în parte, în ordine cronologică
şi sistematică, pe o anumită perioadă de timp.
102
Contul ca instrument de lucru al contabilităţii îndeplineşte anu-
mite funcţii, între care cele mai importante sunt:
¾ funcţia economică – constă în aceea că fiecare cont reflectă

un anumit bun economic, o sursă de finanţare, un proces economic sau
rezultat financiar, care determină însuşi conţinutul economic al contu-
lui respectiv;
¾ funcţia statistică – se referă la faptul că datele şi informaţiile
furnizate de conturi stau la baza unor indicatori statistici, cum ar fi cei
cu privire la volumul producţiei globale (exerciţiului), al producţiei
marfă etc.;
¾ funcţia de calcul – apare la toate conturile şi pe baza ei se
calculează situaţia tuturor elementelor patrimoniale în diferite momen-
te ale activităţii economice, se calculează costul efectiv al producţiei,
rezultatele financiare etc.;
¾ funcţia de control – constă în faptul că datele şi informaţiile
furnizate de conturi permit controlul integrităţii patrimoniului unităţii,
controlul nivelului cheltuielilor de aprovizionare, de producţie, de
desfacere a produselor finite şi mărfurilor etc.;
¾ funcţia de grupare – se referă la faptul că în conturi se
înregistrează bunurile economice, sursele de finanţare şi procesele
economice pe elemente omogene, reflectându-se în fiecare cont toate
operaţiile care se referă la un anume element;
¾ funcţia de sistematizare – este realizată de fiecare cont în
cadrul său, prin înregistrarea distinctă a operaţiilor economice şi
financiare care provoacă modificări în sensul creşterii, majorării faţă
de acelea care determină scăderi, micşorări ale aceluiaşi element;
¾ funcţia contabilă – constă într-un anumit mod de înregistrare
în cadrul lor a creşterilor şi micşorărilor determinate de operaţiile
economice şi financiare la care se referă, în raport cu conţinutul
economic al conturilor respective, astfel este determinată de conţinutul
economic al conturilor şi, în baza ei, se asigură exercitarea de către
acestea a tuturor celorlalte funcţii enumerate mai sus.
Structura contului ca model de evidenţă şi calcul cuprinde

următoarele elemente:
titlul contului;
data înregistrării;
explicaţia contului;
103
debitul şi creditul;
mişcarea sau rulajul contului;
soldul contului.
Titlul contului indică numele elementului patrimonial a cărui
evidenţă se ţine cu ajutorul contului respectiv, fiecare cont având şi un
simbol cifric care uşurează munca practică de contabilitate.
După forma de prezentare, explicaţia operaţiilor înregistrate în
cont poate fi:
• explicaţia descriptivă – constă în prezentarea pe scurt a

conţinutului operaţiei economico-financiare, cu indicarea documentu-
lui justificativ în care s-a consemnat efectuarea ei şi a datei la care a
avut loc;
• explicaţia contabilă – constă în indicarea debitului sau credi-
tului utilizat dar şi a denumirii celuilalt cont corespondent în care se
mai face înregistrarea operaţiei.
Debitul şi creditul contului indică denumirea celor două părţi
opuse ale contului. Ele permit separarea celor două tipuri de modifi-
cări (creşteri şi micşorări) pe care le determină operaţiile economice şi
financiare ce se înregistrează cu ajutorul conturilor. Convenţional s-a
stabilit ca partea stângă a contului să poarte denumirea de debit, iar
partea dreaptă de credit.
Mişcarea sau rulajul contului reprezintă totalul sumelor înre-
gistrate într-o perioadă de gestiune în debitul sau creditul unui cont.
Există astfel mişcare sau rulaj debitor şi mişcare sau rulaj creditor.
Soldul contului reprezintă existentul valoric, la un moment dat,
al elementului patrimonial pentru care s-a deschis contul. Se stabileşte
ca diferenţă între totalul sumelor debitoare (TSD) şi totalul sumelor
creditoare (TSC), sau invers, soldul preluând semnul totalului sumelor
mai mari.
Astfel, când:
TSD > TSC avem sold final debitor (SFD);

TSC > TSD avem sold final creditor (SFC);
TSD = TSC avem sold zero (cont soldat sau balansat).
104
Soldul final (SF) este soldul stabilit (calculat) la sfârşitul exer-
ciţiului financiar şi se preia ca sold iniţial (SI), la începutul exerciţiului
financiar următor.
D Contul de ACTIV C D Contul de PASIV C

Situaţia iniţială (SI) xxx xxx Situaţia iniţială (SI)
Creşteri Micşorări Micşorări Creşteri

+ - - +
+ - - +
+ - - +
Situaţia Situaţia
finală finală
Ecuaţia proprie a contului este de forma:
SITUAŢIA INIŢIALĂ + CREŞTERI = MICŞORĂRI + SITUAŢIA

FINALĂ
3.2. Regulile de funcţionare a conturilor

Pentru stabilirea regulilor de funcţionare a conturilor se ia ca
punct de plecare bilanţul contabil, întrucât reprezintă modelul econo-
mic ce serveşte ca mijloc pentru înfăptuirea dublei reprezentări a patri-
moniului, creându-se astfel premisele aplicării dublei înregistrări în
conturi a existenţei şi mişcării elementelor patrimoniale.
Regulile de funcţionare a conturilor exprimă modul de sistema-
tizare în conturi a existenţelor, creşterilor şi micşorărilor privind
elementele patrimoniale.
Regula de funcţionare a conturilor de activ: conturile de activ
încep să funcţioneze prin a se debita şi se debitează cu existentul
iniţial (soldul iniţial) de activ şi majorările de activ şi se creditează cu
diminuările de activ, prezentând un sold final debitor sau zero.
Regula de funcţionare a conturilor de pasiv: conturile de pasiv
încep să funcţioneze prin a se credita şi se creditează cu existentul
iniţial (soldul iniţial) de pasiv şi majorările de pasiv şi se debitează cu
diminuările de pasiv, prezentând un sold final creditor sau zero.
105
Prezentarea sintetică a regulilor de funcţionare este următoarea:
Debit Cont de activ Credit Debit Cont de pasiv Credit

Existentul de xxx xxx Existentul de
activ (prima pasiv (prima
înregistrare) înregistrare)
Majorări Micşorări Micşorări Majorări
de activ de activ de pasiv de pasiv
+ - - +
+ - - +
+ - - +
Sold final Sold final
debitor creditor
3.3. Dubla înregistrare şi corespondenţa conturilor

Dubla înregistrare este considerată un principiu de bază al con-
tabilităţii. Fiecare operaţiune economică şi financiară este reflectată în
contabilitate ca un raport de echivalenţă între două sau mai multe ele-
mente patrimoniale.
Drept urmare, oricare ar fi fenomenele, operaţiunile sau proce-
sele ce produc schimbări în conturile de activ şi de pasiv, acestea se
reflectă simultan şi cu aceeaşi sumă în debitul unui cont (sau în debitul
mai multor conturi) şi în creditul altui cont (sau în creditul mai multor
conturi).
Înregistrarea oricărei operaţii economico-financiare în două sau
mai multe conturi poartă numele de corespondenţa conturilor, iar
conturile între care se stabileşte o astfel de legătură se numesc con-
turi corespondente.
Corespondenţa conturilor se poate realiza:
• numai între conturile de activ;
• numai între conturile de pasiv;
• între conturi de activ şi conturi de pasiv.
Pentru demonstrarea dublei înregistrări şi corespondenţa conturi-
lor se iau ca exemplu tranzacţii care au ca efect cele patru tipuri de
modificări bilanţiere:
106
Tranzacţii
1: Se ridică de la bancă suma de 100 lei necesară pentru efec-

tuarea unor plăţi (operaţia provoacă modificări numai în activul
bilanţului).
Această tranzacţie determină o creştere de activ la elementul

„Casa”, reprezentând, pe de o parte, creşterea numerarului din casieria
unităţii, care, potrivit regulilor de funcţionare a conturilor, se înregis-
trează în debitul respectivului cont şi pe de altă parte o micşorare de
activ la elementul „Conturi curente la bănci”, care potrivit regulilor de
funcţionare a conturilor, se înregistrează în creditul respectivului cont.
Înregistrarea contabilă:
Casa (A↑) = Conturi curente la bănci (A↓) 100 lei
D „Casa” C D „Conturi curente la bănci” C

Sold iniţial 50 Sold iniţial 600
Conturi curente Casa 100
la bănci 100
2: Unitatea achită unui furnizor, dintr-un credit pe termen scurt

acordat de bancă, suma de 200 lei (operaţia provoacă modificări numai
în pasivul bilanţului).
Această tranzacţie determină, pe de o parte, o scădere de pasiv la

elementul „Furnizori”, reprezentând stingerea unei părţi din datoria
unităţii faţă de aceştia, care, potrivit regulilor de funcţionare a contu-
rilor, se înregistrează în debitul respectivului cont şi, pe de altă parte, o
creştere de pasiv la elementul „Credite bancare pe termen scurt”,
reprezentând creşterea datoriilor unităţii faţă de bancă, care, potrivit
regulilor de funcţionare a conturilor, se înregistrează în creditul res-
pectivului cont.
107
Furnizori (P ↓ ) = Credite bancare pe termen scurt (P↑ ) 200 lei
D „Furnizori” C D „Credite bancare pe TS” C

Credite bancare pe Furnizori 200
termen scurt 200
3: Unitatea achiziţionează un teren al cărui preţ de achiziţie este

de 1.200 lei (operaţia provoacă modificări în ambele părţi ale
bilanţului în sensul creşterii).
Această tranzacţie determină o creştere de activ la elementul

„Terenuri”, reprezentând creşterea contravalorii terenurilor aparţinând
unităţii care, potrivit regulilor de funcţionare a conturilor, se înregis-
trează în debitul respectivului cont şi pe de altă parte o creştere de
pasiv la elementul „Furnizori de imobilizări”, reprezentând creşterea
datoriilor comerciale ale unităţii faţă de aceştia, care, potrivit regulilor
de funcţionare a conturilor, se înregistrează în creditul respectivului
cont.
Terenuri (A↑) = Furnizori de imobilizări (P ↑) 1.200 lei
D „Terenuri” C D „Furnizori de imobilizări” C

Furnizori de Terenuri 1.200
imobilizări 1.200
4: Unitatea scoate din activ (casează) un mijloc fix complet

amortizat a cărui valoare de intrare este de 800 lei (operaţia provoa-
că modificări în ambele părţi ale bilanţului în sensul scăderii).
Această tranzacţie determină, pe de o parte, o micşorare de activ

la elementul „Mijloace fixe”, reprezentând micşorarea valorii de
intrare a mijloacelor fixe existente în unitate care, potrivit regulilor de
108
funcţionare a conturilor, se înregistrează în creditul respectivului cont
şi, pe de altă parte, o micşorare de pasiv la elementul „Amortizări
privind imobilizările corporale” ale unităţii, reprezentând scăderea
amortizării imobilizărilor corporale ale unităţii, care, potrivit regulilor
de funcţionare a conturilor, se înregistrează în debitul respectivului
cont.
Amortizări privind (P ↓) = Mijloace fixe (A ↓) 800 lei

imobilizările corporale
D „Mijloace fixe” C D „Amortizări de imobilizări C

corporale”
Sold iniţial Sold iniţial
2.500 1.050
Amortizări Mijloace fixe
mobilizări corporale 800
800
3.4. Analiza contabilă a operaţiilor economice şi financiare.

Formula şi articolul contabil
Definiţie
Analiza contabilă este procedeul de cercetare a fiecă-

rei operaţii economice pe baza documentelor justificative, în vederea
determinării corespondenţei conturilor şi stabilirii formulei contabile.
Analiza contabilă presupune parcurgerea unor etape succesive
cu privire la:
a) natura (conţinutul) operaţiei economice sau financiare;
b) modificările patrimoniale;
c) tipul (formula) modificării;
d) conturile corespondente;
109
e) partea de debit şi credit a conturilor corespondente în care se
înregistrează operaţia analizată;
f) formula contabilă.
Definiţie
Formula contabilă este modalitatea de prezentare

grafică a fiecărei operaţii economice sau financiare în conturile
corespondente, pe baza dublei înregistrări, sub formă de egalitate
valorică, în ordinea în care aceste operaţii s-au efectuat.
Formula contabilă cuprinde următoarele părţi:
¾ denumirea contului corespondent debitor;
¾ denumirea contului corespondent creditor;
¾ mărimea valorică a operaţiunii economice sau financiare;
¾ semnul egalităţii („=”) ca expresie a raportului de echivalenţă
dintre conturi.
Formulele contabile sunt:
¾ simple când se utilizează doar două conturi;
¾ compuse când corespondenţa se stabileşte între mai multe
conturi.
Dacă la elementele formulei contabile se adaugă şi alte compo-

nente: data la care a avut loc operaţia economică, documentul şi
explicaţia descriptivă a operaţiilor economice, se obţine articolul con-
tabil. Reflectarea cronologică a operaţiilor economice şi financiare, pe
baza dublei înregistrări, presupune utilizarea articolului contabil.
Exemplu: Pentru aprovizionarea cu materii prime în valoare de

200 lei, a căror plată se va face ulterior, raţionamentul este următorul:
CONTURI SENSUL
DEBIT CREDIT
CORESPONDENTE MODIFICĂRII
Materii prime Creştere a stocului X
Furnizori Creştere a datoriei X
110
Formula contabilă (simplă) este următoarea:
Materii prime = Furnizori 200 lei
Corectarea unor eventuale greşeli în scrierea formulelor conta-

bile, concretizate în alegerea greşită a conturilor, funcţionarea acestora
sau sumele aferente, reprezintă procedeul cunoscut sub numele de
stornare. Acest procedeu cunoaşte următoarele variante:
• stornarea în negru – cu următoarele etape:

- scrierea formulei greşite invers;
- scrierea formulei corecte.
Exemplu:
Pentru achiziţionarea de materii prime în valoare de 500 lei, cu

plata ulterioară, a fost întocmită următoarea formulă contabilă:
Mărfuri = Furnizori 500 lei
Se observă înlocuirea nejustificată a contului „Materii prime” cu

contul „Mărfuri” şi se parcurg cele două etape ale stornării în negru:
1. scrierea formulei greşite invers:
Furnizori = Mărfuri 500 lei
2. scrierea formulei corecte:
• stornarea în roşu – cu următoarele etape:
- scrierea formulei greşite la fel, dar cu suma trecută în roşu sau

în chenar (astfel de sume sunt luate în calcul cu semnul minus);
111
- scrierea formulei corecte.
1. scrierea formulei greşite la fel, dar cu suma trecută în roşu sau

în chenar (astfel de sume sunt luate în calcul cu semnul minus)
Mărfuri = Furnizori (500) lei
2. scrierea formulei corecte:
Centralizarea tuturor formulelor contabile aferente unei perioade

de gestiune este realizată cronologic prin întocmirea registrului jurnal.
3.5. Conturile sintetice şi analitice şi legătura dintre ele

După sfera de cuprindere, conturile se divid în conturi sintetice
şi conturi analitice.
Spre deosebire de conturile sintetice, în care elementele patrimo-
niale se înregistrează numai în etalon valoric, în conturile analitice
elementele respective se pot reflecta fie numai valoric, aşa cum este
cazul bunurilor economice nemateriale, proceselor economice şi sur-
selor de finanţare, fie cantitativ şi valoric, ca în cazul imobilizărilor
corporale, bunurilor economice materiale şi stocurilor.
Conturile sintetice servesc ca instrument de grupare şi genera-
lizare prin centralizarea datelor din conturile analitice ale fiecărui cont
sintetic. Generalizarea se realizează prin centralizarea datelor din con-
turile sintetice cu ajutorul balanţei de verificare şi în final, în cadrul
bilanţului contabil apar numai soldurile conturilor sintetice.
Legăturile dintre conturile sintetice şi cele analitice se stabilesc

cu ajutorul unor corelaţii valorice, cum ar fi:
► suma soldurilor iniţiale ale conturilor analitice ale unui cont
sintetic trebuie să fie egală şi de acelaşi sens cu soldul iniţial al con-
tului sintetic în cauză;
► suma rulajelor debitoare ale conturilor analitice ale unui cont
sintetic trebuie să fie egală cu rulajul debitor al contului sintetic respectiv;
112
► suma rulajelor creditoare ale conturilor analitice ale unui cont
sintetic trebuie să fie egală cu rulajul creditor al contului sintetic în
cauză;
► suma soldurilor finale ale conturilor analitice ale unui cont
sintetic trebuie să fie egală şi de acelaşi sens cu soldul final al contului
sintetic de care aparţin.
De reţinut !
Aceste corelaţii se stabilesc în activitatea practică
cu ajutorul balanţelor de verificare analitice.
3.6. Evidenţa cronologică şi sistematică, ciclul contabil. În-

chiderea conturilor
Înregistrarea operaţiilor economice şi financiare consemnate în
documente în ordinea producerii lor, sub formă de articole contabile,
poartă denumirea de înregistrare în ordine cronologică. Această
înregistrare se efectuează în activitatea practică cu ajutorul „registrului
jurnal”, care se prezintă sub formă legată, foi volante sau listări
informatice în cazul prelucrării automate a datelor (p.a.d.).
Registrul jurnal se numerotează, se şnuruieşte şi se parafează de
către organele în drept. El se arhivează de către unitatea care este
obligată să-l păstreze împreună cu documentele justificative care au
stat la baza întocmirii lui. La finele fiecărei luni calendaristice, coloa-
nele cu sumele debitoare şi sumele creditoare se totalizează, obţinân-
du-se rulajul lunii curente.
După înregistrarea cronologică a operaţiilor economice şi finan-
ciare, pe baza registrului jurnal, ele se grupează pe conturi distincte
după natura operaţiilor respective, indiferent de data la care au avut
loc şi se înregistrează în ordine sistematică cu ajutorul registrului
„Cartea Mare”, care se prezintă sub formă de fişe deschise distinct
pentru fiecare cont al contabilităţii curente.
113
3.7. Clasificarea conturilor
La baza clasificării conturilor pot sta mai multe criterii:
i) după conţinutul economic;
ii) după funcţia contabilă;
iii) după sfera de cuprindere.
i) După conţinutul economic avem:

9 conturi deschise pentru active;
9 conturi deschise pentru pasive;
9 conturi de cheltuieli;
9 conturi de venituri;
9 conturi de gestiune;
9 conturi în afara bilanţului.
ii) După funcţia contabilă conturile se clasifică în:

9 conturi monofuncţionale:
conturi de activ – reflectă bunurile şi drepturile unei entităţi;
conturi de pasiv – reflectă datoriile şi capitalurile proprii ale
entităţii respective;
9 conturi bifuncţionale – funcţionează similar conturilor de activ
şi de pasiv, în raport de situaţia dată.
iii) După sfera de cuprindere sunt:

9 conturi sintetice – reflectă informaţiile generale despre ele-
mentul prezentat (exemplu: „Mărfuri”)
9 conturi analitice – reflectă informaţii despre fiecare tip de
mărfuri avute în vedere.
Conturile deschise pentru active şi pasive se numesc conturi

bilanţiere, deoarece soldurile lor la finele unor perioade de gestiune
oferă posibilităţile întocmirii bilanţului contabil.
Conturile de cheltuieli şi venituri se numesc conturi de rezul-
tate, deoarece pe baza datelor înscrise în acestea la finele unor perioa-
de de gestiune, se determină rezultatele financiare.
114
3.8. Planul de conturi general, instrument de normalizare şi
de structurare a contabilităţii
Planul de conturi se prezintă sub forma unei liste care cuprinde
totalitatea conturilor folosite de contabilitate pentru realizarea obiectivelor
sale. Are caracter obligatoriu şi este emis de Ministerul Finanţelor Publice
împreună cu normele metodologice de aplicare a acestuia.
Normele metodologice de aplicare a planului de conturi, cuprind:

modul de folosire a fiecărui cont sintetic;
conţinutul economic;
funcţia contabilă;
indicarea principalelor corespondenţe ale fiecărui cont (debi-
toare şi creditoare).
Planul de conturi este diferit, în funcţie de felul unităţilor patri-

moniale care organizează şi conduc contabilitatea. Astfel sau emis
următoarele planuri de conturi:
planul general de conturi;
planul de conturi pentru instituţiile publice;
planul de conturi pentru persoanele juridice fără scop patrimo-
nial.
Planul de conturi general cuprinde 9 clase de conturi, simbo-

lizate cu o cifră:
Clasa 1 – CONTURI DE CAPITALURI

Clasa 2 – CONTURI DE IMOBILIZĂRI
Clasa 3 – CONTURI DE STOCURI ŞI PRODUCŢIE ÎN CURS
DE EXECUŢIE
Clasa 4 – CONTURI DE TERŢI
Clasa 5 – CONTURI DE TREZORERIE
Clasa 6 – CONTURI DE CHELTUIELI
Clasa 7 – CONTURI DE VENITURI
Clasa 8 – CONTURI SPECIALE
Clasa 9 – CONTURI DE GESTIUNE
115
În cadrul fiecărei clase există:
• două sau mai multe grupe de conturi simbolizate cu două cifre;

• conturi sintetice de gradul I, simbolizate cu 3 cifre;
• conturi sintetice de gradul II, simbolizate cu 4 cifre.
Planul de conturi general permite dezvoltarea conturilor sintetice

în conturi analitice pentru a asigura evidenţa, controlul şi gestionarea
eficientă a patrimoniului.
Schema de simbolizare a conturilor se prezintă astfel:
0…..9 00…..99 000…..99 0000…..9999
Simbolul clasei de conturi

Simbolul grupei
Simbolul contului sintetic
Simbolul subcontului
116
PENTRU EXAMEN
CONCEPTE – CHEIE
contul, debit, credit, rulaj, sold

dubla înregistrare, corespondenţa conturilor
stornare în negru şi în roşu
formula contabilă
articolul contabil
planul de conturi general
1. Definiţi contul.
2. Care sunt funcţiile contului?
3. Care este structura contului?
4. Care sunt regulile de funcţionare a conturilor de activ?
5. Care sunt regulile de funcţionare a conturilor de pasiv?
6. Clasificaţi conturile după criteriul conţinutului economic.
7. În ce constă corespondenţa conturilor.
8. Definiţi formula contabilă.
9. De câte feluri sunt formulele contabile?
10. Explicaţi diferenţa dintre formula contabilă şi articolul contabil.
11. Definiţi stornarea.
12. Prezentaţi variantele stornării.
117
1. Ce semnifică înregistrarea contabilă:

6868 = 169 900.000 lei
a) amortizarea imobilizărilor financiare;
b) provizioane constituite pentru imobilizări financiare;
c) reluarea provizioanelor pentru imobilizări financiare;
d) amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor;
e) prime de rambursare pentru obligaţiuni emise.
2. Societatea comercială NINA are în inventar un mijloc de
transport cu valoarea de intrare de 1.650 lei şi amortizarea înre-
gistrată de 750 lei. Societatea vinde acest mijloc de transport la
preţul de 1.200 lei plus TVA 19%, cu factură, unei alte întreprin-
deri. Cum se înregistrează factura de vânzare:
a) 411 = 7583 1.100
b) 411 = 707 1.100
c) 461 = 701 1.100
d) 461 = % 1.428
7583 1.200
4427 228
e) 411 = % 1.428
7583 1.200
4427 228
3. O societate comercială a recepţionat şi înregistrat fără
factură materii prime al căror preţ de cumpărare contractat a fost
de 60 lei, plus TVA 19%. Care sunt înregistrările contabile făcute
la primirea facturii:
a) 408 = 401 59,5
4426 = 4428 9,5
408 = % 11,9
301 10,0
4428 1,9
b) 408 = % 71,4
401 59,5
4428 11,9
c) 408 = % 71,4
401 59,5
301 10,0
4428 1,9
118
d) % = 408 71,4
301 10,0
4428 1,9
401 59,5
e) 401 = % 71,4
408 59,5
301 10,0
4428 1,9
4. Precizaţi care elemente patrimoniale au fost încadrate corect:

a) efecte comerciale de primit (active circulante băneşti);
b) decontări cu asociaţii privind active (circulante în decontare);
c) rezerve ( surse străine);
d) subvenţii pentru investiţii (surse proprii);
e) timbre fiscale (active circulante băneşti).
5. Formula contabilă rezultă din:
a) parcurgerea etapelor analizei contabile;
b) reevaluare;
c) balanţa de verificare;
d) evaluare;
e) registrul-jurnal.
6. Soldul final al unui cont reprezintă:
a) diferenţa dintre rulajul debitor şi rulajul creditor al contului;
b) diferenţa dintre soldul iniţial şi rulajul creditor al contului;
c) diferenţa aritmetică dintre total sume debitoare şi total sume
creditoare ale unui cont;
d) diferenţa dintre soldul iniţial şi rulajul debitor al contului;
e) nici o afirmaţie nu este corectă.
7. Soldul final al unui cont de activ este:
a) creditor;
b) debitor;
c) zero;
d) creditor şi debitor;
e) nici un răspuns nu este corect.
8. Regula de funcţionare a conturilor de pasiv este:
a) conturile de pasiv încep să funcţioneze prin a se debita şi se
creditează cu existentul iniţial (soldul iniţial) de pasiv şi majorările de
119
pasiv şi se debitează cu diminuările de pasiv, prezentând un sold final
creditor sau zero;
b) conturile de pasiv încep să funcţioneze prin a se debita şi se
debitează cu existentul iniţial (soldul iniţial) de pasiv şi majorările de
pasiv şi se creditează cu diminuările de pasiv, prezentând un sold final
creditor sau zero;
c) conturile de pasiv încep să funcţioneze prin a se credita şi se
creditează cu existentul iniţial (soldul iniţial) de pasiv şi majorările de
pasiv şi se debitează cu diminuările de pasiv, prezentând un sold final
creditor sau zero.
9. Cu ocazia înfiinţării unei societăţi comerciale, aducerea ca
aport la capital a unui utilaj cu valoarea de 12.000.000 lei se
înregistrează astfel:
a) 456 = 2123 12.000.000
b) 2123 = 1012 12.000.000
c) 1012 = 2123 12.000.000
d) 2123 = 456 12.000.000
10. Se achiziţionează mărfuri în valoare de 5.000.000 lei,
T.V.A 19%, conform avizului de însoţire a mărfii.
%= A 5.590.000
371 5.000.000
B 950.000
a) A=401; B=4428
b) A=408; B=4428
c) A=408; B=4426
d) A=401; B=4426
Completaţi formula contabilă cu conturile lipsă.
1. Grupaţi conturile următoare în tabelul de mai jos: capital

social, materii prime, clădiri, rezerve, clienţi, furnizori, impozit pe
salarii, casa, terenuri, creditori, produse finite, debitori, credite ban-
care pe termen scurt, cheltuieli cu materiile prime, venituri din vânza-
rea mărfurilor.
120
CONTURI DE ACTIV CONTURI DE PASIV
2. Stabiliţi în ce parte a conturilor prezentate sunt contabilizate

următoarele tranzacţii, precum şi formula contabilă:
a) Se ridică numerar din contul curent de la bancă:
Exemplu de completare a tabelelor:

CONTURI SENSUL
DEBIT CREDIT
Casa Creştere a stocului X

=
b) Se primeşte un credit bancar pe termen scurt în valoare de

10.000 lei:
CONTURI SENSUL
DEBIT CREDIT

=
121
c) Se rambursează din contul curent creditul de 10.000 primit
anterior:
CONTURI SENSUL
DEBIT CREDIT

=
d) Se achiziţionează materii prime în valoare de 80 lei:

CONTURI SENSUL
DEBIT CREDIT

=
e) Se achită materiile prime cumpărate:

CONTURI SENSUL
DEBIT CREDIT

=
3. La începutul perioadei, situaţia patrimonială a societăţii

„Viitorul” S.A. este următoarea:
ACTIV SUME PASIV SUME
Mijloace fixe 200 Capital social 2.00
Clienţi 150 Rezerve 400
Cont curent 100 Furnizori 150
Casa 50 Impozit pe profit 110
TOTAL ACTIV 500 TOTAL PASIV 5.00
122
Se efectuează următoarele operaţii:
• Se includ o parte din rezervele societăţii (35%) în capitalul social;
• Se cumpără mărfuri de la furnizori în valoare de 10 lei;
• Se achită datoria faţă de furnizori din contul bancar;
• Se vând mărfurile cumpărate cu un preţ de 15 lei;
• Se încasează contravaloarea mărfurilor vândute în numerar;
• Se depune numerar în contul bancar în sumă de 10 lei;
• Se achită în numerar servicii poştale în valoare de 2 lei;
• Se încasează dobânda aferentă contului bancar în valoare de 2 lei.
Cerinţă:
Să se contabilizeze operaţiile prezentate (T-ul şi formula conta-
bilă şi situaţia patrimonială a societăţii după aceste operaţii contabile).
4. Să se storneze următoarele formule contabile folosind cele

două variante de stornare:
a) Rambursarea unui credit bancar în valoare de 50.000 lei.
Cont curent la bancă = Credite bancare 50.000 lei
Stornare în negru
=
=
Stornare în roşu
=
b) Vânzare mărfuri cu un preţ de 20.000 lei
20.000 lei Clienţi = Mărfuri 20.000 lei

Stornare în negru
=
123
Stornare în roşu
=
c) Consum de materiale în valoare de 80.000 lei
Cheltuieli cu materialele = Furnizori 80.000 lei

Stornare în negru
=
=
Stornare în roşu
=
124
Capitolul 4
DOCUMENTELE CONTABILE –
PURTĂTORI DE INFORMAŢII
Cuprins:
4.1. Documentaţia – procedeu al metodei contabilităţii

4.2. Documentele de evidenţă contabilă
4.3. Documentele justificative
4.3.1. Conţinutul documentelor justificative
telor justificative
ficative
4.3.4. Principalele documente privind activitatea contabilă
4.4. Registrele de contabilitate şi rolul lor
4.4.1. Registrul jurnal
4.4.2. Registrul Cartea-Mare
4.4.3. Registrul – inventar
4.5. Formele de înregistrare utilizate în contabilitate
4.5.1. Forma de contabilitate „maestru – şah”
4.5.2. Forma de contabilitate „pe jurnale”
4.5.3. Forma de contabilitate automatizată (informatică)
Pentru examen:
Concepte-cheie
125

toarele probleme:
• definirea şi prezentarea documentelor şi a documentaţiei, ca

procedeu al metodei contabilităţii
• întocmirea, prelucrarea şi păstrarea documentelor justificative
• depistarea şi corectarea erorilor din documentele justificative
• registrele de contabilitate şi rolul lor
• formele de contabilitate adoptate în cadrul noului sistem con-
tabil al întreprinderii
4.1. Documentaţia – procedeu al metodei contabilităţii

În efectuarea lucrărilor ei, contabilitatea respectă în mod obliga-
toriu două principii: „nici o operaţie economică sau financiară fără
document” şi „nici o înregistrare contabilă fără document”.
Documentaţia constă în faptul că orice operaţie economică sau
financiară cu privire la existenţa şi mişcarea elementelor patrimoniale,
pentru a putea fi înregistrată în conturi trebuie consemnată mai întâi
într-un document care atestă înfăptuirea ei.
Documentele prezintă o importanţă deosebită pentru contabi-
litate, deoarece, cu ajutorul lor, se asigură verificarea prealabilă a
justeţei şi legalităţii tranzacţiilor, aceasta ducând la creşterea responsa-
bilităţii pentru administrarea patrimoniului.
Totalitatea documentelor, ca purtători materiali de informaţie
constituie documentaţia unităţii patrimoniale.
Practic, noţiunea de documentaţie cuprinde toate documentele
care intervin de-a lungul întregului ciclu contabil, atât documentele
primare, cât şi cele care constituie instrumente specifice metodei con-
tabilităţii: contul, balanţa de verificare şi bilanţul.
126
4.2. Documentele de evidenţă contabilă
4.2.1. Definirea şi importanţa documentelor de evidenţă contabilă
Indiferent de domeniul în care îşi desfăşoară activitatea, între-
prinderile realizează zilnic numeroase operaţii, pe care contabilitatea
trebuie să le înregistreze.
Definiţie
Documentele sunt acte scrise, întocmite pentru

operaţiile economice sau financiare la locul şi în momentul
efectuării lor, cu scopul de a dovedi înfăptuirea acestor operaţii,
precum şi actele ocazionate de exercitarea funcţiilor organiza-
torice şi administrative ale unităţii patrimoniale.
Conţinutul documentelor se concretizează în anumite elemente
obligatorii (comune şi specifice), care trebuie să asigure reflectarea
clară şi completă a operaţiilor economice, pentru care se întocmesc.
Importanţa documentelor:
sunt bază pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitate;
servesc la întocmirea unor documente ce se înregistrează în
contabilitate;
pe baza lor se efectuează controlul economic şi financiar
pentru apărarea patrimoniului, constituind mijlocul folosit în desco-
perirea unor nereguli în gestiunea acestora;
prin intermediul lor se asigură respectarea disciplinei finan-
ciare şi contractuale;
sunt mijloc de probă în justiţie folosind la descoperirea adevă-
rului;
sunt acte folositoare nevoilor organizatorice şi administrative
care nu au nici o legătură cu înregistrarea în contabilitate.
4.2.2. Funcţiile documentelor de evidenţă contabilă:

¾ funcţia de consemnare cantitativă şi valorică;
¾ funcţia de acte justificative;
¾ funcţia de verificare;
127
¾ funcţia de asigurare a integrităţii patrimoniului;
¾ funcţia de calculare a costului producţiei obţinute;
¾ funcţia juridică (servesc drept dovadă în caz de litigii sau
expertize).
4.2.3. Clasificarea documentelor de evidenţă contabilă:

După rolul îndeplinit în sistemul de contabilitate:
• documente justificative (nota de recepţie, factura fiscală, bon
de consum, stat de plată salarii, chitanţa etc.);
• documente de evidenţă contabilă (registrele de contabilitate);
• documente de sinteză şi raportare (situaţii financiare anuale).
După modul de prezentare:
• tipizate (nota de recepţie, factura fiscală etc.);
• netipizate (situaţie calcul preţuri etc.).
După locul întocmirii:
• documente interne (stat de salarii, bon de consum etc.);
• documente externe (extras de cont, factura fiscală etc.).
După regimul de tipărire şi folosire:
• documente cu regim special (factura fiscală, buletin de schimb
valutar, chitanţa etc.);
• documente fără regim special sau cu regim uzual (nota de
contabilitate, borderoul de achiziţie, ordinul de plată etc.);
• documente cu reglementări exprese (mărci poştale, fiscale,
certificate medicale, carnete de muncă etc.).
După momentul întocmirii:
• documente primare (bon fiscal, bon de consum, chitanţa etc.);
• documente secundare (jurnal pentru cumpărări, jurnal pentru
vânzări etc.).
După natura operaţiilor sau conţinutul operaţiilor consem-
nate, pot fi documente care privesc:
• operaţiunile băneşti (chitanţa, monetar, cec-ul etc.);
• operaţiile cu activele fixe (proces verbal de recepţie a mijloa-
celor fixe, registrul numerelor de inventar etc.);
• operaţiile cu stocuri (nota de recepţie a mărfii, aviz de însoţire
a mărfii etc.);
• inventarierea (lista de inventariere, declaraţia de inventar etc.).
128
4.3. Documentele justificative
Operaţiile economice şi financiare se consemnează în momentul
efectuării lor în documentele justificative. Aşa cum prevede Legea
contabilităţii nr.82/1991, îmbunătăţită şi completată ulterior „orice
operaţie patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-
un act înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind
astfel calitatea de document justificativ”. Pe această cale se asigură
datele de intrare în sistemul informaţional contabil şi se fundamen-
tează înregistrarea proprie contului.
Standardele de contabilitate internaţionale, implementate în
contabilitatea românească în anul 2001, prin cadrul general de armoni-
zare a Reglementărilor contabile cu Directiva a IV-a a CEE şi cu
Standardele Internaţionale de Contabilitate, definesc documentele
justificative ca fiind documente primare care probează legal o
operaţiune.
4.3.1. Conţinutul documentelor justificative

Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în
contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit,
vizat şi aprobat, ori le-au înregistrat în contabilitate, după caz.
Conţinutul documentelor justificative este dat de existenţa
următoarelor elemente principale:
¾ denumirea, numărul şi data documentului;
¾ denumirea şi sediul unităţii patrimoniale care întocmeşte
documentul;
¾ părţile care participă la efectuarea operaţiei;
¾ conţinutul operaţiei economice şi financiare;
¾ datele cantitative şi/sau valorice;
¾ numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care
le-au întocmit, vizat şi aprobat, după caz;
¾ coduri pentru prelucrarea automată a datelor (p.a.d.);
¾ alte elemente menite să asigure consemnarea completă a
operaţiunilor efectuate.
129
Conţinutul, structura, formatul şi modul de întocmire a docu-
mentelor şi registrelor sunt reglementate de Ministerul Finanţelor.1

telor justificative
a) Întocmirea documentelor justificative
Întocmirea documentelor justificative se face pe formulare:
tipizate sau netipizate, după caz, iar completarea se face: cu tehnica
de calcul sau manual (cu cerneală sau pix albastru). La întocmirea
manuală datele se trec clar, citeţ, fără îngroşări sau ştersături şi fără a
lăsa spaţii libere între rânduri. După terminarea completării, spaţiile
libere se barează.
b) Prelucrarea documentelor justificative

După completare, documentele justificative sunt supuse opera-
ţiei de prelucrare, care constă în:
¾ sortarea pe operaţii;
¾ evaluarea mărimii operaţiilor economice şi financiare;
¾ centralizarea;
¾ verificarea de formă;
¾ verificarea de fond;
¾ înregistrarea în contabilitatea sintetică şi analitică:
• cronologică;
• sistematică.
c) Păstrarea documentelor justificative

În cursul exerciţiului financiar, documentele contabile se păs-
trează în cadrul compartimentului financiar-contabil. După expirarea
exerciţiului financiar (anului), documentele contabile se predau la
arhiva generală a unităţii. Termenul de păstrare a documentelor conta-
bile este reglementat prin legislaţia contabilă specifică fiecărei ţări.
1
Norme metodologice din 14 decembrie 2004 de întocmire şi utilizare
a registrelor şi formularelor comune pe economie privind activitatea finan-
ciară şi contabilă, publicate în Monitorul Oficial nr.23 bis din 7 ianuarie 2005.
130
În ţara noastră, potrivit prevederilor art. 25 din Legea contabi-
lităţii nr. 82/1991, republicată, registrele de contabilitate, precum şi
documentele justificative, care stau la baza înregistrărilor în contabi-
litate, se păstrează timp de zece ani în arhivă, cu începere de la data
încheierii exerciţiului în cursul căruia au fost întocmite, cu excepţia
ştatelor de salarii care se păstrează timp de 50 de ani.
Registrele de contabilitate, precum şi documentele justificative
se păstrează în arhivă, de regulă în forma lor originală, grupate în
funcţie de natura operaţiunilor şi în ordine cronologică în cadrul
exerciţiului financiar la care acestea se referă. Arhivarea documentelor
contabile trebuie să asigure păstrarea şi consultarea acestora în
termenele prevăzute de lege.
Potrivit art. 26 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată,
în caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente conta-
bile, se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maxi-
mum 30 de zile de la constatare. Responsabilitatea de a reconstitui
documentele contabile în cazurile prevăzute la alineatul precedent
revine administratorilor întreprinderii sau altei persoane care are
obligaţia să gestioneze patrimoniul. Documentele contabile reconsti-
tuite vor purta menţiunea „Reconstituit”.
d) Clasarea documentelor justificative
Definiţie
Clasarea este operaţia de aranjare (aşezare) a

documentelor într-o anumită ordine strict determinată, în scopul
păstrării şi al găsirii lor cu uşurinţă atunci când sunt căutate
pentru furnizarea informaţiilor necesare organelor de evidenţă,
conducere şi control.
Clasarea documentelor justificative în cadrul compartimentului
financiar-contabil şi la arhiva generală se face folosind unul dintre
criteriile:
nominalităţii (denumirea documentului);
natura sau felul operaţiei economice şi financiare;
cronologic în raport de data documentului;
131
corespondenţei în raport cu denumirea persoanelor juridice şi
fizice cu care unitatea intră în relaţii economico-financiare.
În principiu, documentele trebuie să îndeplinească o serie de

condiţii de formă şi fond.
În concluzie, prin şi pe baza acestor documente se realizează:
¾ consemnarea informaţiilor;
¾ culegerea datelor;
¾ prelucrarea datelor;
¾ stocarea, dar şi circulaţia datelor;
¾ sintetizarea informaţiilor contabile, păstrarea (arhivarea)
datelor.

ficative
a) Verificarea documentelor justificative
Definiţie
Verificarea documentelor de evidenţă este
operaţia premergătoare înregistrării operaţiilor economice şi
financiare în conturi şi constă în controlul respectării condiţiilor
de formă şi de fond pe care acestea trebuie să le îndeplinească.
Aceasta se face în scopul evitării neregulilor, greşelilor, abu-
zurilor şi totodată pentru reflectarea în contabilitate a realităţii. Veri-
ficarea documentelor se face de alte persoane decât cele care le-au
întocmit sau prelucrat.
Verificarea documentelor se face sub trei aspecte:
verificare de formă;
verificarea calculelor;
verificare de fond.
Verificarea de formă se referă la:
• folosirea modelului de documente corespunzător naturii ope-
raţiei consemnate;
• completarea tuturor elementelor cerute de document;
132
• existenţa semnăturilor persoanelor responsabile de întocmirea
documentelor şi de efectuarea calculelor;
• existenţa ştersăturilor sau corecturilor fără a fi certificate;
• iar pentru cele întocmite în mai multe exemplare, existenţa
aceluiaşi număr de ordine pe fiecare exemplar.
Verificarea calculelor constă în:
* controlul preluării corecte în documente a datelor cifrice;
* preluarea corectă a cantităţilor şi preţurilor;
* efectuarea corectă a calculelor.
Verificarea de fond a documentelor implică o răspundere deo-
sebită şi ea vizează:
legalitatea operaţiilor constă în raportarea ei la actele normative
r consemnate care reglementează genul respectiv de
operaţii
necesitatea operaţiilor presupune raportarea operaţiei la cerinţele
consemnate activităţii întreprinderii, deoarece nu orice
r
operaţie legală este şi necesară
întreprinderii.
oportunitatea apreciază dacă operaţia s-a produs la
r
operaţiilor consemnate; momentul necesar agentului economic.
economicitatea are în vedere faptul că ea trebuie să se
r
operaţiilor consemnate; realizeze cu cheltuieli minime.
realitatea operaţiilor se face prin controlul reciproc al acestora,
r consemnate. pentru a se stabili cu certitudine
executarea operaţiei.
Documentele care în urma verificării se constată că nu cores-

pund cerinţelor se înapoiază compartimentelor de unde provin pentru a
fi corectate sau completate.
În funcţie de momentul efectuării, verificarea documentelor
poate fi efectuată:
înainte de producerea operaţiei (control preventiv);
concomitent cu efectuarea operaţiei;
după executarea operaţiei (control posterior).
b) Corectarea erorilor justificative
133
Corectarea erorilor din documente se efectuează cu respectarea
unor reguli care să permită recunoaşterea momentului când s-a produs
greşeala (la întocmire sau la prelucrare):
i) regula generală:
►să se aducă la cunoştinţa celor care au întocmit documentul;
►corectarea să se facă prin tăierea cu o linie a textului sau a
sumei greşite, astfel încât să se poată citi ce s-a greşit. Apoi se scrie
deasupra textul sau suma corectă, făcându-se menţiunea pe documen-
tul rectificat asupra acestui fapt;
►datele corecte să fie certificate prin semnăturile persoanelor
care au întocmit documentul sau a corectorului când eroarea s-a cons-
tatat la prelucrare.
ii) corectarea documentului în care se consemnează operaţii de
predarea-primirea valorilor materiale se face după regula generală,
însă este necesară validarea corecturii prin semnarea primitorului şi a
predătorului;
iii) documentele referitoare la mijloacele băneşti (chitanţa, cecul
etc.) greşit întocmite nu se pot corecta, ele se anulează şi rămân în
carnetele respective, fără a fi detaşate.
4.3.4. Principalele documente privind activitatea contabilă:

A. Documente cu 1. Aviz de
regim special însoţire a
(documente mărfii
justificative) 2. Factura şi
factura fiscală
3. Chitanţa
4. Bonul de
comandă-
chitanţa
5. Fişa de
magazie a
formularelor
cu regim
special
B. Documente fără 1. Documente de I. Registrul numerelor de
regim special evidenţă a inventar
(documente imobilizărilor II. Fişa mijlocului fix
justificative) III. Proces verbal de recepţie
134
2. Documente de I. Notă de recepţie şi
evidenţă a constatare de diferenţe
stocurilor II. Bon de consum
III. Bon de predare – transfer
–restituire
IV. Fişa de magazie
V. Raportul de gestiune
VI. Registrul stocurilor
3. Documente de I. Statul de salarii
evidenţă a II. Lista de avans chenzinal
salariilor III. Ordin de deplasare
4. Documente de I. Documente privind
evidenţă a decontările în numerar:
mijloacelor a. Dispoziţie de încasare-
băneşti plată către casierie
b. Bonul de vânzare şi
c. monetarul
Registrul de casă
II. Documente privind
decontările fără numerar:
a. Cec
b. Ordin de plată
c. Bilet la ordin
C. Documente de 1. Registrul-
evidenţă contabilă jurnal
2. Registrul-
jurnal de
încasări şi plăţi
3. Registrul-
inventar
4. Cartea mare
D. Documente de 1. Balanţa de
sinteză şi raportate verificare
contabilă 2. Situaţiile I. Bilanţ
financiare II. Contul de profit şi
anuale pierdere
III. Note explicative
4.4. Registrele de contabilitate şi rolul lor

Datele consemnate în documentele justificative sunt înregistrate
şi grupate în ordine cronologică în registrele contabile.
135
Registrele contabile se prezintă sub forma unor caiete (registre
legate), fişe sau situaţii şi listări informatice ale căror conţinut şi formă
corespund scopului pentru care se ţin.
Definiţie
Definite prin prisma sistemului informaţional
contabil, registrele contabile reprezintă documente cu ajutorul
cărora se realizează înregistrarea cronologică şi sistematică a
operaţiilor economice şi financiare în contabilitate, furnizând
informaţii privind situaţia şi mişcarea patrimoniului.
Legea contabilităţii nr.82/1991, îmbunătăţită şi completată
ulterior şi Regulamentul privind aplicarea acestei legi, prevăd:
„principalele registre ce se folosesc sunt: registrul-jurnal, registrul-
inventar şi registrul Cartea-Mare.”
4.4.1. Registrul-jurnal
Definiţie
Registrul-jurnal este un document contabil obli-
gatoriu, folosit pentru înregistrarea operaţiilor economico-financiare
în ordinea efectuării lor în timp. Acesta este de fapt un jurnal zilnic
sau lunar în care se reflectă micşorarea patrimoniului unităţii, după
caz. Nu sunt admise ştersături şi spaţii libere.
Registrul-jurnal se întocmeşte de persoanele juridice într-un sin-
gur exemplar. Se numerotează, se şnuruieşte şi se certifică şi parafează
la Administraţia Financiară din sectorul în care este înregistrată firma.
Pentru a se evidenţia fiecare operaţie, se întocmeşte câte un articol
separat, procesul de înregistrare a acestora numindu-se jurnalizare
sau înregistrare cronologică.
Registrul-jurnal se prezintă sub formă de registru-jurnal general
sau sub forma unor registre-jurnal auxiliare pentru operaţii patrimo-
niale de aceeaşi natură (registru privind aprovizionările, vânzările,
trezoreria, operaţiile diverse etc.)
Sumele debitoare şi creditoare din Registrul-jurnal se preiau la
sfârşitul fiecărei luni în balanţa de verificare.
136
Între balanţa de verificare şi Registrul-jurnal există corelaţia:
TOTAL RULAJ TOTAL RULAJ

din = din
Registrul-jurnal balanţa de verificare
Forma registrului-jurnal se prezintă astfel:

Simboluri
Numărul Data Documentul Suma
Explicaţia conturi
înregistrării înregistrării
felul numărul data D C D C
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
4.4.2. Registrul Cartea-Mare

Registrul Cartea-Mare este folosit pentru înregistrarea şi
gruparea operaţiilor economice şi financiare în raport de natura lor, iar
în cadrul fiecărei grupări în ordinea efectuării lor în timp (cronologic).
Acesta foloseşte la stabilirea rulajelor lunare şi a soldurilor pe conturi
sintetice la unităţile ce aplică forma de înregistrare pe jurnale, la
verificarea înregistrărilor contabile efectuate, la furnizarea de date
pentru efectuarea analizei activităţii economico-financiare a unităţii şi
la întocmirea balanţei de verificare.
Ele capătă forme foarte variate, mai des folosite fiind:
a) Fişe de cont pentru operaţii diverse – utilizate pentru evi-

denţa analitică a furnizorilor, clienţilor, creditorilor etc., acestea pre-
zentându-se sub forma:
Fişă de cont Simbol

Pg.
Contul …… cont
Nr.din Data Simbol cont
Documentul Explicaţii Rulaje Sold DC
jurnal Înreg. corespondent
Nr
Fel D C
.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
137
b) Fişele de cont pentru valori materiale sunt folosite pentru
evidenţa analitică a valorilor materiale (materiale, produse, mărfuri
etc.), aceasta prezentându-se sub forma:
Unitatea
de măs. Magazia
Fişa de cont pentru valori materiale (kg) Cod
Preţ Simbol
unitar cont
Document Cantitate Valoare
Data
Felul Nr. Intrată Ieşită Stoc Debit Credit Sold
1 2 3 4 5 6 7 8 9
4.4.3. Registrul–inventar
Registrul–inventar este un document contabil obligatoriu de
înregistrare anuală şi de grupare a inventarierii patrimoniului.
Este format din: listele de inventariere şi recapitulaţia inventa-
rului. În cadrul recapitulaţiei, datele prelucrate din listele de inventa-
riere sunt grupate pe structurile patrimoniale de activ şi cele de datorii.
Registrul–inventar se numerotează, se şnuruieşte şi se parafează
la Administraţia Financiară.
Diferenţele valorice constatate cu ocazia inventarierii şi consem-
nate în Registrul-inventar corectează valoarea de înregistrare a
elementelor patrimoniale, aducând-o la valoarea actuală (de inventar).
Operaţiile cuprinse în registrul-inventar sunt operaţii pregătitoare de
închidere a exerciţiului financiar pentru întocmirea bilanţului contabil.
Registrul–inventar se prezintă astfel:
Registrul–inventar la data de 31.12.200N
Diferenţe din evaluare

Valoare
(de înregistrat)
Recapitulaţia
Nr. Contabilă
elementelor Inventar Cauzele
Crt. (cost Valoare
inventariate (actual) diferenţei
istoric)
1 2 3 4 5 6
138
4.5. Formele de înregistrare utilizate în contabilitate
Formele de înregistrare în contabilitate reprezintă un sistem
de formulare, registre şi documente contabile corelate între ele, care
servesc la înregistrarea şi prelucrarea, după anumite reguli, a datelor
privind starea şi mişcarea elementelor patrimoniale.
Elemente ale formei de contabilitate sunt prezentate în figura
nr. 4.5.1.
Figura nr. 4.5.1. – Elemente ale formei de contabilitate
În categoria formularelor, ca elemente componente ale formei de

contabilitate, intră:
documentele justificative;
registrele de contabilitate;
purtătorii tehnici de date (cartele şi benzi perforate, benzi şi
discuri magnetice, dischete, compact discuri, microfilme etc.);
balanţa conturilor;
registrul-inventar;
situaţiile financiar-contabile.
Formele de înregistrare în contabilitate adoptate în cadrul noului

sistem contabil al întreprinderii sunt:
forma clasică;
forma maestru-şah;
forma centralizată sau pe jurnale multiple;
forma informatică.
Fiecare formă de contabilitate se distinge prin procedura sau

modul de prelucrare a datelor şi prin structura registrelor contabile
folosite pentru redarea înregistrării cronologice şi sistematice.
139
De reţinut !
În cadrul tuturor formelor de contabilitate se
folosesc, în principal, aceleaşi genuri de registre şi anume: registrul-
jurnal, registrul-inventar, Cartea-Mare şi balanţa conturilor.
4.5.1. Forma de contabilitate „maestru – şah”

Trăsătura de bază a formei de contabilitate maestru-şah este
aceea de dezvoltare pe conturi corespondente atât a rulajului debitor,
cât şi a celui creditor al conturilor sintetice.
Înainte de a fi înregistrate, documentele justificative sunt supuse
prelucrării contabile (sortare pe feluri de operaţii, verificare, evaluare
şi control). Dacă pentru acelaşi fel de operaţii există mai multe docu-
mente justificative, acestea se totalizează zilnic sau la perioade scurte
cu ajutorul formularelor de tipul documentelor cumulative, întocmit
fie pentru debitul, fie pentru creditul contului care reflectă asemenea
operaţii.
Pentru înregistrările care nu au la bază documente cumulative se
întocmesc note de contabilitate.
Principalele formulare care se utilizează sunt:
9 Registru–jurnal;
9 Carte-Mare şah;
9 Balanţa de verificare;
9 Registru-inventar;
9 Bilanţul contabil.
Registrul-jurnal este folosit pentru înregistrarea cronologică a
operaţiilor economice şi financiare şi stabilirea rulajului lunar al aces-
tora, ca şi în cazul formei de înregistrare „pe jurnale”.
Cartea-Mare şah (cu conturi corespondente) serveşte la eviden-
ţa sintetică a operaţiilor economice şi financiare. Datele sunt înregis-
trate în ordine cronologică, zilnic sau ori de câte ori este nevoie. Ea
este deschisă pentru fiecare cont sintetic, operaţiile fiind în prealabil
înregistrate în Registrul-jurnal. La sfârşitul lunii, pentru fiecare cont
sintetic din Cartea-Mare şah se stabilesc totaluri la rulajul contului
debitor sau creditor şi la conturile corespondente. Totalurile sumelor
conturilor corespondente trebuie să fie egale cu rulajul debitor sau
140
creditor al contului respectiv. Evidenţa analitică se ţine pe fişe de cont
analitic.
Registrele de contabilitate analitică capătă forma fişelor de cont
analitic pentru valori materiale, fişelor de cont pentru operaţii diverse,
situaţiilor şi altor formulare specifice folosite în acest scop.
Balanţa conturilor se întocmeşte lunar pe baza fişelor sintetice
şah. În cadrul său se stabilesc soldurile şi rulajele cumulate de la
începutul anului, pentru fiecare cont sintetic în parte.
De asemenea, pe baza înregistrărilor din contabilitatea analitică
se întocmesc balanţe lunare pentru conturile analitice.
4.5.2. Forma de contabilitate „pe jurnale”

Trăsătura de bază a acestei forme de contabilitate este aceea a
folosirii jurnalelor multiple pentru înregistrarea cronologică şi siste-
matică numai în creditul conturilor dezvoltat pe conturi corespondente
debitoare. Prin centralizarea şi cumularea debitului fiecărui cont ce se
regăseşte în diferite jurnale, în funcţie de conturile creditoare cu care
are corespondenţă, se realizează înregistrarea sistematică în Cartea-
Mare la sfârşitul lunii, pentru rulajul debitor al contului respectiv.
Formularele folosite în cadrul acestei forme de contabilitate sunt:
9 Registru-jurnal;
9 Jurnale auxiliare;
9 Cartea-Mare;
9 Balanţa de verificare;
9 Registru-inventar;
9 Bilanţul contabil.
Jurnalele multiple servesc la înregistrarea cronologică şi siste-
matică proprie creditorilor conturilor sintetice, iar în unele cazuri şi
pentru conturile analitice.
Înregistrările în jurnale se fac, în mod cronologic, în tot cursul
lunii sau numai la sfârşitul lunii, direct pe baza documentelor justifi-
cative sau pe baza documentelor centralizatoare întocmite pentru
operaţiile aferente lunii respective, care sunt operate cronologic.
Pentru unele conturi, pe lângă jurnalul privind operaţiile de
credit se întocmesc situaţii pentru operaţiile de debit; ex: pentru
debitul conturilor de casă şi bancă.
141
Registrul-jurnal se utilizează pentru înregistrarea cronologică a
tuturor operaţiilor economico-financiare consemnate în documentele
justificative. Pentru înregistrările care nu au la bază documente justi-
ficative se întocmesc note contabile. Notele contabile se înregistrează
în mod cronologic în Registru-jurnal.
Jurnalele auxiliare sunt întocmite pe feluri de operaţii cum sunt:
9 jurnalul aprovizionărilor;
9 jurnalul vânzărilor;
9 jurnalul de încasări/plăţi prin casă şi bancă;
9 jurnalul pentru operaţii diverse.
Lunar în fiecare jurnal auxiliar se stabilesc totalurile sumelor
debitoare sau creditoare, înregistrate în cursul lunii, totaluri care se
trec în Registru-jurnal şi în Cartea-Mare.
Contabilitatea analitică se ţine direct pe jurnale (pentru unele
conturi) sau cu ajutorul altor formulare specializate în acest sens (fişe
de cont analitic pentru valori materiale, fişe de cont pentru operaţii
diverse etc.).
Cartea-Mare se utilizează pentru stabilirea rulajelor lunare şi a
soldurilor pe conturi sintetice din planul de conturi şi stă la baza
întocmirii balanţei de verificare a conturilor sintetice. În Cartea-Mare
se preia rulajul creditor din jurnalul contului respectiv, iar rulajul debi-
tor se stabileşte prin totalizarea sumelor preluate din coloanele de
conturi corespondente ale jurnalelor.
Soldul creditor sau debitor al fiecărui cont se stabileşte în funcţie
de rulajele debitoare şi creditoare ale contului respectiv, ţinându-se
seama de soldul de la începutul anului care se înscrie pe rândul desti-
nat acestui scop.
Lunar se întocmeşte balanţa de verificare a conturilor sintetice şi
a celor analitice.
Balanţa de verificare este un document contabil folosit pentru
verificarea exactităţii înregistrărilor contabile şi controlul concordanţei
dintre contabilitatea sintetică şi cea analitică, precum şi principalul
instrument pe baza căruia se întocmeşte bilanţul.
Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu de
înregistrare anuală şi de grupare a rezultatelor inventarierii patrimo-
niului. El se completează pe baza „listelor de inventariere” întocmite
cu ocazia efectuării inventarierii anuale în vederea întocmirii bilanţului.
142
Bilanţul contabil este un document de centralizare şi raportare
întocmit la sfârşitul anului pe baza balanţei de verificare a conturilor
sintetice.
4.5.3. Forma de contabilitate automatizată (informatică)

Reprezintă adaptarea formelor de contabilitate prezentate mai
înainte prin folosirea tehnicii electronice de calcul. Ciclul contabil de
prelucrare a datelor are la intrare în calculator formula contabilă. Pe
baza ei, se clădeşte întregul sistem de stocare şi prelucrare a datelor.
Pe baza datelor introduse în calculator se editează obligatoriu
registrul-jurnal, care constituie evidenţa cronologică. Acelaşi jurnal
serveşte şi la verificarea şi validarea datelor introduse în calculator.
Editarea registrelor Cartea-Mare este, după caz, obligatorie sau
facultativă, în raport de decizia utilizatorului de sistem informatic.
Dacă se reţine varianta facultativă, registrele sunt editate selectiv
la cererea consumatorului de informaţie.
În mod obligatoriu sunt editate, lunar, balanţele conturilor, care
în cele mai multe cazuri preiau şi funcţia registrelor Cartea-Mare şi
bilanţul contabil la sfârşitul anului.
Potrivit art. 23 din Legea contabilităţii nr.82/1991, îmbunătăţită
şi completată ulterior, persoanele juridice şi fizice care utilizează
sistemele de prelucrare automată a datelor au obligaţia să asigure
respectarea normelor contabile, stocarea, păstrarea sub forma
suporţilor tehnici şi controlul datelor înregistrate în contabilitate.
Unităţile de informatică poartă răspunderea prelucrării cu exactitate a
datelor din documente, iar beneficiarii răspund pentru exactitatea
datelor pe care la transmit spre prelucrare.
143
PENTRU EXAMEN
CONCEPTE – CHEIE
documente justificative
registrele de contabilitate: registrul-jurnal, Cartea-Mare, regis-
tru-inventar
forme de contabilitate: maestru-şah, pe jurnale
1. Ce este documentaţia?
2. Definiţi documentele contabile şi care sunt funcţiile acestora.
3. Cum se clasifică documentele contabile?
4. Care este definiţia documentelor justificative şi conţinutul
acestora?
5. Care sunt etapele de prelucrare a documentelor justificative?
6. Care este perioada de arhivare a documentelor justificative?
7. Ce ştiţi despre verificarea de formă? Dar despre verificarea de
fond? Care este diferenţa?
8. Care sunt registrele contabile şi definiţia acestora?
9. Prezentaţi formele de contabilitate utilizate.
1. Precizaţi care sunt formele de înregistrare aplicate în ţara

noastră:
a) forma de înregistrare cronologică;
b) forma de înregistrare sistematică;
144
c) forma de înregistrare pe jurnale;
d) forma de înregistrare „maestru-şah”, forma de înregistrare pe
jurnale;
e) forma de înregistrare pe jurnale, forma de înregistrare „maes-
tru-şah”, cu echipamente de calcul electronic.
2. Care din poziţiile enumerate în continuare cuprinde
exclusiv registre contabile auxiliare:
a) jurnalul pentru vânzări, jurnalul pentru cumpărări, registrul-
jurnal;
b) Cartea-Mare, registru de casă, registrul-jurnal;
c) jurnalul de încasări/plăţi prin casă şi bancă, jurnalul pentru
vânzări, jurnalul pentru cumpărări;
d) Cartea-Mare, registrul-jurnal, jurnalul pentru vânzări;
e) jurnalul pentru cumpărări, registrul-jurnal, registrul-inventar.
3. Registrul–inventar se întocmeşte:
a) la sfârşitul lunii;
b) semestrial;
c) la începutul trimestrului;
d) zilnic;
e) la sfârşitul anului.
4. În care din registrele de contabilitate apar diferenţele din
reevaluare:
a) registrul-inventar;
b) registrul-jurnal;
c) fişa de cont pentru operaţii diverse;
d) fişa de cont pentru valori materiale;
e) registrul de vânzări şi cumpărări.
5. Operaţiile economico-financiare se înregistrează pentru
prima dată în:
a) Cartea-Mare;
c) balanţa de verificare;
d) T-ul conturilor;
e) registrul-inventar.
145
6. Potriviţi răspunsurile:
I. Cartea-Mare;
II. balanţa de verificare;
III. registrul-inventar;
IV. bilanţul contabil;
V. documentele.
A. este un document contabil folosit pentru verificarea exactită-

ţii înregistrărilor contabile şi controlul concordanţei dintre contabili-
tatea sintetică şi cea analitică, precum şi principalul instrument pe
baza căruia se întocmeşte bilanţul;
B. se utilizează pentru stabilirea rulajelor lunare şi a soldurilor
pe conturi sintetice din planul de conturi şi stă la baza întocmirii
balanţei de verificare a conturilor sintetice;
C. sunt acte scrise, întocmite pentru operaţiile economice sau
financiare la locul şi în momentul efectuării lor, cu scopul de a dovedi
înfăptuirea acestor operaţii, precum şi actele ocazionate de exercitarea
funcţiilor organizatorice şi administrative ale unităţii patrimoniale;
D. este un document de centralizare şi raportare întocmit la
sfârşitul anului pe baza balanţei de verificare a conturilor sintetice;
E. este document contabil obligatoriu de înregistrare anuală şi de
grupare a rezultatelor inventarierii patrimoniului.
7. Una din funcţiile enumerate mai jos nu este caracteristică
documentelor de evidenţă contabilă:
a) funcţia de consemnare cantitativă şi valorică;
b) funcţia de acte justificative;
c) funcţia de verificare;
d) funcţia de asigurare a integrităţii patrimoniului;
e) funcţia de sistematizare a producţiei obţinute.
8. Cum se clasifică documentele de evidenţă contabilă după
rolul îndeplinit în sistemul de contabilitate:
a) documente justificative, documente de evidenţă contabilă,
documente de sinteză şi raportare;
b) documente cu regim special, documente fără regim special, cu
regim uzual;
c) documente cu reglementări exprese, documente justificative,
documente de evidenţă contabilă;
146
d) documente tipizate, netipizate;
e) documente de sinteză şi raportare, tipizate, netipizate.
9. După completare, documentele justificative sunt supuse
operaţiei de prelucrare, care constă în:
a) sortarea pe operaţii, evaluarea mărimii operaţiilor economice
şi financiare, centralizarea, verificarea de formă, verificarea de fond,
înregistrarea în contabilitatea sintetică şi analitică;
b) sortarea pe operaţii, inventarierea, verificarea de formă,
verificarea de fond, înregistrarea în contabilitatea sintetică şi analitică;
c) sortarea pe operaţii, evaluarea mărimii operaţiilor economice
şi financiare, centralizarea, verificarea de formă, verificarea de fond;
d) evaluarea mărimii operaţiilor economice şi financiare;
e) inventarierea elementelor de activ şi pasiv.
10. Principalele formulare care se utilizează în forma de con-
tabilitatea „maestru – şah” sunt:
a) registru–jurnal, „Cartea-Mare şah”, balanţa de verificare,
bilanţul contabil;
b) registru–jurnal, „Cartea-Mare şah”, balanţa de verificare,
registru-inventar, bilanţul contabil;
c) jurnalul pentru cumpărări, registrul-jurnal, registrul-inventar;
d) registrul-inventar, registrul-jurnal, fişa de cont pentru operaţii
diverse;
f) fişa de cont pentru valori materiale; registrul de vânzări şi
cumpărări, registru–jurnal, balanţa de verificare, bilanţul contabil.
Societatea comercială ANDA S.A. efectuează următoarele ope-

raţiuni economice şi financiare în luna ianuarie 200N:
7.01.200N – se înregistrează pe baza facturii numărul 54687,

o reparaţie făcută de un terţ asupra unui utilaj în valoare de 205 lei,
TVA 19%.
10.01.200N – se achiziţionează de la furnizori materii prime la
preţ de cumpărare 150 lei, TVA 19%, din care se consumă 10% în
aceeaşi zi.
147
11.01.200N se înregistrează şi achită chiria aferentă lunii
ianuarie pentru sediul social al firmei în valoare de 1.750 lei, TVA
19%, cu chitanţa nr.7855651.
13.01.200N se înregistrează achiziţia unui mijloc de transport
în valoare de 300 lei, TVA inclus, pe baza facturii numărul 1259.
Cerinţă: Să se întocmească Registrul-jurnal şi jurnalul pentru

cumpărări pentru operaţiile efectuate.
Registrul Jurnal nr.1 luna IANUARIE 200N

Simboluri
Nr. Data Documentul Suma
conturi
înreg. înreg. Explicaţia
felul numărul data D C D C
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Jurnalul pentru cumpărări

Document Cumpărări
Nr. Cod Total
Vânzător Neimpozabile 19%
Crt. Data Nr. fiscal factură
Bază TVA
148
Capitolul 5
EVALUAREA ŞI CALCULAŢIA –
PREMISE ALE ÎNREGISTRĂRII TRANZACŢIILOR ÎN
CONTABILITATE
Cuprins:
5.1. Evaluarea. Noţiunea şi principiile evaluării patrimoniului în

contabilitate
5.2. Preţurile şi tarifele folosite în evaluarea contabilă
5.3. Formele de evaluare în contabilitate
5.4. Reevaluarea în contabilitate
Pentru examen:
Concepte-cheie
Probleme rezolvare
149

oarele probleme:
• definiţia evaluării
• principiile evaluării
• preţurile şi tarifele folosite în evaluarea contabilă
• formele de evaluare în contabilitate
• reevaluarea în contabilitate
5.1. Evaluarea. Noţiunea şi principiile evaluării patrimoniu-

lui în contabilitate
Elementele patrimoniale şi operaţiile care modifică masa patri-
moniului se măsoară şi înregistrează în contabilitate în unităţi monetare.
Definiţie
Etalonul monetar reprezintă unitatea de calcul care

permite măsurarea valorilor economice.
De asemenea, toate informaţiile furnizate de contabilitate condu-
cerii pentru luarea deciziilor sunt indicatori şi informaţii în expresia
bănească.
Etalonul monetar se identifică cu banii în funcţia lor de măsură a
valorii. In acest mod se omogenizează masa patrimoniului şi se crea-
ză posibilitatea centralizării şi sintetizării datelor contabile.
Definiţie
Evaluarea este procedeul metodei contabilităţii care

asigură exprimarea valorică a componentelor patrimoniului.
150
Cu alte cuvinte, evaluarea în contabilitate constă în cuantificarea
şi exprimarea în unităţi monetare a mărimii elementelor patrimoniale
(active şi pasive, cheltuieli şi venituri) şi a operaţiilor economice şi
financiare ca modificări intervenite în masa patrimoniului.
Necesitatea evaluării este impusă de următoarele aspecte:
• calculul costului produselor, deoarece elementele componente
ale acestuia nu se pot însuma, fiind exprimate în mod diferit, decât
prin intermediul etalonului bănesc;
• centralizarea şi generalizarea informaţiilor privind existenţa,
mişcarea şi transformarea elementelor patrimoniale cu ajutorul bilan-
ţului, calcularea unor indicatori economico-financiari sintetici fiind
posibilă numai dacă acestea sunt exprimate valoric.
In contabilitate, pentru evaluarea fluxurilor şi stocurilor de acti-
ve şi pasive, cheltuieli-venituri se utilizează două criterii: valoarea de
utilitate şi momentul în care se efectuează, la care se adaugă două res-
tricţii, menţinerea capitalului şi reconstituirea structurii de finanţare.
Valoarea de utilitate, arată că valoarea trebuie să reprezinte
„costul” sau „sacrificiul” consimţit pentru a aduce bunul respectiv în
patrimoniu sau ceea ce ar aduce bunul respectiv dacă l-am utiliza în
întreprindere sau vinde la piaţă.
Evaluarea are în vedere următoarele componente:
a) obiectul evaluării;
b) etalonul monetar;
c) preţul.
Obiectul evaluării îl constituie structurile proprii patrimoniului

şi anume: activele, pasivele, cheltuielile, veniturile, rezultatele, pre-
cum şi operaţiile economice şi financiare privind circuitul acestor
structuri.
Etalonul monetar, ca unitate de măsură a valorii se identifică
cu banii şi se realizează prin semnul monetar propriu fiecărei ţări. In
România semnul monetar este leul.
Preţul reprezintă un raport între valorile economice supuse
evaluării şi banii ca măsură a valorii.
Se măsoară astfel cantitatea de putere de cumpărare disponibilă
a banului pentru a obţine bunuri, lucrări şi servicii.
151
În scopul realizării unei imagini fidele a patrimoniului, a situa-
ţiilor financiare şi rezultatelor, la efectuarea evaluării se vor respecta
următoarele principii:
⇒ Principiul stabilirii obiectului evaluării. Potrivit acestui
principiu, se pune, în mod diferit, problema evaluării diferitelor cate-
gorii de bunuri. Într-un mod se pune problema evaluării imobilizărilor
corporale, care trebuie evaluate după metoda analitică, individual, pe
fiecare fel de imobilizare în parte şi într-un alt mod se pune problema
evaluării activelor circulante materiale, la care se impune metoda
sintetică, ce presupune gruparea mijloacelor cu caracteristici asemănă-
toare şi estimarea lor o singură dată. Prin obiectul evaluării se înţelege
totalitatea elementelor supuse evaluării, de aceea trebuie delimitat în
timp şi spaţiu.
⇒ Principiul evaluării elementelor patrimoniale la un preţ
care să exprime valoarea lor reală, denumit şi principiul valorii
reale, conform căruia elementele patrimoniale se evaluează la valoa-
rea lor reală în vederea asigurării unui bilanţ real.
⇒ Principiul alegerii formei de evaluare corespunzătoare
scopului urmărit. Dacă scopul evaluării este numai de a determina
mărimea reală a patrimoniului se vor utiliza preţurile efective, iar dacă
scopul evaluării este urmărirea abaterilor preţurilor efective de la cele
standard, se impune utilizarea unor preţuri constante.
⇒ Principiul stabilităţii unităţii monetare. În contabilitate,
etalonul monetar ales ca unitate de măsură a elementelor patrimoniale
are un caracter instabil, determinat de variaţia puterii de cumpărare a
monedei şi a preţurilor. Pentru a depăşii această limită, moneda, ca
unitate de măsură a valorii, este considerată constantă. Pentru a dimi-
nua efectele inflaţiei asupra unităţii monetare, conturile anuale privind
situaţia patrimoniului şi rezultatele obţinute sunt ajustate cu efectele
inflaţiei, putând folosi două metode: metoda costului istoric retratat, în
funcţie de indicele inflaţiei şi metoda retratării conturilor, în funcţiei
de evaluarea actuală.
⇒ Principiul costului istoric constă în evaluarea elementelor
patrimoniale la costul de origine sau de intrare stabilit pe baza docu-
mentelor justificative. În practică, costul istoric nu este aplicat în
152
forma sa pură. Astfel, cu ocazia întocmirii bilanţului, pe baza datelor
inventarierii, se produc unele derogări de la acest principiu, cum ar fi:
9 imobilizările sunt evaluate în general la costul istoric diminuat
cu amortismentele calculate, iar în unele cazuri sunt reevaluate.
9 lichidităţile în devize, creanţele şi datoriile în valută se eva-
luează la cursul de schimb al valutei din ultima zi a anului etc.
⇒ Principiul prudenţei presupune ca la evaluarea elementelor
patrimoniale să se ţină seama de resursele, deprecierile şi pierderile
posibile de înregistrat ca urmare a activităţii desfăşurate. Deci nu se
admite supraevaluarea elementelor de activ şi veniturilor, respectiv
subevaluarea cheltuielilor şi elementelor de pasiv, ţinând cont de
deprecierile, riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea
activităţii exerciţiului curent sau anterior. În acest fel se evită riscul de
transfer în viitor a incertitudinilor prezente, susceptibile de a greva
patrimoniul şi rezultatele întreprinderii.
⇒ Principiul permanenţei metodelor presupune continuitate
în aplicarea normelor şi regulilor utilizate în tot cursul exerciţiului
financiar şi de la un exerciţiu la altul, pentru ca astfel să se asigure
compatibilitatea informaţiilor contabile.
5.2. Preţurile şi tarifele folosite în evaluarea contabilă

Sistemul de preţuri şi tarife folosit ca bază a evaluării patrimo-
niului are următoarea structură:
a) Preţurile producătorilor sunt preţurile formate din costul
complet (comercial) şi un profit cuvenit unităţii producătoare;
b) Preţurile de livrare (cu ridicată) sunt preţurile la care circulă
produsele unităţilor economice şi sunt formate din preţurile producă-
torului plus TVA deductibilă.
c) Preţurile cu amănuntul sunt preţurile cu care unităţile
comerciale vând produse consumatorilor şi sunt formate din preţurile
de livrare la care se adaugă adaosul comercial şi TVA colectată.
153
Structura acestor preţuri este redată în schema următoare:
Adaosul comercial
Costul Profitul
TVA
complet unităţii TVA
deductibilă Cheltuieli Profitul
(comercial) producătoare de unităţii colectată
circulaţie comerciale
Preţul producătorului
Preţul de livrare
Preţul cu amănuntul
Tabelul 5.2.1. Relaţiile de mărime dintre preţuri
d) Tarifele reprezintă contravaloarea serviciilor prestate de către

unităţile specializate către alte unităţi şi către populaţie. În sistemul de
gestiune al unităţilor economice din România preţurile de mai sus se
concretizează în funcţie de natura elementelor patrimoniale supuse
evaluării. Preţurile de decontare sunt preţurile folosite în evaluarea
produselor livrate, lucrărilor executate, sarcinilor prestate către terţi.
Preţurile de înregistrare se folosesc în evaluarea mijloacelor mate-
riale efectiv avansate sau consumate, atunci când necesităţile lucrărilor
de evidenţă şi calculaţie impun folosirea unui alt preţ decât cel efectiv.
În aceste condiţii, este necesară evidenţierea distinctă a abaterilor:
Preţul = Preţul de ± Abaterea

efectiv înregistrare
Evaluarea mărfurilor destinate exportului se face prin interme-

diul a două categorii principale de preţuri:
• Preţul extern de export este preţul stabilit cu partenerul
extern în momentul încheierii tranzacţiei comerciale şi care se stabi-
leşte, în general la nivelul preţului mondial din momentul tranzacţiei.
• Preţul intern de export este preţul în lei la care agenţii eco-
nomici cu activitate de cont exterior achită obligaţiile financiare faţă
de furnizorii interni de mărfuri.
154
Evaluarea mărfurilor importate se face prin intermediul a altor
două categorii de preţuri:
• Preţul intern de import este preţul cerut de unitatea patrimo-

nială importatoare, clienţilor din ţara mărfurilor importate.
• Preţul extern de import este preţul internaţional plătit de
agentul economic cu activitate de import pentru bunurile cumpărate de
pe piaţa mondială.
5.3. Formele de evaluare în contabilitate1

Evaluarea în contabilitate se diferenţiază în raport cu momentele
evaluării, cu natura elementelor patrimoniale şi a operaţiilor care mo-
difică masa patrimoniului.
Momentele evaluării sunt:
1. evaluarea la intrare sau la prima înregistrare;
2. evaluarea la data ieşirii din entitate;
3. evaluarea la inventariere;
4. evaluarea la închiderea exerciţiului financiar.
1. Evaluarea la intrare sau la prima înregistrare
La data intrării în patrimoniu bunurile se evaluează şi se înregis-

trează în contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoare conta-
bilă, care se stabileşte astfel:
a. bunurile reprezentând aport la capitalul social, la valoarea de
aport stabilită în urma evaluării efectuate potrivit legii, în funcţie de
preţul pieţei, utilitatea, starea şi amplasarea acestora;
b. bunurile obţinute cu titlu gratuit, la valoarea justă, stabilită în
funcţie de preţul pieţei, starea şi amplasarea acestora.
c. bunurile procurate cu titlu oneros, la valoarea de achiziţie,
denumită cost de achiziţie;
d. bunurile produse în entitate, la costul de producţie.
1
aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene,
155
De reţinut !
În cazurile menţionate la literele a şi b valoarea
de aport şi respectiv, valoarea justă se substituie costului de achiziţie.
In mod concret, valoarea contabilă de intrare se identifică cu:
a) costul de achiziţie pentru bunurile materiale (imobilizări cor-

porale şi stocuri) procurate cu titlu oneros (de plată), este format din:
- preţul de cumpărare (înscris în factura emisă de furnizor)
+ cheltuieli de transport–aprovizionare (costul cu mijloace de
transport, încărcare, descărcare, etc.);
+ cheltuieli de manipulare;
+ taxele nerecuperabile (taxele vamale, primele de asigurare,
accize);
+ alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei bunurilor
respective (conectarea la reţeaua de gaze ş.a.);
b) costul de producţie sau valoarea de producţie pentru bunu-
rile produse în unitatea patrimonială (clădiri construite cu forţe proprii
ş.a.) alcătuit din:
- costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor consu-
mabile
+ cheltuieli de producţie direct atribuibile bunului (ex.: salarii
directe acordate muncitorilor de bază);
c) costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor, precum şi
costul de producţie al imobilizărilor cuprind:
- cheltuielile directe aferente producţiei (materiale directe, ener-
gie consumată în scopuri tehnologice, manopera directă şi alte chel-
tuieli directe de producţie)
+ cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional
ca fiind legată de fabricaţia acestora.
Observaţie:
În costul de producţie poate fi inclusă o pro-
porţie rezonabilă din cota cheltuielilor indirecte de producţie,
repartizate raţional asupra produselor fabricate, lucrărilor executate şi
156
servicii prestate (cheltuieli privind regia de fabricaţie, cum sunt
amortizarea utilajelor, reparaţia utilajelor, combustibilul consumat
pentru scopuri tehnologice etc.), în măsura în care acestea sunt legate
de perioada de producţie. Exemplu: cheltuieli înregistrate 0,1 lei, iar
gradul de folosire a utilajului este 80%, în costul producţiei se include
0,08 lei.
Dobânda la capitalul împrumutat pentru finanţarea achiziţiei,
construcţiei sau producţiei de active cu ciclu lung de fabricaţie poate fi
inclusă în costurile de producţie, în măsura în care aceasta este legată
de perioada de producţie. În cazul includerii dobânzii în valoarea
activelor, aceasta trebuie prezentată în notele explicative.
Definiţie
Prin activ cu ciclu lung de fabricaţie se înţelege
un activ care solicită în mod necesar o perioadă substanţială de timp
pentru a fi gata în vederea utilizării sau pentru vânzare.
De reţinut !
Costuri care nu trebuie incluse în costul stocu-
rilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit:
ϕ pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie
înregistrate peste limitele normal admise;
ϕ cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste
costuri sunt necesare în procesul de producţie, anterior trecerii într-o
nouă faza de fabricaţie;
ϕ regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu partici-
pă la aducerea stocurilor în forma şi locul final;
ϕ costurile de desfacere.
Activele dobândite prin schimb cu alte active se înregistrează la
valoarea justă a activelor primite în schimb.
În cazul mijloacelor fixe costul iniţial include şi costurile
estimate pentru demontarea şi mutarea activului, respectiv costurile de
restaurare a amplasamentului la sfârşitul duratei de viaţă a acestuia.
157
Aceste costuri se reflectă prin constituirea unui provizion corespun-
zător. Costul de demontare şi mutare va fi înregistrat în contul de
profit şi pierdere de-a lungul vieţii mijlocului fix, prin includerea în
cheltuiala anuală cu amortizarea. Provizionul constituit trebuie utilizat
numai pentru scopul pentru care a fost iniţial recunoscut.
Costurile îndatorării, respectiv cheltuielile financiare cu dobân-
zile şi diferenţele de curs aferente dobânzii privind împrumuturile,
care sunt direct atribuibile achiziţiei, construcţiei sau producţiei unui
activ pe termen lung, pot fi capitalizate ca parte din costul acelui activ,
dacă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de IAS 23 şi de
Interpretarea SIC2-2, dacă se aplică tratamentul alternativ prevăzut de
acestea. Tratamentul alternativ permis de IAS 21 privind includerea
diferenţelor nefavorabile de curs valutar în valoarea contabilă a active-
lor aferente nu poate fi aplicat, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute de Interpretarea SIC – 11.
Diferenţele de schimb valutar provenind dintr-un împrumut de
finanţare care, în esenţă, este legat de investiţia netă a unei între-
prinderi de grup româneşti într-o entitate externă trebuie clasificate
drept capital propriu în situaţiile financiare ale întreprinderii, până la
cedarea investiţiei nete, dată la care ele trebuie recunoscute ca venituri
sau cheltuieli, în conformitate cu prevederile IAS 21.
Evaluarea iniţială a:
1. Activelor imobilizate: trebuie evaluate la costul de achiziţie

sau la costul de producţie. Costul de achiziţie sau costul de producţie
al activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economică
trebuie redus cu ajustările de valoare calculate pentru a amortiza
valoarea unor astfel de active, în mod sistematic de-a lungul duratelor
de utilizare economică. Imobilizările trebuie să facă obiectul ajustă-
rilor de valoare, indiferent dacă duratele lor de utilizare economică
sunt limitate sau nu, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică
valoare atribuibilă acestora la data bilanţului, dacă se estimează că
reducerea valorii acestora este permanentă.
2
SIC, conform abrevierii din limba engleză pentru Standing Interpre-
tations Committee.
158
– imobilizărilor necorporale: un activ necorporal se înregistrea-
ză iniţial la costul de achiziţie (care cuprinde preţul de cumpărare,
taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport şi aprovizionare şi alte
cheltuieli accesorii) sau de producţie. Un element necorporal raportat
drept cheltuială nu poate fi recunoscut ulterior ca parte din costul unui
activ necorporal;
– imobilizărilor corporale: o imobilizare corporală recunoscută
ca activ trebuie evaluată iniţial la costul său determinat potrivit regu-
lilor de evaluare din reglementările în vigoare, în funcţie de modali-
tatea de intrare în unitate;
– imobilizărilor financiare: imobilizările financiare recunoscu-
te ca active se evaluează la costul de achiziţie sau la valoarea
determinată prin contractul de dobândire a acestora;
2. Activelor circulante: activele circulante se înregistrează în
contabilitatea la costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz.
Ajustările de valoare se fac pentru activele circulante în vederea pre-
zentării acestora la cea mai mică valoare de piaţă sau, în circumstanţe
speciale, la o altă valoare minimă atribuibilă acestora la data bilanţului.
In plus faţă de categoriile de valori prezentate mai sus, în eva-
luarea la intrare mai intervin unele cazuri particulare. Astfel, pentru
titlurile de valoare – de participare, imobilizările, mobiliare, de
plasament – valoarea de achiziţie este egală cu preţul de cumpărare la
care acestea au fost dobândite. Cheltuielile fiscale şi accesoriile se
exclud, ele fiind înscrise direct în cheltuieli de exploatare ale exerci-
ţiului.
Creanţele şi datoriile se evaluează la valoarea nominală, egală
cu suma de lichidităţi sau echivalenţe de lichidităţi ce se vor încasa
sau plăti în schimbul lor.
In cazul cheltuielilor şi veniturilor, valoarea controlată este cea
asociată elementelor de activ şi pasiv cu care intră în corespondenţă.
Astfel cheltuielile sunt evaluate, după caz, ca o creştere a pasivului (în
cazul angajamentelor) sau o diminuare a activului (în cazul consumu-
rilor stocate). Veniturile sunt evaluate, după caz, în acelaşi timp ca o
creştere de activ (deci cu valoarea creanţei) sau lichidităţi în cazul
vânzărilor şi costul de producţie al stocurilor sau imobilizărilor, sau ca
o diminuare de pasiv.
159
Pentru bunurile intrate exprimate în monedă străină, valoa-
rea acestora este convertită în lei la cursul zilei când a avut loc operaţia.
Indiferent de forma sub care se prezintă, valoarea stabilită la
momentul primei recunoaşteri se numeşte valoare de intrare sau
valoare contabilă.
2. Evaluarea la data ieşirii din entitate (sau la a doua înregis-

trare)
La data ieşirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se

evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau contabilă.
Dacă bunurile similare de natura stocurilor sau titlurilor de va-
loare au valori de intrare diferite şi nu există posibilitatea identificării
valorii lor de intrare, evaluarea la ieşirea din patrimoniu se poate face
utilizând una din metodele:
a) costul mediu ponderat de intrare (C.M.P.);
b) preţul primului lot intrat (F.I.F.O) în ordinea cronologică a
epuizării loturilor (first in-first out);
c) preţul ultimului lot intrat (L.I.F.O.) în ordine invers cronolo-
gică a epuizării loturilor (last in-first out);
d) costul standard.
Metoda „costului mediu ponderat” (CMP) presupune calcula-
rea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor
elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei şi a costului
elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei.
Media poate fi calculată periodic sau după fiecare recepţie.
Potrivit metodei „primul intrat – primul ieşit” (FIFO), bunu-
rile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de
producţie al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile
ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie
al lotului următor, în ordine cronologică.
Potrivit metodei „ultimul intrat – primul ieşit” (LIFO), bunu-
rile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de
producţie al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile
ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie
al lotului anterior, în ordine cronologică.
160
Metoda costului standard constă în evaluarea şi înregistrarea
sferturilor la preţuri fixe, stabilite anterior, pe baza preţurilor medii ale
bunurilor respective, realizate în perioada precedentă, cu condiţia
evidenţierii distincte a diferenţei de preţ, faţă de costul de achiziţie sau
de producţie.
Alegerea uneia sau alteia dintre aceste metode se face în funcţie
de interesele economice, financiare sau fiscale ale unităţii patrimo-
niale. Într-o economie hiperinflaţionistă se recomandă utilizarea meto-
dei LIFO, deoarece ea asigură o estimare apropiată de realitatea
rezultatului obţinut.
Exemplu: Situaţia sortimentului de marfă se prezintă astfel :
Intrări 03 I 2004 …………. 5.000 Kg ……………. 500 lei

Intrări 15 I 2004 …………. 50.000 Kg …… x ……. 550 lei
Ieşiri 20 I 2004 …………. 35.000 Kg ……………. ? lei
Intrări 22 I 2004 …………. 40.000 Kg …… x ……. 600 lei
Ieşiri 24 I 2004 …………. 45.000 Kg ……………. ? lei
a) Evaluare CMP calculat la sfârşitul lunii:
5.000 Kg ⋅ 500lei + 50.000 Kg *550lei + 40.000 Kg * 600lei

CMP = = 568,42 lei
5.000 Kg + 50.000 Kg + 40.000 Kg
Valoarea de ieşire = (35.000 Kg+ 45.000 Kg) * 568,42 = 4.547 lei
b) Evaluare FIFO:
Prima ieşire: 5.000 Kg * 500 lei = 2.500.000

30.000 Kg * 550 lei = 16.500.000
35.000 Kg 19.000.000
A doua ieşire: 20.000 Kg (rămase din 50.000 Kg) * 550 lei = 11.000.000 lei
25.000 Kg * 600 lei = 15.000.000 lei
45.000 Kg 26.000.000 lei
161
c) Evaluarea LIFO:
Prima ieşire: 35.000 Kg * 600 lei = 21.0000.000 lei

A doua ieşire: 5.000 Kg * 600 lei = 3.000.000 lei
40.000 Kg * 550 lei = 22.000.000 lei
45.000 Kg 25.000.000 lei
3. Evaluarea la inventariere
Evaluarea la inventar are loc în momentul inventarierii elemen-

telor patrimoniale cel puţin o dată pe an, când se constată faptul exis-
tenţei valorii activelor şi pasivelor patrimoniului.
Valoare de inventar este valoarea atribuită elementelor patri-
moniale inventariate şi este stabilită în funcţie de utilitatea bunului în
economia întreprinderii, starea acestuia şi preţul pieţei. Pentru estima-
rea unei asemenea valori se utilizează referinţele şi tehnicile cele mai
adecvate cum sunt: preţurile de piaţă, baremele, mercurialele, indicii
specifici de preţuri. În cazul creanţelor şi datoriilor această valoare se
stabileşte în funcţie de valoarea lor probabilă de încasat, respectiv de
plată. În raport cu natura şi caracteristicile unor elemente patrimoniale,
valoarea de inventar capătă unele semnificaţii concrete.
Bazele de evaluare utilizate în instituţiile financiare includ
următoarele elemente:
a) Costul istoric. Activele sunt înregistrate la suma plătită în nu-
merar sau echivalent al numeralului sau la valoarea reală din momen-
tul cumpărării lor. Datoriile sunt înregistrate la valoarea echivalentelor
obţinute în schimbul obligaţiei sau la valoarea ce se aşteaptă să fie
plătită pentru a stinge datoriile.
b) Costul curent. Activele sunt înregistrate la valoarea în nume-
rar sau echivalent al numeralului care ar trebui plătit dacă acelaşi activ
sau unul asemănător ar fi achiziţionat în prezent. Datoriile sunt înre-
gistrate la valoarea neactualizată în numerar sau echivalent al
numeralului necesar pentru a deconta în prezent obligaţia.
c) Valoarea realizabilă. Activele sunt înregistrate la valoarea în
numerar sau echivalent al numeralului, care poate fi obţinută în
prezent prin vânzarea normală a activelor. Datoriile sunt înregistrate la
valoarea lor de decontare.
162
d) Valoarea actualizată. Activele sunt înregistrate la valoarea
actualizată a viitoarelor ieşiri nete de numerar, care urmează a fi
generate în derularea normală a activităţii întreprinderii. Datoriile sunt
înregistrate la valoarea actualizată a viitoarelor ieşiri de numerar, care
aşteaptă să fie necesare pentru a deconta datoriile, potrivit cursului
normal al afacerilor.
Baza de evaluare cel mai frecvent adoptată în elaborarea situaţii-
lor financiare este costul istoric. Acesta este, de obicei, combinat cu
alte baze de evaluare.
4. Evaluarea la închiderea exerciţiului financiar
La încheierea exerciţiului financiar, elementele de activ şi de

pasiv de natura datoriilor se evaluează şi se reflectă în situaţiile finan-
ciare anuale la valoarea de intrare, pusă de acord cu rezultatele inven-
tarierii.
În acest scop, valoarea de intrare se compară cu valoarea stabi-
lită pe baza inventarierii, denumită valoare de inventar.
Pentru elementele de activ diferenţele constatate în plus între
valoarea de inventar şi valoarea contabilă nu se înregistrează în con-
tabilitate, acestea menţinându-se la valoarea de intrare. Diferenţele
constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea contabilă
netă a elementelor de activ se înregistrează în contabilitate pe seama
unei amortizări suplimentare, în cazul activelor amortizabile pentru
care deprecierea este ireversibilă sau se efectuează o ajustare pentru
depreciere sau pierdere de valoare, atunci când deprecierea este rever-
sibilă, aceste elemente menţinându-se, de asemenea, la valoarea lor de
intrare.
Valorile mobiliare pe termen scurt se evaluează astfel:
9 cele admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată la valoa-
rea de cotaţie din ultima zi de tranzacţionare;
9 cele netranzacţionate la costul istoric mai puţin eventualele
ajustări pentru pierdere de valoare.
Valorile mobiliare pe termen lung se evaluează la costul isto-
ric mai puţin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.
163
Definiţie
Prin valoare contabilă netă se înţelege valoarea de

intrare, mai puţin amortizarea şi ajustările pentru depreciere sau pier-
dere de valoare, cumulate.
Pentru elementele de pasiv de natura datoriilor, diferenţele
constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea contabilă nu
se înregistrează în contabilitate, aceste elemente se menţin la o
valoare de intrare. Diferenţele constatate în plus se înregistrează în
contabilitate pe seama elementelor corespunzătoare de datorii.
Evaluarea la data bilanţului:
elementele monetare exprimate în valută (disponibilităţi şi

alte elemente asimilate, cum sunt acreditivele şi depozitele bancare,
creanţe şi datorii în valută) trebuie evaluate şi raportate utilizând
cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României şi valabil
la data încheierii exerciţiului financiar. Diferenţele de curs valutar,
favorabile sau nefavorabile, între cursul de la data înregistrării
creanţelor sau datoriilor în valută sau cursul la care au fost raportate în
situaţiile financiare anterioare şi cursul de schimb de la data încheierii
exerciţiului financiar, se înregistrează la venituri sau cheltuieli, după
caz;
pentru creanţele şi datoriile, exprimate în lei, a căror decon-
tare se face în funcţie de cursul unei valute, eventualele diferenţe
favorabile sau nefavorabile, care rezultă din evaluarea acestora se
înregistrează la venituri sau cheltuieli financiare, după caz. Determi-
narea diferenţelor de valoare se efectuează similar prevederilor pentru
elementele monetare exprimate în valută;
elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi
înregistrate la cost istoric (imobilizări, stocuri) trebuie raportate utili-
zându-se cursul de schimb de la data efectuării tranzacţiei;
elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi
înregistrate la valoarea justă trebuie raportate utilizându-se cursul de
schimb existent la data determinării valorilor respective;
164
Definiţie
Prin elemente monetare se înţeleg disponibilităţile
băneşti şi activele şi datoriile de primit respectiv de plătit în sume fixe
sau determinabile.
Evaluarea la data bilanţului a:
» imobilizărilor necorporale: Un activ necorporal trebuie

prezentat în bilanţ la cost de achiziţie, mai puţin amortizarea şi
provizioanele cumulate din depreciere. Reflectarea in contabilitatea a
imobilizărilor necorporale achiziţionate se efectuează pe baza facturi-
lor primite de la terţi şi a procesului verbal de recepţie. Dacă nu sunt
îndeplinite criteriile de recunoaştere, costurile respective se înregis-
trează în cheltuieli şi se recunosc în contul de profit şi pierdere;
» imobilizărilor corporale: O imobilizare corporală trebuie pre-
zentată în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin ajustările cumulate
de valoare;
» imobilizărilor financiare: Imobilizările financiare sunt pre-
zentate în bilanţ la valoarea de intrare mai puţin ajustările cumulate
pentru pierdere de valoare.
În ceea ce priveşte natura elementelor patrimoniale, se pot

diferenţia următoarele forme de evaluare:
a) evaluarea imobilizărilor corporale şi necorporale;
b) evaluarea stocurilor;
c) evaluarea titlurilor de valoare;
d) evaluarea creanţelor şi datoriilor în lei;
e) evaluarea valutei, creanţelor şi datoriilor în devize;
f) evaluarea lingourilor sau monedelor de aur sau argint;
g) evaluarea investiţiilor financiare;
h) evaluarea cheltuielilor şi veniturilor.
165
Natura operaţiilor care modifică masa patrimoniului impune
distincţii în cazurile:
– intrării prin achiziţie, prin producţie proprie, prin aport în
natură, cu titlu gratuit şi respectiv;
– ieşiri prin vânzare, consum şi cu titlu gratuit.
5.4. Reevaluarea în contabilitate

Pentru a asigura o informaţie reală şi corectă privind situaţia
patrimoniului, în condiţiile evoluţiei crescătoare a preţurilor, în
economie, periodic se procedează la reevaluarea activelor şi pasivelor.
Potrivit reglementărilor legii contabilităţii nr.82/1991, cu modi-
ficările şi completările ulterioare, reevaluarea se poate efectua numai
în baza unor dispoziţii legale emise de organele în drept.
Definiţie
Reevaluarea constă în modificarea şi substitu-
irea valorilor contabile de intrare ale elementelor patrimoniale cu noua
valoare actuală sau curentă.
Noua valoare stabilită în urma reevaluării poate fi egală cu
valoarea contabilă veche bazată pe costul istoric, înmulţită cu indicele
variaţiei preţurilor sau valoarea contabilă de intrare bazată pe costul
istoric, fiind înlocuită prin costul curent (valoarea actuală adaptată în
momentul reevaluării).
Pot face obiectul reevaluării elementele patrimoniale de activ
sub formă de imobilizări corporale şi financiare.
Plusvaloarea (creşterea de valoare) rezultată în urma reevaluării
unor elemente de activ se reflectă ca un element patrimonial de pasiv,
în cadrul capitalurilor proprii, mărind nivelul acestora, denumit
„Rezerve din reevaluare”.
Minusvaloarea (micşorarea de valoare) este tratată ca o cheltu-
ială, micşorând în mod corespunzător rezultatul.
Diferenţele de reevaluare îşi propagă efectele fie asupra capita-
lului social, fie asupra rezervelor unităţii conform dispoziţiilor legale.
166
PENTRU EXAMEN
CONCEPTE – CHEIE
evaluarea patrimoniului
reevaluarea patrimoniului
etalonul monetar
tarif, preţ
1. În ce constă evaluarea în contabilitate?
2. Care sunt momentele evaluării imobilizărilor?
3. Ce este reevaluarea?
4. Menţionaţi care sunt momentele în care are loc evaluarea
stocurilor?
5. La ce valori se face evaluarea împrumuturilor şi datoriilor pe
termen lung cu ocazia primei recunoaşteri în contabilitate?
6. În ce valori sunt înregistrate investiţiile financiare cu ocazia
primei recunoaşteri în contabilitate?
7. Cum se evaluează cheltuielile şi veniturile?
Teste grilă de autocontrol:
1. O întreprindere de vânzări cu amănuntul, exclusiv TVA,

are bunuri disponibile pentru vânzare în valoarea de 100 lei preţ
cu amănuntul şi 60 lei cost de cumpărare şi un stoc final în
valoare de 10 lei preţ cu amănuntul. Care este costul estimat al
bunurilor vândute:
167
a) 6 lei;
b) 10 lei;
c) 90 lei;
d) 54 lei;
e) 60 lei.
2. Costul istoric, ca bază de evaluare, are următoarele calităţi:
a) determinare obiectivă şi verificabilitate;
b) fiabilitate şi relevanţă;
c) realitate şi fiabilitate;
d) determinare obiectivă şi permanenţă în timp;
3. Dispuneţi de următoarele date privind stocurile de materii
prime: stoc iniţial 2.000 bucăţi a 0,05 lei/bucata; intrări 1.000
bucăţi a 0,08 lei/bucata; ieşiri 1.800 bucăţi. Care este valoarea
ieşirilor şi a stocului final, determinate după metodele: preţului
mediu (PM) şi FIFO:
PM FIFO
a) 100/80 68/112
b) 130/50 75/105
c) 120/60 82/98
d) 108/72 90/90
e) 100/80 80/100
4. O societate comercială care ţine evidenţa mărfurilor la
preţ de vânzare, inclusiv TVA şi care practică un adaos comercial
de 30 %, a vândut şi încasat mărfuri în sumă de 262 lei, preţ de
vânzare. Care este costul de achiziţie, adaosul comercial şi TVA
aferent acestei vânzări şi cum se înregistrează ieşirea din gestiune
a mărfurilor vândute:
a) 262,99 lei 607 = 371 262,99 lei
b) % = 371 262,99 lei
170,00 lei 607
51,00 lei 378
41,99 lei 4428
c) % = 371 262,99 lei
170,00 lei 607
51,00 lei 378
41,99 lei 4427
168
d) % = 371 262,99 lei
210,39 lei 607
52,60 lei 378
e) % = 371 262,99 lei
221,00 lei 607
41,99 lei 4428
5. Cu ocazia întocmirii bilanţului contabil, pentru elementele

de activ se reţine:
a) valoarea cea mai mare dintre valoarea contabilă de intrare şi
valoarea de inventar;
b) valoarea cea mai mică dintre valoarea contabilă de intrare şi
valoarea de inventar;
c) valoarea de inventar;
d) media celor două valori;
e) valoarea contabilă de intrare, deoarece elementele patrimo-
niale trebuie să figureze în bilanţ cu această valoare.
6. Care dintre valorile enumerate mai jos nu poate fi reţi-
nută ca bază de evaluare a elementelor în situaţiile financiare:
a) costul curent;
b) costul istoric;
c) valoarea realizabilă;
d) valoarea amortizabilă de intrare;
e) valoarea actualizată.
7. Dacă se utilizează valoarea realizabilă ca bază de evalua-
re, datoriile sunt înregistrate:
a) la valoarea actualizată a viitoarelor ieşiri de numerar care se
aşteaptă să fie necesare pentru a deconta datoriile potrivit cursului
normal al afacerilor;
b) la valoarea echivalentelor obţinute în schimbul obligaţiei;
c) la valoarea neactualizată în numerar sau echivalent al numera-
rului necesară în prezent pentru a deconta obligaţia;
d) la valoarea neactualizată în numerar sau echivalent al numera-
rului, care trebuie plătit pentru a achita datoriile potrivit cursului
normal al afacerilor;
169
e) la valoarea ce se aşteaptă să fie plătită în numerar sau echiva-
lent al numerarului pentru a stinge datoriile potrivit cursului normal al
afacerilor.
8. Dacă se utilizează costul istoric ca bază de evaluare, acti-
vele vor fi înregistrate la:
a) valoarea în numerar sau echivalent al numerarului care ar
trebui plătită dacă acelaşi activ sau unul asemănător ar fi achiziţionat
în prezent;
b) suma plătită în numerar sau echivalent al numerarului sau la
valoarea justă din momentul cumpărării lor;
c) valoarea în numerar sau echivalent al numerarului care poate
fi obţinută în prezent prin vânzarea normală a activelor;
d) valoarea actualizată a viitoarelor intrări nete de numerar care
urmează a fi generate în derularea normală a activităţii întreprinderii;
e) valoarea în numerar sau echivalent al numerarului care ar
trebui plătită dacă acelaşi activ sau unul asemănător ar fi achiziţionat
în viitor.
9. Când se aplică criteriul „cea mai mică valoare dintre cost
şi valoarea realizabilă netă”, termenul de valoare realizabilă netă
semnifică:
a) preţul stabilit contractual mai puţin deteriorările fizice;
b) costul iniţial mai puţin deteriorările fizice;
c) preţul de vânzare estimat ce ar putea fi obţinut pe parcursul
desfăşurării normale a activităţii, mai puţin costurile estimate pentru
finalizarea bunului şi a costurilor necesare vânzării;
d) costul de înlocuire minus costul vânzărilor;
e) preţul de vânzare estimat că ar putea fi obţinut pe parcursul
desfăşurării normale a activităţii.
10. Care din afirmaţiile de mai jos privind evaluarea la data
intrării în întreprindere nu este corectă:
a) activele dobândite prin schimb cu alte active sunt evaluate la
valoarea de utilizare a activelor primite în schimb;
b) bunurile reprezentând aportul la capitalul social sunt evaluate
la valoarea actuală;
c) bunurile obţinute cu titlu gratuit sunt evaluate la valoarea de
utilitate;
170
d) bunurile obţinute cu titlu oneros sunt evaluate la valoarea de
achiziţie;
e) bunurile produse în întreprindere sunt evaluate la costul de
producţie.
Probleme rezolvate:
Problema nr. 1
Situaţiile stocurilor unui agent economic se prezintă astfel:
1.03 – Stoc iniţial 50 buc. × 2 lei /bucata.
5.03 – Intrări 30 buc. × 3 lei/bucata.
8.03 – Ieşiri 70 bucata.
16.03 – Intrări 20 buc. × 4 lei/bucata.
28.03 – Ieşiri 23 bucata.
Precizaţi care este valoarea ieşirilor din data de 28.03. şi valoa-
rea stocului final folosind procedeele:
a) FIFO (primul intrat – primul ieşit)
b) LIFO (ultimul intrat – primul ieşit)
c) Costul mediu ponderat (CMP).
Rezolvare:
a) Metoda FIFO:
¾ Valoarea ieşirilor din data de 8.03: 50 buc. × 2 lei + 20 buc. ×
3 lei) = 160 lei
Stocul rămas este format din: 10 buc. × 3 lei
20 buc. × 4 lei
¾ Valoarea ieşirilor din data de 28.03: 10 buc. × 3 lei + 13 buc.
× 4 lei) = 82 lei
¾ Valoarea stocului final : 7 buc. × 4 lei = 28 lei
b) Metoda LIFO:
¾ Valorile ieşirilor din 8.03: 30 buc. × 3 lei + 40 buc. × 2 lei =
= 90 lei + 80 lei = 170 lei
Stocul rămas este format din: 10 buc. X 2 lei
¾ Valoarea ieşirilor din 28.03: 20 buc. × 4 lei + 3 buc. × 2 lei =
= 80 lei + 6 lei = 86 lei
171
¾ Valoarea stocului final: 7 buc. × 2 lei = 14 lei
c) Metoda Costului mediu ponderat (CMP):
(50 buc.x 2 lei ) + (30 buc.x 3 lei ) + ( 20 buc.x 4 lei )
= 2,7 lei / buc.
50 buc. + 30 buc. + 20 buc.
¾ Valoarea ieşirilor din 28.03 – 23 buc. × 2,7 lei /buc. = 62,1 lei
¾ Valoarea stocului final – 7 buc. × 2,7 lei/ buc. 18,9 lei
Problema nr. 2
Un agent economic achiziţionează în anul N un stoc de materiale
la preţ de cumpărare 1 leu, cheltuieli de transport 0,1 lei. La sfârşitul
anului N, valoarea de inventar a stocurilor se ridică la 0,6 lei, iar la
sfârşitul anului N+1 la valoarea de 0,4 lei.
Precizaţi cu ce valori apar stocurile în bilanţ la sfârşitul exerci-
ţiului N şi respectiv N+1.
Rezolvare:
La sfârşitul exerciţiului N se compară valoarea de inventar cu
valoarea contabilă de intrare.
În acest caz valoarea contabilă de intrare este costul de achiziţie
format din preţul de cumpărare plus cheltuielile de transport, adică:
Valoarea contabilă de intrare:
1 + 0,1 = 1,1 lei
La sfârşitul anului N, valoarea de inventar de 0,6 lei este mai
mică decât valoarea contabilă de intrare de 1,1 lei, de unde necesitatea
unei ajustări de 0,5 lei.
Prin urmare stocurile figurează în bilanţ cu valoarea netă conta-
bilă egală cu valoarea contabilă de intrare minus ajustarea pentru de-
preciere, adică:
Valoarea netă contabilă = 1,1 lei – 0,5 lei = 0,6 lei
Sau se alege dintre valoarea de inventar şi valoarea contabilă de
intrare valoarea cea mai mică, adică 0,6 lei.
La sfârşitul anului N+1, vom compara iar valoarea de inventar
de 0,4 lei cu valoarea contabilă de intrare 1,1 lei şi o vom alege pe cea
mai mică, deci stocurile apar în bilanţ la valoarea de 0,4 lei.
172
Problema nr. 3
O societate comercială achiziţionează mărfuri din import:
Preţ de intrare în ţară 1.750 lei

Taxe vamale achitate în vamă 175 lei
Comision vamal 6,5 lei
TVA achitată în vamă 332,5 lei
Cheltuieli de transport 19,5 lei
Cheltuieli de ambalare şi manipulare 68 lei
Societatea a primit şi o reducere comercială de 175 lei. Să se
calculeze costul de achiziţie al mărfii.
Costul de achiziţie = preţ de intrare în ţară + taxe vamale achita-

te în vamă + comision vamal + cheltuieli de transport + cheltuieli de
ambalare şi manipulare – reducerea comercială = 1.750 + 175 + 6,5 +
19,5 + 68 – 175 = 1.844 lei
Problema nr. 4
O societate comercială vinde genţi de piele. Preţul de vânzare
este de 600 lei. Costul cu evaluarea este 3 lei. Costul vânzării efective
este de 1 leu. Să se calculeze valoarea realizabilă netă.
Valoarea realizabilă netă = preţul de vânzare – (costul cu eva-
luarea + costul vânzării efective) = 600 – (3+1) = 596 lei.

1. O societate comercială achiziţionează şi dă în consum materii
prime potrivit următoarelor date:
Sold iniţial – 3.000 kg – 10 lei/kg
– intrare 2.05 – 2.500 kg – 10,5 lei/kg
– ieşire 3.05 – 1.800 kg
– ieşire 8.05 – 2.000 kg
– intrare 12.05 – 5.000 kg – 11,57 lei/kg
– ieşire 15.05 – 5.500 kg
– intrare 18.05 – 3.200 kg – 12,18 lei/kg
– ieşire 20.05 – 4.000 kg
– intrare 23.05 – 7.000 kg – 11,975 lei/kg
– ieşire 25.05 – 3.170 kg
– ieşire 28.05 – 2.230 kg
173
– intrare 28.05 – 1.000 kg – 12,55 lei/kg
– ieşire 29.05 – 1.500 kg
– ieşire 30.05 – 1.100 kg.
Folosind metodele CMP, FIFO, LIFO determinaţi stocul final la sfâr-
itul lunii.
2. O societate comercială se hotărăşte să achiziţioneze un stoc de

mărfuri de la societatea MARCUS. În vederea achiziţiei ea trimite un
TIR. Cheltuielile de transport la ducere ridicându-se la 150 lei. Preţul
de cumpărare al stocului de mărfuri este de 1.125 lei, iar cheltuielile
aferente încărcării acestora în TIR, se ridică la 250 lei. Mărfurile sunt
asigurate pe parcursul transportului, prima de asigurare fiind de 200
lei. Cheltuielile de transport la întoarcere sunt de 250 lei, iar cheltu-
elile efectuate cu descărcarea mărfurilor sosite la destinaţie sunt în
valoare de 600 lei. Datorită unor defecte de calitate se acordă un rabat
de 100 lei. Salariul şoferului care transportă marfa se ridică la 300 lei.
Care este costul de achiziţie al stocurilor de mărfuri?
3. La o societate comercială se cumpără un mijloc fix în valoare
de 540 lei, cu durata normală de utilizarea 5 ani, iar data punerii în
funcţiune 21.11.200N. Care este suma amortizării de înregistrat în
anul N, calculată în conformitate cu metodele: liniară, degresivă,
accelerată?
4. O societate comercială are în stoc la 1.12.200N, 300 bucăţi
mărfuri a 6 lei/buc. Pe data de 12.12.200N ea achiziţionează 200 bucă-
i mărfuri a 7,5 lei/buc., iar pe data de 30.12.200N încă 500 bucăţi
mărfuri a 8,5 lei/buc. are este valoarea de inventar a stocurilor la
sfârşitul anului?
5. O societate comercială îşi construieşte în regie proprie o
clădire, pe care o termină în 2 ani. Consumul de materii prime este de
1 leu, consumul de materiale consumabile este de 0,55 lei, salariile
datorate 30 lei, energia electrică consumată 0,78 lei, amortizarea
mijloacelor fixe din dotare 0,45 lei, gradul de folosire a activităţii
80%. În perioada construcţiei societatea a contactat un credit de 5 lei,
rata dobânzii 35%. Care este costul de producţie?
174
MOTTO
„O strategie eficientă în studiul contabilităţii

este de a invăţa alte persoane aceste deprinderi
de evidenţă, înregistrare, calcul şi control.”
176
Capitolul 6
ANALIZA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI DE CONTURI:

ÎNREGISTRĂRI ŞI RAPORTĂRI
Cuprins:
6.1. Actualizarea conturilor în vederea întocmirii şi prezentării

situaţiilor financiare
6.2. Clasa conturilor de bilanţ: definire, structuri, documente pri-
mare utilizate, tranzacţii
6.2.1. Conturile de capitaluri
6.2.2. Conturile de active imobilizate
6.2.3. Conturile de stocuri şi producţie în curs de execuţie
6.2.4. Conturile de terţi
6.2.5. Conturile de trezorerie
6.2.6. Conturile de regularizare şi delimitative
6.2.7. Conturile rectificative
6.3. Clasa conturilor de rezultate: definire, recunoaştere, clasifi-
care, tranzacţie
6.3.1. Conturile de venituri
6.3.2. Conturile de cheltuieli
6.3.3. Contul de „Profit şi pierdere”
Pentru examen:
Concepte-cheie
177

toarele probleme:
• prezentarea modului de pregătire a conturilor în vederea

întocmirii şi prezentării situaţiilor financiare
• descrierea conturilor de bilanţ
• descrierea conturilor de rezultate
6.1. Actualizarea conturilor în vederea întocmirii şi prezen-

tării situaţiilor financiare
Dintre procedeele specifice metodei contabilităţii, contul şi
dubla înregistrare ocupă locul cel mai reprezentativ, întrucât reflectă
particularităţile contabilităţii care constau în urmărirea existenţei şi
mişcării elementelor patrimoniului întreprinderilor, respectiv a capita-
lului acestora, în toate fazele circuitului economic (aprovizionare,
producţie, desfacere), sub dublul lor aspect şi anume: pe de o parte, al
utilităţii şi al funcţionalităţii, respectiv al destinaţiei lor economice, ca
bunuri economice, iar pe de altă parte, din punct de vedere al rapor-
turilor de proprietate în cadrul cărora se dobândeşte capitalul, ca surse
de finanţare. Concomitent cu aceasta, contabilitatea prin intermediul
contului reflectă şi fazele de transformare a mijloacelor economice,
aflate în mişcare, adică procesele economice, precum şi rezultatele
financiare ale acestor mişcări şi transformări.
Necesitatea reflectării tuturor elementelor patrimoniale impune
deschiderea în contabilitate a câte unui cont distinct pentru fiecare
dintre ele.
Pentru a înregistra o operaţie economică sau financiară în con-
turi trebuie cunoscut mai întâi conţinutul economic al operaţiei
respective şi, apoi, în funcţie de aceasta, se deduce modul cum se
înregistrează, respectiv care din conturile care intervin se debitează şi
care se creditează.
178
Tipologia operaţiilor economice şi financiare va fi determinată
de structurile de conturi delimitate prin planul de conturi general.
Pentru a evita eventualele repetări de înregistrări, anumite tipuri de
operaţii sunt prezentate o singură dată în acea structură unde este posi-
bilă rezolvarea ei în forma cea mai completă. De asemenea, înregis-
trările vor fi redactate sub formă de articole contabile, exemplificate
numai în cazurile în care rezolvarea cere o asemenea manieră.
Înregistrarea contabilă proprie contului şi sistemului de conturi
se derulează conform următoarei scheme:
6.2. Clasa conturilor de bilanţ: definire, structuri, documen-

te primare utilizate, tranzacţii
Conturile de bilanţ evidenţiază elementele patrimoniale de activ
şi de pasiv reprezentate în bilanţ. Ele asigură informaţia de reflectare
şi control privind existenţa şi mişcarea imobilizărilor, stocurilor,
creanţelor, disponibilităţilor, capitalurilor şi datoriilor întreprinderii.
Prin soldurile lor debitoare şi creditoare, după caz, furnizează informa-
ţia privind situaţia activelor şi pasivelor înregistrate în bilanţ la un
moment dat.
Întrucât conturile de situaţie se regăsesc în cadrul activului şi
pasivului bilanţului, prin structura lor se identifică cu poziţiile bilanţiere.
Astfel, schema conturilor de bilanţ se prezintă astfel:
conturi de capitaluri;
conturi de active imobilizate;
conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie;
conturi de terţi;
conturi de trezorerie;
conturi de regularizare;
conturi rectificative.
Pornind de la funcţia lor contabilă (aşa cum s-a arătat la
capitolul 3) sau modul de comportare pentru înregistrarea operaţiilor
economice şi financiare, conturile de bilanţ se diferenţiază în:
179
¾ conturi de activ;
¾ conturi de pasiv;
¾ conturi de activ-pasiv (bifuncţionale).
Apariţia lor în bilanţ este condiţionată de existenţa soldului final
(la sfârşitul perioadei de raportare), iar plasarea în ACTIV sau în
PASIV este dependentă de felul soldului final, astfel încât cele cu sold
final debitor aparţin activului, iar cele cu sold final creditor aparţin
pasivului.
Gruparea lor în cadrul activului şi în cadrul pasivului se realizea-
ză corespunzător structurilor informaţionale de bilanţ privind situaţia
patrimoniului.
6.2.1. Conturile de capitaluri

Prin conţinutul lor, conturile din această grupă evidenţiază
resursele de finanţare stabile aflate la dispoziţia întreprinderii pe o
perioadă mai mare de un an. O asemenea trăsătură le defineşte drept
conturi de capitaluri permanente.
CAPITALUL CAPITALUL CAPITALUL

= +
PERMANENT PROPRIU STRĂIN
DATORII PE
CAPITALUL CAPITALUL
= + PROVIZIOANE + TERMEN
PERMANENT PROPRIU
LUNG
De reţinut !
Capitalurile se constituie la înfiinţarea între-
prinderii, se majorează sau micşorează pe parcursul desfăşurării
activităţii şi se lichidează la încetarea activităţii.
Iniţial capitalul propriu se formează din aporturi la societate
aduse de către acţionari/asociaţi. Aportul reprezintă valoarea pe care
aceştia se angajează să o aducă la societate şi este de două feluri: in
natură şi in bani.
180
Definiţie
Acţiunile sunt acte, hârtii de valoare care dau dreptul

altor persoane fizice sau juridice de a participa la formarea capitalului
unei societăţi comerciale.
Persoanele care se angajează să contribuie la constituirea capita-
lului unei societăţi comerciale şi să cumpere acţiunile acestora se
numesc acţionari. Proprietarii acţiunilor primesc anual o cotă parte
din profitul societăţii sub formă de dividend, după închiderea exerci-
ţiului financiar, nivelul acestuia fiind stabilit de AGA. După emisiunea
lor, acţiunile pot fi vândute/cumpărate prin operaţiuni de plasament şi
speculaţii.
Operaţiunile de plasament au loc atunci când o anumită per-
soană fizică sau juridică plasează (investeşte) o anumită sumă de bani
în acţiuni pe o anumită perioadă de timp în scopul obţinerii, anual, a
unui dividend.
Operaţiunile de speculaţii au loc atunci când acţiunile sunt
cumpărate pentru a fi revândute cu scopul de a obţine un avantaj ime-
diat din diferenţa de preţ de vânzare (mai mare) şi cel de cumpărare
(mai mic). Vânzarea/ cumpărarea se face prin bursa de valori ce
stabileşte valoarea reală în funcţie de cerere sau ofertă. Valoarea reală
poate fi mai mare decât valoarea nominală a acţiunilor, diferenţa din-
tre acestea purtând denumirea de primă de emisiune, sau mai mică
decât valoarea nominală, diferenţa in minus purtând denumirea de
diferenţă de emisiune.
Cu ocazia înfiinţării unei societăţi comerciale şi a constituirii
capitalului social au loc o serie de operaţiuni:
1. efectuarea cheltuielilor de constituire;
2. emisiunea;
3. subscrierea acţiunilor (depunerea, aportul) capitalului social.
Emisiunea şi lansarea acestora pentru subscriere se face pe baza

prospectului de emisiune. O societate se poate constitui numai dacă
întregul capital al ei a fost subscris.
După conţinutul economic conturile de capitaluri sunt conturi
de surse proprii de finanţare.
181
După funcţia contabilă sunt conturi de pasiv.
Încep să funcţioneze prin a se credita. Se creditează cu exis-
tentul iniţial şi cu majorările de pasiv (la constituirea resurselor).
Se debitează cu micşorările de pasiv (la consumarea resurselor),
iar soldul final creditor reflectă resursele neutilizate încă (existente).
Soldul final este creditor şi reprezintă mărimea valorică a capi-
talurilor proprii.
În raport cu modul lor de constituire financiară, conturile de
capitaluri se diferenţiază în:
a) conturile de capitaluri proprii;
b) conturile de provizioane;
c) conturile de datorii pe termen lung.
a) Conturile de capitaluri proprii

Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în
activele întreprinderii după deducerea tuturor datoriilor acesteia.
În această subgrupă intră toate conturile care evidenţiază sursele
proprii de finanţare permanentă, concretizate prin:
aportul proprietarilor (acţionari şi asociaţi) la capitalul socie-
tăţii cu ocazia constituirii întreprinderii, ca şi pe parcursul desfăşurării
activităţii acesteia;
rezultatul obţinut sub formă de profit din activitatea desfăşura-
tă şi alte elemente de capitaluri proprii (subvenţii de la buget, rezerve etc.)
mişcarea capitalurilor proprii.
Conturile din această subgrupă au funcţie contabilă de pasiv.
Se creditează la constituirea capitalurilor proprii prin aportul în
natură sau/şi în bani al proprietarilor ca investitori, prin capitalizarea
propriilor rezultate, prin subvenţii de la buget şi din alte surse, prin
autofinanţare pe seama cheltuielilor, prin operaţiile interne de transfor-
mare a unor structuri de capitaluri proprii în alte structuri şi prin
transformarea obligaţiunilor în acţiuni.
Se debitează cu micşorarea capitalurilor proprii, prin rambur-
sarea capitalului social către asociaţi, prin acoperirea pierderilor din
capitalurile proprii, prin transformarea subvenţiilor în venituri cu oca-
zia amortizării sau realizării activelor subvenţionate şi prin operaţiile
interne de transformare a unor capitaluri în alte structuri.
182
Soldul conturilor este creditor şi evidenţiază capitalurile pro-
prii delimitate ca surse permanente sau cu durata mai mare de un an
pentru finanţarea activelor. Prin soldul lor furnizează informaţia de
completare a bilanţului contabil, iar prin rulajele creditoare şi debi-
toare informaţia necesară pentru întocmirea anexelor de bilanţ.
Pentru prezentarea mecanismului de funcţionare a conturilor de
capitaluri proprii prezentăm contul 101 „Capital”:
D 101 „Capital” (P) C

Capital retras de acţionari sau Capital social subscris de acţionari
asociaţi (corespunde cu creditul sau asociaţi, în natură şi/sau bani
contului 456 „Decontări cu (corespunde cu debitul contului
acţionarii/asociaţii privind 456 „Decontări cu
capitalul”) acţionarii/asociaţii privind
capitalul”)
Pierderile realizate în exerciţiile
financiare anterioare şi după Rezerve destinate măririi
închiderea exerciţiului financiar capitalului social (corespunde cu
curent care reduc capitalul social debitul contului 106 „Rezerve”)
(corespunde cu creditul contului 117
„Rezultatul reportat” sau 121 Prime legate de capital destinate
„Profit şi pierdere”) majorării capitalului (corespunde
cu debitul contului 104 „Prime
legate de capital”)
Profitul net realizat în exerciţiile

precedente destinat măririi
capitalului social (corespunde cu
debitul contului 117 „Rezultatul
reportat”)
Sold creditor: capital social
subscris vărsat şi cel nevărsat
Legendă: D = debit; C = credit; P = pasiv
După conţinutul economic este un cont de surse proprii.
183
Tranzacţii:
1. O societate comercială pe acţiuni înregistrează subscrierea

capitalului social format din valoarea totală de 160 lei a acţiunilor.
Tranzacţia determină o creştere a creanţelor asupra acţionari-
lor (+A), reflectată în debitul contului 456 „Decontări cu acţiona-
rii/asociaţii privind capitalul” şi concomitent constituirea capitalului
social (+P) evidenţiată în creditul contului 101 „Capital” prin urmă-
toarea formulă contabilă:
„Decontări cu acţionarii/
456 = 101 „Capital” 160 lei
asociaţii privind capitalul”
2. Se varsă în contul de la bancă valoarea acţiunilor subscrise.

Tranzacţia determină o creştere a disponibilului bănesc din
contul de la bancă (+A), care se înregistrează în debitul contului 512
„Conturi curente la bănci” şi concomitent o micşorare a creanţei
asupra acţionarilor (-A), reflectată în creditul contului 456 „Decon-
tări cu acţionarii/asociaţii privind capitalul”:
„Decontări cu acţionarii/
512 „Conturi curente la bănci” = 456 asociaţii privind
capitalul” 160 lei
Observaţie:
În practică, nu întotdeauna capitalul subscris
este vărsat în momentul promisiunii. Pentru a diferenţia cele două stări
în care se află capitalul social subscris vărsat şi cel nevărsat se
creditează conturi distincte, respectiv 1011 „Capital subscris nevărsat”
şi 1012 „Capital subscris vărsat”.
184
3. La sfârşitul exerciţiului financiar N societatea ANA are un
profitul brut de 1.500 lei. Se constituie rezerva legală de 5%, pentru
acoperirea unor pierderi.
Tranzacţia produce o creştere a rezervelor legale (+P), care se
înregistrează în creditul contului 1061 „Rezerve legale” şi o creştere
a repartizării profitului (+A), care se înregistrează în debitul contului
129 „Repartizarea profitului”, astfel:
129 „Repartizarea profitului” = 1061 „Rezerve legale” 75 lei
4. AGA hotărăşte rambursarea către acţionari a unei părţi din

acţiuni, în sumă de 25 lei, plata făcându-se prin contul de la bancă.
Tranzacţia produce o reducere a capitalului social subscris (-P),
care se înregistrează în debitul contului 101„Capital” şi o creare a
datoriei faţă de acţionari (+P), înregistrată în creditul contului 456
„Decontări cu acţionarii/ asociaţii privind capitalul”:
„Decontări cu acţionarii/asociaţii
101 „Capital” = 456
privind capitalul” 25 lei
– la achitarea obligaţiei din rambursare, se face înregistrarea:
„Decontări cu acţionarii/ „Conturi curente

456 = 512 25 lei
asociaţii privind capitalul” la bănci”
5. Se încorporează rezerve în capitalul social, pentru valoarea

de 20 lei.
Tranzacţia produce o creştere a capitalului social (+P), înregis-
trată în creditul contului 101 „Capital” şi o micşorare a rezervei (-P),
reflectată în debitul contului 106 „Rezerve”:
106 „Rezerve” = 101 „Capital” 20 lei
185
b) Conturile de provizioane
Conturile din această grupă evidenţiază provizioanele constituie

la finele exerciţiului pentru finanţarea pierderilor şi a cheltuielilor a
căror ocazionare este incertă (probabilă) sau care devin exigibile
(realizabile) în perioadele următoare.
Conturile de provizioane pentru riscuri şi cheltuieli au funcţia
contabilă de pasiv.
Se creditează cu provizioanele constituite pe seama cheltuielilor.
Se debitează cu reluarea provizioanelor la finele fiecărui exer-
ciţiu, când provizionul trebuie diminuat sau anulat, respectiv devine
total sau parţial fără obiect sau când are loc realizarea riscului sau
cheltuiala devine exigibilă. Diminuarea sau anularea provizioanelor se
face prin creditul conturilor de venituri.
Soldul final este creditor şi reprezintă provizioanele pentru ris-
curi şi cheltuieli constituite ca sursă de finanţare cu caracter perma-
nent sau mai mare de un an.
Mecanismul de funcţionare a conturilor de provizioane se pre-
zintă astfel:
D 15 „Provizioane” (P) C
Diminuarea sau anularea provizioanelor Valoarea provizioanelor
pentru riscuri şi cheltuieli care privesc constituite pentru riscuri şi
activitatea de exploatare, activitatea cheltuieli privind activitatea
financiară şi operaţiile extraordinare. financiară şi operaţiile
(corespunde cu creditul conturilor din extraordinare (corespunde cu
clasa 78 „Venituri din provizioane şi debitul conturilor 68
ajustarea la inflaţie”) „Cheltuieli cu amortizările de
provizioane şi ajustarea la
inflaţie”)
Sold creditor: provizioanele
constituite
186
Tranzacţii:
1. Se constituie, în exerciţiul N, un provizion pentru amenzile şi

penalităţile probabile de plătit în exerciţiul N+1, în valoare de 56 lei.
Tranzacţia determină o creştere a cheltuielilor privind provizio-
anele pentru riscuri şi cheltuieli (+A), înregistrată în debitul contului
681 „Cheltuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele şi
ajustările pentru depreciere” şi totodată o constituire a provizi-
oanelor ca sursă de finanţare (+P), reflectă în creditul contului 151
„Provizioane”. Formula contabilă este:
681 „Cheltuieli de exploatare privind

amortizările, provizioanele şi ajustările = 151„Provizioane” 56 lei
pentru depreciere”
Observaţie:
Prin închiderea contului 681 „Cheltuieli de exploa-
tare privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere”
prin contul 121 „Profit şi pierdere” efectul acestor cheltuieli este preluat
de rezultatul exerciţiului N, când s-a produs angajarea lor.
2. În exerciţiul N+1 amenzile şi penalităţile în sumă de 56 lei se

plătesc din contul de la bancă.
Tranzacţia determină o creştere a cheltuielilor extraordinare
privind amenzile şi penalităţile (+A), reflectată în debitul contului 658
„Alte cheltuieli de exploatare” şi concomitent o micşorare a disponi-
bilului bănesc din contul de la bancă (-A), înregistrată în creditul
contului 512 „Conturi curente la bănci”, astfel:
512 „Conturi curente la bănci”

658 „Alte cheltuieli de exploatare” =
56 lei
187
3. Simultan cu cheltuielile devenite exigibile, provizionul devine
fără obiect şi el se diminuează prin virare la venituri.
Tranzacţia se înregistrează în debitul contului 151 „Provizio-
ane” şi în creditul contului 781 „Venituri din provizioane şi ajustări
pentru depreciere privind activitatea de exploatare”, prin următoarea
formulă contabilă:
„Venituri din provizioane şi ajustări

151„Provizioane” = 781 pentru depreciere privind activitatea
de exploatare” 56 lei
c) Conturile de datorii pe termen lung sau capitalul străin
Capitalul străin este partea din capital care provine de la terţe

persoane în raport cu întreprinderea şi care este rambursabil la un
anumit termen, ce poate fi lung sau scurt.
Aceste conturi înregistrează resursele financiare străine, furni-
zate pe termen lung de către terţe persoane. În raport cu întreprin-
derea, sunt considerate pe termen lung dacă durata de finanţare este
mai mare de un an de la data bilanţului.
Datoriile pe termen mediu şi lung se identifică cu:
împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni;
creditele bancare pe termen lung;
datoriile legate de participarea în cadrul întreprinderilor în
participaţie sau asociative;
datoriile privind concesiunile şi locaţiile de gestiune;
alte împrumuturi şi datorii asimilate;
dobânzile aferente datoriilor pe termen lung şi mediu.
Datoriile fiind elemente de pasiv, conturile asociate au funcţia

contabilă de pasiv.
Se creditează cu datoriile create de terţi.
Se debitează la decontarea datoriilor.
Soldul este creditor şi reprezintă datoriile în curs de decontare.
188
Tranzacţii:
1. O societate vinde 5.000 obligaţiuni, valoarea nominală a unei

obligaţiuni este de 0.7 lei/buc., iar preţul de emisie este tot de 0.7 lei/buc.
Valoarea nominală a împrumutului = 5.000 obligaţiuni * 0.7 lei/buc.
= 3.500 lei
Tranzacţia determină o creştere a obligaţiei privind împrumutul
subscris (+P), care se înregistrează în creditul contului 161
„Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni” şi concomitent o creştere
la valoarea de emisie a creanţei asupra persoanelor care au subscris
obligaţiunile (+A), reflectată în debitul contului 461 „Debitori diverşi”:
161 „Împrumuturi din emisiuni de

461 „Debitori diverşi” =
obligaţiuni” 3.500 lei
2. Se încasează integral, în numerar, prin depunerea directă în

contul de la bancă, valoarea obligaţiunilor emise.
Tranzacţia are ca efect o creştere a disponibilităţilor din cotul
de la bancă (+A), înregistrată în debitul contului 512 „Conturi
curente la bănci” şi totodată o micşorare a creanţei asupra
debitorului (-A), reflectată în creditul contului 461 „Debitori diverşi”,
prin următoarea formulă contabilă:
512 „Conturi curente la bănci” = 461 „Debitori diverşi” 3500 lei
3. Dobânda datorată la împrumutul din emisiunea de obligaţiuni

este de 23%.
Dobânda anuală = 3500 lei * 23% = 805 lei
Tranzacţia determină o creştere a cheltuielilor cu dobânda
(+A), care se înregistrează în debitul contului 666 „Cheltuieli privind
dobânzile” şi concomitent o creştere a datoriei din dobânzi (+P),
înregistrată în creditul contului 168 „Dobânzi aferente împrumutu-
rilor şi datoriilor asimilate”:
666 „Cheltuieli privind 168„Dobânzi aferente împrumuturilor

dobânzile” = şi datoriilor asimilate” 805 lei
189
Observaţie:
La achitarea obligaţiei din dobândă se debitează
contul 168 „Dobânzi aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate”
şi se creditează contul 512 „Conturi curente la bănci”. Cele două
operaţii de mai sus se repetă în fiecare an până la expirarea duratei
de rambursare a creditului din emisiunea de obligaţiuni.
4. Tranzacţia privind rambursarea împrumutului determină o

micşorare a datoriei (-P), înregistrată în debitul contului 162 „Împru-
muturi din emisiuni de obligaţiuni” şi o micşorare a disponibilităţilor
băneşti (-A) reflectată în creditul contului 512 „Conturi curente la
bănci”.
162 „Împrumuturi din

emisiuni de = 512 „Conturi curente la bănci” 3500 lei
obligaţiuni”
6.2.2. Conturile de active imobilizate

Aceste conturi evidenţiază fluxurile şi valorile economice
destinate să servească o perioadă îndelungată în activitatea unităţii
patrimoniale, fără a se consuma după prima utilizare. Ele îşi transmit
treptat valoarea asupra produselor la a căror obţinere participă.
În calitatea lor de conturi bilanţiere, aceste conturi furnizează
informaţia de cunoaştere şi control gestionar asupra situaţiei patrimo-
niului. Prin soldul lor debitor, asigură informaţia de inventar pentru
completarea bilanţului contabil.
Conturile din această grupă au funcţia contabilă de activ.
Se debitează cu cheltuielile „activate”:
– în cazul imobilizărilor necorporale cu intrările de bunuri imo-
bile prin achiziţie, construcţie sau producţie proprie şi aport în natură;
– în cazul imobilizărilor corporale cu valoarea titlurilor finan-
ciare achiziţionate sau investite în capitalul altor întreprinderi;
– în cazul imobilizărilor financiare cu depozitele de disponibil
pe termen lung, cauţiunile vărsate, respectiv creanţele imobilizate.
190
Se creditează:
– în cazul unor imobilizări necorporale cu cheltuielile amorti-
zate integral;
– în cazul celorlalte imobilizări cu ieşirile de imobilizări prin
scoatere din funcţiune (lichidare sau casare) sau cedare (cesionare-
vânzare).
Soldul debitor evidenţiază valoarea contabilă de intrare a acti-
velor imobilizate aflate în inventarul unităţii patrimoniale.
Prezentăm contul 213 „Instalaţii tehnice, mijloace de transport,
animale şi plantaţii”, pentru redarea mecanismului de funcţionare al
conturilor de imobilizări:
D 213 „Instalaţii tehnice, mijloace de C

transport, animale şi plantaţii” (A)
Valoarea utilajelor Valoarea amortizării utilajelor cedate
achiziţionate de la furnizor sau scoase din activ (prin contul 281
(prin contul 404 „Furnizori de „Amortizări privind imobilizările
imobilizări”) corporale”
Valoarea utilajelor realizate din Valoarea rămasă de amortizat (netă

producţie sau construcţie contabilă) a utilajelor scoase din activ
proprie (prin contul 722 (prin contul 681 „Cheltuieli de
„Venituri din producţia de exploatare privind amortizările,
imobilizări corporale”) provizioanele şi ajustările pentru
depreciere”)
Sold debitor: valoarea utilajelor
existente în inventar
Tranzacţii:
1. O întreprindere achiziţionează utilaje de la un furnizor în

valoare de 500 lei preţ de achiziţie, cheltuieli cu transportul înscrise
în factură 10 lei.
Valoarea de intrare în contabilitate a utilajului = 500 lei (preţ
de achiziţie) + 10 lei (cheltuieli cu transportul)
Tranzacţia determină o creştere a valorii utilajelor (+A), care
se evidenţiază în debitul contului 213 „Instalaţii tehnice, mijloace de
191
transport, animale şi plantaţii” şi concomitent o constituire a datoriei
faţă de furnizori (+P) care se înregistrează în creditul contului 404
„Furnizori de imobilizări”. Formula contabilă este:
213 „Instalaţii tehnice, mijloace 404 „Furnizori de imobilizări”

de transport, animale şi =
510 lei
plantaţii”
2. Se calculează şi se înregistrează în primul an amortizarea

clădirii, durata normală de utilizare fiind de 4 ani.
Amortizarea anuală = 510 lei : 4 ani = 127,5 lei
Tranzacţia determină o creştere a cheltuielilor privind
amortizările (+A), reflectată în debitul contului 681 „Cheltuieli de
exploatare privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru
depreciere” şi o creştere a amortizării utilajelor ca sursă de finanţare
a valorii utilajului depreciat (+P), înregistrată în creditul contului
281 „Amortizări privind imobilizările corporale”, astfel:
681 „Cheltuieli de exploatare

privind amortizările, 281 „Amortizări privind
provizioanele şi ajustările = imobilizările corporale”
127.5 lei
pentru depreciere”
Observaţie:
Contul 281 „Amortizări privind imobilizările
corporale” trebuie reţinut ca un cont care suplineşte creditul contului
213 „Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii”,
pentru partea din valoarea utilajului transmisă proporţional cu
durata de folosinţă exprimată în ani, asupra cheltuielilor exerciţiului.
O asemenea rezolvare se întemeiază pe faptul că utilajele figurează în
contabilitate de la intrare până la ieşire la costul istoric, cu valoarea
contabilă de intrare. În consecinţă, deprecierea (micşorarea) valorii
utilajului prin uzură şi complementului său „Amortizare” în loc să se
înregistreze în creditul contului 213 „Instalaţii tehnice, mijloace de
transport, animale şi plantaţii” este reflectată prin creditul contului
281 „Amortizări privind imobilizările corporale”.
192
3. La începutul celui de-al doilea an de funcţionare se vinde
utilajul la preţul de 400 lei.
– Pentru valoarea contabilă amortizată de 127,5 lei se înregis-
trează o micşorarea a amortizării (-P) în debitul contului 281 „Amor-
tizări privind imobilizările corporale”, iar pentru partea neamortizată
de 382.5 lei (510 lei – 1275 lei), o creştere a cheltuielilor privind
activele ieşite (cedate) (+A), reflectată în debitul contului 658 „Alte
cheltuieli de exploatare” şi în echivalenţă la cele două modificări are
loc o micşorare a valorii contabile a utilajelor cedate (-A) înregistrată
în creditul contului 213 „Instalaţii tehnice, mijloace de transport,
animale şi plantaţii”:
% = 213 „Instalaţii tehnice, 510 lei

281 „Amortizări privind mijloace de transport, 127,5 lei
imobilizările animale şi plantaţii”
corporale”
658 „Alte cheltuieli de 382,5 lei
exploatare”
Observaţie:
Dacă utilajul s-ar fi dat la casat, valoarea
rămasă de amortizat s-ar fi înregistrat în debitul contului 681 „Chel-
tuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele şi ajustările
pentru depreciere”.
– Pentru preţul de cesiune (vânzare) se înregistrează o creştere

a creanţei asupra debitorului din vânzări (+A) folosind debitul
contului 461 „Debitori diverşi” iar pentru venitul realizat prin
vânzare (+P) se creditează contul 758 „Alte venituri din exploatare”,
astfel:
461 „Debitori diverşi” = 758 „Alte venituri din exploatare 400 lei
4. Se scoate din funcţiune un utilaj, complet amortizat, în valoa-

re de 500 lei, conform procesului-verbal de scoatere din funcţiune
nr.12/20.03.200N.
193
Tranzacţia duce la diminuarea mijloacelor fixe ale întreprin-
derii (-A), care se înregistrează în debitul contului 281 „Amortizări
privind imobilizările corporale”, simultan cu diminuarea amortizării
corespunzătoare mijlocului fix scos din funcţiune (-P), care se înre-
gistrează în creditul contului 2131 „Echipamente tehnologice”:
281 „Amortizări privind 2131 „Echipamente tehnologice”

imobilizările corporale” = 500 lei
6.2.3. Conturile de stocuri şi producţie în curs de execuţie

În conturile din această grupă se înregistrează bunurile şi servi-
ciile din cadrul unităţii patrimoniale destinate vânzării în starea ini-
ţială de la cumpărare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie
sau consumate la prima lor utilizare.
Stocurile sunt active1:
I. deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale
a activităţii;
II. în curs de producţie în vederea unei vânzări;
III. sau sub formă de materii prime, materiale şi alte consuma-
bile ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau pentru pres-
tarea de servicii.
Preţul cu care se înregistrează în conturi, corespunzător valorii
de intrare a stocurilor şi producţiei în curs de execuţie, este egal cu
costul de achiziţie, pentru bunurile procurate din afară şi costul de
producţie, pentru stocurile obţinute din producţia proprie.
După conţinutul economic sunt conturi de bilanţ, soldul lor
debitor preluându-se în activul bilanţului. Sunt şi conturi de inventar
deoarece ele furnizează informaţia de reflectare şi control gestionar
privind situaţia şi mişcarea stocurilor şi a comenzilor în curs de
execuţie.
Conturile de stocuri şi producţie în curs de execuţie au funcţia
contabilă de activ.
1
Conform reglementărilor din Standardul Internaţional de Contabi-
litate IAS 2 Contabilitatea stocurilor.
194
Se debitează cu valoarea stocurilor intrate în gestiunea unităţii
patrimoniale prin achiziţionare de la furnizori, aportate în natură de
către asociaţi, realizate din producţie proprie şi din alte surse.
Se creditează cu valoarea stocurilor ieşite din gestiunea unităţii
patrimoniale prin consum, vânzare şi alte destinaţii.
Soldul conturilor este debitor şi reprezintă valoarea contabilă
de intrare a bunurilor şi serviciilor în stoc sau în sold la sfârşitul
exerciţiului financiar.
Mecanismul de funcţionare a acestor conturi se prezintă astfel:
D 3 „Conturi de stocuri şi producţie C

în curs de execuţie” (A)
Valoarea la cost de achiziţie a Valoarea la cost de achiziţie a
stocurilor cumpărate de la furnizori stocurilor cumpărate, consumate
(prin contul 401 „Furnizori”) sau a stocurilor de mărfuri vândute
(prin conturi de cheltuieli, clasa 6)
Valoarea la cost de producţie a
stocurilor obţinute din producţie Valoarea la cost de producţie a
proprie (prin contul 711 „Variaţia stocurilor fabricate, vândute sau
stocurilor”) consumate (prin contul 711
„Variaţia stocurilor”)
Sold debitor: valoarea stocurilor
existente în inventar
Tranzacţii:
1. Întreprinderea „MARA” S.A. se aprovizionează cu 135.000

kg materii prime – sortimentul X, 0.09 lei pe kg, în valoare de 12.150
lei.
Tranzacţia determină o creştere valorii stocurilor de materii
prime (+A) înregistrată în debitul contului 301 „Materii prime” şi o
creştere a datoriei (+P) care se evidenţiază în creditul contului 401
„Furnizori”, astfel:
301 „Materii prime” = 401 „Furnizori” 12.150 lei
195
2. Se consumă în activitatea de producţie materii prime în
valoare de 600.000 lei.
Tranzacţia determină o creştere a cheltuielilor cu materiile
prime (+A) înregistrată în debitul contului 601 „Cheltuieli cu mate-
riile prime” şi o micşorare a valorii stocului de materii prime (-A),
care se reflectă în creditul contului 301 „Materii prime”, astfel:
601 „Cheltuieli cu materiile prime” = 301 „Materii prime” 60 lei
6.2.4. Conturile de terţi

a) Conturile de creanţe pe termen scurt
Conturile din această subgrupă evidenţiază relaţiile de decontare
cu clienţii şi alte terţe persoane privind creanţele unităţii patrimoniale.
Aceste conturi furnizează informaţia de reflectare şi control privind
mărimea elementelor patrimoniale delimitate sub forma creanţelor.
Preţul de evaluare şi înregistrare a creanţelor este denumit va-
loarea nominală şi este egal cu suma de lichidităţi de încasat pentru
valoarea de întrebuinţare a valorii economice avansate.
Conturile de creanţe sunt conturi de activ.
În debitul lor se înregistrează crearea creanţelor asupra terţilor
privind bunurile vândute, efectele comerciale primite, avansurile şi
aconturile acordate, precum cele asupra acţionarilor din operaţiunile
privind capitalul subscris şi nevărsat.
Se creditează la decontarea creanţelor prin încasare sau anulare.
Soldul conturilor este debitor şi reprezintă creanţele unităţii
patrimoniale asupra terţelor persoane.
Pentru redarea mecanismului de funcţionare al conturilor de
creanţe folosim contul 411 „Clienţi”:
D 411 „Clienţi” (A) C

Valoarea la preţ de vânzare a pro- Sumele încasate de la clienţi în
duselor şi mărfurilor livrate, lucră- conturile de trezorerie
rilor executate şi serviciilor prestate (prin conturi de trezorerie, clasa 5)
pe bază de facturi
(prin conturi de venituri, clasa 7)
Taxa pe valoarea adăugată aferentă
preţului de vânzare (prin conturi de
TVA, clasa 4)
Sold debitor: sumele datorate de
clienţi
196
Tranzacţii:
1. Se vând clienţilor mărfuri în valoarea de 1.900 lei.

Tranzacţia determină o creştere a creanţei asupra clienţilor
(+A), înregistrată în debitul contului 411 „Clienţi” şi o realizare a
veniturilor din vânzarea mărfurilor (+P) evidenţiată în creditul
contului 707 „Venituri din vânzarea mărfurilor”, astfel:
411 „Clienţi” = 707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” 1.900 lei
b) Conturile de datorii pe termen scurt

În conturile de datorii se evidenţiază fondurile furnizate de terţi
pentru care unitatea trebuie să acorde o prestaţie sau echivalent valo-
ric. Este vorba de creditele contractate la bănci şi/sau alte instituţii
financiare, împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni, datoriile din
concesiuni, locaţii de gestiune şi asimilate, precum şi datoriile create
în cadrul relaţiilor de decontare a unităţii cu alte persoane fizice sau
juridice.
Preţul de evaluare şi înregistrare a datoriilor este egal cu valoa-
rea nominală corespunzătoare stării de solvabilitate, respectiv suma de
plătit pentru valoarea de întrebuinţare a contrapartidei acordată de terţi.
Conturile de datorii pe termen scurt au funcţia contabilă de
pasiv, deoarece datoriile sunt elemente de pasiv.
Se creditează cu datoriile create de terţi.
Se debitează la decontarea datoriilor, soldul este creditor şi re-
prezintă datoriile în curs de decontare.
Funcţionarea conturilor de datorii se prezintă astfel:
D 401 „Furnizori” (P) C

Plăţile efectuate către Valoarea la preţ de cumpărare a stocurilor
furnizor (prin conturi de cumpărate pe credit comercial ( prin conturi
trezorerie, clasa 5) de stocuri şi producţie în curs de execuţie,
clasa 3)
Valoarea la preţ de cumpărare a lucrărilor

executate sau a serviciilor prestate de terţi
(prin conturi de cheltuieli, clasa 6)
Sold creditor: sumele
datorate furnizorilor
197
Tranzacţii:
1. O întreprindere îşi procură mărfurile cumpărate în valoarea

de 1.500 lei.
Tranzacţia determină creşterea valorii stocului de mărfuri ca
element de activ (+A), care se înregistrează în debitul contului 371
„Mărfuri” şi o creştere a datoriei faţă de furnizori , ca element de
pasiv (+P), care se înregistrează în creditul contului 401 „Furnizori”,
astfel:
371 „Mărfuri” = 401 „Furnizori” 1500 lei
2. O întreprindere contractează un credit bancar pe termen scurt

în valoare de 2.100 lei.
Tranzacţia are ca efect o creştere a disponibilului bănesc din
contul de disponibil de la bancă (+A), care se înregistrează în debitul
contului 512 „Conturi curente la bănci” şi simultan o creştere a
datoriei din credite (+P) înregistrată în creditul contului 519
„Credite bancare pe termen scurt”:
519 „Credite bancare pe

512 „Conturi curente la bănci” =
termen scurt” 2.100 lei
Taxa pe valoarea adăugată

În structura conturilor de datorii şi creanţe pe termen scurt, un
loc aparte îl ocupă contul 442 „Taxa pe valoarea adăugată” cu cele
patru conturi sintetice de gradul II:
⇒ 4423 „T.V.A. de plată”;
⇒ 4424 „T.V.A. de recuperat”;
⇒ 4426 „T.V.A. deductibilă”;
⇒ 4427 „T.V.A. colectată”.
Prin conţinutul şi funcţia lor, aceste conturi reflectă atât crean-

ţele privind T.V.A.-ul asupra bugetului de stat, cât şi datoriile din T.V.A.
198
Taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.) este un impozit asupra
consumului, întemeiat pe criteriul deductibilităţii şi perceput asupra
operaţiilor privind cumpărările şi vânzările de bunuri materiale, lucră-
ri, prestări de servicii. Acest impozit este calculat şi decontat de toţi
agenţii economici care participă la fiecare stadiu al circuitului econo-
mic. Astfel, la cumpărări (intrări), agentul economic se află în situaţia
de a plăti T.V.A., iar la vânzări (ieşiri) de a datora T.V.A., de aceea,
suma de decontat cu bugetul de stat se stabileşte ca diferenţă între
T.V.A. datorată şi T.V.A. plătită.
În contabilitate se disting trei categorii de operaţii pentru calcu-
larea şi evidenţierea taxei pe valoarea adăugată (T.V.A):
1. Operaţii privind T.V.A. deductibilă

Această operaţie este aferentă cumpărărilor de bunuri mate-
riale, lucrări şi servicii. T.V.A. aferentă, înscrisă în factura fiscală sau
chitanţa fiscală, se evidenţiază ca o creanţă asupra bugetului de stat în
debitul contului 4426 „T.V.A. deductibilă”.
Formula contabilă pentru această operaţie este următoarea:
% = 401 „Furnizori”
Conturi de imobilizări şi cheltuieli sau după caz,
(pentru costul de achiziţie) 404 „Furnizori de imobilizări”
(A+)
4426 „T.V.A. deductibilă”
(pentru T.V.A. de dedus)
(A+)
2. Operaţii privind T.V.A. colectată

Această operaţie este aferentă vânzărilor de bunuri materiale,
lucrări şi servicii. T.V.A. aferentă, înscrisă în factura fiscală sau
chitanţa fiscală, se reflectă ca o datorie faţă de bugetul de stat în
creditul contului 4427 „T.V.A. colectată”.
199
Tipul de înregistrare este de forma:
411 „Clienţi” = %
sau după caz, Conturile de venituri din vânzările
512 „Conturi curente la bănci” de produse, mărfuri, lucrări sau
(P+) servicii (pentru preţul de vânzare)
4427 „T.V.A. colectată”

(pentru T.V.A. datorată)
(P+)
3. Operaţii privind stabilirea şi regularizarea T.V.A. de plată

sau de recuperat de la bugetul de stat
Periodic, de regulă lunar, se compară T.V.A. colectat cu T.V.A.
deductibilă, pentru a stabili diferenţa de plătit sau de recuperat de la
bugetul de stat.
Relaţiile de calcul sunt:
a) Pentru T.V.A. de plată:
T.V.A. de plată = T.V.A. colectat – T.V.A. deductibilă

(când T.V.A. colectat > T.V.A. deductibilă)
Înregistrarea contabilă pentru:
- stabilirea T.V.A. de plată, este următoarea:

4427 „T.V.A. colectată” = %
4426 „T.V.A. deductibilă”
4423 „T.V.A. de plată”
(pentru diferenţă)
- plata T.V.A., este următoarea:

4423 „T.V.A. de plată” = 512 „Conturi curente la bănci”
200
b) Pentru T.V.A. de recuperat:
T.V.A. de recuperat = T.V.A. deductibilă – T.V.A. colectată

(când T.V.A. colectat < T.V.A. deductibilă)
Înregistrarea contabilă pentru:
- stabilirea T.V.A. de recuperat, este următoarea:
% = 4426 „T.V.A. deductibilă”

4427 „T.V.A. colectată”
4424 „T.V.A. de recuperat”
(pentru diferenţă)
- încasarea T.V.A., este următoarea:
512 „Conturi curente la bănci” = 4424 „T.V.A. de recuperat”
- compensarea cu T.V.A. de plată în perioada următoare:
4423 „T.V.A. de plată” = 4424 „T.V.A. de recuperat”
6.2.5. Conturile de trezorerie

Această subgrupă cuprinde toate conturile care evidenţiază exis-
tenţa şi mişcarea valorilor mobiliare de plasament, disponibilităţilor
în conturi la bănci şi în casă şi alte valori financiare. Tot în aceste
conturi se înregistrează şi valorile de încasat (cecuri bancare, efectele
comerciale remise băncii spre încasare etc.) depuse la bănci. În măsura
în care la aceste conturi se adaugă şi conturile de credite bancare pe
termen scurt, întreaga formaţie este denumită Conturi de trezorerie.
Conturile de trezorerie după conţinutul economic sunt conturi
de bilanţ şi au funcţia contabilă de activ.
Se debitează cu intrările de titluri de plasament sau alte valori
financiare, cu depunerea la bancă a valorilor de încasat, cu dobânzile
de încasat şi cu încasările de sume băneşti.
201
Se creditează cu ieşirile de titluri de plasament, valorile finan-
ciare, decontarea valorilor şi dobânzilor de încasat şi plăţile de sume
băneşti.
Soldul debitor evidenţiază titlurile de plasament, valorile de
încasat, alte valori financiare şi disponibilităţi băneşti aflate în inven-
tarul unităţii patrimoniale.
Pentru prezentarea mecanismului de funcţionare a conturilor de
trezorerie, se foloseşte contul 512 „Conturi curente la bănci”:
D 512 „Conturi curente la bănci” (A/P) C

Sumele depuse ca aport în bani la Sumele plătite furnizorilor (prin
capitalul social (prin contul 456 contul 401 „Furnizori”)
„Decontări cu acţionarii/asociaţii
privind capitalul”) Plăţile privind lichidarea
datoriilor faţă de creditori (prin
Încasări de credite bancare prin contul contul 402 „Creditori diverşi”)
519 „Credite bancare pe T.S.”)
Plăţi privind rambursarea
Încasări din vânzări, din dobânzi, din creditelor pe termen scurt (prin
dividende etc. (prin conturi de contul 519 „Credite bancare pe
venituri, clasa 7) T.S.”)
Încasări de la clienţi (prin contul 411 Plăţi directe privind cheltuielile

„Clienţi”) unităţii patrimoniale (prin conturi
de cheltuieli, clasa 6)
Plăţi privind impozite şi taxe

datorate bugetului de stat şi altor
organisme publice (prin conturi
din clasa 4, grupa 44)
Sold debitor: disponibilul
existent în conturile de la bănci
Tranzacţii:
1. Se cumpără titluri de plasament sub formă de acţiuni, în

valoare de 6.000 lei, plata făcându-se prin contul de la bancă.
202
Tranzacţia determină o creştere a valorii activelor sub forma
titlurilor de plasament (+A) înregistrată în debitul contului 508 „Alte
investiţii pe termen scurt şi creanţe asimilate” şi concomitent o
micşorare a disponibilităţilor din contul de la bancă (-A), evidenţiată
în creditul contului 512 „Conturi curente la bănci”, astfel:
508 „Alte investiţii pe

termen scurt şi creanţe = 512 „Conturi curente la bănci” 6.000 lei
asimilate”
2. Ridicarea din contul disponibil de la bancă a sumei de 7.500 lei:

Tranzacţia determină o creştere a valorilor viramentelor
interne (+A), înregistrată în debitul contului 581 „Viramente interne”
şi concomitent o scădere a valorii disponibilului de la bancă (-A),
înregistrată în creditul contului 5121 „Conturi curente la bănci”.
581 „Viramente interne” = 5121 „Conturi curente la bănci” 7.500 lei
Odată cu această operaţie se observă o creştere a disponibilului

din casă (+A), înregistrat în debitul contului 5311 „Casa în lei” şi în
acelaşi timp o diminuare a viramentelor interne (-A), înregistrată în
creditul contului 581 „Viramente interne”:
5311 „Casa în lei” = 581 „Viramente interne” 7.500 lei
6.2.6. Conturile de regularizare şi delimitative

Această grupă cuprinde contul de activ 471 „Cheltuieli înregis-trate
în avans” şi contul de pasiv 472 „Venituri înregistrate în avans”, care
folosesc la separarea şi urmărirea în timp a cheltuielilor şi veniturilor
înregistrate pe parcursul exerciţiului financiar N, dar care se referă la
rezultatul exerciţiului viitor N+1 sau N+2, N+…., N+n. În această situaţie
se află toate cheltuielile efectuate în avans care urmează a fi repartizate pe
parcursul mai multor exerciţii (exemplu: cheltuielile cu reparaţiile),
cheltuielile constatate în avans (cheltuieli anticipate) în raport cu rezul-
tatul exerciţiului următor, veniturile realizate în avans în exerciţiul curent
în raport cu exerciţiile următoare, precum şi toate diferenţele din conver-
sia în lei a creanţelor şi datoriilor din devize.
203
Contul 471 „Cheltuieli înregistrate în avans” colectează chel-
tuielile efectuate anticipat sau în avans privind reparaţiile capitale
neprevizibile, reparaţiile curente şi reviziile tehnice, chiriile, taxele de
locaţie, primele de asigurare şi dobânzile înregistrate în exerciţiul N,
cheltuieli care la închiderea exerciţiului financiar sunt decontate
asupra rezultatului exerciţiului N+1, sau N+2, N+…, N+n.
Contul 472 „Venituri înregistrate în avans” evidenţiază veni-
turile încasate în mod anticipat fără a fi rezultat produsul (fie că a avut
loc transferul de proprietate în cazul bunurilor materiale, fie că servi-
ciul nu a fost prestat sau a fost prestat parţial), cum sunt încasările din
chirii, asigurări, dobânzi şi vânzările cu plata în rate etc. ele sunt
constatate în exerciţiul N, dar decontate asupra exerciţiului N+1.
Tranzacţii:
1. Chiria pentru închirierea unui spaţiu, datorată începând cu

luna decembrie anul de exerciţiu financiar 200N este de 100 lei, din
care 50 lei pentru exerciţiul financiar 200N+1. În anul de exerciţiu
200N, cheltuiala constatată în avans determină o creştere de activ
(+A), înregistrată în debitul contului 612 „Cheltuieli cu redevenţele,
locaţiile de gestiune şi chiriile” şi concomitent crearea datoriei din
chirie faţă de creditor (+P) reflectată în creditul contului 401
„Furnizori”, astfel:
612 „Cheltuieli cu redevenţele, locaţiile = 401 „Furnizori” 100 lei

de gestiune şi chiriile”
2. Regularizarea cheltuielii la sfârşitul exerciţiului prin translo-

carea sumei de 50 lei asupra exerciţiului 200N+1.
Tranzacţia determină o micşorare a cheltuielilor exerciţiului
200N înregistrate în creditul 612 „Cheltuieli cu redevenţele, locaţiile
de gestiune şi chiriile” (-A) şi concomitent se creează o creanţă
asupra exerciţiului 200N+1 (+A) evidenţiată în debitul contului 471
„Cheltuieli înregistrate în avans”:
471 „Cheltuieli = 612 „Cheltuieli cu redevenţele,

înregistrate în avans” locaţiile de gestiune şi chiriile” 50 lei
204
În exerciţiul 200N+1 se face înregistrarea:
612 „Cheltuieli cu
471 „Cheltuieli înregistrate în avans”
redevenţele, locaţiile de =
50 lei
gestiune şi chiriile”
3. Pentru veniturile constatate în avans (denumite şi venituri

anticipate) se fac următoarele înregistrări pentru delimitarea lor între
cele două exerciţii financiare:
a. Exerciţiul N
– constituirea în avans a venitului de 350 lei, din care 100 lei

aferente exerciţiului N+1:
706 „Venituri din redevenţe 350 lei,

461 „Debitori diverşi”
= locaţii de gestiune şi chirii”
(+A)
(+P)
– regularizarea venitului la sfârşitul exerciţiului financiar:
706 „Venituri din

472 „Venituri înregistrate în avans”
redevenţe, locaţii de
= 100 lei
gestiune şi chirii”
(+P)
(-P)
b. Exerciţiul N+1
– se evidenţiază cota suportată de rezultatul exerciţiului:
706 „Venituri din redevenţe, locaţii de

472 „Venituri
= gestiune şi chirii”
înregistrate în avans”
100 lei
205
6.2.7. Conturile rectificative
Această grupă cuprinde toate conturile care prin funcţia lor au ca
scop corectarea valorii contabile de intrare a activelor şi a pasivelor în
cazul în care ea este alta decât valoarea net contabilă sau actuală
determinată cu ocazia inventarierii patrimoniului.
Cele mai semnificative conturi rectificative sunt conturile pri-
vind amortizările care înregistrează micşorarea ireversibilă a valorii
imobilizărilor necorporale şi corporale ca urmare a uzurii lor şi con-
turile privind ajustările pentru deprecierea reversibilă (micşorarea)
a valorii activelor.
Au funcţia contabilă de pasiv.
Valoarea = Valoarea contabilă de – Valoarea de rectificat

net intrare înregistrată în reflectată în conturile
contabilă conturile rectificative rectificative
Atât amortizările cât şi ajustările pentru depreciere se înregis-

trează prin debitarea conturilor de cheltuieli şi creditarea conturilor
rectificative.
Conturile de amortizări se debitează cu amortizarea aferentă
activelor imobilizate scoase din funcţiune sau cedate (vândute).
Conturile de ajustări, la închiderea exerciţiului financiar, se
regularizează astfel:
- prin debitul conturilor de cheltuieli, când suma ajustării deter-
minată prin inventar trebuie să fie mărită comparativ cu cea în sold la
începutul anului;
- prin creditul conturilor de venituri, când suma ajustării trebuie
să fie redusă sau anulată.
Schema de funcţionare a conturilor de ajustări privind depre-
cierea activelor este următoarea:
D 29 „Ajustări pentru deprecierea sau C

pierderea de valoare a imobilizărilor
39 „Ajustări pentru deprecierea stocurilor
şi producţiei în curs de execuţie
Diminuarea, reluarea sau anularea Constituirea sau creşterea ajustărilor
ajustărilor (prin conturi din clasa (prin conturi din clasa 6, grupa 68)
7, grupa 78)
Sold debitor: disponibilul existent în
conturile de la bănci
206
Tranzacţii:
1. La încheierea exerciţiului 200N se include în cheltuieli ajus-

tarea de 45 lei privind deprecierea valorii materialelor la sfârşitul
exerciţiului financiar 200N.
Tranzacţia are ca efect o creştere a cheltuielilor (+A) înregis-
trată în creditul contului 681 „Cheltuieli de exploatare privind amor-
tizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere” şi o creştere a
ajustărilor privind deprecierea valorii materialelor reflectată în
creditul contului 392 „Ajustări pentru deprecierea materialelor”,
astfel:
681 „Cheltuieli de exploatare privind = 392 „Ajustări pentru

amortizările, provizioanele şi deprecierea materialelor”
ajustările pentru depreciere” 45 lei
2. În exerciţiul 200N+1 cu ocazia inventarierii se constată că

deprecierea valorii materialelor în stoc la sfârşitul exerciţiului
financiar este de 60.000 lei.
281 „Amortizări privind 392 „Ajustări pentru deprecierea

=
imobilizările corporale” materialelor” 15 lei
6.3. Clasa conturilor de rezultate: definire, recunoaştere, cla-

sificare, tranzacţie
Pentru a descrie şi analiza procesul de formare a rezultatului se
utilizează conturile de rezultate. Acestea înregistrează cheltuielile şi
veniturile unităţii patrimoniale, grupate în funcţie de natura lor.
Veniturile şi cheltuielile se evaluează şi se înregistrează în ca-
drul conturilor asociate, în funcţie de criteriul corespondenţei. Venitu-
rile se evaluează prin corespondenţa cu micşorările de pasiv (exemplu:
transformarea unei subvenţii pentru investiţii în venit) şi cu creşterile
de activ (exemplu: încasarea unei creanţe din vânzarea mărfurilor).
Cheltuielile se evaluează prin corespondenţa cu micşorările de activ
(exemplu: consum de materii prime) şi cu creşterile de pasiv (exem-
plu: o datorie faţă de personal pentru munca prestată).
207
Conturile de venituri şi cheltuieli cuprind veniturile aferente
perioadei curente şi cheltuielile corespondente ale acestor venituri şi,
de aceea, prin compensarea acestora se stabileşte rezultatul exerciţiu-
lui, care poate fi profit sau pierdere, ce influenţează capitalul propriu
şi apare în bilanţul contabil. Cuprind toate conturile care înregistrează
cheltuielile, veniturile şi rezultatele.
6.3.1. Conturile de venituri

Grupa conturilor de venituri cuprinde toate conturile care evi-
denţiază veniturile brute obţinute ca rezultat al activităţilor de exploa-
tare, financiare şi extraordinare.
Prin funcţia lor contabilă sunt conturi de pasiv.
Se creditează cu veniturile realizate în cursul anului de exerciţiu
financiar.
Se debitează cu încorporarea veniturilor în rezultate.
Nu prezintă sold.
6.3.2. Conturile de cheltuieli

Conturile de cheltuieli evidenţiază resursele utilizate în cadrul
activităţilor de exploatare, financiare şi extraordinare. Prin compen-
sarea lor, conturile corespund celor trei genuri de activităţi menţionate
mai sus, iar în cadrul fiecărei activităţi, naturii sau felului resurselor
utilizate (materiale, salarii, servicii cumpărate etc.). Din această grupă
fac parte şi conturile care înregistrează cheltuielile cu amortizările şi
provizioanele.
Cheltuielile reprezintă element de activ în devenire sau reparti-
zabile asupra situaţiei nete, de aceea conturile utilizate pentru evidenţa
lor au funcţia contabilă de activ.
Se debitează cu cheltuielile efectuate în cursul anului de exer-
ciţiu financiar.
Se creditează la decontarea (repartizarea) cheltuielilor asupra
rezultatelor.
În urma decontării cheltuielilor, conturile se închid.
208
6.3.3. Contul de „Profit şi pierdere”
Conturile de venituri şi cele de cheltuieli se închid la sfârşitul
fiecărei perioade financiar-contabile prin contul 121 „Profit şi
pierdere”. Cheltuielile se repartizează asupra rezultatului, iar venitu-
rile se încorporează în rezultat. La rândul său, contul 121 „Profit şi
pierdere” este un cont de bilanţ, fiind inclus în categoria conturilor de
capitaluri proprii.
Veniturile sunt recunoscute în contul de rezultate (contul de pro-
fit sau pierdere) atunci când a avut loc o creştere a beneficiilor econo-
mice viitoare aferente creşterii unui activ sau diminuării unei datorii,
modificare ce poate fi evaluată în mod credibil.
Cheltuielile sunt recunoscute în contul de rezultate (contul de
profit sau pierdere) atunci când a avut loc o scădere a beneficiilor
economice viitoare aferente diminuării unui activ sau a creşterii unei
datorii, modificare ce poate fi evaluată în mod credibil.
Soldul creditor al acestui cont evidenţiază rezultatul sub forma
profitului net şi apare în pasivul bilanţului determinând creşterea
capitalului propriu.
Soldul debitor evidenţiază rezultatul sub forma pierderilor
nete şi apare tot în pasivul bilanţului, ca o reducere a capitalurilor
proprii (ca valoare negativă). Astfel, contul 121 „profit şi pierdere”
realizează legătura dintre conturile de cheltuieli şi conturile de venituri
pe de o parte, şi conturile de bilanţ, pe de altă parte.
Soldul creditor reprezintă profitul creat ca sursă de finanţare în
urma excedentului veniturilor asupra cheltuielilor, iar pierderile
exprimă bunurile economice consumate şi nerecuperate ca urmare a
excedentului cheltuielilor asupra veniturilor.
209
PENTRU EXAMEN
CONCEPTE – CHEIE
conturi de bilanţ: conturi de capitaluri, de active imobilizate,

de stocuri şi producţie în curs de execuţie, de terţi, de trezorerie, de
regularizare şi delimitative
conturi de rezultate: conturi de venituri şi cheltuieli, contul de
profit sau pierdere
1. Care sunt etapele actualizării conturilor în vederea întocmirii
şi prezentării situaţiilor financiare?
2. Ce sunt conturile de bilanţ şi care este componenţa acestora?
3. Ce grupe de conturi fac parte din clasa conturilor de bilanţ?
4. Cum se clasifică conturile din punct de vedere al funcţiei
contabile?
5. Prezentaţi mecanismul de funcţionare a conturilor de capitaluri.
6. Care este funcţia contabilă a activelor imobilizate?
7. Definiţi conturile de stocuri şi producţie în curs de execuţie.
8. Exemplificaţi conturile de creanţe pe termen scurt.
9. Ce reprezintă taxa pe valoarea adăugată?
10. Prezentaţi operaţiile de închidere a conturilor de T.V.A.
11. Care este componenţa conturilor de trezorerie? Daţi câteva
exemple de simboluri de astfel de conturi
12. Din ce grupă face parte contul 471?
13. Prin ce este reprezentată clasa conturilor de rezultate?
210
14. Care este funcţia contabilă a conturilor de cheltuieli şi veni-
turi şi ce fel de sold prezintă?
15. Prezentaţi contul 121.
16. Care sunt cele nouă clase de conturi din planul de conturi
general din ţara noastră?
Teste grilă de autocontrol
1. Dispuneţi de următoarele informaţii:

Capital social 2.000 lei
Profitul sau pierderea reportată (Profit) 400 lei
Repartizarea profitului 400 lei
Rezerve 500 lei
Subvenţii pentru investiţii 100 lei
Prime privind rambursarea obligaţiunilor 100 lei
Profitul sau pierderea exerciţiului
Financiar (pierdere) 300 lei
Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni 1.400 lei
Datorii comerciale curente 700 lei
Folosind OMFP 1752/2005, care este mărimea capitalurilor

proprii şi a capitalurilor permanente?
CAPITAL PROPRIU CAPITAL PERMANENT
a) 2.300 lei 4.400 lei
b) 2.600 lei 4.000 lei
c) 2.600 lei 3.600 lei
d) 2.200 lei 3.700 lei
e) 2.400 lei 3.700 lei
2. La o clădire închiriată au fost efectuate de către chiriaşi
lucrări de investiţii în regie proprie, pentru modernizarea
acesteia, în sumă de 15.000.000 lei. Cum se înregistrează recepţio-
narea şi punerea în funcţiune a acestei investiţii:
a) 212 = 722 1.500 lei
b) 231 = 722 1.500 lei
c) 231 = 721 1.500 lei
d) 231 = 711 1.500 lei
212 = 231 1.500 lei
e) 231 = 721 1.500 lei
212 = 231 1.500 lei
211
3. Ce semnifică formula 508 „Alte investiţii pe termen scurt
şi creanţe asimilate” = 512 „Conturi curente la bănci”:
a) se cumpără obligaţiuni;
b) se încasează contravaloarea acţiunilor răscumpărate;
c) se cumpără titluri de plasament sub formă de acţiuni;
d) se încasează contravaloarea acţiunilor deţinute la entiăţile afiliate;
4. Întreprinderea FARUL emite un împrumut obligatar cu
urmă-toarele caracteristici: numărul de obligaţiuni 10.000 titluri;
valoarea nominală 1 lei/obligaţiune; valoarea de emisiune 0.9 lei/obli-
gaţiune; valoarea de rambursare 1.2 lei/obligaţiune; durata cre-
ditului 10 ani cu rambursare integrală la expirarea scadenţei.
După 4 ani, împrumutul este rambursat prin răscumpărare la
bursa obligaţiunilor. Preţul de răscumpărare 1.25 lei. Care este
formula contabilă la rambursarea prin anularea obligaţiunilor?
a) 10.000 lei 161 = 505 12.500 lei
2.500 lei 668
b) 12.000 lei 161 = 505 12.500 lei
500 lei 668
c) 12.000 lei 161 = 505 12.500 lei
500 lei 169 = 505 12.500 lei
d) 12.000 lei 161 = 506 12.500 lei
500 lei 169
e) 12.000 lei 161 = 505 12.500 lei
500 lei 1012
5. Dispuneţi de produse finite în stoc la cost de producţie
prestabilit de 400 lei şi o diferenţă nefavorabilă între costul prestabilit
şi cel efectiv de 10%. Jumătate din aceste produse se transferă
magazinului propriu de desfacere, care ţine evidenţa mărfurilor şi preţ
de vânzare fără TVA şi practică un adaos comercial de 20%. Care
sunt înregistrările contabile corecte şi sumele aferente?
a) 371 = % 220 lei
345 200 lei
348 20 lei
371 = 378 44 lei
b) 371 = 701 220 lei

711 = % 220 lei
345 200 lei
348 20 lei
711 = 701 220 lei
212
c) 371 = % 220 lei
345 200 lei
348 20 lei
d) 371 = % 264 lei
701 220 lei
378 44 lei
711 % 220 lei
345 200 lei
348 20 lei
e) 371 = % 264lei
711 220 lei
378 44 lei
701 = % 220 lei
345 200 lei
348 20 lei
6. În luna septembrie 200N s-au efectuat următoarele operaţiile:

s-a primit factura în valoare de 100 lei exclusiv TVA, TVA 19%
privind achiziţia unor materii prime cumpărate în baza avizului de
expediţie la preţul de 120 lei exclusiv TVA, TVA 19%; s-au vândut
mărfuri în valoare de 140 lei exclusiv TVA. TVA 19%; la inventar s-a
constatat un minus de combustibil neimputabil, peste normele legale
evaluat la 2 lei exclusiv TVA, TVA 19%. Precizaţi care este formula
corectă de regularizarea a TVA-ului.
a) 4428 = 4426 19,00 lei
4427 = % 25,60 lei
4428 3,80 lei
4423 21,80 lei
b) 4427 = % 26,98 lei
4426 19,00 lei
4423 7,98 lei
c) 4428 = 4426 19,00 lei
d) % = 4427 26,98 lei
4426 19,00 lei
4423 7,98 lei
e) 4427 = % 25,60 lei
4426 19,38 lei
4423 6,22 lei
213
7. Pentru fabricarea a 600 bucăţi din produsul A în cursul
anului 200N s-au efectuat cheltuieli directe 500 lei, cheltuieli
indirecte de producţie 300 lei, din care variabile 180. Nivelul
normal de activitate este de 1.000 buc. Intrarea stocurilor de
produse finite se înregistrează prin formula:
a) 345 = 711 800 lei
b) 711 = 345 800 lei
c) 345 = 711 728 lei
d) 711 = 345 728 lei
e) 345 = 711 600 lei
8. Care din următoarele elemente vor fi incluse în categoria
stocurilor din bilanţ:
A. stocuri cumpărate şi deţinute cu scop de revânzare;
B.clădire deţinută cu scop de revânzare;
C.producţia în curs de execuţie;
D. terenuri deţinute cu scop de revânzare;
E. terenul pe care se află sediul firmei.
Alegeţi varianta corectă.
a) A, B, C, D;
b) A, C;
c) A, C, D;
d) B, C, D;
e) toate răspunsurile sunt corecte.
9. În luna august 200N se livrează produse finite în baza
avizului de expediţie, preţ de vânzare exclusiv TVA 300 lei, TVA
19%. În luna septembrie 200N se întocmeşte factura, preţ de
vânzare exclusiv TVA 400 lei, TVA 19%. Ce înregistrări contabile
se efectuează la emiterea facturii?
a) 4428 = 4427 57
4111 = 418 357
4111 = % 119
701 100
4427 19
b) 4428 = 418 57
4111 = % 176
701 100
4427 76
214
c) 4428 = 4427 57
4111 = % 190
701 100
4427 19
d) 4427 = 4428 57
418 = 4111 357
4111 = % 119
701 100
4427 19
e) 4428 = 4427 57
4111 = % 119
701 100
4427 19
10. O societate vinde în anul 200N un program informatic în
valoare de 5.000 lei şi include în factură şi preţul activităţii de service
după instalare, în valoare de 400 lei. Activitatea de service se reali-
zează în anul 200N+1. Înregistrarea contabilă în anul 200N este:
a) 461 = % 5.400 lei
7583 5.000 lei
704 400 lei
b) 461 = 7583 5.000 lei
4111 = 704 400 lei
c) 461 = 7583 5.400 lei
d) 461 = 704 5.400 lei
e) 461 = % 5.400 lei
7583 5.000 lei
472 400 lei
1. La sfârşitul lunii martie 200N se calculează, pe baza

jurnalului de cumpărări şi a celui de vânzări, totalul TVA deductibilă
şi a TVA colectată astfel:
a) TVA deductibilă 4.300 lei
TVA colectată 2.600 lei
b) TVA deductibilă 2.300 lei
TVA colectată 4.100 lei
Să se determine şi să se înregistreze în contabilitate datoriile sau
creanţele faţă de bugetul de stat legate de TVA.
215
2. Să se scrie formula contabilă pentru următoarele situaţii:
a) se acceptă la plată un efect comercial pentru mărfurile vândute;
b) se înregistrează primirea unor avansuri de la clienţi în valoare
de 100 lei, în vederea livrării ulterioare;
c) se livrează către clienţi mărfuri în valoare de 25 lei, TVA 19%
pentru care nu s-au emis încă facturi;
d) se plăteşte avansul către salariaţi în valoare de 1.500 lei;
e) se înregistrează impozitul pe clădirea în care funcţionează
societatea comercială în suma de 14.550 lei.
3. Care formulă contabilă este în corelaţie cu explicaţia dată:

a) 701 = 345 250 lei – livrarea produselor finite clienţilor;
b) 419 = 401 250 lei – încasarea avansurilor de la clienţi;
c) 419 = 476 250 lei – diferenţe nefavorabile de curs valutar la
închiderea exerciţiului;
d) 419 = 411 250 lei – facturi trimise către clienţi;
e) 231 = 512 250 lei – avansuri acordate furnizorilor de imobilizări.
4. Care sunt dividendele plătite efectiv celor doi acţionari A şi B

în baza datelor: capital subscris şi nevărsat 400 lei (1.000 acţiuni A şi
3.000 acţiuni B), capital subscris vărsat 600 lei (4.000 acţiuni A şi
2.000 acţiuni B), profit repartizat ca dividende 240 lei?
a) 160 lei A şi 80 lei B;
b) 140 lei A şi 100.1 lei B;
c) 108 lei A şi 108 lei B;
d) 120 lei A şi 120 lei B;
e) 144 lei A şi 72 lei B.
5. Care formulă contabilă nu este în concordanţă cu explicaţia dată?

a) 6811 = 281 – 25 lei – amortizarea activelor fixe
corporale;
b) 129 = 1061 – 90 lei – repartizarea profitului pentru
rezerve legale;
c) 645 = 4311 – 60 lei – înregistrarea drepturilor pentru
concedii de boală;
d) 212 = 456 – 80 lei – aport de capital în natură
(mijloace fixe);
e) 508 = 5121 – 30 lei – cumpărarea de plasamente
(acţiuni) prin bancă.
216
Capitolul 7
BALANŢELE DE VERIFICARE:
CONTROLUL CONTABIL AL ÎNREGISTRĂRII
OPERAŢIILOR ŞI EVENIMENTELOR
Cuprins:
7.1. Noţiunea, importanţa şi funcţiile balanţei de verificare

7.2. Clasificarea şi întocmirea balanţelor de verificare
7.2.1. Balanţele de verificare ale conturilor sintetice
7.2.2. Balanţele de verificare ale conturilor analitice
7.3. Tipuri de erori relevate şi nerelevate de balanţa de verificare
Pentru examen:
Concepte-cheie
217

toarele probleme:
• definirea balanţei ca procedeu al metodei contabilităţii

• identificarea fiecărui tip de balanţă de verificare
• întocmirea balanţelor de verificare
• descoperirea unor erori cu ajutorul balanţei de verificare
7.1. Noţiunea, importanţa şi funcţiile balanţei de verificare

Unităţile patrimoniale derulează zilnic multiple şi diverse opera-
ţiuni economice şi financiare. Dat fiind numărul mare de operaţiuni,
este posibilă producerea unor erori de înregistrare în conturi. De
aceea, metoda contabilităţii impune ca, periodic, să se verifice atât
exactitatea înregistrărilor făcute în contabilitate, cât şi a calculelor
efectuate pentru determinarea rulajelor, a totalului sumelor şi a soldu-
rilor finale. Toate acestea se realizează cu ajutorul balanţei de verifi-
care, denumită şi balanţa conturilor.
Cuvântul „balanţă” vine, ca şi cel de „bilanţ”, de la latinescul
„bilancio”; cuvântul „bilanţ” a desemnat, de altfel, multă vreme o
simplă „balanţă”.
Balanţa de verificare face parte din categoria procedeelor speci-
fice metodei contabilităţii, alături de cont şi bilanţ contabil.
Balanţa de verificare se prezintă ca un tablou al conturilor, în
cadrul căruia sunt prezentate egalităţile proprii dublei înregistrări şi
corespondenţei conturilor şi care furnizează informaţii în legătură cu
soldurile iniţiale, mişcările intervenite în decursul unei perioade de
gestiune (lună, trimestru, an) şi soldurile finale la data întocmirii ei.
Toate conturile din Cartea-Mare figurează în balanţă în ordinea
crescătoare a simbolurilor acestora, fiind grupate în funcţie de destina-
ţia lor viitoare: activ, pasiv, cheltuieli şi venituri.
218
În practica contabilă, balanţa de verificare îndeplineşte mai mul-
te funcţii:
• funcţia de verificare a exactităţii înregistrărilor efectuate în
conturi constă în faptul că, potrivit principiului dublei înregistrări,
consemnarea fiecărei operaţiuni concomitent şi cu aceeaşi sumă în
debitul unui cont şi în creditul altui cont, trebuie să conducă la o
egalitate între totalul sumelor debitoare şi totalul sumelor creditoare.
Dacă una, sau mai multe înregistrări, nu respectă acest principiu
(exemplu: trecerea eronată a sumelor din jurnal în Cartea-Mare şi de
aici în balanţă; efectuarea unor calcule greşite în formulele contabile
compuse; stabilirea eronată a rulajelor sau a soldurilor etc.) se vor
obţine inegalităţi între totalurile balanţei conturilor, ceea ce conduce la
necesitatea verificării înregistrărilor în conturi, depistarea erorilor şi
corectarea acestora;
• funcţia de realizare a concordanţei dintre conturile analitice
şi cele sintetice (pentru fiecare cont sintetic care se desfăşoară pe
conturi analitice se întocmeşte câte o balanţă de verificare a conturilor
analitice);
• funcţia de legătură între cont şi bilanţ se realizează prin
faptul că datele din bilanţ reprezintă soldurile finale ale conturilor de
activ şi pasiv preluate din balanţa de verificare;
• funcţia de centralizare a datelor înregistrate în conturi
rezidă în proprietatea balanţei conturilor de a grupa şi centraliza
întreaga activitate economică şi financiară a unei unităţi patrimoniale,
redând prin intermediul conturilor, informaţii asupra modului cum a
fost gestionat patrimoniul şi fiind astfel un foarte util instrument de
analiză a activităţii desfăşurate;
Din cele prezentate rezultă că balanţa de verificare îndeplineşte
nu numai o funcţie de control, ci şi funcţiile de grupare şi de centrali-
zare a datelor înregistrate în conturi şi de analiză a activităţii econo-
mice, realizând concordanţa dintre conturile analitice şi cele sintetice,
precum şi legătura dintre cont şi bilanţ.
Balanţa de verificare prezintă o importanţă deosebită în procesul
de prelucrare a datelor. Informatizarea contabilităţii a determinat o
scădere a rolului balanţei ca instrument tehnic de control, dar a sporit
rolul acesteia ca instrument de informare şi analiză (determinată de
operativitatea întocmirii acesteia).
219
Balanţa conturilor este o etapă intermediară între conturile din
Cartea-Mare şi întocmirea bilanţului contabil şi a contului de rezultate.
Avantajul acestei etape este acela că dă posibilitatea de a veri-
fica dacă totalul debitelor din jurnal şi din Cartea-Mare sunt egale cu
totalul creditelor.
Experienţa practică arată că este mai simplu de a corecta erorile
plecând de la balanţă, decât de la bilanţ.
7.2. Clasificarea şi întocmirea balanţelor de verificare

Criteriile după care se clasifică balanţele de verificare sunt:
• după felul conturilor pentru care se întocmesc;
• după numărul egalităţilor pe care le cuprind;
• după criteriul pe care se întemeiază construirea indicatorilor etc.
După felul conturilor pentru care se întocmesc, balanţele de
verificare se împart în:
• balanţe de verificare sintetice sau balanţe generale, care se
întocmesc pe baza datelor preluate din conturile sintetice;
• balanţe de verificare ale conturilor analitice (balanţe de verifi-
care auxiliare), care se întocmesc pe baza datelor preluate din contu-
rile analitice şi care au drept scop verificarea exactităţii înregistrărilor
din conturile sintetice şi cele analitice prin concordanţele care trebuie
să existe cu privire la soldurile iniţiale, rulaje, sume totale şi solduri
finale.
După numărul de egalităţi pe care le cuprind balanţele de
verificare ale conturilor sintetice sunt:
• cu o serie de egalităţi;
• cu două serii de egalităţi;
• cu trei serii de egalităţi;
• cu patru serii de egalităţi.
După criteriul pe care se întemeiază construirea indicatorilor
se deosebesc:
• balanţa de totaluri valorice, întemeiate pe criteriul însumării
datelor înregistrate în debitul şi creditul conturilor, fără a reda înregis-
trările pe conturi corespondente;
220
• balanţa de verificare şah sau pe conturi corespondente, înte-
meiată pe criteriul dezvoltării rulajelor conturilor pe conturi corespon-
dente.
Întocmirea balanţelor de verificare se face de regulă, la sfârşitul
unei perioade de gestiune (luna, trimestru, an) şi ori de câte ori este
necesar, pentru a verifica exactitatea înregistrării operaţiilor econo-
mice şi financiare în conturi.
În mod obligatoriu se întocmeşte balanţa de verificare înaintea
completării bilanţului contabil cu atât mai mult cu cât soldurile finale
ale conturilor se preiau din balanţa de verificare şi se transpun în
formularul de bilanţ.
Pentru întocmirea balanţei de verificare a conturilor se parcurg
succesiv următoarele etape:
9 se închid toate conturile perioadei, stabilindu-se:
rulajele debitoare (RD) şi rulajele creditoare (RC);
totalul sumelor debitoare (TSD) şi totalul sumelor creditoare
(TSC);
soldurile finale debitoare (SFD) şi soldurile finale creditoare
(SFC).
9 se preiau datele din conturi şi se transpun în formularul de
balanţă de verificare;
9 se procedează la însumarea, pe coloane, a numerelor înscrise
în formularul balanţei de verificare;
9 se verifică existenţa seriilor de egalităţi.
7.2.1. Balanţele de verificare ale conturilor sintetice

După numărul egalităţilor pe care le cuprind, balanţele de
verificare sintetice sau generale, se împart în balanţe de verificare cu o
serie, cu două serii, cu trei serii şi cu patru serii de egalităţi.
După conţinutul şi forma grafică de prezentare, unele dintre
aceste balanţe pot fi întocmite într-o singură variantă, iar altele în două
variante.
221
• Balanţa de verificare cu o serie de egalităţi se prezintă în
două variante:
a) balanţa sumelor, caz în care relaţia de egalitate se referă la
totalul sumelor debitoare şi creditoare, conform relaţiei:
n n
Σ TSD = Σ TSC,
i=1 i=1
unde: i = numărul de conturi cuprinse în balanţă

TSD = totalul sumelor debitoare din fiecare cont
TSC = totalul sumelor creditoare din fiecare cont
Balanţa de verificare a sumelor se prezintă grafic astfel:
Nr.pag. din Denumirea Sume totale

Cartea-Mare conturilor Debitoare Creditoare
1 cont 1 TSD cont 1 TSC cont 1
2 cont 2 TSD cont 2 TSC cont 2
- - - -
- - - -
m cont m TSD cont m TSC cont m
- - - -
- - - -
n cont n TSD cont n TSC cont n
TOTAL Σ = Σ
b) balanţa soldurilor, în care relaţia de egalitate se stabileşte între

soldurile finale ale conturilor, conform formulei:
n n
Σ SFD = ΣSFC
i=1 j=1
unde: i = numărul de conturi cu sold final debitor (de activ);

j = numărul de conturi cu sol final creditor (de pasiv);
SFD = solduri finale debitoare;
SFC = solduri finale creditoare;
222
Balanţa soldurilor se prezintă grafic astfel:
Nr.pag. din Denumirea Solduri finale

Cartea-Mare conturilor Debitoare Creditoare
1 cont 1 SFD cont 1 SFC cont 1
2 cont 2 SFD cont 2 SFC cont 2
- - - -
m cont m SFD cont m SFC cont m
- - - -
- - - -
n cont n SFD cont n SFC cont n
TOTAL Σ = Σ
• Balanţa de verificare cu două serii de egalităţi
Reprezintă o combinare a balanţei sumelor cu balanţa soldurilor,

în scopul unei mai bune informări asupra elementelor patrimoniale
reflectate în conturi. Ea cuprinde următoarele două egalităţi:
n n n n
Σ TSD = ΣTSC ; Σ SFD = ΣSFC
i=1 j=1 i=1 j=1
Forma grafică a balanţei de verificare cu 2 serii de egalităţi este:
Nr.pag. Sume totale Solduri finale

din Denumirea
Cartea- conturilor Debitoare Creditoare Debitoare Creditoare
Mare
1 cont 1 TSD cont 1 TSC cont 1 SFD cont 1 SFC cont 1
2 cont 2 TSD cont 2 TSC cont 2 SFD cont 2 SFC cont 2
- - - - - -
m cont m TSD cont m TSC cont m SFD cont m SFC cont m
- - - - - -
n cont n TSD cont n TSC cont n SFD cont n SFC cont n
TOTAL Σ = Σ Σ = Σ
223
• Balanţa de verificare cu trei serii de egalităţi
Are caracteristic separarea soldurilor iniţiale de rulajele perioa-

dei pentru care a fost întocmită şi se întocmeşte în două variante:
a) balanţa de verificare cu trei serii de egalităţi sub formă tabela-

ră aduce un plus de informaţii asupra elementelor patrimoniale reflec-
tate în conturi, tocmai prin evidenţierea separată a rulajelor perioadei
curente.
Aceasta cuprinde următoarele egalităţi:
Σ SID = ΣSIC; Σ RD = ΣRC; Σ SFD = ΣSFC

i=1 j=1 i=1 j=1 i=1 j=1
unde: SID = solduri iniţiale debitoare; RD = rulaje debitoare;

SIC = solduri iniţiale creditoare; RC = rulaje creditoare.
b) balanţa de verificare şah are configuraţia unui tabel din jocul

de şah, fiind deci întocmită ca un tabel cu dublă intrare.
Seriile de egalităţi sunt aceleaşi şi la balanţa în formă tabelară,
dar acestea nu se mai obţin între tablourile coloanelor unde se conse-
mnează rulajele perioadei, ci la intersecţia rândurilor cu coloanele
unde se consemnează rulajele perioadei pentru care a fost întocmită
balanţa, pe conturi corespondente.
224
• Balanţa de verificare cu patru serii de egalităţi
Balanţa de verificare cu patru serii de egalităţi rezultă în fapt din

combinarea balanţei de sume şi solduri cu balanţa de rulaje lunare cu-
prinzând şi soldurile iniţiale ale perioadei pentru care a fost întocmită.
Cu ajutorul acesteia se verifică existenţa următoarelor relaţii de egali-
tate:
n n n n n n n n
Σ TSDBP = Σ TSCBP; Σ RD = Σ RC; Σ TSDF = Σ TSCF ; Σ SFD = Σ SFC
i=1 j=1 i=1 j=1 i=1 j=1 i=1 j=1
unde: TSDBP = total suma debitoare din balanţa precedentă;

TSCBP = total suma creditoare din balanţa precedentă;
TSDF = total sume din balanţa finală (curentă);
TSCF = total sume din balanţa finală (curentă).
Datorită numărului mare de egalităţi proprietăţile informative ale

balanţei de verificare de acest tip sunt sporite; totuşi ea prezintă
dezavantajul că nu reflectă rulajele conturilor din lunile precedente,
acestea fiind cumulate cu soldurile iniţiale.
225
Exemplu:
Să se întocmească o balanţă cu o serie de egalităţi, două, trei şi

respectiv patru serii de egalităţi în baza următoarelor date la societatea
VENUS S.A.:
Situaţia iniţială (SI) în conturi:

1012 Capital subscris vărsat.............. 14.000 lei
401 Furnizori..................................... 3.500 lei
411 Clienţi........................................ 3.500 lei
512 Conturi curente la bănci............. 14.000 lei
Tranzacţii de înregistrat în contul exerciţiului:

1. Se reduce capitalul social cu 700 lei, care se va rambursa ac-
ţionarilor.
2. Plata furnizorilor 1.400 lei.
3. Produse finite recepţionate din procesul de fabricaţie cu 700
lei cost de producţie.
4. Clienţi încasaţi prin contul de la bancă 3.500 lei.
Rezolvare:
• Tranzacţii înregistrate în jurnal:
Registrul-jurnal luna decembrie anul N

lei
Nr. Data Documentul Simboluri Sume
Explicaţii
înreg înreg. felul nr. data D C D C
Hot Reducerea 1012 456 700 700
1 2 2
AGA capitalului 456 512 700 700
Plata
2 5 O.P. 13 5 401 512 1.400 1.400
furnizorului
Produse
3 10 B.P.T.R. 14 10 finite 345 711 700 700
recepţionate
Extras Încasare
4 17 19 17 512 411 3.500 3.500
de cont clienţi
226
Din registrul-jurnal, operaţiile respective se reportează formulă
cu formulă şi se grupează după natura şi conţinutul lor economic în
ordine sistematică, pe conturi distincte în Cartea-Mare, unde sunt
trecute mai întâi sumele din bilanţ ca solduri iniţiale.
• Tranzacţii înregistrate în Cartea-Mare (lei)
1. Balanţa de verificare cu o serie de egalităţi:

a) Balanţa de verificare a sumelor cuprinde totalul sumelor debi-
toare şi creditoare ale conturilor din Cartea-Mare, între care trebuie să
existe egalitatea:
Total solduri debitoare (TSD) = Total solduri creditoare (TSC)
Societatea comercială: VENUS S.A.
227
Balanţa de verificare
Întocmită la 31 decembrie 200N
lei
Nr. pag. Sume totale
din Denumirea conturilor
Cartea- Debitoare Creditoare
Mare
1 Capital social subscris vărsat 700 14.000
2 Produse finite 700 0
3 Furnizori 1.400 3.500
4 Clienţi 3.500 3.500
5 Decontări cu asociaţii privind 700 700
capitalul
6 Conturi curente la bănci 17.500 2.100
7 Venituri din producţia stocată 0 700
TOTAL 24.500 24.500
b) Balanţa de verificare a soldurilor cuprinde două coloane pere-

chi de solduri, una pentru soldurile finale debitoare şi cealaltă pentru
soldurile finale creditoare, între care, prin totalizare, trebuie respectată
egalitatea:
Total solduri finale debitoare (TSFD) = Total solduri finale cre-
ditoare (TDFC)
lei
Nr. pag. Solduri finale
Cartea- Debitoare Creditoare
Mare
1 Capital social subscris vărsat 0 13.300
2 Produse finite 700 0
3 Furnizori 0 2.100
4 Clienţi 0 0
5 Decontări cu asociaţii privind 0 0
capitalul
6 Conturi curente la bănci 15.400 0
7 Venituri din producţia stocată 0 700
TOTAL 16.100 16.100
228
2. Balanţa de verificare cu două serii de egalităţi (balanţa de
verificarea a sumelor şi soldurilor) are la bază egalităţile:
a) Totalul sumelor debitoare (TSD) = Totalul sumelor

creditoare (TSC)
b) Totalul soldurilor finale = Totalul soldurilor finale

debitoare (TSFD) creditoare (TSFD)
lei
Nr. pag. Sume totale Solduri finale
Cartea- Debit Credit Debit Credit
Mare
Capital social subscris
1 700 14.000 0 13.300
vărsat
2 Produse finite 700 0 700 0
3 Furnizori 1.400 3.500 0 2.100
4 Clienţi 3.500 3.500 0 0
Decontări cu asoc. privind
5 700 700 0 0
capitalul
6 Conturi curente la bănci 17.500 2.100 15.400 0
Venituri din producţia
7 0 700 0 700
stocată
24.500 24.500 16.100 16.100
TOTAL
Egalitatea I Egalitatea II
3. Balanţa de verificare cu trei serii de egalităţi (balanţă de rula-

je cu solduri iniţiale şi finale) cuprinde următoarele trei serii de egalităţi:
a) Totalul soldurilor iniţiale = Totalul soldurilor iniţiale

debitoare (TSID) creditoare (TSIC)
229
b) Totalul rulajelor debitoare (TRD) = Totalul
rulajelor creditoare (TRC)
c) Totalul soldurilor finale = Totalul soldurilor finale

debitoare (TSFD) creditoare (TSFC)
lei
Nr.
pag.
Denumirea Rulaje
din Solduri iniţiale Solduri finale
conturilor perioadă
Cartea-
Mare
Debit Credit Debit Credit Debit Credit
Capital
social
1 0 14.000 700 0 0 13.300
subscris
vărsat
Produse
2 0 0 700 0 700 0
finite
3 Furnizori 0 3.500 1.400 0 0 2.100
4 Clienţi 3.500 0 0 3.500 0 0
Dec.cu
asoc.
5 0 0 700 700 0 0
privind
capitalul
Conturi
6 curente la 14.000 0 3.500 2.100 15.400 0
bănci
Venituri
din
7 0 0 0 700 0 700
producţia
stocată
17.500 17.500 7.000 7.000 16.100 16.100
TOTAL
Egalitatea I Egalitatea II Egalitatea III
230
4. Balanţa de verificare cu patru serii de egalităţi cuprinde
următoarele egalităţi:
a) Totalul soldurilor iniţiale = Totalul soldurilor iniţiale

debitoare (TSID) creditoare (TSIC)
b) Totalul rulajelor debitoare (TRD) = Totalul rulajelor

creditoare (TRC)
c) Totalul sumelor debitoare (TSD) = Totalul sumelor

creditoare (TSC)
d) Totalul soldurilor finale = Totalul soldurilor finale

debitoare (TSFD) creditoare (TSFC)
lei
Nr. Pag. Solduri Rulaje
Denumirea Total sume Solduri finale
din iniţiale perioadă
Cartea- conturilor
Mare
Debit Credit Debit Credit Debit Credit Debit Credit
Capital
social
1 0 14.000 700 0 700 14.000 0 13.300
subscris
vărsat
Produse
2 0 0 700 0 700 0 700 0
finite
3 Furnizori 0 3.500 1.400 0 1.400 3.500 0 2.100
4 Clienţi 3.500 0 0 3.500 3.500 3.500 0 0
Decontări
cu asociaţii
5 0 0 700 700 700 700 0 0
privind
capitalul
Conturi
6 curente la 14.000 0 3.500 2.100 17.500 2.100 15.400 0
bănci
Ven.din
7 producţia 0 0 0 700 0 700 0 700
stocată
17.500 17.500 7.000 7.000 24.500 24.500 16.100 16.100
TOTAL
Egalitatea I Egalitatea II Egalitatea III Egalitatea IV
231
7.2.2. Balanţele de verificare ale conturilor analitice
În cazul în care anumite conturi sintetice se dezvoltă pe analitice
este necesar ca, în afară de balanţa de verificare a conturilor sintetice,
să se întocmească şi balanţe de verificare ale conturilor analitice.
Numărul lor este egal cu cel al conturilor sintetice care se dezvoltă pe
conturi analitice.
Balanţele de verificare analitice constituie un mijloc eficient
pentru stabilirea legăturii dintre evidenţa analitică şi evidenţa sintetică
şi, totodată, ele oferă conducerii economice informaţii detaliate în legă-
tură cu existenţa şi mişcarea elementelor patrimoniale ale întreprinderii.
Metodologia de întocmire a balanţelor de verificare constă în
preluarea din registrul Cartea-Mare dezvoltătoare a sumelor totale şi a
soldurilor tuturor conturilor analitice, deschise în cadrul aceluiaşi cont
sintetic.
Cu ajutorul lor se stabilesc apoi o serie de corelaţii şi indicatori,
care diferă în funcţie de modul de funcţionare a conturilor şi de numă-
rul de etaloane utilizate în cadrul conturilor analitice.
Astfel, avem balanţe de verificare pentru conturile analitice:
¾ monofuncţionale:
cu un singur etalon de evidenţă (bănesc);
cu două etaloane de evidenţă (bănesc şi natural).
¾ bifuncţionale.
Balanţa de verificare a conturilor analitice monofuncţionale

cu un singur etalon de evidenţă (bănesc) se prezintă ca un tabel care
cuprinde o singură pereche de coloane pentru sume (debitoare şi
creditoare) şi o singură coloană pentru solduri, deoarece, fiind vorba
de conturi monofuncţionale, ele nu pot prezenta decât un singur fel de
sold, fie debitor, fie creditor.
232
Exemplu:
Societatea comercială: METEOR S.A
Balanţa de verificare analitică

a contului „Debitori diverşi” întocmită la 31.03. 200N
lei
din
Denumirea
Cartea- Debitoare Creditoare Solduri
conturilor analitice
Mare
1 „Ionescu Paul” 12.000 8.000 4.000
2 „Necula Ion” 40.000 40.000 0
3 SC „Neptun”SA 480.000 210.000 270.000
4 SC „Saturn”SA 640.000 560.000 80.000
5 SC „Vulturul”SA 630.000 500.000 130.000
TOTAL 1.802.000 1.318.000 484.000
Cont sintetic „Debitori diverşi” 1.802.000 1.318.000 484.000
Corelaţii:
• totalul sumelor debitoare ale tuturor conturilor analitice din
balanţă trebuie să fie egal cu totalul sumelor debitoare ale contului
sintetic;
• totalul sumelor creditoare ale conturilor analitice din balanţă
trebuie să fie egal cu totalul sumelor creditoare ale contului sintetic;
• totalul soldurilor tuturor conturilor analitice din balanţă tre-
buie să fie egal şi de acelaşi sens cu soldul contului sintetic.
Exactitatea înregistrărilor făcute în conturile analitice şi în sinte-
ticul de care aparţin se verifică prin corelaţiile ce se stabilesc între
datele furnizate de această balanţă şi datele corespunzătoare din contul
respectiv.
Balanţa de verificare a conturilor analitice monofuncţionale,
cu două etaloane de evidenţă (bănesc şi natural cantitativ) se
prezintă sub formă tabelară şi conţine, în plus faţă de cea precedentă,
coloane pentru cantităţile intrate, cantităţile ieşite şi stoc, deoarece, pe
lângă etalonul valoric, intervine şi cel cantitativ, ea nu se utilizează
233
decât pentru verificarea conturilor în care se reflectă bunuri economice
(active) de natură materială, care după funcţia contabilă sunt întot-
deauna de activ şi nu prezintă decât sold debitor.
Exemplu:
Societatea comercială: OGLINDA S.A.
Balanţa de verificare analitică

a contului „Materii prime” întocmită la 31.03.200N
lei
Den. Felul Cantităţi totale
Solduri
din
Credit
conturilor etalonului
Debit
Cartea-
Ieşite
analitice natural Intrate Stoc

Mare
„cherestea
1 m3 60 48 12 6.000 4.800 1.200
de stejar”
2 „ciment” Kg 980 900 80 1.960 1.800 160
3 „ipsos” Kg 800 500 300 800 500 300
4 „cuie” Kg 400 200 200 2.000 1.000 1.000
TOTAL - - - - 10.760 8.100 2.660
Cont sintetic „Materii prime” - - - 10.760 8.100 2.660
Controlul exactităţii înregistrărilor efectuate se execută prin

intermediul corelaţiilor care trebuie să existe între datele din aceste
balanţe de verificare şi cele din contul sintetic respectiv, corelaţii care
se stabilesc ca în cazul variantei precedente.
Balanţa de verificare analitică pentru conturile bifuncţionale

(„Decontări în cadrul grupului”, „Profit şi pierdere”, „Rezultatul
raportat” etc.) cuprinde două perechi de coloane: una pentru sume
(debitoare şi creditoare) şi alta pentru solduri (debitoare şi creditoare).
234
Exemplu:
Societatea comercială: STAR S.A.
Balanţa de verificare analitică a contului

„Decontări în cadrul grupului” întocmită la 31 .03.200N
lei
Nr. pag. Sume totale Solduri
Denumirea
din
conturilor
Cartea- Debitoare Creditoare Debitoare Creditoare
analitice
Mare
1 „Unitatea X” 520 500 20 -
2 „Unitatea Y” 480 430 50 -
3 „Unitatea Z” 360 410 - 50
4 „Unitatea W” 415 405 10 -
TOTAL 1.775 1.745 80 50
Contul sintetic „Decontări
1.775 1.745 30 -
în cadrul grupului”
Deci, în general, ea seamănă cu balanţa de sume şi solduri întâl-

nită la conturile sintetice, cu deosebirea că prezintă unele particu-
larităţi, cum ar fi:
între totalurile coloanelor perechi din balanţa de verificare
analitică a conturilor bifuncţionale nu există egalităţi;
totalul soldurilor debitoare sau creditoare ale conturilor anali-
tice poate fi egal şi de acelaşi sens cu soldul conturilor sintetice res-
pectiv, numai prin însumarea lui algebrică.
Verificarea exactităţii înregistrărilor efectuate în conturile anali-
tice şi sinteticul de care aparţin se face, şi în acest caz, pe baza acelea-
şi corelaţii prezentate la balanţele analitice precedente, cu luarea în
considerare a particularităţii menţionate înainte, cu privire la solduri.
Putem sintetiza că prin intermediul balanţei de verificare analiti-
ce se verifică concordanţa dintre conturile sintetice şi conturile lor
analitice.
235
7.3. Tipuri de erori relevate şi nerelevate de balanţa de verificare
Balanţele de verificare îndeplinesc funcţia de control şi ajută
la depistarea unor erori, cum ar fi:
9 erorile de întocmire a balanţei de verificare se produc cu oca-
zia adunării sumelor din coloane sau transcrierii acestora din registrul
Cartea-Mare în formularul de balanţă (ca urmare a inversării cifrelor, a
adăugării unor cifre la suma respectivă, sau omiterii unor cifre care fac
parte din suma respectivă, a preluării altei sume dintr-o coloană sau
dintr-un rând alăturat etc.);
9 erorile de închidere a conturilor pentru stabilirea soldurilor fi-
nale apar din cauza calculelor greşite efectuate cu ocazia adunării
sumelor debitoare sau creditoare din conturi, ori cu ocazia stabilirii
soldurilor finale ale acestora;
9 erorile de înregistrare în Cartea-Mare se datoresc reportării
greşite a sumelor din Jurnal în Cartea-Mare sau de la o pagină la alta a
registrului Cartea-Mare (exemplu: reportarea de două ori a aceleaşi
sume din Jurnal în Cartea-Mare; omiterea reportării în Cartea-Mare a
sumei unui cont din articolele contabile întocmite în Jurnal; reportarea
sumei care trebuie trecută în debitul unui cont din Cartea-Mare, în
credit şi invers; reportarea greşită a totalului de pe o filă din Cartea-
Mare etc.). Identificarea erorilor se face prin punctare, adică prin con-
fruntarea sumelor transcrise din Jurnal în Cartea-Mare sau a reportă-
rilor de la o pagină la alta a registrului Cartea-Mare;
9 erorile în stabilirea sumelor din formulele contabile compuse
apar din cauza adunării greşite a sumelor în aceste formule contabile.
Din cele enunţate se observă că posibilitatea de identificare a
erorilor cu ajutorul balanţei de verificare sintetice prin intermediul
egalităţilor dintre coloane sunt limitate, deoarece cu ajutorul lor se pot
descoperi numai erorile care se bazează pe inegalităţi, nu şi cele
care denaturează însuşi sensul înregistrărilor contabile.
Din categoria erorilor care nu se pot descoperi cu ajutorul
balanţei de verificare sintetice, putem consemna:
9 omisiunile de înregistrare (operaţia economică nu a fost înre-
gistrată deloc, nici în contul debitor nici în contul creditor);
9 erorile de compensaţie (reportare greşită a sumelor din docu-
mentele justificative în Jurnal sau din Jurnal în Cartea-Mare, în sensul
236
că s-a trecut o sumă în plus într-o parte a unui cont sau a mai multor
conturi şi altă sumă în minus, egală cu cea trecută în plus, în aceeaşi
parte a unuia sau a mai multor conturi, astfel încât pe total cele două
categorii de erori se compensează). Identificarea acestor erori este
posibilă datorită apariţiei de solduri finale nefireşti la unele conturi, cu
ajutorul balanţei de verificare analitice etc.;
9 erorile de imputaţie (apar din cauza reportării unei sume
exacte ca mărime din Jurnal în Cartea-Mare, atât la debit, cât şi la cre-
dit, însă nu în conturile la care trebuia să fie trecută, ci în alte conturi
care nu corespund conţinutului economic al operaţiei respective);
9 erorile de înregistrare în registrul-jurnal pot apărea din cauza
stabilirii greşite a conturilor corespondente, înregistrării unor operaţii
de două ori, atât la debit, cât şi la credit, inversării formulei contabile
sau întocmirii unei formule contabile corecte, dar cu altă sumă mai
mare sau mai mică, atât la debit, cât şi la credit.
Atât identificarea erorilor de imputaţie, cât şi a erorilor de înre-
gistrare în Jurnal se face ca în cazul depistării erorilor de compensaţie.
Singura balanţă de verificare cu ajutorul căreia se pot descoperi
aceste erori care nu influenţează egalităţile este balanţa-şah.
Balanţa-şah redă pe lângă cele trei seturi de egalităţi şi corespon-
denţa conturilor, oferind astfel posibilitatea depistării erorilor de com-
pensaţie, erorilor de imputaţie şi a corespondenţelor eronate de conturi.
Corectarea erorilor de înregistrare se face diferit:
erorile din registrele contabile de evidenţă sistematică se
corectează prin tăierea cu o linie, înscrierea alături, cu cerneală albas-
tră, a sumei şi vizarea de către contabilul-şef sau a delegatului său
pentru a certifica valabilitatea corecturii;
erorile din registrele contabile de evidenţă cronologică se corec-
tează numai prin formule contabile de stornare (în roşu sau în negru).
237
PENTRU EXAMEN
CONCEPTE – CHEIE
balanţa de verificare a conturilor;

funcţiile balanţei de verificare a conturilor;
balanţa de verificare cu o egalitate;
balanţa de verificare cu două egalităţi;
balanţa de verificare cu trei egalităţi;
balanţa de verificare cu patru egalităţi;
etapele întocmirii balanţei de verificare;
erorile descoperite cu ajutorul balanţei de verificare.
1. Definiţi balanţa de verificare şi arătaţi în ce constă importanţa
ei pentru contabilitate.
2. Enumeraţi funcţiile balanţei de verificare a conturilor şi redaţi
conţinutul fiecăreia în parte.
3. Care sunt criteriile de clasificare a balanţelor de verificare?
4. Enumeraţi etapele metodologice de lucru pentru întocmirea
balanţei de verificare a conturilor.
5. Consemnaţi care sunt egalităţile valorice pentru:
• Balanţa de verificare cu o egalitate;
• Balanţa de verificare cu două egalităţi;
• Balanţa de verificare cu trei egalităţi;
• Balanţa de verificare cu patru egalităţi.
238
6. Ce sunt balanţele de verificare ale conturilor analitice şi cum
se clasifică acestea?
7. Arătaţi care sunt deosebirile dintre balanţele de verificare ale
conturilor sintetice şi cele ale conturilor analitice.
8. Care sunt corelaţiile ce se stabilesc între balanţa de verificare
a conturilor analitice şi contul sintetic la care se referă?
9. Enumeraţi erorile care se pot descoperi cu ajutorul balanţei de
verificare.
1. Rolul balanţei de verificare a conturilor este:

a) de a determina câte conturi s-au utilizat în cursul perioadei
pentru evidenţa activităţilor desfăşurate de întreprinderi;
b) de a centraliza conturile întocmite în mod eronat în cursul
perioadei;
c) de a verifica exactitatea înregistrării în conturi a operaţiilor
economico-financiare desfăşurate de întreprindere într-o perioadă de
gestiune;
d) de a calcula soldurile finale ale conturilor;
e) de a determina rezultatul perioadei de gestiune.
Alegeţi răspunsul corect.
2. Balanţele de verificare se întocmesc:
a) lunar;
b) semestrial;
c) trimestrial;
d) când este nevoie;
e) anual.
3. Balanţa de verificare a conturilor sintetice se întocmeşte
pe baza datelor furnizate de:
a) registrul Cartea-Mare;
c) registrul Cartea-Mare şi registrul-jurnal;
d) registrele auxiliare;
e) nici unul dintre răspunsuri nu este corect.
239
4. Cum se corectează erorile din registrele contabile de evi-
denţă cronologică:
a) se corectează prin tăierea cu o linie şi înscrierea alături a sumei;
b) se corectează numai prin formule contabile de stornare în roşu;
c) se corectează numai prin formule contabile de stornare în negru;
d) se corectează numai prin formule contabile de stornare (în roşu
sau în negru);
5. În practica contabilă, balanţa de verificare îndeplineşte
mai multe funcţii:
a) funcţia de verificare a exactităţii înregistrărilor efectuate în
conturi;
b) funcţia de realizare a concordanţei dintre conturile analitice şi
cele sintetice;
c) funcţia de legătură între cont şi bilanţ;
d) funcţia de centralizare a datelor înregistrate în conturi;
e) funcţia de sistematizare.
Precizaţi care răspuns nu este corect.
1. Să se întocmească o balanţă de verificare cu trei serii de

egalităţi, cunoscând următoarele elemente:
A. Situaţia conturilor la data de 31 decembrie 200N;

lei
Mijloace fixe 24.000
Amortizări privind imobilizările corporale 2.400
Materii prime 2.480
Produse finite 1.552
Capital social 26.952
Conturi curente la bănci 9.480
Credite bancare pe termen scurt 1.600
Asigurări sociale 1.040
Furnizori 1.360
Repartizarea profitului 1.640
Profit şi pierdere 1.800
240
B. În cursul trim.I 200N+1 au loc următoarele operaţii economice:
- în luna ianuarie:
a) Se înregistrează aprovizionarea cu materii prime de la furni-
zori în valoare de 2.400 lei, T.V.A 19%.
b) Se înregistrează ajutoarele de boală cuvenite personalului
unităţii în sumă de 1.250 lei.
- în luna februarie
c) Se obţin din procesul de producţie produse finite al căror cost
standard este de 1.500 lei, iar costul efectiv calculat la sfârşitul lunii
de 1.650 lei.
d) Se ridică de la bancă suma de 1.250 lei şi se achită ajutoarele
de boală cuvenite personalului unităţii.
- în luna martie
e) Se ridică de la bancă suma de 19.000 lei şi se plăteşte avansul
chenzinal.
f) La finele lunii se descarcă gestiunea de contravaloarea produ-
selor finite livrate clienţilor al căror cost standard este de 750 lei, iar
cel efectiv de 825 lei şi se repartizează diferenţele aferente.
2. Societatea comercială Saturn S.A prezintă la sfârşitul perioa-

dei de gestiune 200N, următoarea situaţie a elementelor sale patrimoniale:
lei
- mijloace fixe 25.000
- capital social 35.000
- mărfuri 10.000
- furnizori 2.500
- produse finite 2.000
- rezerve 5.000
- produse în curs de executare 2.500
- clienţi 1.500
- credite bancare pe termen scurt 2.000
- personal – remuneraţii datorate 600
- rezultatul reportat (profit) 1.500
- conturi la bănci în lei 5.500
- casa în lei 100
241
În perioada următoare de gestiune, 200N+1, S.C. Saturn S.A
derulează următoarele operaţiuni:
a) se aprovizionează de la un furnizor cu mărfuri în valoare de
475.000 lei. Aceste mărfuri sunt primite în ambalaje a căror valoare
este de 25.000 lei.
b) din contul de la bancă se achită furnizorului contravaloarea măr-
furilor şi ambalajelor aprovizionate, în valoare totală de 500.000 lei.
c) în vederea efectuării unor plăţi, se ridică din contul de la
bancă 1.250.000 lei.
d) AGA decide ca rezultatul reportat (profit) să fie repartizat pentru:
• Constituirea fondului de participare a salariaţilor la profit –
150.000 lei;
• Constituirea rezervelor legale în sumă de 1.250.000 lei;
• Suplimentarea cu 100.000 lei a Capitalului Social.
e) se rambursează băncii creditul bancar pe termen scurt, în
totalitate, respectiv 2.000.000 lei.
Se cere:
I. să se întocmească bilanţul contabil al S.C. SATURN S.A la
finele perioadei de gestiune 200N.
II. analiza contabilă şi stabilirea formulelor contabile pentru cele
cinci operaţiuni derulate în perioada de gestiune 200N + 1.
III. deschiderea tuturor conturilor necesare, înregistrarea opera-
ţiunilor, calcularea rulajelor debitoare şi creditoare, a totalului sumelor
debitoare şi creditoare, precum şi a soldurilor finale.
IV. întocmirea balanţei de verificare cu patru serii de egalităţi.
242
Capitolul 8
DOCUMENTELE CONTABILE DE SINTEZĂ

ŞI LUCRĂRILE CONTABILE
DE ÎNCHIDERE A EXERCIŢIULUI FINANCIAR
Cuprins:
8.1. Delimitări privind documentele contabile de sinteză

8.2. Lucrările contabile de închidere a exerciţiului financiar din
perspectiva continuităţii activităţii
8.3. Balanţa de verificare întocmită după inventarierea întreprin-
derii din perspectiva prudenţei în evaluare
8.4. Determinarea rezultatului exerciţiului
8.5. Repartizarea profitului sau finanţarea pierderii
8.6. Redactarea bilanţului contabil
Pentru examen:
Concepte-cheie
243

toarele probleme:
• delimitări privind documentele contabile de sinteză

• întocmirea lucrărilor contabile de închidere a exerciţiului
financiar din perspectiva continuităţii activităţii
• stabilirea profitului sau finanţarea pierderii
• redactarea bilanţului
8.1. Delimitări privind documentele contabile de sinteză

Exerciţiul financiar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decem-
brie, în acest scop, pe baza situaţiilor financiare, se determină poziţia
financiară, performanţa şi trezoreria întreprinderii.
Relaţia de principiu prin care se evaluează poziţia financiară
este de forma:
Capital Propriu = Active – Datorii
Performanţa se calculează prin relaţia:
Rezultatul Contabil = Venituri – Cheltuieli
Dacă se are în vedere variaţia capitalului, relaţia performanţei

devine:
Rezultatul = Capitalul Propriu la Închiderea Exerciţiului Financiar

Contabil ± Aportul Proprietarului în Cursul Exerciţiului ((+) În
Cazul Rambursării de Capital, (-) în Cazul Aportului
de Capital)
244
Trezoreria întreprinderii, se determină pe baza relaţiei:
Trezoreria Netă = Fluxurile de Încasări - Fluxurile de Plăţi
Documentele de sinteză folosite pentru finalizarea exerciţiului

financiar sunt situaţiile financiare. Pe baza acestora se asigură o ima-
gine fidelă, clară şi completă a activelor, datoriilor, a patrimoniului, a
poziţiei financiare, precum şi a profitului sau pierderii entităţii. Situ-
aţiile financiare reprezintă documente contabile de sinteză prin care
sunt comunicate informaţii comune necesare majorităţii utilizatorilor.
Aşa cum se arată în cadrul general IASB, aproape toţi utilizatorii con-
sumă informaţii pentru a lua decizii economice pentru:
a) a hotărî când să cumpere, să păstreze sau să vândă o investiţie
de capital;
b) a evalua răspunderea sau gestiunea managerială;
c) a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti şi de a oferi alte
beneficii angajaţilor săi;
d) a evalua garanţiile pentru creditele acordate întreprinderii;
e) a determina politicile de impozitare;
f) a determina profitul şi dividendele ce pot fi distribuite;
g) a elabora şi utiliza date statistice despre venitul naţional;
h) a reglementa activitatea întreprinderilor.
Persoanele juridice care la data bilanţului depăşesc limitele a
două dintre următoarele 3 criterii, denumite criterii de mărime4:
ª total active: 3.650.000 EURO;
ª cifra de afaceri netă: 7.300.000 EURO;
ª număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50,
întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind:
ª bilanţ;
ª cont de profit şi pierdere;
ª situaţia modificărilor capitalului propriu;
ª situaţia fluxurilor de trezorerie;
ª notele explicative la situaţiile financiare anuale.
4
aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publi-
cat în Monitorul Oficial, partea I, nr.1080/30.11.2005.
245
Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a
două dintre criteriile de mărime enumerate mai sus, întocmesc situaţii
financiare anuale simplificate care cuprind:
ª bilanţ prescurtat;
ª cont de profit şi pierdere;
ª note explicative la situaţiile financiare anuale simplificate.
ª opţional, ele pot întocmi situaţia modificărilor capitalului pro-
priu şi/sau situaţia fluxurilor de trezorerie.
Situaţiile financiare anuale, respectiv situaţiile financiare anuale
simplificate constituie un tot unitar.
Potrivit legii contabilităţii, situaţiile financiare anuale trebuie
însoţite de o declaraţie scrisă de asumare a răspunderii conducerii
persoanei juridice pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale în
conformitate cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a
patra a Comunităţilor Economice Europene.
8.2. Lucrările contabile de închidere a exerciţiului financiar

din perspectiva continuităţii activităţii
Întocmirea situaţiilor financiare ca documente de sinteză repre-
zintă un proces complex de agregare a datelor în vederea construirii
indicatorilor economico-financiari privind situaţia patrimoniului şi
rezultatele obţinute. Derularea acestui proces se concretizează într-o
suită de lucrări, dintre care unele cu caracter preliminar, iar altele
referitoare la redactarea sau completarea propriu-zisă a bilanţului.
Lucrările preliminare sunt denumite lucrări contabile de închi-
dere a exerciţiului, fiind structurate astfel:
1) stabilirea balanţei conturilor înainte de inventariere;
2) inventarierea generală a patrimoniului;
3) contabilitatea operaţiilor de regularizare privind:
diferenţele de inventar;
amortizările;
ajustări pentru deprecieri sau pierdere de valoare;
ajustări pentru riscuri şi cheltuieli;
delimitarea în timp a cheltuielilor şi a veniturilor.
4) stabilirea balanţei conturilor după inventariere;
5) determinarea rezultatului exerciţiului;
246
6) distribuirea profitului sau finanţarea pierderii;
7) redactarea bilanţului.
1) Stabilirea balanţei conturilor înainte de inventariere se

realizează pentru centralizarea şi controlul exactităţii datelor
înregistrate în conturi
Balanţa pregăteşte datele de referinţă necesare comparării soldu-
rilor din inventarul contabil şi inventarul faptic. Balanţa conturilor
înainte de inventariere poate fi abordată ca un inventar contabil. Rela-
ţiile de control a propriei balanţe sunt cele dintre debitul şi creditul
conturilor, înregistrarea cronologică şi sistematică, înregistrarea sinte-
tică şi analitică. Dintre acestea, cea care oferă informaţia de control
privind înregistrarea în conturi a tuturor documentelor justificative
este aceea că totalul rulajului debitor sau creditor trebuie să fie egal cu
totalul rulajului calculat în registrul-jurnal general.
Exemplu:
Balanţa provizorie a conturilor

Întocmită la 31.12.200N
- simplificată -
lei
Solduri
Simbol Rulaje Solduri finale
Denumire cont iniţiale
cont
101 Capital - 5.275 - 1.000 - 6.275
106 Rezerve - 100 - 50 - 150
117 Rezultatul - 125 125 - - -
reportat
213 Instalaţii tehnice, 4.840 - - - 4.840 -
mijloace de
transport,
animale şi
plantaţii
247
Solduri
Simbol Rulaje Solduri finale
Denumire cont iniţiale
cont
281 Amortizări - 100 - - - 100
privind
imobilizările
corporale
301 Materii prime 170 - 520 200 490 -
371 Mărfuri 300 - 250 100 450 -
397 Ajustări pt. - 5 - - - 5
deprecierea
mărfurilor
401 Furnizori - 155 230 450 - 375
411 Clienţi 35 - 1.350 1.110 275 -
421 Personal- salarii - - 600 600 - -
datorate
456 Decontări cu - - 2.000 2.000 - -
acţionarii/
asociaţii privind
capitalul
457 Dividende de - - 83 83 - -
plată
491 Ajustări pt. - - - 2 - 2
deprecierea
creanţelor-clienţi
508 Alte investiţii pe - - 300 - 300 -
termen scurt şi
creanţe asimilate
512 Conturi curente 400 - 3.200 3.363 237 -
la bănci
531 Casa 15 - 825 825 15 -
601 Cheltuieli cu - - 300 - 300 -
materiile prime
607 Cheltuieli - - 100 - 100 -
privind mărfurile
641 Cheltuieli cu - - 2.000 - 2.000 -
salariile
personalului
701 Venituri din - - - 1.300 - 1.300
vânzarea
produselor
707 Venituri din - - - 800 - 800
vânzarea
mărfurilor
Total 5.760 5.760 11.883 11.883 9.007 9.007
248
2) Inventarierea generală a patrimoniului reprezintă lucrarea
preliminară prin care se stabileşte situaţia reală a patrimoniului.
Nu se poate concepe un bilanţ, adică nu se poate determina
patrimoniul, situaţia financiară şi rezultatele unei întreprinderi la un
anumit moment şi pe o anumită perioadă de timp, fără să se alcătu-
iască în prealabil inventarul.
Relaţia proprie inventarului prin care se determină situaţia reală
a patrimoniului la un moment dat este:
Situaţia netă a = Activul inventariat la - Datoriile inventariate la

patrimoniului valoarea actuală valoarea actuală
Constatarea existenţei elementelor inventariate se face prin

observarea directă (prin numărare, cântărire, măsurare, cubare şi cal-
cule tehnice, după caz) pentru bunurile corporale (materiale), pe bază
de registre sau de documente justificative (extrase de cont) confirmate
de terţi pentru bunurile necorporale (nemateriale), creanţe şi datorii. În
ceea ce priveşte evaluarea elementelor patrimoniale inventariate se
face la nivelul valorii actuale, denumite valoare de inventar.
Toate bunurile inventariate se înscriu în listele de inventariere,
care pot fi distincte sau reprezintă prima parte a registrului de inven-
tar, diferenţiate de felul şi natura activelor şi pasivelor constatate
efectiv pe teren (active imobilizate, stocuri, producţia în curs de fabri-
caţie etc.).
Exemplu:
Lista de inventariere privind stocurile de materii prime, mate-

riale şi mărfuri:
249
Rezultatele inventarierii şi modul lor de regularizare se consem-
nează într-un proces-verbal de inventariere, în care se înscriu, în
principal: perioada de gestiune inventariată; persoanele care au făcut
inventarierea; plusurile şi minusurile constatate; compensările efectua-
te; bunurile depreciate; creanţele şi datoriile incerte şi în litigii;
creanţele, datoriile şi lichidităţile în devize; constituirea şi regulariza-
rea provizioanelor; regularizarea amortizărilor; alte elemente specifice
inventarierii.
3) Contabilitatea operaţiilor de regularizare

Tranzacţii privind regularizarea plusurilor şi minusurilor de
inventar
O dată stabilite rezultatele inventarierii, plusurile şi minusurile

de inventar, se procedează la înregistrarea şi decontarea lor gestionară.
A efectua această operaţie înseamnă a regulariza rezultatul inventarierii.
În principiu, plusurile se înregistrează ca intrări în patrimoniul
întreprinderii, iar minusurile se impută. Dacă lipsurile constatate la
inventariere nu se datoresc vinei cuiva, se decontează, după caz,
asupra cheltuielilor sau veniturilor întreprinderii. De asemenea, se pot
admite compensări cantitative şi valorice ale lipsurilor cu plusurile, în
cazurile în care există riscul de confuzie între sorturile aceluiaşi
produs, fără a se diminua patrimoniul unităţii. Compensarea se admite,
de regulă, numai pentru aceeaşi perioadă de gestiune şi la aceleaşi
gestionar.
Exemplu:
La inventarierea generală a patrimoniului s-a constatat o lipsă

de materii prime neimputabilă în valoare de 1.000 lei. Operaţia
determină o creştere a cheltuielilor cu materialele (+A), înregistrată
în debitul contului 601 „Cheltuieli cu materiile prime” şi totodată o
micşorare a valorii variabilelor în stoc (-A) contabilizată în creditul
contului 301 „Materii prime”:
250
601 „Cheltuieli cu materiile prime” = 301 „Materii prime” 1.000 lei
(+A) (-A)
Tranzacţii privind amortizarea imobilizărilor
Amortizarea activelor imobilizate reprezintă, în principiu, o

cheltuială calculată şi înregistrată la închiderea exerciţiului financiar.
În acest scop, amortizarea calculată în planul de amortizare sau fişa
mijloacelor fixe se compară cu deprecierea determinată în listele de
inventariere ca diferenţă între valoarea contabilă de intrare şi valoarea
de inventar. Cele două mărimi sunt în principiu egale.
Exemplu:
Să presupunem că amortizarea acumulată este 125 lei şi soldul

creditor al contului 281 „Amortizări privind imobilizările corporale”
este 100 lei, atunci amortizarea exerciţiului 200N este de 125 – 100 =
25 lei. Contabilizarea acestei diminuări de valori presupune o creşte-
re a cheltuielilor (+A), în debitul contului 681„Cheltuieli de exploata-
re privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere”
şi o creştere a amortizărilor, ca post rectificativ de pasiv (+P), în
creditul contului 281 „Amortizări privind imobilizările corporale”:
681„Cheltuieli de exploatare = 281 „Amortizări privind

privind amortizările, provizioanele imobilizările corporale”
şi ajustările pentru depreciere”
(+A) (-P) 25 lei
Tranzacţii privind ajustările pentru deprecierea sau pierde-

rea de valoare a imobilizărilor
Ajustările vizează acele elemente de activ neamortizabile a căror

valoare de inventar la data închiderii exerciţiului este mai mică decât
valoarea contabilă de intrare.
251
În principiu, înregistrarea ajustărilor este tratată ca o creştere a
cheltuielilor (+A) şi concomitent, o creştere a posturilor rectificative
de pasiv denumite ajustări (+P). Întrucât aceste micşorări de valoare
au un caracter reversibil, în consecinţă ele sunt regularizate la închi-
derea conturilor, astfel:
- în situaţia în care deprecierea calculată pe baza inventarului
(valoarea contabilă – valoarea de inventar) este superioară ajustării
constituite (soldul creditor al contului de ajustări) se constituie o
ajustare suplimentară, iar înregistrarea de principiu este:
„Conturile de cheltuieli cu = „Conturile de ajustări pentru

amortizările, provizioanele şi deprecierea sau pierderea
ajustările pentru depreciere sau de valoare”
pierdere de valoare” (-P) (+P)
- În cazul în care deprecierea constatată pe baza inventarului

este inferioară ajustării constituite, se diminuează ajustarea constituită
cu diferenţa corespunzătoare:
„Conturile de ajustări pentru = „Conturile de venituri din

deprecierea sau pierderea de provizioane şi ajustări
valoare” pentru deprecierea sau
pierderea de valoare”
(-P) (+P)
Tranzacţii privind provizioanele
Provizioanele se constituie pentru finanţarea acelor cheltuieli şi

pierderi a căror realizare sau plată este incertă ori pentru cheltuieli
care devin exigibile în perioadele următoare.
La închiderea exerciţiului, provizioanele ce trebuie constituite
efectiv se înregistrează prin debitarea conturilor de cheltuieli (+A) şi
creditarea conturilor de provizioane (+P), astfel:
252
- prin debitul conturilor de cheltuieli în cazul majorării provi-
zionului:
6812 „Cheltuieli de exploatare = 151 „Provizioane”

privind provizioanele”
(+A) (+P)
- prin creditul conturilor de venituri, când provizionul trebuie

diminuat sau anulat, respectiv acesta devine total sau parţial fără obiect:
151 „Provizioane” = 7812 „Venituri din provizioane”

(-P) (+P)
Tranzacţii privind delimitarea în timp a cheltuielilor şi a

veniturilor
Pentru a stabili corect rezultatul exerciţiului este necesară sepa-

rarea în timp a cheltuielilor şi a veniturilor înregistrate în cursul
exerciţiului sau preluate ca sold din exerciţiul precedent.
Operaţiile de regularizare a cheltuilelilor şi a veniturilor gene-
rează următoarele tipuri de înregistrări contabile:
- cheltuieli constatate la închiderea exerciţiului ca fiind aferente

exerciţiului următor sau de repartizat pe parcursul mai multor exerciţii:
„Cheltuieli înregistrate în avans” = „Conturi de cheltuieli”

(+A) (-A)
- cota scadentă de cheltuieli preluate în exerciţiul curent din

exerciţiul precedent, înregistrate pe baza scadenţelor:
„Conturi de cheltuieli” = „Cheltuieli înregistrate în avans”

(+A) (-A)
253
- venituri înregistrate în avans direct în conturile de venituri şi
transferate la încheierea exerciţiului asupra conturilor de regularizare:
„Conturi de venituri” = „Venituri înregistrate în avans”

(-P) (+P)
- cota scadentă de venituri preluate în exerciţiul curent din exer-

ciţiul precedent, înregistrare făcută pe bază de scadenţă:
„Venituri înregistrate în avans” = „Conturile de venituri”

(-P) (+P)
În sfera delimitărilor în timp mai intră şi contabilizarea diferen-

ţelor de conversie, la cursul zilei, a creanţelor şi datoriilor în devize,
diferenţele de curs valutar favorabile sau nefavoraile privind lichidită-
ţile în devize, calculate la cursul zilei.
8.3. Balanţa de verificare întocmită după inventarierea între-

prinderii din perspectiva prudenţei în evaluare
Pentru a pregăti informaţia necesară închiderii conturilor de bi-
lanţ şi a celor de venituri şi cheltuieli, se întocmeşte balanţa conturilor
după inventariere. Aceeaşi balanţă furnizează şi informaţia necesară
completării bilanţului contabil.
Balanţa conturilor întocmită la 31.12.200N

- simplificată -
lei
Simbol Solduri finale
Denumire cont
cont Debit Credit
101 Capital - 6.800
106 Rezerve - 150
117 Rezultatul reportat - -
213 Instalaţii tehnice, mijloace de transport, 4.840 -
animale şi plantaţii
281 Amortizări privind imobilizările corporale - 100
254
301 Materii prime 490 -
371 Mărfuri 550 -
397 Ajustări pentru deprecierea mărfurilor - 5
401 Furnizori - 375
411 Clienţi 275 -
421 Personal salarii datorate - -
456 Decontări cu asociaţii/acţionarii privind - -
capitalul
457 Dividende de plată - -
491 Ajustări pentru deprecierea creanţelor-clienţi - 2
508 Alte investiţii pe termen scurt şi creanţe 300 -
asimilate
512 Conturi curente la bănci 662 -
531 Casa 15 -
601 Cheltuieli cu materiile prime 300 -
607 Cheltuieli privind mărfurile 100 -
641 Cheltuieli cu salariile personalului 2.000 -
701 Venituri din vânzarea produselor - 1.300
707 Venituri din vânzarea mărfurilor - 800
Total 9.532 9.532
8.4. Determinarea rezultatului exerciţiului

Pentru a stabili rezultatul exerciţiului se procedează la închide-
rea conturilor de cheltuieli şi venituri, astfel:
a) Închiderea conturilor de cheltuieli:
121 „Profit şi pierdere” = „Conturi de cheltuieli din clasa 6”

(+A) (-A)
b) Închiderea conturilor de venituri:
„Conturi de venituri din clasa 7” 121 „Profit şi pierdere”

(-P) (+P)
255
c) Se calculează şi se plăteşte impozitul pe profit:
Rezultatul
Rezultatul Deducerile Reintegrările
= contabil înainte - +
impozabil fiscale fiscale
de impozitare
- impozitul datorat:
„Cheltuieli cu impozitul pe profit” = 121 „Impozit pe profit”

(+A) (+P)
- închiderea contului de cheltuieli:
121 „Profit şi pierdere” = „Cheltuieli cu impozitul pe profit”

(+A) (+P)
- plata impozitului pe profit:
121 „Impozitul pe profit” = 512 „Conturi curente la bănci”

(-P) (-A)
8.5. Repartizarea profitului sau finanţarea pierderii

Potrivit prevederilor în vigoare din România, profitul bilanţier se
distribuie cu următoarele destinaţii: acoperirea pierderilor din exerci-
ţiile anterioare; constituirea rezervelor legale; participarea salariaţilor
la profit; constituirea resurselor de dezvoltare destinate modernizării,
retehnologizării şi creşterii surselor proprii de finanţare; dividende de
plată sau vărsăminte la buget în funcţie de forma de proprietate; alte
rezerve prevăzute de lege şi report pentru noul exerciţiu.
Folosirea contului rectificativ de activ „Repartizarea profi-tului”
se explică prin contabilizarea operaţiilor privind distribuirea profitului
înainte de redactarea bilanţului, în aceste condiţii, contul „Repar-
tizarea profitului” devine un cont rectificativ asociat contului „Profit şi
pierdere”. În pasivul bilanţului, contul „Profit şi pierdere” este înscris
cu semnul (+), iar în contul „Repartizarea profitului” cu semnul (-).
256
Exemplu:
Principalele destinaţii ale profitului şi modul lor de înregistrare.
129 „Repartizarea = %
profitului” 1061 „Rezerve legale”
1171 „Rezultatul reportat reprezentând
profitul nerepartizat sau pierderea
nerecuperată” (acoperirea pierderilor din
anii precedenţi)
421 „Personal-salarii datorate”
(cota managerului din profitul net)
1063 „Rezerve statutare sau contractuale”
1068 „Alte rezerve”
457 „Dividende de plată”
Sumele totale repartizate sunt deduse din rezultatul exerciţiului

prin închiderea contului rectificativ 129 „Repartizarea profitului”:
121 „Profit şi pierdere” = 129 „Repartizarea profitului”
Profitul net a cărui repartizare a fost amânată de AGA sau aso-

ciaţilor este virat la rezultatul reportat:
121 „Profit şi pierdere” = 1171 „Rezultatul reportat reprezentând

profitul nerepartizat, respectiv
pierderea nerecuperată”
Dacă exerciţiul financiar se încheie cu pierderi, acestea se rapor-

tează în pasivul bilanţului la contul „Profit şi pierdere” cu semnul (-).
În exerciţiul următor, la deschiderea conturilor, ele se virează în debi-
tul contului „Rezultatul reportat”, urmând să fie soluţionată problema
finanţării lor.
257
În principiu, finanţarea pierderilor se face, în ordine, din pro-
fitul exerciţiilor financiare următoare, din rezervele legale constituite
şi, în ultimă instanţă, numai dacă nu există altă soluţie, din capitalul
social.
8.6. Redactarea bilanţului contabil

Bilanţul contabil este un document ce sintetizează, în expresie
valorică, întreaga activitate economico-financiară a societăţii comer-
ciale pe parcursul unui exerciţiu financiar. Bilanţul contabil se
întocmeşte după efectuarea lucrărilor contabile de închidere a exerci-
ţiului financiar şi anume: întocmirea balanţei de verificare înainte de
inventariere, inventarierea generală a patrimoniului şi înregistrarea
rezultatelor acesteia, înregistrarea regularizărilor, rectificărilor şi deli-
mitarea operaţiunilor pe exerciţii financiare şi determinarea rezul-
tatului exerciţiului şi repartizarea lui.
Datele din balanţa de verificare se preiau în bilanţul contabil
astfel:
• soldurile finale (debitoare şi creditoare) ale conturilor de activ,
reflectând mijloacele economice şi ale conturilor de pasiv, reflectând
surse economice, se înscriu în Bilanţul propriu-zis, în Activ, Conturile
de capital şi datorii, asigurând respectarea egalităţii: activ = capitaluri
proprii + datorii;
• total sume (debitoare şi creditoare) aferente conturilor de
cheltuieli şi venituri, se înscriu în Contul de profit şi pierderi, condu-
când la determinarea rezultatelor pe activităţi;
• detaliind sumele din Bilanţul propriu-zis şi din Contul de
profit şi pierderi, întocmim Anexa la Bilanţ.
258
PENTRU EXAMEN
CONCEPTE – CHEIE
documente contabile de sinteză

balanţa de verificare întocmită după inventarierea întreprinderii
rezultatul exerciţiului: profit, finanţarea pierderii
redactarea bilanţului
1. Care este relaţia după care se calculează performanţa între-
prinderii?
2. Care este relaţia după care se calculează trezoreria întreprin-
derii?
3. Enumeraţi lucrările contabile de închidere a exerciţiului.
4. Care este formula contabilă pentru închiderea conturilor de
cheltuieli?
5. Care este formula contabilă pentru închiderea conturilor de
venituri?
6. Cum se calculează profitul impozabil?
7. Potrivit prevederilor în vigoare din România, specificaţi cum
se poate distribui profitul bilanţier.
8. Cum se înregistrează plusurile în contabilitate? Dar minusurile?
Teste de autocontrol:
1. Potrivit IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare”, politi-

cile contabile reprezintă:
a) principiile, convenţiile şi metodele specifice adoptate de o în-
treprindere pentru întocmirea şi analiza conturilor anuale;
259
b) opţiunile, metodele şi interesele formulate de întreprindere cu
privire la producţia şi prezentarea informaţiilor contabile destinate
utilizatorilor externi;
c) principiile, conceptele, regulile şi practicile specifice adoptate
de o întreprindere la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare;
d) principiile, bazele, convenţiile regulile şi practicile specifice
adoptate de o întreprindere la întocmirea şi prezentarea situaţiilor
financiare;
e) principiile, convenţiile, regulile, metodele şi practicile concre-
te adoptate de o întreprindere pentru ţinerea contabilităţii primare.
2. Compensarea plusurilor şi minusurilor de inventar se rea-
lizează:
a) plusuri;
b) minusuri;
c) valoric;
d) cantitativ;
e) valoric şi cantitativ.
3. În contabilitate evaluarea elementelor patrimoniale se
efectuează la:
a) valoarea actuală;
b) valoarea de înregistrare;
c) valoarea de intrare;
d) valoarea de ieşire;
e) valoarea de vânzare.
4. Relaţia de principiu prin care se evaluează poziţia finan-
ciară este:
a) capital propriu = activul – datoriile
b) capital propriu = pasiv – activ
c) rezultatul contabil = venituri – cheltuieli
d) capital propriu = datoriile – activul
e) trezoreria netă = fluxurile de încasări - fluxurile de plăţi
5. Conform Directivei a IV-a a Comunităţilor Economice
Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, ra-
portările contabile anuale, se compun din:
a) bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capita-
lului propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie, politici contabile şi note
explicative;
260
b) bilanţ şi cont de profit şi pierdere;
c) raportul administratorilor, cont de profit şi pierdere, situaţia
modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie, poli-
tici contabile şi note explicative;
d) balanţa, bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de
trezorerie;
e) situaţia fluxurilor de trezorerie, bilanţ şi cont de profit şi pierdere.
1. Situaţia iniţială în conturi la S.C. „VULTURUL” S.A. se pre-

zintă astfel:
1012 Capital subscris vărsat 2.000.000 lei
401 Furnizori 300.000 lei
411 Clienţi 300.000 lei
512 Conturi curente la bănci 5.000.000 lei
În cursul exerciţiului se derulează următoarele operaţii econo-
mice şi financiare:
1. Credite bancare pe termen lung primite 800.000 lei. Dobânzi
datorate la închiderea exerciţiului „N” 80.000 lei.
2. Chirii plătite în exerciţiul „N” 200.000 lei, din care 120.000
lei pentru exerciţiul „N+1”.
3. Produse finite recepţionate din procesul de fabricaţie 100.000
lei, cost de producţie.
4. Clienţi încasaţi prin contul de la bancă în suma de 500.000 lei.
5. Vânzarea produselor finite de mai sus, preţ de vânzare
300.000 lei. TVA 19%.
6. Plata furnizorilor 200.000 lei.
7. Se reduce capitalul social cu 100.000 lei, care se va rambursa
acţionarilor.
8. Se restituie din contul curent un credit bancar pe termen lung
în suma de 150.000 lei.
Se cere:
1. Să se întocmească balanţa de verificare cu 4 serii de egalităţi.
2. Să se întocmească bilanţul contabil la S.C.”VULTURUL”S.A.
la finele perioadei de gestiune.
261
262
Capitolul 9
REALIZAREA CICLULUI CONTABIL

(MONOGRAFIE CONTABILĂ REZOLVATĂ)
Cuprins:
9.1. Prezentarea etapelor ciclului contabil

9.2. Exemplu simplificat de monografie privind realizarea ciclului
contabil

toarele probleme:
• etapele ciclului contabil

• realizarea unui ciclu contabil
263
9.1. Prezentarea etapelor ciclului contabil
Ciclul contabil cuprinde etapele desfăşurate succesiv în cursul
procesului contabil, de la analiza operaţiilor până la elaborarea
situaţiilor financiare şi închiderea conturilor, după cum urmează:
a) analiza operaţiilor pe baza documentelor justificative;
b) înregistrarea operaţiilor în Registrul-Jurnal;
c) sistematizarea înregistrărilor din Jurnal în Cartea Mare;
d) regularizarea conturilor la sfârşitul perioadei;
e) întocmirea situaţiilor financiare;
f) închiderea conturilor pentru a se încheia perioada de gestiune
curentă şi pentru a se pregăti începerea unui nou exerciţiu financiar.
9.2. Exemplu simplificat de monografie privind realizarea

ciclului contabil
1. Se infiinţează S.C. ELANUL S.A., prin subscrierea la capitalul
format din 5.000 acţiuni la valoarea nominală de 2.5 lei/acţiune, con-
form Contractului de societate şi a Actului de constituire al societăţii.
2. Acţionarii îşi aduc aportul la capital astfel: 40% echipamente
tehnologice, 50% disponibilităţi în cont şi 10% numerar în caserie.
Concomitent se înregistrează şi vărsarea capitalului, conform Procesului
verbal.
3. Se achită în numerar cheltuielile de constituire, taxele la Registrul
Comerţului, onorariul avocatului şi altele, în valoare de 650 lei.
4. Se aprovizionează cu materii prime la preţ de achiziţie de
4.000 lei şi 19% TVA, conform Facturii fiscale.
5. Se dau în consum materii prime în valoare de 3.500 lei,
conform Bonului de consum.
6. Se achiziţionează un mijloc de transport la cost de achiziţie
de 8.500 lei, TVA, conform Facturii fiscale.
7. Se achiziţionează obiecte de inventar în numerar la cost de
achiziţie de 500 lei şi 19% TVA, conform Facturii fiscale.
8. Se obţin produse finite la costul de producţie de 5.000 lei,
conform Raportului de producţie.
9. Se înregistrează salariile brute ale angajaţilor permanenţi în
valoare de 2.500 lei, conform Statului de plată.
264
10. Se înregistrează obligaţiile patronatului pentru salariile brute:
• contribuţia unităţii la asigurările sociale 19,5% ;
• FNUASS 0,85% ;
• contribuţia unităţii la asigurările de sănătate 6%;
• şomaj 2%;
• comisionul la Camera de muncă 0,75% ;
• fond garantare salarii 0,25%.
11. Se înregistrează reţinerile din salarii potrivit Statului de plată:
• impozitul pe salarii 16%;
• contribuţia personalului la asigurări sociale 9,5%;
• contribuţia personalului la asigurările de sănătate 6,5%;
• şomaj 1%.
12. Se livrează produsele finite obţinute la preţul de vânzare de
6.000 lei, TVA 19%, conform facturii fiscale nr.859742, concomitent cu
descărcarea gestiuni de produsele finite vândute (la cost de producţie).
13. Se încasează de la clienţi valoarea produselor vândute prin
bancă, precum şi serviciile executate terţilor în valoare de 7.000 lei,
TVA 19%, conform Facturii fiscale nr.2359 şi Extrasului de cont.
14. Se achită furnizorii de materii prime cu un Ordin de Plată
nr.85.
15. Se ridică numerar de la bancă pentru achitarea salariilor, prin
fila de CEC nr.65, conform Statului de plată. Se achită obligaţiile
sociale către bugetul statului conform Ordinului de Plată nr.96.
16. Se înregistrează amortizarea lunară a imobilizărilor astfel:
9 cheltuieli de constituire în 2 ani (metoda liniară);
9 echipamente tehnologice în 8 ani (metoda degresivă);
9 mijloace de transport în 7 ani (metoda degresivă). Prin
întocmirea Planurilor de amortizare.
17. Se primesc facturile de energie, apă şi gaze în valoare totală
de plată de 1.875 lei şi se achită conform Ordinului de Plată nr.105.
18. Se obţine din resurse proprii un program informatic în valoare
de 1.625 lei, conform Procesului Verbal de recepţie şi punere în
funcţiune. Se înregistrează amortizarea lunară a programului informatic
în 3 ani.
19. Se achiziţionează materiale auxiliare la cost de aprovizionare
de 1.000 lei, TVA 19%, pentru care se emite un Bilet la ordin.
265
20. Se cedează programul informatic la preţul de 2.000 lei, TVA
19%, conform Facturii Fiscale. Ulterior se încasează contravaloarea
programului prin bancă, conform Extrasului de cont.
21. Se scoate din evidenţă programul informatic cedat incomplet
amortizat, conform Procesului Verbal nr.15, de scoatere din funcţiune.
22. Se regularizează TVA-ul la sfârşitul lunii, cu Notă Contabilă
şi se evidenţiează în Decontul de TVA.
23. Se închid la sfârşitul lunii conturile de cheltuieli şi venituri,
conform Notei Contabile.
24. Se calculează şi înregistrează impozitul pe profit de 16% şi
se închid conturile de Cheltuieli cu impozitul pe profit.
a) ANALIZA OPERAŢIILOR:
1. Se înregistrează subscrierea la capitalul social al unităţii
patrimoniale “ELANUL”.
– 456 “Decontări cu asociaţii priv. capitalul” A/P +A–D
– 1011 “Capitalul Social Subscris Nevărsat” +P-C
456 = 1011 12.500 lei
2. Se înregistrează aportul acţionarilor la capital în natură şi în bani.

– 2131 “Echipamente tehnologice” +A–D
– 5121 “Conturi curente la banci” +A–D
– 5311 “Casa în lei” +A–D
– 456 “Decontări cu asociaţii privind capitalul” A/P – C
% = 456 12.500 lei

2131 5.000 lei
5121 6.250 lei
5311 1.250 lei
– Se înregistrează vărsarea capitalului.

– 1011 “CSSN” -P–D
– 1012 “CSSV” +P–C
1011 = 1012 12.500 lei

266
3. Se înregistrează achitarea cheltuielilor de constituire.
– 201 “Cheltuieli de constituire” +A–D

– 5311 “Casa în lei” -A–C
201 = 5311 650 lei
4. Se înregistrează achiziţia de materii prime.
– 301 “Materii prime” +A–D

– 4426 “TVA deductibil” +A–D
– 401 “Furnizori” +P–C
% = 401 4.760 lei

301 4.000 lei
4426 760 lei
5. Se înregistrează darea în consum a materiilor prime.
– 601 “Cheltuieli cu materii prime” +A–D

– 301 “Materii prime” -A–C
601 = 301 3.500 lei
6. Se înregistrează achiziţionarea mijlocului de transport.
–2133 “Mijloace de transport” +A–D

– 404 “Furnizori de imobilizări” +P–C
% = 404 10.115 lei

2133 8.500 lei
4426 1.615 lei
267
7. Se înregistrează cumpărarea unor obiecte de inventar şi
achitarea lor.
– 303 “Materiale de natura obiectelor de inventar” +A–D
– 401 “Furnizori” +P–C
– 603 Cheltuieli cu alte materiale de natura obiectelor de inventar
% = 401 595 lei

303 500 lei
4426 95 lei
401 = 5311 595 lei
500 lei
603 = 303
8. Se înregistrează obţinerea produselor finite la cost de producţie.

– 345 “Produse finite” +A–D
–711 “Variaţia stocurilor” +P–C
345 = 711 5.000 lei
9. Se înregistrează salariile angajaţilor permanenţi.

– 641 “Cheltuieli cu salariile personalului” +A–D
– 421 “Personal salarii datorate” +P–C
641 = 421 2.500 lei
10. Se înregistrează obligaţiile patronale legate de salarii.

– 6451 “Contribuţia unităţii la asigurările sociale” +A-D
– 6452 “Contribuţia unităţii pentru ajutorul de şomaj” +A-D
– 6453 “Contribuţia unităţii la asigurările sociale de sănătate” +A–D
– 4311.01 “Contribuţia unităţii la asigurări sociale” +P–C
– 4313.01 “Contribuţia unităţii la asigurările sociale de sănătate” +P–C
– 4313.02 “FNUASS” +P–C
– 4371.01 “Contribuţia unităţii la fondul de somaj” +P–C
– 4371.02 “Contribuţia unităţii la fondul de garantare salariaţi” +P–C
268
6451 = 4311.01 2.500 x 19.5% = 487 lei
6452 = 4371.01 2.500 X 2 % = 50 lei
6452 = 4371.02 2.500 x 0,25 % = 6 lei
6453 = 4313.01 2.500 X 6 % = 150 lei
6453 = 4313.02 2.500 x 0,85 % = 21 lei
– Se înregistrează comisionul la Camera de Muncă (0,75% sau 0,25%).

– 635 “Cheltuieli cu alte impozite şi taxe” +A–D
– 447 “Fonduri speciale cu alte impozite şi taxe” +P–C
635 = 447 19 lei
11. Se înregistrează reţinerile din salarii.
– 421 “Personal salarii datorate” -P–D

– 444 “Impozitul pe profit” (16%) +P–C
– 4312 “Contribuţia personalului la asigurări sociale” (9,5%) + P –C
– 4314 “Contribuţia personalului la asigurările sociale +P–C
de sănătate” (6,5%)
– 4372 “Contribuţia personalului la fondul de şomaj” (1%) +P–C
421 = % 716 lei

444 292 lei
4312 237 lei
4314 162 lei
4372 25 lei
Calcul impozit salarii:

2.500 - fond salarii
237 contribuţia personalului la asigurări sociale
162 contribuţia personalului la asigurările sociale de sănătate
25 contribuţia personalului la fondul de şomaj
250 deducerea personală
1.826 x 16% = 292 lei
269
12. Se înregistrează livrarea produselor finite terţilor.
– 411 “Clienţi” +A–D

– 701 “Venituri din vânzarea produselor finite” +P–C
– 4427 “TVA colectat” +P-C
411 = % 7.140 lei

701 6.000 lei
4427 1.140 lei
– Se înregistrează descărcarea gestiunii de produsele finite vândute.
711 “Variaţa stocurilor” -P–D

– 345 “Produse finite” -A–C
711 = 345 5.000 lei
13. Se înregistrează încasarea creanţei asupra clienţilor.
– 5121 “Conturi curente la bănci” +A–D

– 4111 “Clienţi” -A–C
– 704 Venituri din servicii executate terţilor +P – C
– 4427 TVA colectată +P – C
4111 = % 8.330 lei

704 7.000 lei
4427 1.330 lei
5121 = 4111 8.330 lei
– Se înregistrează serviciilor executate terţilor şi încasarea acestora.
– 5121 “Conturi curente la banci” +A–D

– 4111 “Clienţi” -A–C
5121 = 4111 8.330 lei
270
14. Se înregistrează achitarea furnizorilor de materii prime.
– 401 “Furnizori” -P–D
– 5121 “Conturi curente la banci” -A–C
401 = 5121 4.760 lei
15. Se înregistrează achitarea obligaţiilor către bugetul statului

şi al asigurărilor sociale de stat.
– 4312 “Contribuţia personalului la asigurări sociale” - P –D
– 4314 “Contribuţia personalului la asigurările sociale de sănătate” - P –D
– 4372 “Contribuţia personalului la fondul de şomaj” - P –D
– 4311 “Contribuţia unităţii la asigurări sociale - P –D
– 4313 “Contribuţia unităţii la asigurările sociale de sănătate” - P –D
– 4371 “Contribuţia unităţii la fondul de şomaj” - P –D
– 444 “Impozitul pe salarii” - P –D
– 447 “Fonduri speciale cu alte impozite şi taxe” -P–D
– 5121 “Conturi curente la banci” - A –C
% = 5121 1.449 lei

4311.01 487 lei
4312 237 lei
4313.01 150 lei
4314 162 lei
4371.01 50 lei
4372 25 lei
444 292 lei
447 19 lei
4371.02 6 lei
4313.02 21 lei
– Se înregistrează ridicarea numerarului din bancă necesar achitării salariilor.

– 581 “Viramente interne” +A–D
– 5311 “Casa în lei” +A–D
– 581 “Viramente interne” –A–C
581 = 5121 1.784 lei

5311 = 581 1.784 lei
271
– Se înregistrează achitarea salariilor angajaţilor.
– 421 “Personal remuneraţii datorate” -P–D
421 = 5311 1.784 lei
16. Se înregistrează amortizarea lunară a imobilizărilor.

– 6811 “Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor” + A –D
– 2801 “Amortizarea cheltuielilor de constituire” +P–C
– 2813 “Amortizarea instalaţiilor, mijloacelor de transport,
animalelor şi plantaţiilor”
6811 = % 411 lei

2801 27 lei
2813 384 lei
Amortizare (cheltuieli de constituire) = 650 / 2 ani x 12 luni = 27 lei

Amortizare (echipamente tehnologice) = 8.750 x 25% / 12 = 182 lei
Cd = 100 / 8 ani x 2 = 25%
Amortizare (mijloace de transport) = 8.500 x 28,58% / 12 = 202 lei
Cd = 100 / 7 ani x 2 = 28,58%
17. Se înregistrează facturile de energie, apă şi gaze şi achitarea lor.

– 605 Cheltuieli cu energia şi apa +A - D
– 4426 TVA deductibilă +A - D
401 = 5121 1.575 lei
18. Se înregistrează obţinerea unui program informatic din

resurse proprii.
– 208 “Alte imobilizări necorporale” +A–D
– 721 “Venituri din producţia de imobilizări necorporale” +P–C
208 = 721 1.625 lei

272
– Se înregistrează amortizarea lunară a programului informatic.
– 6811 “Cheltuieli de exploatare privind amortizarea +A–D
imobilizărilor”
– 2808 “Amortizarea altor imobilizări necorporale” +P–C
6811 = 2808 45 lei
Amortizarea = 16.250.000 / 3 ani x 12 = 45 lei
19. Se înregistrează aprovizionarea cu materiale auxiliare cu un

bilet la ordin.
– 3021 “Materiale auxiliare” +A–D
– 403 “Efecte de plătit” +P–C
% = 401 1.190 lei

3021 1.000 lei
4426 190 lei
401 = 403 1.190 lei
20. Se înregistrează cedarea programului informatic.

– 461 “Debitori diverşi” +A–D
– 7583 “Venituri din vănzarea activelor şi alte operaţii +P–C
de capital”
– 4427 “TVA colectat” +P–C
461 = % 2.380 lei

7583 2.000 lei
4427 380 lei
Încasarea contravalorii programului informatic prin bancă.

– 5121 “Conturi curente la bănci” +A + D
– 461 “Debitori diverşi” -A-C
5121 = 461 2.380 lei

273
21. Se înregistrează scoaterea din evidenţă a programului de
informatică cedat şi incomplet amortizat.
– 2808 “Amortizarea altor imobilizări necorporale” -P–D
– 6583 “Cheltuieli privind activele cedate şi alte +A–D
operaţii de capital”
–208 “Alte imobilizări necorporale” -A–C
% = 208 1.625 lei

2808 45 lei
6583 1.579 lei
22. Se înregistrează regularizarea TVA-ului la sfârşitul lunii.

4426 TVA deductibil = 2.911 lei
4427 TVA colectat = 2.850 lei
4424 TVA de recuperat = 61 lei
- 4424 “TVA de recuperat” +A–D
- 4426 “TVA deductibil” -A–C
- 4427 “TVA colectat” -P–D
% = 4426 2.911 lei

4424 61 lei
4426 2.850 lei
23. Se înregistrează închiderea conturilor de cheltuieli şi venituri.

121 = % 10.591 lei
601 3.500 lei
603 500 lei
605 1.323 lei
635 19 lei
641 2.500 lei
6451 487 lei
6452 56 lei
6453 171 lei
6583 1.579 lei
6811 456 lei
274
% = 121 16.625 lei
701 6.000 lei
704 7.000 lei
721 1.625 lei
7583 2.000 lei
24. Se înregistrează impozitul pe profit.

- 691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit” +A–D
- 441 “Impozitul pe profit” +P–C
691 = 441 1.031 lei
Profit brut = 16.625 – 10.591 = 6.034 lei

Impozit pe profit = 6.034 x 16% = 965 lei
- Se înregistrează închiderea cheltuielilor cu impozitul pe profit.

- 121 “Profit şi pierdere” A/P – P – D
- 691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit” -A–C
121 = 691 965 lei
b) ÎNREGISTRAREA SISTEMATICĂ ÎN CONTURI
FIŞA DE CONT: 1011 Capital social subscris nevărsat
Simb. Ct
Data Document Explicaţie Debit Credit D/C Sold
coresp.
Statut Op. 1 456 12.500
PV-NC Op. 2 1012 12.500
RULAJ 12.500 12.500

TOTAL
12.500 12.500
SUME
275
FIŞA DE CONT: 1012 Capital social subscris vărsat
Simb. Ct
coresp.
PV-NC Op. 2 1011 12.500
RULAJ - 12.500
TOTAL
- 12.500 C 12.500
SUME
FIŞA DE CONT: 121 Profit şi pierdere
Simb. Ct
coresp
NC Op. 23 601 3.500
603 500
605 1.323
635 19
641 2.500
6451 487
6452 56
6453 171
6583 1.579
6811 456
Op. 24 691 965
NC Op. 23 701 6.000
704 7.000
721 1.624
7583 2.000
RULAJ 11.556 16.624
TOTAL
11.556 16.624 C 5068
SUME
276
FIŞA DE CONT: 201 Cheltuieli de constituire
Simb. Ct
coresp.
Ch Op. 3 5311 650
RULAJ 650 -
TOTAL
650 - D 650
SUME
FIŞA DE CONT: 208 Alte imobilizari necorporale
Simb. Ct
coresp.
Rap- prod Op. 18 721 1.624
PVSF Op. 21 2808 45
6583 1.579
RULAJ 1.624 1.624

TOTAL
1.624 1.624 -
SUME
FIŞA DE CONT: 2131 Echipamente tehnologice
Simb. Ct
coresp.
PV-NC Op. 2 456 5.000
RULAJ 5.000
TOTAL
5.000 - D 5.000
SUME
277
FIŞA DE CONT: 2133 Mijloace de transport
Simb. Ct
coresp.
FF Op. 6 404 8.500
RULAJ 8.500
TOTAL
8.500 - D 8.500
SUME
FIŞA DE CONT: 2801 Amortizarea cheltuielilor de constituire
Simb. Ct
coresp.
PA-NC Op. 16 6811 27
RULAJ - 27
TOTAL
- 27 C 27
SUME
FIŞA DE CONT: 2808 Amortizarea altor imobilizari necorporale
Simb. Ct
coresp.
PA-NC Op. 18 6811 45
PVSF Op. 21 208 45
RULAJ 45 45
TOTAL
45 45 -
SUME
278
FIŞA DE CONT: 2813 Amortizarea echipamentelor tehnologice
Simb. Ct
coresp.
PA-NC Op. 16 6811 384
RULAJ 384
TOTAL
- 384 C 384
SUME
FIŞA DE CONT: 301 Materii prime
Simb. Ct
coresp.
FF Op. 4 401 4.000
BC Op. 5 601 3.500
RULAJ 4.000 3.500

TOTAL
4.000 3.500 D 500
SUME
FIŞA DE CONT: 302 Materiale auxiliare
Simb. Ct
coresp.
FF-BO Op. 19 401 1.000
RULAJ 1.000 -
TOTAL
1.000 - D 1.000
SUME
279
FIŞA DE CONT: 303 Materiale de natura obiectelor de inventar
Simb. Ct
coresp.
FF-Ch Op. 7 401 500
Op.7 603 500
RULAJ 500 500
TOTAL
500 500 -
SUME
FIŞA DE CONT :345 Produse finite

Simb. Ct
coresp.
Rap-prod Op. 8 711 5.000
Nc Op. 12 711 5.000
RULAJ 5.000 5.000

TOTAL
5.000 5.000 -
SUME
FIŞA DE CONT: 401 Furnizori

Simb. Ct
coresp.
FF Op. 4 301 4.000
4426 760
FF Op.7 303 500
4426 95
Chit. 5311 595
OP Op. 14 5121 4.760
FF Op.17 605 1.323
4426 251
OP 5121 1.574
FF Op.19 3021 1000
4426 190
BO 403 1190
RULAJ 8119 8119
TOTAL
8119 8119 -
SUME
280
FIŞA DE CONT: 403 Efecte de platit
Simb. Ct
coresp.
FF-BO Op. 19 401 1.190
RULAJ - 1.190
TOTAL
- 1.190 C 1.190
SUME
FIŞA DE CONT: 404 Furnizori de imobilizări
Simb. Ct
coresp.
FF Op. 6 2133 8.500
4426 1.615
RULAJ - 10.115
TOTAL
- 10.115 C 10.115
SUME
FIŞA DE CONT: 4111 Clienţi
Simb. Ct
coresp.
FF Op. 12 701 6.000
4427 1.140
EC Op. 13 5121 7.140
704 7.000
4427 1.130
5121 8.330
RULAJ 15.470 15.470
TOTAL
15.470 15.470 -
SUME
281
FIŞA DE CONT: 421 Personal salarii datorate
Simb. Ct
coresp.
Stat-salarii Op. 9 641 2.500
Stat-salarii Op. 112 444 292
4312 237
4314 162
4372 25
RULAJ 2.500 2.500
TOTAL
2.500 2.500 -
SUME
FIŞA DE CONT: 4311 Contribuţia unităţii la asigurări sociale

Simb. Ct
coresp.
NC Op. 10 6451 487
OP Op. 15 5121 487
RULAJ 487 487

TOTAL 487 487 -
SUME
FIŞA DE CONT: 4313.01 Contribuţia unităţii la asigurările

sociale de sănătate
Simb. Ct
coresp.
NC Op. 10 6453 150
OP Op. 15 5121 150
RULAJ 150 150

TOTAL
150 150 -
SUME
282
FIŞA DE CONT: 4313.02 FNUASS
Simb. Ct
coresp.
NC Op. 10 6453 21
OP Op. 15 5121 21
RULAJ 21 21
TOTAL
21 21 -
SUME
FIŞA DE CONT: 4312 Contribuţia personalului la asigurări

sociale
Simb. Ct
coresp.
OP Op. 15 5121 237
RULAJ 237 237

TOTAL
237 237 -
SUME
FIŞA DE CONT: 4314 Contribuţia personalului la asigurările

Simb. Ct
coresp.
OP Op. 15 5121 162
RULAJ 162 162

TOTAL
162 162 -
SUME
283
FIŞA DE CONT: 4371.01 Contribuţia unităţii la fondul de şomaj
Simb. Ct
coresp.
NC Op. 10 6452 50
OP Op. 15 5121 50
RULAJ 50 50
TOTAL
50 50
SUME
FIŞA DE CONT: 4371.02 Contribuţia unităţii la fondul de şomaj
Simb. Ct
coresp.
NC Op. 10 6452 6
OP Op. 15 5121 6
RULAJ 6 6
TOTAL
6 6
SUME
FIŞA DE CONT: 4372 Contribuţia personalului la fondul de

şomaj
Simb. Ct
coresp.
OP Op. 15 5121 25
RULAJ 25 25
TOTAL
25 25 -
SUME
284
FIŞA DE CONT: 441 Impozitul pe profit
Simb. Ct
coresp.
NC Op. 24 691 965
RULAJ - 965
TOTAL
- 965 C 965
SUME
FIŞA DE CONT: 4424 TVA de recuperat
Simb. Ct
coresp.
NCDTVA Op. 22 4426 61
RULAJ 61 -
TOTAL
61 - D 61
SUME
FIŞA DE CONT: 4426 TVA deductibil
Simb. Ct
coresp.
FF Op. 4 401 760
FF Op. 6 404 1.615
FF-Ch Op. 7 5311 95
FF-OP Op. 17 5121 251
FF-BO Op. 19 403 190
D-TVA Op. 22 4427 2.850
4424 61
RULAJ 2.911 2.911

TOTAL
2.911 2.911 -
SUME
285
FIŞA DE CONT: 4427 TVA colectat
Simb. Ct
coresp.
FF Op. 12 411 1.140
FF-EC Op. 13 5121 1.330
FF Op. 20 461 380
D-TVA Op. 22 4426 2.850
RULAJ 2.850 2.850

TOTAL
2.850 2.850 -
SUME
FIŞA DE CONT: 444 Impozit pe salarii
Simb. Ct
coresp.
OP Op. 15 5121 292
RULAJ 292 292

TOTAL
292 292 -
SUME
FIŞA DE CONT: 447 Comision la Camera de muncă
Simb. Ct
coresp.
NC Op. 10 635 19
OP Op. 15 5121 19
RULAJ 19 19
TOTAL
19 19 -
SUME
286
FIŞA DE CONT: 461 Debitori diverşi
Simb. Ct
coresp.
FF Op. 20 7583 2.000
4427 380
EC Op. 20 5121 2.380
RULAJ 2.380 2.380

TOTAL
2.380 2.380 -
SUME
FIŞA DE CONT: 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul
Simb. Ct
coresp.
statut Op. 1 1011 12.500
PV Op. 2 2131 5.000
5121 6.250
5311 1.250
RULAJ 12.500 12.500

TOTAL
12.500 12.500 -
SUME
FIŞA DE CONT: 5121 Conturi curente la bănci
Simb. Ct
coresp.
PV Op. 2 456 6.250
FF-EC Op. 13 4111 7.140
FF-EC Op. 13 4111 8.330
OP Op. 14 401 4.760
287
Simb. Ct
coresp.
OP Op. 15 4311 487
4312 237
4313 150
4314 162
4371 50
4372 25
444 292
447 19
4371.02 6
4313.02 21
CEC 581 1.784
FF-Op Op. 18 401 1.574
FF-EC Op. 21 461 2.380
RULAJ 24.100 9.567

TOTAL
24.100 9.567 D 14.533
SUME
FIŞA DE CONT: 5311 Casa în lei

Simb. Ct
coresp.
PV Op. 2 456 1.250
Ch Op. 3 201 650
FF-Ch Op. 7 401 595
CEC Op. 15 581 1.784
RULAJ 3.034 3.029

TOTAL
3.034 3.029 D 5
SUME
FIŞA DE CONT: 581 Viramente interne

Simb. Ct
coresp.
CEC Op. 15 5121 1.784
CEC-RC Op. 15 5311 1.784
RULAJ 1.784 1.784

TOTAL
1.784 1.784 -
SUME
288
FIŞA DE CONT: 601 Cheltuieli cu materii prime
Simb. Ct
coresp.
BC Op. 5 301 3.500
NC Op. 23 121 3.500
RULAJ 3.500 3.500

TOTAL
3.500 3.500 -
SUME
FIŞA DE CONT: 603 Cheltuieli cu materiale de natura

Simb. Ct
coresp.
BC Op. 7 303 500
NC Op. 23 121 500
RULAJ 500 500

TOTAL
500 500 -
SUME
FIŞA DE CONT: 605 Cheltuieli cu energia şi apa
Simb. Ct
coresp.
FF-OP Op. 17 5121 1.323
NC Op. 23 121 1.323
RULAJ 1.323 1.323

TOTAL
1.323 1.323 -
SUME
289
FIŞA DE CONT: 635 Cheltuieli cu alte impozite şi taxe
Simb. Ct
coresp.
NC Op. 10 447 19
NC Op. 23 121 19
RULAJ 19 19
TOTAL
19 19 -
SUME
FIŞA DE CONT: 641 Cheltuieli cu remuneraţia personalului
Simb. Ct
coresp.
Stat Op. 9 421 2.500
NC Op. 23 121 2.500
RULAJ 2.500 2.500

TOTAL
2.500 2.500 -
SUME
FIŞA DE CONT: 6451 Contribuţia unităţii la asigurări sociale
Simb. Ct
coresp.
NC Op. 10 4311 487
NC Op. 23 121 487
RULAJ 487 487

TOTAL
487 487 -
SUME
290
FIŞA DE CONT: 6452 Contribuţia unităţii la asigurările
Simb. Ct
coresp.
NC Op. 10 4371 50
NC Op. 23 121 50
RULAJ 50 50
TOTAL
50 50 -
SUME
FIŞA DE CONT: 6453 Contribuţia unităţii la fondul de şomaj
Simb. Ct
coresp.
NC Op. 10 4313.01 150
NC Op. 23 121 171
Op. 10 4313.02 21
RULAJ 171 171
TOTAL
171 171 -
SUME
FIŞA DE CONT: 6583 Cheltuieli cu cedarea activelor
Simb. Ct
coresp.
PVSF Op. 21 208 1.579
NC Op. 23 121 1.579
RULAJ 1.579 1.579

TOTAL
1.579 1.579 -
SUME
291
FIŞA DE CONT: 6811 Cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor
Simb. Ct
coresp.
PA-NC Op. 16 2801 27
2813 384
PA-NC Op. 18 2808 45
NC Op. 23 121 456
RULAJ 456 456

TOTAL
456 456 -
SUME
FIŞA DE CONT: 691 Cheltuieli cu impozitul pe profit
Simb. Ct
coresp.
NC Op. 24 441 965
NC Op. 24 121 965
RULAJ 965 965

TOTAL
965 965 -
SUME
FIŞA DE CONT: 701 Venituri din vânzarea produselor finite
Simb. Ct
coresp.
FF Op. 12 411 6.000
NC Op. 23 121 6.000
RULAJ 6.000 6.000

TOTAL
6.000 6.000 -
SUME
292
FIŞA DE CONT: 704 Venituri din lucrări executate şi servicii
prestate
Simb. Ct
coresp.
FF-EC Op. 13 5121 7.000
NC Op. 23 121 7.000
RULAJ 7.000 7.000

TOTAL
7.000 7.000 -
SUME
FIŞA DE CONT: 711 Venituri din producţia stocată
Simb. Ct
coresp.
Rap-prod Op. 8 345 5.000
NC Op. 12 345 5.000
RULAJ 5.000 5.000

TOTAL
5.000 5.000 -
SUME
FIŞA DE CONT: 721 Venituri din producţia de imobilizări

necorporale
Simb. Ct
coresp.
PVPF Op. 19 208 1.625
NC Op. 24 121 1.625
RULAJ 1.625 1.625

TOTAL
1.625 1.625 -
SUME
293
FIŞA DE CONT: 7583 Venituri din cedarea activelor
Simb. Ct
coresp.
FF Op. 20 461 2.000
NC Op. 23 121 2.000
RULAJ 2.000 2.000

TOTAL
2.000 2.000
SUME
c) BALANŢA DE VERIFICARE S.C. ELANUL S.A.
Nr. crt. Simbol cont Rulaj debitor Rulaj creditor SFD SFC
1. 1011 12.500 12.500
2. 1012 12.500 12.500
3. 121 11.556 16.624 5.068
4. 201 650 650
5. 208 1.625 1625
6. 2131 5.000 5.000
7. 2133 8.500 8.500
8. 2801 27 27
9. 2808 45 45
10. 2813 384 384
11. 301 4.000 3.500 500
12. 302 1.000 1.000
13. 303 500 500
14. 345 5.000 5.000
15. 401 8.119 8.119
16. 403 1.190 1.190
17. 404 10.115 10.115
18. 411 15.470 15.470
19. 421 2.500 2.500
20 4311 487 487
21. 4312 237 237
22. 4313.01 150 150
294
Nr. crt. Simbol cont Rulaj debitor Rulaj creditor SFD SFC
4313.02 21 21
23. 4314 162 162
24. 4371.01 50 50
4371.02 6 6
25. 4372 25 25
26. 441 965 965
27. 4424 61 61
28. 4426 2.911 2.911
29. 4427 2.850 2.850
30. 444 292 292
31. 447 19 19
32. 461 2.380 2.380
33. 456 12.500 12.500
34. 5121 24.100 9.567 14.533
35. 5311 3.034 3.039 5
36. 581 1.784 1.784
37. 601 3.500 3.500
38. 603 500 500
39. 605 1.323 1.323
40. 635 19 19
41. 641 2.500 2.500
42. 6451 487 487
43. 6452 56 56
44. 6453 171 171
45. 6583 1.580 1.580
46. 6811 456 456
47. 691 965 965
48. 701 6.000 6.000
49. 704 7.000 7.000
50. 711 5.000 5.000
52. 721 1.625 1.625
53. 7583 2.000 2.000
TOTAL 299.802 299.802 60.498 60.498
295
SC ELANUL S.A.
BILANŢ PRESCURTAT
încheiat la data 31 DECEMBRIE 200N
lei
Nr Sold la: Sold la:
rd 31.12.N-1 31.12.N
A. ACTIVE IMOBILIZATE
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE
(ct.201+203+205+2071+208+233+234-280-290-2933) 01 623
II. IMOBILIZARI CORPORALE
(ct.211+212+213+214+231+232-281-291-2931) 2 13.116
III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE
(ct.261+263+265+267-296) 3 0
ACTIVE IMOBILIZATE-TOTAL (rd.06+11+18) 4 13.739
B. ACTIVE CIRCULANTE
I. STOCURI
(ct.301+302+303+/-308+331+332+341+345+346+/-
348+351+354+356+357+358+361+/-368+371++/-
378+381+/-388-391-392-393-394-395-396-397-
398+4091-4428) 5 1.500
II. CREANŢE
(ct.267-296+4092+411+413+418+425+4282+431+
437+4382+441+4424+4428+444+445+446+447+
4482+451+456+4582+461+473-491-495-496+5187) 6 61
III. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT
(ct.501+505+506+508+5113+5114-591-595-596-598) 7 0
IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI
(ct.5112+512+531+532+541+542) 8 14.538
ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL (rd.05 la 08) 9 16.099
C. CHELTUIELI ÎN AVANS ( ct.471) 10
D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE
ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN
(ct.161+162+166+168-169+269+401+403+404+405+
408+419+421+423+424+426+427+4281+431+437+
4381+441+4423+4428+444+446+447+4481+451+
453+455+456+457+4581+462+473+509+5186+519) 11 12.270
296
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE / DATORII
CURENTE NETE (rd. 09+10-11-18) 12 3.829
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE
(rd 04+12-17) 13 17.568
G. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE
PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE
DE UN AN
(ct.161+162+166+168-169+269+401+403+404+405+
408+419+421+423+424+426+427+4281+431+437+
4381+441+4423+4428+444+446+447+4481+451+
453+455+456+457+4581+462+473+509+5186+519) 14
H. PROVIZIOANE (ct.151) 15
I. VENITURI IN AVANS (rd.17+18) din care: 16
1 Subvenţii pentru investiţii (ct.131+132+133+134+138) 17
2 Venituri înregistrate în avans (ct.472) 18
J. CAPITAL ŞI REZERVE
I. CAPITAL (rd.20 la 22) din care: 19 12.500
1 Capital subscris vărsat (ct.1012) 20 12.500
2 Capital subscris nevărsat (ct.1011) 21
3 Patrimoniul regiei (ct. 1015) 22
II. PRIME DE CAPITAL (ct.104) 23
III. REZERVE DIN REEVALUARE (ct.105) 24
IV. REZERVE (ct.106) 25 0
Acţiuni proprii (ct.109) 26
V. PROFITUL SAU PIERDEREA REPORTAT (A)
(ct. 117)
Sold C 27
Sold D 28
VI. PROFITUL SAU PIERDEREA EXERCIŢIULUI
FINANCIAR (ct.121)
Sold C 29 5.068
Sold D 30
Repartizarea profitului (ct.129) 31
TOTAL CAPITALURI PROPRII
(rd.19+23+24+25+26-27-28+29-30-31) 32 17.568
Patrimoniul public (ct.1016) 33
TOTAL CAPITALURI (rd.32+33) 34 17.568
297
SC ELANUL SA
CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE
Realizări în perioada
Nr.
Denumirea indicatorului de raportare
rd.
31.12.200N-1 31.12.200N
1. Cifra de afaceri netă (rd.02 la 05) 01 13.000
Producţia vândută 02 13.000
(ct.701+702+703+704+705+706+708)
Venituri din vânzarea mărfurilor (ct.707) 03
Venituri din dobânzi înregistrate de entităţile 04
al căror obiect de activitate îl constituie
leasingul (ct.766)
Venituri din subvenţii de exploatare 05
aferente cifrei de afaceri nete (ct.7411)
2. Variaţia stocurilor de produse finite
(ct.711) şi a producţiei în curs de execuţie
Sold C 06
Sold D 07
3. Producţia realizată de entitate pentru sco-
purile sale proprii şi capitalizată (ct.721+722) 08 1.624
4. Alte venturi din exploatare (ct.7417+758) 09 2.000
VENITURI DIN EXPLOATARE –TOTAL
(rd.01+06-07+08+09) 10 16.624
5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi mate-
rialele consumabile (ct.601+602-7412) 11 3.500
Alte cheltuieli materiale 12 500
(ct.603+604+606+608)
b) Alte cheltuieli externe (cu energie 13 1.323
şi apă) (ct.605-7413)
c) Cheltuieli privind mărfurile (ct.607) 14
6. Cheltuieli cu personalul (rd.16+17), 15 3.214
din care
a) Salarii şi indemnizaţii (ct.641+642-7414) 16 2.500
b) Cheltuieli cu asigurările şi 17 714
prot.soc.(ct.645-7415)
7. a) Ajustări de valoare privind imobili- 18 456
zările corporale şi necorporale (rd.19-20)
a. 1) Cheltuieli (ct.6811+6813) 19 456
a. 2) Venituri (ct.7813) 20
298
b) Ajustări de valoare privind activele 21
circulante (rd.22-23)
b. 1) Cheltuieli (ct.654+6814) 22
b. 2) Venituri (ct.754+7814) 23
8. Alte cheltuieli de exploatare (rd.25 la 28) 24 1.598
8.1 Cheltuieli privind prestaţiile externe 25
(ct.611+612+613+614+621+622+623+
624+625+626+627+628-7416)
8.2 Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi văr- 26 19
săminte asimilate (ct.635)
8.3 Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi 27 1.579
activele cedate (ct.658)
Cheltuieli privind dobânzile de refinanţare 28
înregistrate de entităţile al căror obiect de
activitate îl constituie leasingul (ct.666)
Ajustări privind provizioanele (rd.30-31) 29
- Cheltuieli (ct.6812) 30
- Venituri (ct.7812) 31
CHELTUIELI DE EXPLOATARE – TOTAL 32 10.591
(rd.11 la 15+18+21+24+29)
PROFITUL SAU PIERDEREA DIN
EXPLOATARE
- Profit (rd.10-32) 33 6.033
- Pierdere (rd.32-10) 34
9.Venituri din interese de participare 35
(ct.7611+7613)
- din care, veniturile obţinute de la entităţile 36
afiliate
10.Venituri din alte investiţii şi împrumuturi 37
care fac parte din activele imobilizate (ct.763)
afiliate
11.Venituri din dobânzi (ct.766) 39
afiliate
Alte venituri financiare 41
(ct.762+764+765+767+768)
VENITURI FINANCIARE – TOTAL 42
(rd.35+37+39+41)
12.Ajustări de valoare privind imobilizările 43
financiare şi a investiţiilor financiare
deţinute ca active circulante (rd.44-45)
299
- Cheltuieli (ct.686) 44
- Venituri (ct.786) 45
13.Cheltuieli privind dobânzile (ct.666-7418) 46
- din care, cheltuielile în relaţia cu entităţile 47
afiliate
Alte cheltuieli financiare 48
(ct.663+664+665+667+668)
CHELTUIELI FINANCIARE – TOTAL 49
(rd.43+46+48)
PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIAR(A)
- Profit (rd.42-49) 50
14.PROFITUL SAU PIERDEREA CURENT(A) 6.033
- Profit (rd.10+42-32-49) 52
- Pierdere (rd.32+49-10-42) 53
15.Venituri extraordinare (ct.771) 54
16.Cheltuieli extraordinare (ct.671) 55
17.PROFITUL SAU PIERDEREA DIN
ACTIVITATEA EXTRAORDINARĂ
- Profit (rd.54-55) 56
VENITURI TOTALE (rd.10+42+54) 58 16.624
CHELTUIELI TOTALE (rd.32+49+55) 59 10.591
PROFITUL SAU PIERDEREA BRUTĂ 6.033
- Profit (rd.58-59) 60
18.Impozitul pe profit (ct.691) 62 965
19.Alte impozite neprezentate la elementele 63
de mai sus (ct.698)
20. PROFITUL SAU PIERDEREA NET(A) A 64 5.068
EXERCIŢIULUI FINANCIAR
- Profit (rd.60-61-62-63)
- Pierdere (rd.61+62+63-60) 65
Administrator, Întocmit
Numele şi prenumele Numele şi prenumele (calitate)
A(1-compatrim.financiar-contabil sau pers.calificat)
Semnătura Semnătura
Ştampila unităţii
300
SC ELANUL SA
NOTE EXPLICATIVE
LA BILANŢUL CONTABIL ÎNTOCMIT LA DATA DE
31 DECEMBRIE 200N
SC ELANUL SA are sediul social în Bucureşti, cod unic de înregistrare
RO 9737540 şi număr de înregistrare la Registrul Comertului J40/153/2000.
La data de 31.12.200N a fost întocmit bilanţul contabil al societăţii în
conformitate cu prevederile Legii contabilităţii nr.82/1991, republicată şi a
ordinului 1752/2005.
Administratorul a asigurat organizarea şi ţinerea contabilităţii, precum şi
sintetizarea informaţiilor în bilanţul contabil anual, în conformitate cu obligaţiile
şi responsabilităţile stabilite prin Legea Contabilităţii nr.82/1991 republicată.
Bilanţul contabil întocmit de SC ELANUL SA la 31.12.200N se iden-
tifică prin următoarele:
- lei-
Total BILANŢ 17.568
Capitaluri proprii 12.500
Cifra de afaceri 13.000
În conformitate cu prevederile legale societatea a respectat standardele

contabile, respectiv:
- exhaustivitatea înregistrărilor contabile – dacă toate operaţiunile care
privesc societatea au fost reflectate în documente justificative în mod co-
respunzător şi au fost reflectate în contabilitate, fără omisiuni sau repetări;
- realitatea înregistrărilor - dacă înregistrările din contabilitate sunt reale,
sunt justificabile şi verificabile, dacă pricipiile, procedeele şi regulile
contabile sunt aplicate cu bună credinţă, dacă soldurile scriptice sunt în
concordanţă cu cele faptice;
- corecta evaluare, imputare şi delimitate în timp - dacă operaţiunile au
fost corect evaluate, au fost înregistrate în conturile şi perioadele corespun-
zătoare;
- corecta întocmire a conturilor anuale - dacă informaţiile contabile au
fost corect sistematizate şi centralizate în bilanţ, contul de profit şi
pierdere, precum şi anexele la bilanţ.
Astfel, conturile anuale dau o imagine fidelă a situaţiei financiare a
societăţii la 31.12.200N, a contului de profit şi pierdere precum şi a fluxului
de trezorerie pentru exerciţiul încheiat la această dată, bilanţul contabil fiind
întocmit în conformitate cu Ordinul 1752/2005 şi sunt conforme cu pre-
vederile legale.
301
NOTA 1 - ACTIVE IMOBILIZATE
Elemente Valoarea brută Deprecieri

de active (amortizare şi prvizioane)
SOLD Creş- Redu- SOLD SOLD Creş- Redu- SOLD
01.01. teri ceri 31.12. 01.01. teri ceri 31.12.
200N 200N 200N 200N
Cheltuieli de
constituire
Alte imo- 6.317 1.000 7.317 5.728 1.589
bilizari
Total 6.317 1.000 7.317 5.728 1.589
imobilizări
necorporale
Instalaţii 216.188 55.243 12.076 259.355 61.653 197.702
tehnice şi
maşini
Alte mij- 12.614 12.614 12.614
loace fixe
Avansuri şi
imobilizări
corporale
Total 216.188 67.857 12.076 271.969 61.653 210.316
imobilizări
corporale
Imobilizări 1.901 780 1.801 880 880
financiare
Active 224.406 69.637 13.877 280.166 67.381 212.785
imobilizate
La intrarea în patrimoniu, evaluarea şi înregistrarea s-au efectuat la

valoarea de intrare, respectiv la costul de achiziţie (preţul de facturare) pe
baza datelor din documentele de transfer al proprietăţii.
Cotele de amortizare şi duratele de utilizare au fost stabilite conform
Legii nr.15/1994 şi a Clasificaţiei mijloacelor fixe aprobată prin Hotararea
Guvernului nr. 2319/2004.
Calculul amortizării pentru mijloacele fixe s-a efectuat în conformi-
tatea cu prevederile legale, firma folosind metoda lineară de amortizare,
respectându-se principiul permanenţei metodelor.
Menţionez că SC ELANUL SRL nu a calculat şi constituit provizioane
de depreciere pentru imobilizările corporale.
302
NOTA 2 - STOCURI
Din datele evidenţiate în balanţa de verificare încheiată la data de

31.12.200N rezultă că societatea avea înregistrate stocuri, în valoare de
1.500 lei, din care;
• materii prime – 500 lei
• alte materiale consumabile – 1.000 lei
Intrarea în gestiune a materiilor prime, mărfurilor etc. s-a făcut la
valoarea nominală iar stocurile nu au fost reevaluate la data de 31.12.200N,
valoarea acestora fiind la costul istoric.
Pentru ieşirea din gestiune a stocurilor se foloseşte metoda LIFO.
NOTA 3 - PROVIZIOANE PENTRU

RISCURI ŞI CHELTUIELI
DENUMIREA SOLD LA SOLD LA

TRANSFERURI
PROVIZIONULUI 01.01.200N 31.12.200N
ÎN CONT DIN CONT
TOTAL
SC ELANUL SRL în anul 200N nu a constituit provizioane pentru

riscuri şi cheltuieli.
NOTA 4 – REPARTIZAREA PROFITULUI
DESTINAŢIA SUMA
PROFIT NET DE REPARTIZAT 5.068
REZERVA LEGALĂ
ACOPERIREA PIERDERII CONTABILE
DIVIDENDE 4.257
ALTE REPARTIZĂRI 811
PROFIT NEREPARTIZAT
PIERDERE
303
NOTA 5 – ANALIZA REZULTATULUI DIN EXPLOTARE
NR. EXERC. EXERC.

INDICATOR
CRT. PRECEDENT CURENT
1 CIFRA DE AFACERI NETĂ 13.000
2 COSTUL BUNURILOR VÂNDUTE ŞI AL 13.805
SERVICIILOR PRESTATE (3+4+5)
3 CHELTUIELILE ACTIVITĂŢII DE BAZĂ 8.537
4 CHELTUIELILE ACIVITĂŢII 3.670
AUXILIARE
5 CHELTUIELILE INDIRECTE DE PRO- 1.598
DUCŢIE
6 REZULTATUL BRUT AL CIFREI DE -805
AFACERI NETE (1-2)
7 CHELTUIELI DE DESFACERE
8 CHELTUIELI GENERALE DE
ADMINISTRAŢIE
9 ALTE VENITURI DIN EXPLOATARE 2.000
10 REZULTATUL DIN EXPLOATARE 1.195
(6-7-8+9)
NOTA 6 - SITUAŢIA CREANŢELOR ŞI DATORIILOR
SITUAŢIA CREANŢELOR
SOLD LA TERMEN DE LICHIDITATE
CREANŢE
31.12.200N SUB 1 AN PESTE 1 AN
TVA de recuperat 61 61
TOTAL 61 61
SITUAŢIA DATORIILOR
SOLD LA TERMEN DE EXIGIBILITATE
DATORII
31.12.200N SUB 1 AN 1-5 ANI PESTE 5 ANI
Furnizori de 10.115
imobilizări
Efecte de plătit 1.190
Impozit pe profit 965
TOTAL 12.270
304
NOTA 7 - INFORMAŢII PRIVIND CAPITALUL PROPRIU
ELEMENTE DE CAPITAL AN PRECEDENT AN CURENT

CAPITAL SOCIAL 12.500
REZERVE LEGALE
ALTE REZERVE
REZULTAT REPORTAT
NOTA 8 - INFORMAŢII PRIVIND SALARIAŢII,

ADMINISTRATORII ŞI DIRECTORII
SC ELANUL SRL este o societate cu răspundere limitată care are 2 asociaţi.
Administratorul societăţii este Marin Ion.
In timpul exerciţiului financiar 200N, administratorul nu a primit credite
de la societate şi nu a ridicat avansuri spre decontare decât în interesul societăţii.
Numărul mediu de salariaţi aferent exerciţiului financiar este de 2.
Pentru salariaţi societatea a plătit salarii în sumă de 2.500 lei.
NOTA 9 - INDICATORI ECONOMICO-FINANCIARI

DENUMIRE INDICATOR FORMULE DE CALCUL VALORI
INDICATORI DE LICHIDITATE
LICHIDITATE CURENTĂ AC/DC 2.44%
LICHIDITATE IMEDIATĂ (AC-STOCURI)/DC 2.31%
INDICATORI DE ACTIVITATE
VITEZA DE ROTAŢIE A COST VÂNZĂRI/STOC MEDIU 2.34
STOCULUI
NUMĂRUL DE ZILE DE STOC MEDIU x365/COST 6.37
STOCARE VÂNZĂRI
VITEZA DE ROTAŢIE A SOLD MEDIU CLX365/CA
CLIENŢILOR
VITEZA DE ROTAŢIE A SOLD MEDIU FURNIZORIX365/CA 28,3
FURNIZORILOR
VITEZA DE ROTAŢIE A CA/ACTIVE IMOBILIZATE 0,95%
ACTIVELOR IMOBILIZATE
VITEZA DE ROTAŢIE A CA/ACTIVE TOTALE 0,44%
ACTIVELOR TOTALE
305
INDICATORI DE PROFITABILITATE
RENTABILITATE PROFIT BRUT/CAPITAL ANGAJAT 0,74%
CAPITALULUI ANGAJAT
MARJA BRUTĂ DE VÂNZĂRI PROFIT BRUTX100/CA 38,99
NOTA 10 – ALTE INFORMAŢII
SC ELENUL SRL are ca obiect de activitate principal producţia altor

componente electrice iar pe parcursul anului 200N a înregistrat venituri din
producţia vândută în sumă de 13.000 lei.
SC ELANUL SRL nu are deschise filiale şi nu este asociată cu alte
societăţi în care să deţină titluri de participare.
Impozitul pe profit a fost calculat conform Legii 571/2003. Profitul
provine din activitatea curentă, cea extraordinară neexistând.
306
RĂSPUNSURI LA GRILE
CAPITOLUL RĂSPUNSURI
CAPITOLUL 1 1-c; 2-b; 3-a; 4-a; 5-d; 6-a; 7-a; 8-a; 9-a; 10-a.
CAPITOLUL 2 1-c; 2-e; 3-a; 4-c; 5-a; 6-a; 7-a; 8-a; 9-c; 10-I.
CAPITOLUL 3 1-d; 2-d; 3-a; 4-b,d,e; 5-a; 6-c; 7-b; 8-c; 9-d; 10-b.
CAPITOLUL 4 1-e; 2-c; 3-e; 4-a; 5-b; 6- I-B, II-A, III-E, IV-D,
V-C; 7-e; 8-a; 9-a; 10-b.
CAPITOLUL 5 1-d; 2-a; 3-d; 4-b ; 5-e; 6-d; 7-b; 8-b; 9-c; 10-b.
CAPITOLUL 6 1-d; 2-a; 3-c; 4-b; 5-a; 6-b; 7-c; 8-a; 9-a; 10-e.
CAPITOLUL 7 1-c; 2-a; 3-a; 4-d.
CAPITOLUL 8 1-b; 2-e; 3-a; 4-a; 5-a.
307
PLANUL DE CONTURI GENERAL
(cf. Ordinului 1752/2005 al M.F.P.)
CLASA I – CONTURI DE CAPITALURI
10. CAPITAL SI REZERVE

101. Capital1), P
1011. Capital subscris nevărsat, P
1012. Capital subscris vărsat, P
1015. Patrimoniul regiei, P
1016. Patrimoniul public, P
104. Prime de capital, P
1041. Prime de emisiune, P
1042. Prime de fuziune/divizare, P
1043. Prime de aport, P
1044. Prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni, P
105. Rezerve din reevaluare, P
106. Rezerve, P
1061. Rezerve legale, P
*1064. Rezerve de valoare justă, P
1063. Rezerve statutare sau contractuale, P
1065. Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din
reevaluare, P
1068. Alte rezerve, P
*107. Rezerve din conversie, A/P
*108. Interese minoritare A/P
1081. Interese minoritare - rezultatul exerciţiului financiar, A/P
1082. Interese minoritare – alte capitaluri proprii, A/P
109. Acţiuni proprii, A
1091. Acţiuni proprii deţinute pe termen scurt, A
1092. Acţiuni proprii deţinute pe termen lung, A
1)
În funcţie de forma juridică a întreprinderii se v-a înscrie: capitalul
social, patrimoniul regiei etc.
308
11. REZULTATUL REPORTAT
117. Rezultatul reportat, A/P
1171. Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat
sau pierderea neacoperită, A/P
1172. Rezultatul reportat provenit din adoptarea pentru prima
dată a IAS, mai puţin IAS 292) , A/P
1174. Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor con-
tabile, A/P
1176. Rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea
Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a patra a Comunită-
ţilor Economice Europene, A/P
12. REZULTATUL EXERCIŢIULUI FINANCIAR
121. Profit sau pierdere, A/P
129. Repartizarea profitului, A
13. SUBVENŢII PENTRU INVESTIŢII
131. Subvenţii guvernamentale pentru investiţii, P
132. Împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii pentru
investiţii, P
133. Donaţii pentru investiţii, P
134. Plusuri de inventar de natura imobilizărilor, P
138. Alte sume primite cu caracter de subvenţii pentru investiţii, P
15. AJUSTĂRI
151. Provizioane, P
1511. Provizioane pentru litigii, P
1512. Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor, P
1513. Provizioane pentru dezafectare imobilizări corporale şi
alte acţiuni similare legate de acestea3), P
1514. Provizioane pentru restructurare, P
1515. Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare, P
2)
Acest cont apare doar la agenţii economici care au aplicat Reglemen-
tările contabile aprobate prin OMFP nr.94/2001 şi până la închiderea soldului
acestui cont.
3)
Acest cont apare doar la agenţii economici care au aplicat Reglemen-
tările contabile aprobate prin OMFP nr.94/2001 şi până la scoaterea din evi-
denţă a imobilizărilor corporale în valoarea cărora au fost incluse aceste
Ajustări. Ca urmare, aceste Ajustări nu se mai pot constitui în baza prezen-
telor reglementări.
309
1516. Provizioane pentru impozite, P
1518. Alte Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, P
16. ÎMPRUMUTURI ŞI DATORII ASIMILATE
161. Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni, P
1614. Împrumuturi externe din emisiuni de obligaţiuni garan-
tate de stat, P
1615. Împrumuturi externe din emisiuni de obligaţiuni garan-
tate de bănci, P
1617. Împrumuturi interne din emisiuni de obligaţiuni garan-
tate de stat, P
1618. Alte împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni, P
162. Credite bancare pe termen lung, P
1621. Credite bancare pe termen lung, P
1622. Credite bancare pe termen lung nerambursate la scadenţă, P
1623. Credite externe guvernamentale, P
1624. Credite bancare externe garantate de stat, P
1625. Credite bancare externe garantate de bănci, P
1626. Credite de la trezoreria statului, P
1627. Credite bancare interne garantate de stat, P
166. Datorii care privesc imobilizările financiare, P
1661. Datorii faţă de entităţile afiliate, P
1663. Datorii faţă de entităţile de care compania este legată
prin interese de participare, P
167. Alte împrumuturi şi datorii asimilate, P
168. Dobânzi aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate, P
1681. Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiunea de
obligaţiuni, P
1682. Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung, P
1685. Dobânzi aferente datoriilor faţă de entităţile afiliate, P
1686. Dobânzi aferente datoriilor faţă de entităţile de care
compania este legată prin interese de participare, P
1687. Dobânzi aferente altor împrumuturi şi datorii asimilate, P
169. Prime privind rambursarea obligaţiunilor, A
310
CLASA II – CONTURI DE IMOBILIZĂRI
20. IMOBILIZĂRI NECORPORALE

201. Cheltuieli de constituire, A
203. Cheltuieli de dezvoltare, A
205. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active
similare.
207. Fond comercial, A
**2071. Fond comercial pozitiv, A
*2075. Fond comercial negativ, A
208. Alte imobilizări necorporale, A
21. IMOBILIZĂRI CORPORALE
211. Terenuri şi amenajări de terenuri, A
2111. Terenuri, A
2112. Amenajări de terenuri, A
212. Construcţii, A
213. Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii, A
2131. Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de
lucru), A
2132. Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare, A
2133. Mijloace de transport, A
2134. Animale şi plantaţii, A
214. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valo-
rilor umane şi materiale şi alte active corporale, A
23. IMOBILIZĂRI ÎN CURS ŞI AVANSURI PENTRU IMOBILIZĂRI
231. Imobilizări corporale în curs de execuţie, A
232. Avansuri acordate pentru imobilizări corporale, A
233. Imobilizări necorporale în curs de execuţie, A
234. Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale, A
26. IMOBILIZĂRI FINANCIARE
261. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate, A
263. Interese de participare, A
*264. Titluri puse în echivalenţă, A
265. Alte titluri imobilizate, A
267. Creanţe imobilizate, A
2671. Sume datorate de entităţile afiliate, A
2672. Dobânda aferentă sumelor datorate de entităţile afiliate, A
311
2673. Creanţe legate de interesele de participare, A
2674. Dobânda aferentă creanţelor legate de interesele de par-
ticipare, A
2675. Împrumuturi acordate pe termen lung, A
2676. Dobânda aferentă împrumuturilor acordate pe termen
lung, A
2678. Alte creanţe imobilizate, A
2679. Dobânzi aferente altor creanţe imobilizate, A
269. Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare, P
2691. Vărsăminte de efectuat privind acţiunile deţinute la
entităţile afiliate, P
2692. Vărsăminte de efectuat privind interesele de participare, P
2693. Vărsăminte de efectuat pentru alte imobilizări financiare, P
28. AMORTIZĂRI PRIVIND IMOBILIZĂRILE
280. Amortizări privind imobilizările necorporale, P
2801. Amortizarea cheltuielilor de constituire, P
2803. Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare, P
2805. Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licenţelor, măr-
cilor comerciale drepturilor şi activelor similare, P
**2807. Amortizarea fondului comercial, P
2808. Amortizarea altor imobilizări necorporale, P
281. Amortizări privind imobilizările corporale, P
2811. Amortizarea amenajărilor de terenuri, P
2812. Amortizarea construcţiilor, P
2813. Amortizarea instalaţiilor, mijloacelor de transport, ani-
malelor şi plantaţiilor, P
2814. Amortizarea altor imobilizări corporale, P
29. AJUSTĂRI PENTRU DEPRECIAREA SAU PIERDEREA DE
VALOARE A IMOBILIZĂRILOR
290. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale, P
2903. Ajustări pentru deprecierea cheltuielile de dezvoltare, P
2905. Ajustări pentru deprecierea concesiunilor, brevetelor,
licenţelor, mărcilor comerciale, drepturilor şi activelor similare, P
**2907. Ajustări pentru deprecierea fondului comercial, P
2908. Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări necorporale, P
291. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale, P
312
2911. Ajustări pentru depreciere terenurilor şi amenajărilor de
terenuri, P
2912. Ajustări pentru deprecierea construcţiilor, P
2913. Ajustări pentru deprecierea instalaţiilor, mijloacelor de
transport, animalelor şi plantaţiilor, P
2914. Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări corporale, P
293. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor în curs de execuţie, P
2931. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale în
curs de execuţie, P
2933. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale
în curs de execuţie, P
296. Ajustări pentru pierderea de valoare a imobilizărilor fi-
nanciare, P
2961. Ajustări pentru pierderea de valoare a acţiunilor deţi-
nute la entităţile afiliate, P
2962. Ajustări pentru pierderea de valoare a intereselor de
participare, P
2963. Ajustări pentru pierderea de valoare a altor titluri imo-
bilizate, P
2964. Ajustări pentru pierderea de valoare a sumelor datorate
de entităţile afiliate P
2965. Ajustări pentru pierderea de valoare a creanţelor legate
de interesele de participare, P
2966. Ajustări pentru pierderea de valoare a împrumuturilor
acordate pe termen lung, P
2968. Ajustări pentru pierderea de valoare a altor creanţe
imobilizate, P
CLASA III – CONTURI DE STOCURI

ŞI PRODUCŢIE ÎN CURS DE EXECUŢIE
30. STOCURI DE MATERII PRIME ŞI MATERIALE

301. Materii prime, A
302. Materiale consumabile, A
3021. Materiale auxiliare, A
3022. Combustibili, A
3023. Materiale pentru ambalat, A
313
3024. Piese de schimb, A
3025. Seminţe şi materiale de plantat, A
3026. Furaje, A
3028. Alte materiale consumabile, A
303. Materiale de natura obiectelor de inventar, A
308. Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale, A/P
33. PRODUCŢIA ÎN CURS DE EXECUŢIE
331. Produse în curs de execuţie, A
332. Lucrări şi servicii în curs de execuţie, A
34. PRODUSE
341. Semifabricate, A
345. Produse finite, A
346. Produse reziduale, A
348. Diferenţe de preţ la produse, A/P
35. STOCURI AFLATE LA TERŢI
351. Materii şi materiale aflate la terţi, A
354. Produse aflate la terţi, A
356. Animale aflate la terţi, A
357. Mărfuri aflate la terţi, A
358. Ambalaje aflate la terţi, A
36. ANIMALE
361. Animale şi păsări, A
368. Diferenţe de preţ la animale şi păsări, A/P
37. MĂRFURI
371. Mărfuri, A
378. Diferenţe de preţ la mărfuri- cont rectificativ P
38. AMBALAJE
381. Ambalaje, A
388. Diferenţe de preţ la ambalaje, A/P
39. AJUSTĂRI PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR ŞI PRO-
DUCŢIEI ÎN CURS DE EXECUŢIE
391. Ajustări pentru deprecierea materiilor prime, P
392. Ajustări pentru deprecierea materialelor, P
3921. Ajustări pentru deprecierea materialelor consumabile, P
3922. Ajustări pentru deprecierea materialelor de natura
obiectelor de inventar, P
393. Ajustări pentru deprecierea producţiei în curs de execuţie, P
314
394. Ajustări pentru deprecierea produselor, P
3941. Ajustări pentru deprecierea semifabricatelor, P
3945. Ajustări pentru deprecierea produselor finite, P
3946. Ajustări pentru deprecierea produselor reziduale, P
395. Ajustări pentru deprecierea stocurilor aflate la terţi, P
3951. Ajustări pentru deprecierea materiilor şi materialelor
aflate la terţi, P
3952. Ajustări pentru deprecierea semifabricatelor aflate la terţi, P
3953. Ajustări pentru deprecierea produselor finite aflate la terţi, P
3954. Ajustări pentru deprecierea produselor reziduale aflate
la terţi, P
3956. Ajustări pentru deprecierea animalelor aflate la terţi, P
3957. Ajustări pentru deprecierea mărfurilor aflate la terţi, P
3958. Ajustări pentru deprecierea ambalajelor aflate la terţi, P
396. Ajustări pentru deprecierea animalelor, P
397. Ajustări pentru deprecierea mărfurilor, P
398. Ajustări pentru deprecierea ambalajelor, P
CLASA IV – CONTURI DE TERŢI
40. FURNIZORI ŞI CONTURI ASIMILATE

401. Furnizori, P
403. Efecte de plătit, P
404. Furnizori de imobilizări, P
405. Efecte de plătit pentru imobilizări, P
408. Furnizori – facturi nesosite, P
409. Furnizori - debitori, A
4091. Furnizori – debitori pentru cumpărări de bunuri de natura
stocurilor, A
4092. Furnizori - debitori pentru prestări de servicii şi execu-
tări de lucrări, A
41. CLIENTI ŞI CONTURI ASIMILATE
411. Clienţi, A
4111. Clienţi, A
4118. Clienţi incerţi sau în litigiu, A
413. Efecte de primit de la clienţi, A
418. Clienţi - facturi de întocmit, A
315
419. Clienţi - creditori, P
42. PERSONAL ŞI CONTURI ASIMILATE
421. Personal -salarii datorate, P
423. Personal - ajutoare materiale datorate, P
424. Prime reprezentând participarea personalului la profit4), P
425. Avansuri acordate personalului, A
426. Drepturi de personal neridicate, P
427. Reţineri din salarii datorate terţilor, P
428. Alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul, A/P
4281. Alte datorii în legătură cu personalul, P
4282. Alte creanţe în legătură cu personalul, A
43. ASIGURĂRI SOCIALE, PROTECŢIA SOCIALĂ ŞI CONTURI
ASIMILATE
431. Asigurări sociale, P
4311. Contribuţia unităţii la asigurările sociale, P
4312. Contribuţia personalului la asigurările sociale, P
4313. Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de
sănătate, P
4314. Contribuţia angajaţilor pentru asigurările sociale de
sănătate, P
437. Ajutor de şomaj, P
4371. Contribuţia unităţii la fondul de şomaj, P
4372. Contribuţia personalului la fondul de şomaj, P
438. Alte datorii şi creanţe sociale, A/P
4381. Alte datorii sociale, P
4382. Alte creanţe sociale, A
44. BUGETUL STATULUI, FONDURI SPECIALE ŞI CONTURI
ASIMILATE
441. Impozitul pe profit / venit, A/P
4411. Impozitul pe profit, A
4418. Impozitul pe venit5), P
442. Taxa pe valoare adăugată, A/P
4423. TVA de plată, P
4)
Se utilizează atunci când există baza legală pentru acordarea acestora.
5)
Se utilizează pentru evidenţierea impozitului pe venitul microintre-
prinderilor, definite conform legii.
316
4424. TVA de recuperat, A
4426. TVA deductibilă, A
4427. TVA colectată, P
4428. TVA neexigibilă, A/P
444. Impozitul pe venituri de natura salariilor, P
445. Subvenţii, A
4451. Subvenţii guvernamentale, A
4452. Împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii, A
4458. Alte sume primite cu caracter de subvenţii, A
446. Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate, P
447. Fonduri speciale - taxe şi vărsăminte asimilate, P
448. Alte datorii şi creanţe cu bugetul statului, A/P
4481. Alte datorii faţă de bugetul statului, P
4482. Alte creanţe privind bugetul statului, A
45. GRUP ŞI ACŢIONARI/ASOCIAŢI
451. Decontări între entităţile afiliate, A/P
4511. Decontări între entităţile afiliate, A/P
4518. Dobânzi aferente decontărilor între entităţile afiliate,
A/P
453. Decontări privind interesele de participare, A/P
4531. Decontări privind interesele de participare, A/P
4528. Dobânzi aferente decontărilor privind interesele de par-
ticipare, A/P
455. Sume datorate acţionarilor/asociaţilor, P
4551. Acţionari/asociaţi - conturi curente, P
4558. Acţionari/asociaţi - dobânzi la conturi curente, P
456. Decontări cu acţionarii/asociaţii privind capitalul, A/P
457. Dividende de plată, P
458. Decontări din operaţii în participaţie, A/P
4581. Decontări din operaţii în participaţie - pasiv, P
4582. Decontări din operaţii în participaţie - activ, A
46. DEBITORI ŞI CREDITORI DIVERŞI
461. Debitori diverşi, A
462. Creditori diverşi, P
47. CONTURI DE REGULARIZARE ŞI ASIMILATE
471. Cheltuieli înregistrate în avans, A
472. Venituri înregistrate în avans, P
317
473. Decontări din operaţii în curs de clarificare, A/P
48. DECONTĂRI ÎN CADRUL UNITĂŢII
481. Decontări între unitate şi subunităţi, A/P
482. Decontări între subunităţi, A/P
49. AJUSTĂRI PENTRU DEPRECIEREA CREANŢELOR
491. Ajustări pentru deprecierea creanţelor - clienţi, P
495. Ajustări pentru deprecierea creanţelor - decontări în cadrul
grupului şi cu acţionarii/asociaţii, P
496. Ajustări pentru deprecierea creanţelor - debitori diverşi, P
CLASA V – CONTURI DE TREZORERIE
50. INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT

501. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate, A
505. Obligaţiuni emise şi răscumpărate, A
506. Obligaţiuni, A
508. Alte investiţii pe termen scurt şi creanţe asimilate, A
5081. Alte titluri de plasament, A
5088. Dobânzi la obligaţiuni şi titluri de plasament, A
509. Vărsăminte de efectuat pentru investiţii pe termen scurt, P
5091. Vărsăminte de efectuat pentru acţiunile deţinute la en-
tităţile afiliate, P
5098. Vărsăminte de efectuat pentru alte investiţii pe termen
scurt, P
51. CONTURI LA BĂNCI
511. Valori de încasat, A
5112. Cecuri de încasat, A
5113. Efecte de încasat, A
5114. Efecte remise spre scontare, A
512. Conturi curente la bănci, A
5121. Conturi la bănci în lei, A
5124. Conturi la bănci în valută, A
5125. Sume în curs de decontare, A
518. Dobânzi, A/P
5186. Dobânzi de plătit, P
5187. Dobânzi de încasat, A
519. Credite bancare pe termen scurt, P
318
5191. Credite bancare pe termen scurt, P
5192. Credite bancare pe termen scurt nerambursate la sca-
denţă, P
5193. Credite externe guvernamentale, P
5194. Credite externe garantate de stat, P
5195. Credite externe garantate de bănci, P
5196. Credite de la trezoreria statului, P
5197. Credite interne garantate de stat, P
5198. Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt, P
53. CASA
531. Casa, A
5311. Casa în lei, A
5314. Casa în valută, A
532. Alte valori, A
5321. Timbre fiscale şi poştale, A
5322. Bilete de tratament şi odihnă, A
5323. Tichete şi bilete de călătorie, A
5328. Alte valori, A
54. ACREDITIVE
541. Acreditive, A
5411. Acreditive în lei, A
5412. Acreditive în valută, A
542. Avansuri de trezorerie6), A
58. VIRAMENTE INTERNE
581. Viramente interne, A
59. AJUSTĂRI PENTRU PIERDEREA DE VALOARE A CONTU-
RILOR DE TREZORERIE
591. Ajustări pentru pierderea de valoare a acţiunilor deţinute la
entităţile afiliate, P
595. Ajustări pentru pierderea de valoare a obligaţiunilor emise şi
răscumpărate, P
596. Ajustări pentru pierderea de valoare a obligaţiunilor, P
598. Ajustări pentru pierderea de valoare a altor investiţii finan-
ciare şi creanţe asimilate, P
6)
În acest cont vor fi evidenţiate şi sumele acordate prin sistemul de
card-uri.
319
CLASA VI – CONTURI DE CHELTUIELI
60. CHELTUIELI PRIVIND STOCURILE

601. Cheltuieli cu materiile prime, A
602. Cheltuieli cu materialele consumabile, A
6021. Cheltuieli cu materialele auxiliare, A
6022. Cheltuieli privind combustibilul, A
6023. Cheltuieli privind materialele pentru ambalat, A
6024. Cheltuieli privind piesele de schimb, A
6025. Cheltuieli privind seminţele şi materialele de plantat, A
6026. Cheltuieli privind furajele, A
6028. Cheltuieli privind alte materiale consumabile, A
603. Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar, A
604. Cheltuieli privind materialele nestocate, A
605. Cheltuieli privind energia şi apa, A
606. Cheltuieli privind animalele şi păsările, A
607. Cheltuieli privind mărfurile, A
608. Cheltuieli privind ambalajele, A
61. CHELTUIELI CU LUCRĂRILE ŞI SERVICIILE EXECUTATE
DE TERŢI
611. Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile, A
612. Cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile, A
613. Cheltuieli cu primele de asigurare, A
614. Cheltuieli cu studiile şi cercetările, A
62. CHELTUIELI CU ALTE SERVICII EXECUTATE DE TERŢI
621. Cheltuieli cu colaboratorii, A
622. Cheltuieli privind comisioanele şi onorariile, A
623. Cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate, A
624. Cheltuieli cu transportul de bunuri şi personal, A
625. Cheltuieli cu deplasări, detaşări şi transferări, A
626. Cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii, A
627. Cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate, A
628. Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi, A
63. CHELTUIELI CU ALTE IMPOZITE, TAXE ŞI VĂRSĂMINTE
ASIMILATE
635. Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate, A
320
64. CHELTUIELI CU PERSONALUL
641. Cheltuieli cu salariile personalului, A
642. Cheltuieli cu tichetele de masa acordate salariaţilor, A
645. Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială, A
6451. Contribuţia unităţii la asigurările sociale, A
6452. Contribuţia unităţii pentru ajutorul de şomaj, A
6453. Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de
sănătate, A
6458. Alte cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială, A
65. ALTE CHELTUIELI DE EXPLOATARE
654. Pierderi din creanţe şi debitori diverşi, A
658. Alte cheltuieli de exploatare, A
6581. Despăgubiri, amenzi şi penalităţi, A
6582. Donaţii şi subvenţii acordate, A
6583. Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital, A
6588. Alte cheltuieli de exploatare, A
66. CHELTUIELI FINANCIARE
663. Pierderi din creanţe legate de participaţii, A
664. Cheltuieli privind investiţiile financiare cedate, A
6641. Cheltuieli privind imobilizările financiare cedate, A
6642. Pierderi din investiţiile pe termen scurt cedate, A
665. Cheltuieli din diferenţe de curs valutar, A
666. Cheltuieli privind dobânzile, A
667. Cheltuieli privind sconturile acordate, A
668. Alte cheltuieli financiare, A
67. CHELTUIELI EXTRAORDINARE
671. Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente extraordinare, A
68. CHELTUIELI CU AMORTIZĂRILE, PROVIZIOANELE ŞI
AJUSTĂRILE PENTRU DEPRECIEREA SAU PIERDEREA DE
VALOARE
681. Cheltuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele şi
ajustările pentru depreciere, A
6811. Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobili-
zărilor, A
6812. Cheltuieli de exploatare privind provizioanele, A
6813. Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru depre-
cierea imobilizărilor, A
321
6814. Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru depre-
cierea activelor circulante, A
686. Cheltuieli financiare privind amortizările şi ajustările pentru
pierdere de valoare, A
6863. Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea
de valoare a imobilizărilor financiare, A
6864. Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea
de valoare a activelor circulante, A
6868. Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de
rambursare a obligaţiunilor, A
69. CHELTUIELI CU IMPOZITUL PE PROFIT ŞI ALTE IMPOZITE
691. Cheltuieli cu impozitul pe profit, A
698. Cheltuieli cu impozitul pe venit şi cu alte impozite care nu
apar în elementele de mai sus7), A
CLASA VII – CONTURI DE VENITURI
70. CIFRA DE AFACERI NETĂ

701. Venituri din vânzare produselor finite, P
702. Venituri din vânzarea semifabricatelor, P
703. Venituri din vânzarea produselor reziduale, P
704. Venituri din lucrări executate şi servicii prestate, P
705. Venituri din studii şi cercetări, P
706. Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii, P
707. Venituri din vânzarea mărfurilor, P
708. Venituri din activităţi diverse, P
71. VARIAŢIA STOCURILOR
711. Variaţia stocurilor, P
72. VENITURI DIN PRODUCŢIA DE IMOBILIZĂRI
721. Venituri din producţia de imobilizări necorporale, P
722. Venituri din producţia de imobilizări corporale, P
74. VENITURI DIN SUBVENŢII DE EXPOATARE
741. Venituri din subvenţii de exploatare, P
7411.Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de
afaceri8), P
7)
Se utilizează conform reglementărilor legale.
8)
Se ia în calcul la determinarea cifrei de afaceri.
322
7412. Venituri din subvenţii de exploatare pentru materii pri-
me şi materiale consumabile, P
7413. Venituri din subvenţii de exploatare pentru alte chel-
tuieli din externe, P
7414. Venituri din subvenţii de exploatare pentru plata perso-
nalului, P
7415. Venituri din subvenţii de exploatare pentru asigurări şi
protecţie socială, P
7416. Venituri din subvenţii de exploatare pentru alte cheltu-
ieli de exploatare, P
7417. Venituri din subvenţii de exploatare aferente altor veni-
turi, P
7418. Venituri din subvenţii de exploatare pentru dobânda
datorată, P
75. ALTE VENITURI DIN EXPLOATARE
754. Venituri din creanţe reactivate şi debitori diverşi, P
758. Alte venituri din exploatare, P
7581. Venituri din despăgubiri, amenzi, penalităţi, P
7582. Venituri din donaţii şi subvenţii primite, P
7583. Venituri din vânzarea activelor şi alte operaţii de capital, P
7584. Venituri din subvenţii pentru investiţii, P
7588. Alte venituri din exploatare, P
76. VENITURI FINANCIARE
761. Venituri din imobilizări financiare, P
7611. Venituri din acţiuni deţinute la entităţile afiliate, P
7613. Venituri din interese de participare, P
762. Venituri din investiţii financiare pe termen scurt, P
763. Venituri din creanţe imobilizate, P
764. Venituri din investiţii financiare cedate, P
7641. Venituri din imobilizări financiare cedate, P
7642. Câştiguri din investiţii pe termen scurt cedate, P
765. Venituri din diferenţe de curs valutar, P
766. Venituri din dobânzi, P
767. Venituri din sconturi obţinute, P
768. Alte venituri financiare, P
323
77.VENITURI EXTRAORDINARE
771. Venituri din subvenţii pentru evenimente extraordinare şi altele
similare, P
78.VENITURI DIN PROVIZIOANE ŞI AJUSTĂRI PENTRU DE-
PRECIEREA SAU PIERDEREA DE VALOARE
781.Venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere privind
activitatea de exploatare, P
7812. Venituri din provizioane, P
7813. Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor, P
7814. Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor circu-
lante, P
*7815. Venituri din fondul comercial negativ, P
786. Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de valoare, P
7863. Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de va-
loare a imobilizărilor financiare, P
7864. Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de va-
loare a activelor circulante, P
CLASA VIII – CONTURI SPECIALE
80.CONTURI ÎN AFARA BILANŢULUI

801. Angajamente acordate
8011. Giruri şi garanţii acordate
8018. Alte angajamente acordate
802. Angajamente primite
8021. Giruri şi garanţii primite
8028. Alte angajamente primite
803. Alte conturi în afara bilanţului
8031. Imobilizări corporale luate cu chirie
8032. Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare
8033. Valori materiale primite în păstrare sau custodie
8034. Debitori scoşi din activ, urmăriţi în continuare
8035. Stocuri de natura obiectelor de inventar date în folosinţă
8036. Redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate
8037. Efecte scontate neajunse la scadenţă
8038. Alte valori în afara bilanţului
804. Amortizarea aferentă gradului de neutilizare a mijloacelor fixe
324
8045. Amortizarea aferentă gradului de neutilizare a mijloacelor fixe
805. Dobânzi aferente contractelor de leasing şi altor contracte
asimilate, neajunse la scadenţă
8051. Dobânzi de plătit
8052. Dobânzi de încasat
89. BILANŢ
891. Bilanţ de deschidere
892. Bilanţ de închidere
CLASA IX – CONTURI DE GESTIUNE9)
90. DECONTĂRI INTERNE

901. Decontări interne privind cheltuielile, A/P
902. Decontări interne privind producţia obţinută, A/P
903. Decontări interne privind diferenţele de preţ, A
92. CONTURI DE CALCULAŢIE
921. Cheltuielile activităţii de bază, A
922. Cheltuielile activităţilor auxiliare, A
923. Cheltuieli indirecte de producţie, A
924. Cheltuieli generale de administraţie, A
925. Cheltuieli de desfacere, A
93. COSTUL PRODUCŢIEI
931. Costul producţiei obţinute, A
933. Costul producţiei în curs de execuţie, A
* Aceste conturi apar numai în situaţiile financiare anuale consolidate.

** Acest cont apare, de regulă, în situaţiile financiare anuale consolidate.
9)
Pentru organizarea contabilităţii de gestiune, folosirea conturilor din
această clasă este opţională.
325
BIBLIOGRAFIE
1. Belverd E Needles, Jr. Henry R. Anderson, James C. Cadwell,

Principiile de bază ale contabilităţii, ediţia a cincea, Editura ARC, 2000.
2. Bojian, O., Bazele contabilităţii, Editura Economică, Bucureşti, 2003.
3. Boulescu, M., Situaţii financiare anuale simplificate, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti, 2003.
4. Boulescu, M., Bârnea, C., Audit financiar, Editura Fundaţiei România
de Mâine, Bucureşti, 2006.
5. Capotă, V., Dăncescu, A., Dinescu, M., Hangan, D., Ionescu,
R., Lixandru, F., Manolache, M., Contabilitatea, monografii contabile, auxiliar
curricular, Editura Niculescu, 2005.
6. Capron, M., Contabilitatea în perspectivă, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1994.
7. Caraiani, C., Olimid, L., Bazele contabilităţii, Editura ASE, Bucureşti,
2003.
8. Călin, O., Ristea, M., Bazele contabilităţii, Editura Didactică şi
Pedagogică R.A., Bucureşti, 2003.
9. Coman, Fl., Contabilitatea financiară a societăţilor comerciale, Editura
Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.
10. Dincă, A., Contabilitatea agenţilor economici, Editura Economică,
Bucureşti, 2004.
11. Dobrin, M., Contabilitate baze, Editura Fundaţiei România de
Mâine, Bucureşti, 2004.
12. Dobrin, M., Managementul contabilităţii în asigurări, Editura
Tribuna Economică, Bucureşti, 2006.
13. Dobrin, M., Contabilitatea persoanelor juridice fără scop patri-
monial, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.
14. Dumitru, C.G., Contabilitate – teste grilă rezolvate şi lucrare
practică monografică, Editura Universitară, Bucureşti, 2003.
15. Feleagă, N., Malciu, L., Bunea, Şt., Bazele contabilităţii, Editura
Economică, Bucureşti, 2002.
16. Haiduc L.R, Preda, B., Mitrea Popia, C. Doctrine financiar-contabile
şi sisteme contabile comparate, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti,
2006.
17. Ilieş, D.G., Bazele contabilităţii, fundamentări, aplicaţii monografice,
studii de caz, Editura Bren, 2005.
18. Ionescu C., Contabilitate. Baze şi proceduri, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti, 2006.
19. Negruţiu, M., Calotă, T.O., Introducere în contabilitate, Editura
Universităţii Titu Maiorescu, 2006.
326
20. Oprea C., Ristea, M., Bazele contabilităţii, Editura Didactică şi
Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2003.
21. Pântea, I.P, Bodea, G., Contabilitatea financiară, actualizată la
standardele europene, Editura Intelcredo, Deva, 2005.
22. Ristea, M., coordonator, Contabilitatea financiară a întreprinderii,
Editura Universitară, Bucureşti, 2005.
23. Possler., L., Lambru Gh., Contabilitatea întreprinderilor, îndrumar
practic, ediţia a VIII a, Editura Fundaţiei “Andrei Şaguna”, Constanţa, 2006.
24. Ristea, M., Dumitru, C.G., Bazele contabilităţii – Noţiuni de bază,
probleme rezolvate, teste grilă, monografie, Editura ASE, Bucureşti, 2002.
25. Ristea, M., Dumitru, C.G., Bazele contabilităţii – Noţiuni de bază,
probleme, studii de caz, teste grilă şi monografie, Editura Universitară,
Bucureşti, 2005.
26. Ristea, M., Dima, M., Contabilitatea societăţilor comerciale, Editura
Universitară, Bucureşti, 2003.
ª Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaţionale de Contabilitate
– partea I – lucrare elaborată sub coordonarea Ministerului Finanţelor Publice,
Bucureşti, 2001.
ª Ghid practic de reconciliere contabilitate-fiscalitate, lucrare elaborată
sub coordonarea Ministerului Finanţelor Publice, Colegiul consultativ al conta-
bilităţii, Editura C.N. “Imprimeria Naţională” S.A., Bucureşti, 2005.
ª Norme metodologice din 14 decembrie 2004 de întocmire şi utilizare
a registrelor şi formularelor comune pe economie privind activitatea financiară
şi contabilă, publicitate în Monitorul Oficial nr.23 bis din 7 ianuarie 2005.
ª Reglementări contabile pentru agenţi economici, Ministerul Finanţelor
Publice, Editura Economică, Bucureşti, 2002.
Legea contabilităţii, nr.82/1991, republicată în Monitorul Oficial al
României, partea I, nr.48/14.01.2005.
Legea Nr.571/22.12.2003, privind Codul fiscal, publicată în Monitorul
Oficial nr.927/23.12.2003.
Ordonanţa Guvernului României nr.92/24.12.2003, privind Codul de
procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial nr.941/29.12.2003.
aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene,
*** Monitorul oficial al României colecţia 2000 - 2007
*** Colecţiile revistelor de specialitate:
Tribuna economică 2000-2007
Finanţe, credit şi contabilitate 2000-2007
Contabilitatea, expertiza şi auditul afacerilor 2000-2007
327
“Închide manualul,
ca să gândeşti
tu însuţi”
328

Marinica Dobrin Carte Ate

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Marinica Dobrin Carte Ate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MARINICĂ DOBRIN

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2007

Redactor: Octavian CHEŢAN

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE

Lucrarea de faţă se doreşte a fi, în principal, un curs de specia-

AGA - Adunarea Generală a Acţionarilor

AICPA - American Institute of Certify Public Accountants,

CAR - Camera Auditorilor din România

CECCAR - Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi

CEE - Comunitatea Economică Europeană

CNC - Conseil National de la Comptabilite, Consiliul Naţional

CNVM - Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare emite ordine şi

ECA - Curtea de Conturi Europeană

FASB - Financial Accounting Standards Board SUA

IAS/IFRS - International Accounting Standards, normele

FEE - Federaţia Experţilor Contabili Europeni

IASB - International Accounting Standards Board este

IFAC - International Federation of Accountants, Federaţia

UE - Uniunea Europeană / Comisia Europeană are rolul de

„Ordinea este lumină: unde se administrează

1.1. Nevoia de contabilitate. Ce este contabilitatea?

În urma studierii acestui capitol veţi putea răspunde la urmă-

1.1. Nevoia de contabilitate. Ce este contabilitatea ?

1.1.1. Definiţia contabilităţii

1.1.2. Locul şi rolul contabilităţii în contextul cunoaşterii eco-

1.2. Aria de aplicabilitate a contabilităţii

1.3. Abordare juridică şi economică în contabilitate

Instituţia abilitată Atribuţiuni

Dreptul contabil românesc se referă, dincolo de directive şi

1.3.2. Aspecte teoretice privind obiectul contabilităţii

Patrimoniul reprezintă, deci, totalitatea drepturilor

Bunuri economice = drepturi + obligaţii cu valoare economică

Bunuri economice - obligaţii = drepturi sau patrimoniul net

Bunurile economice formează substanţa materială a patrimoniu-

Conform teoriei juridice activul reprezintă bunurile economice

Activ = Capital propriu + Datorii

Capitalul propriu ( patrimoniul net) = Activ - Datorii

Pasiv = Drepturi + Obligaţii

După concepţia juridică obiectul contabilităţii constă în eviden-

Resursele au, în principal, o determinare financiară, ele

Capitaluri = Capital propriu + Capital străin

Potrivit concepţiei economice, activul reflectă modul de între-

1.4. Metoda contabilităţii: noţiune, trăsături, procedee, principii

Metoda contabilităţii reprezintă totalitatea proce-

1.4.2. Trăsăturile metodei contabilităţii

a) Dubla reprezentare a patrimoniului

Sintetizând, ecuaţia dublei reprezentări devine:

Din punct de vedere juridic: bunuri economice = drepturi + obligaţii

Sugestiv, ecuaţia dublei înregistrări i-a forma:

1.4.3. Procedeele metodei contabilităţii

b) Procedeele specifice metodei contabilităţii sunt: bilanţul,

Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care

c) Procedee ale metodei contabilităţii, comune şi altor discipline

1.4.4. Principiile contabilităţii

1. Principiul continuităţii activităţii. Trebuie să se prezume că

2. Principiul permanenţei metodelor. Metodele de evaluare

3. Principiul prudenţei. Evaluarea trebuie făcută pe o bază

4. Principiul independenţei exerciţiului. Se vor lua în consi-

5. Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de

6. Principiul intangibilităţii. Bilanţul de deschidere al unui

7. Principiul necompensării. Valorile elementelor ce reprezintă

9. Principiul pragului de semnificaţie. Elementele de bilanţ şi

Principalii utilizatori ai informaţiei contabile produse într-o