Anatomia si fiziologia laringelui

Laringele este o portiune diferentiata a conductului aerian, care, pe linga actul

respirator, indeplineste una din functiile cele mai importante ale vietii de relatie si anume
functia fonatorie..
Organ al fonatiei, laringele este un conduct fibro musculo
cartilaginous interpus intre faringe posterior, in care se deschide, trahee in jos, care
il continua si baza limbii, superior. La nou-nascut, laringele este rotunjit si scurt, iar la
adult are o forma de trunchi de piramida triunghiulara cu baza mare orientata in sus si
muchia anterior.
Scheletul laringian este constituit din urmatoarele cartilaje: cricoid, tiroid si aritenoide
(cartilaje hialine), epiglota (cartilaj elastic) si cartilajele accesorii Santorini si Wrisberg
(fibro-elastice).Cartilajele sunt unite intre ele de ligamente si membrane laringiene.
Tiroidul este o lama plicaturata in unghi diedru deschis posterior care da insertie corzilor
vocale si epiglotei si care protejeaza endolaringele.
Cricoidul este un inel cu pecetea situata posterior si care sustine intregul organ.
Epiglota reprezinta o lama oblica postero-inferioara ce protejeaza intrarea in cavitatea
laringiana, pe care de altfel nu o acopera decat partial.
Doua piese mobile, aritenoizii, completeaza scheletul cartilaginos, pe care se insera
capatul posterior al corzilor vocale.
igamente si membrane.
Ligamentele si membranele externe si interne unesc cartilajele intre ele si sustin
tesuturile de inve3lis ale organului.
Ligamentele si membranele externe fixeaza laringele la structurile invecinate, iar cele
mai importante dintre ele sunt:
-membrana tirohioidiana.Este strabatuta de artera, vena si
nervul laringeu superior. Marginile sale laterale dau prin condensare ligamentele
tirohioidiene.
- membrana cricotiroidiana. Este locul in care caile aeriene sunt cel mai aproape de
piele.
- ligamentul cricotraheal ce uneste laringele cu traheea.

Poza
ligamente
Musculatura laringelui
Se imparte in :
-muschi extrinseci ai laringelui, care leaga laringele de organele invecinate,
asigurind astfel mobilitatea acestuia in plan vertical.
-muschi intrinseci ai laringelui, care au atit originea, cat si insertia la nivelul
cartilajelor laringelui si din al caror joc rezulta functiile proprii ale acestui organ.
Acesti muschi sunt:
-abductori: cricoaritenoidian posterior (m. posticus) deschide orificiul glotic
-adductori (inchid orificiul glotic): -cricoaritenoidian lateral (m. lateralis)
-interaritenoidian (m. transversus)
-tiroaritenoidian (fascicul extern)
- tensori ai corzilor vocale: -cricotiroidian (m. anticus)
-tiroaritenoidian, fascicul intern (m. vocalis sau m.
internus)
Endolaringele
Cavitatea endolaringelui (cavum laryngis) nu seamana cu aspectul exterior al
organului. Ea esteacoperita de tunica mucoasa si poate fi comparata cu doua pilnii unite
la virfuri sau cu o clepsidra. Zona virfurilor este mai ingusta datorita prezentei corzilor
vocale si a benzilor ventriculare (falsele corzi vocale), care proemina in cavitatea
laringelui. Pilniile se largesc in sus spre aditusul laringian si in josspre trahee.
Benzile ventriculare si corzile vocale impart canalul laringian in 3 etaje: superior
(etajul supraglotic), mijlociu (etajul glotic) si inferior (etajul subglotic).
Terminologia si clasificarea etajelor laringelui.
Etajul supraglotic este reprezentat de epilaringe si vestibul laringian, care,
impreuna, formeaza aditusul laringelui .Epilaringele este alcatuit din fata laringiana a
epiglotei, repliul ariepiglotic si aritenoizi.Vestibulul se compune din piciorul epiglotei,
benzile ventriculare si ventriculii lui Morgagni, pina la marginea superioara a corzilor
vocale.

Etajul glotic este reprezentat de corzile vocale si un centimetru sub ele.

Etajul subglotic tine de la terminarea etajului glotic pina la marginea inferioara a
cartilajului cricoid.
Se mai intilneste si termenul de spatiu transglotic, ce corespunde glotei, benzilor
ventriculare si ventriculilor lui Morgagni. Ventriculii lui Morgagni sunt doua prelungiri
diverticulare sub benzile ventriculare, al caror virf face parte din etajul
supraglotic, iar baza se afla la frontiera dintre aceasta si etajul glotic.
Vestibulul laringian .
Este o cavitate ovalara, care se intinde de la orificiul superior al laringelui (aditusul
laringian) pina la nivelul corzilor vocale si cuprinde aditusul,
benzile ventriculare si ventriculii Morgagni>
Aditusul reprezinta orificiul larg de comunicare faringo-laringiana, prin care trece aerul in
respiratie. Are o forma ovalara cu axul mare antero-posterior si oblic de sus in jos, fiind
delimitat astfel:
Anterior: marginea superioara a epiglotei. Intre aceasta (situata posterior) si
baza limbii (situate anterior) se gaseste o fanta transversala cu trei plici sagitale
ale mucoasei (plicile gloso-epiglotice) ce leaga fata anterioara a epiglotei de
baza limbii, una mediana si doua laterale, intre ele delimitindu-se fosetele glosoepiglotice sau valeculele. De la epiglota pleaca spre peretele lateral al faringelui
plicile faringo-epiglotice.
Posterior: aditusul este delimitat de cartilajele aritenoide si corniculate, intre
aritenoizi delimitindu-se incizura interaritenoidiana.
Lateral: aditusul este delimitat de plicile ariepiglotice, doua plici mucoase ce
unesc aritenoizii cu epiglota.
Benzile ventriculare (plici vestibulare sau false corzi vocale) sunt doua benzi cu
directie antero-posterioara, situate deasupra corzilor vocale, intinse
intre unghiul cartilajului tiroid si fata antero-laterala a cartilajelor aritenoide. Prezinta
o margine laterala aderenta de plica ariepiglotica cu carese continua si o margine
mediala libera spre cavitatea laringelui ce delimiteaza cu cea de parte opusa un
spatiu triunghiular cu baza posterior, denumit fanta vestibulara.

ntre plicile vestibulare (superior) si corzile vocale (inferior) se delimiteaza

ventriculul laringian Morgagni, spatiu ingust cu directie antero-posterioara ce
comunica cu glota prin spatiul delimitat de marginile mediale ale respectivelor
plici.Fiind plin cu aer, intervine in modelarea timbrului vocal.

Glota este o fanta mediana antero-posterioara care face sa comunice portiunea

glotica cu cea subglotica. Este limitata lateral si anterior de marginile libere ale
corzilor vocale, determinind glota propriu-zisa, glota interligamentara sau glota
fonatorie, iar posterior de fetele mediale ale aritenoizilor, constituind glota
cartilaginoasa sau glota respiratorie. Corzile vocale sunt repliuri musculoligamentare cu directie antero-posterioara ce contin ligamentul tiroaritenoidian
inferior si fasciculul intern al muschiului tiroaritenoidian.
Subglota este formata dintr-o membrane fibro-elastica ce uneste marginea
superioara a cricoidului de marginea inferioara a tiroidului, mai bine individualizata
anterior si care formeaza conul elastic.
Cavitatea laringiana este captusita de o mucoasa ce este formata din epiteliu si
corion. Epiteliul este de tip pavimentos stratificat, la nivelul corzilor vocale, pe
marginea libera a benzilor ventriculare, in spatial interaritenoidian, pe partea
superioara a fetei laringiene a epiglotei si cilindric ciliat in rest. Trecera dintre cele
doua forme de epiteliu se face treptat, la nivelul zonelor de tranzitie, unde celula
pavimentoasa devine cilindrica, apoi cilindric-ciliata.. Iritatia mecanica sau
inflamatorie a mucoasei laringiene favorizeaza metaplazia epiteliului
cilindric ciliat in epiteliu pavimentos.
Pe toata intinderea ligamentului vocal exista un spatiu virtual intre ligament si
mucoasa spatial decolabil al lui Reinke ceea ce explica predominanta edemului
glotic la acest nivel.
Inervatia laringelui.
Inervatia laringelui este asigutata de ramurile perechii a zecea de nervi cranieni si
anume nervul laringeu superior si nervul recurent.
Nervul laringeu superior se divide intr-o ramura interna senzitiva, care inerveaza
endolaringele supraglotic si o ramura externa motorie
ce inerveaza muschiul cricotiroidian.
Nervul recurent asigura inervatia motorie a tuturor celorlalti muschi intrinseci si
inervatia senzitiva a mucoasei subglotice.
Vascularizatia laringelui.
Regiunea supraglotica este vascularizata de artera laringiana superioara, ramura a
arterei carotide externe, in timp ce etajul subglotic este itigat de artera laringiana
inferioara, ram al trunchiului tirocervical, ramura a arterei subclavie.
Drenajul venos se face superior, prin vena tiroidiana superioara,
catre vena jugulara interna si inferior prin vena tiroidiana inferioara, spre trunchiul
brahiocefalic.

Drenajul limfatic al laringelui are o mare importanta clinica. Glota constituie o

bariera embriologica intre teritoriile limfatice supra- si subglotice.Astfel, coarda
vocala nu are practic capilare limfatice. Rare vase limfatice se intilnesc
la jonctiunea fibro-musculara. Etajul supraglotic are in schimb o bogata retea
limfatica. Caile limfatice supraglotice, alcatuite pe mai multe straturi, converg spre
insertia anterioara a repliului ariepiglotic si ies din laringe de-a lungul pediculului
laringeu superior.Exista la nivelul liniei mediane anastomoze orizontale ce explica
prezenta metastazelor bilateralesau controlaterale.
Reteaua subglotica nu este la fel de densa ca cea supraglotica, dar invazia
metastatica se face prin intermediul ganglionilor pre- si paratraheali. De
asemenea, este importanta si posibilitatea drenajului mediastinal. In final,
limfa va ajunge in ganglionii jugulo-carotidieni.
Fiziologia laringelui.
1.Functia respiratorie. Are loc prin indepartarea corzilor vocale
(abductie). Inchiderea si deschiderea glutei este un act reflex dependent de
schimbul gazos si de echilibrul acido-bazic.
2. Functia fonatorie. Sunetul de baza produs de laringe in timpul fonatiei poarta
numele de tonalitate. Tonul produs de laringe este modificat de traversarea
faringelui, cavitatii bucale, foselor nazale si a buzelor, dind astfel nastere timbrului si
rezonantei vocii.
3. Functia de protectie (aparare) a cailor aeriene inferioare. Se produce prin
ridicarea si ascunderea laringelui sub baza limbii in timpul deglutitiei; oprirea reflexa
a respiratiei; contractarea repliurilor ariepiglotice, a benzilor ventriculare si a corzilor
vocale (rol sfincterian); acoperirea partiala a vestibulului laringian de
catre epiglota. Se adauga ca mecanism de protectie suplimentar reflexul de tuse.
4.Functia de fixare a toracelui. Are loc prin inchiderea glutei, blocarea reflexa a
sistemului respirator, rigidizarea cutiei toracice, coborirea diafragmului, ceea ce face
posibila desfasurarea actului de defecatie, de mictiune, expulzia fatului in timpul
nasterii si desfasurarea unor activitati fizice intense ca sapatul sau ridicarea de
greutati.
5. Functia reflexa. Datorita bogatei sale inervatii, laringele este sediul unor reflexe
vago-vagale. Iritatia mecanica sau chimica a endolaringelui poate declansa aritmie,
bradicardie, stop cardiac. Reflexul vagal este foarte puternic la fumatori si poate fi
blocat cu atropine.