ALTARUL UNUI DUMNEZEU NECUNOSCUT

Jan Tomaso
Partea I
Jan Tomaso incepuse sa fie un client obisnuit al localului Imperialul. Venea aproape zilnic, in
vechiul cartier unde copilarise, in barul prietenului sau, Jared. Acolo nimeni nu il intreba ce face,
nimanui nu-i pasa ce anume ajunse sa fie. Iar asta isi dorea Jan. O bautura si o clipa de liniste.
Obosise sa fie cine era. Obosise sa fie Jan Tomaso, cel mai apreciat scriitor al noii generatii...si viitorul
senator. Cel putin asa isi doreau unii. Nu si el. El dorea sa uite si sa fie uitat.
Venea des coborand din autobuzul aglomerat, el care avea o frumoasa colectie de masini sport,
amestecandu-se in multimea care nu reusea sa-l remarce, imbracat obisnuit, dar elegant. Privea
schimbarile acestui cartier ce fusese inainte de Al Doilea Razboi Mondial un cartier al inaltei burghezi,
transformat de sovietici dupa 1945 intr-un cartier muncitoresc, cu blocuri inalte, cenusii, cu apartamente
inghesuite de doua sau trei camere. Acum se straduia sa redevina un cartier modern, cu case
construite pentru clasa de mijloc, dar era o lupta ce parea ca o pierde.
Dupa recapatarea independentei in 1991, capitala Kronelandiei, Tosen, se schimbase cu pasi
marunti, dar fermi. Multe fabrici se inchisesera nefiind profitabile sau doar pentru a fi vandute la fier
vechi. In cartierul 9 cum ii spusesera rusii, lucrurile erau asemanatoare. Unele zone fusesera demolate,
iar vilele celor imbogatiti apareau ca ciupercile dupa ploaie. Asa era in toata tara.
Jan era bogat. Fusese un muncitor sarac, dar care era mai fericit, atunci cand se luptase sa isi
cumpere o masina de spalat sau un televizor. Acum cand orice banca i-ar fi dat in cateva minute chiar
si 10 milioane de coroane, bani pentru toate extravagantele sale, statea in acest local vechi,
darapanat, pe care il prefera birourilor somptoase de la Asociatia Scriitorilor, ori de la editura Odin
unde era vicepresedinte, iar socrul sau presedinte. Intrase cu cateva manuscrise, timid, fiind convins ca
i se va rade in nas, cum se intamplase la celelalte edituri. Editura Odin era in prag de faliment si nimeni
nu mai credea in miracole. Dar Johan Stark, patronul editurii Odin a avut curajul si inspiratia sa il
publice. Stark s-a agatat de un pai...Dar a fost un bilet castigator. A fost un succes neasteptat pentru
toti. Bani au inceput sa curga in contul lui Jan. Au urmat alte carti, care au crescut averea celor
implicati. Jan a inceput sa orbitezein jurul batranului Stark. A fost cea mai mare greseala. Dar Jan era
naiv si ahtiat dupa o lume stralucitoare, a carei poarta era Johan Stark.
Anna, sotia lui Jan a fost singura care ura succesul avut de sotul ei. Jan se schimba devenea
rece. Neintelegerile, apoi certurile din ce in ce mai dese au distrus casnicia. Jan devenea o fiinta
rapace, cinica si nepasatoare. Anna era o fata simpla, cu mult bun simt, sincera , iubind adevarul, dar
care era tot mai departe de lumea in care Jan incepuse sa traiasca. Nu stiuse sa fie o femeie de lume.
Era reprosul principal al lui Jan, care era prea ametit de succesul sau, ca sa mai aiba timp de altcineva
decat de el. Nu dorea decat sa scrie si sa fie in compania celor ce erau creama societatii Kronelandiei.
Bancherii, sportivii, industriasii, intelectuali care apartineau doar politicului si desigur, politicienii,
stapanii care tineau destinele micului stat baltic in mana... Oricine avea bani si influenta, constituia o
atractie deosebita pentru Jan.
Anna era catolica, mergand des la biserica, rugandu-se pentru casnicia ei. Incepea sa creada ca
a pierdut! Jan nu mai era al ei, ci al unei lumi fara suflet. Jan murea in fiecare zi cate putin...
1

Anna statea, uneori, de vorba cu parintele Abel. Acesta dorea sa o ajute pe Anna. Se rugau
impreuna, si el un crestin adevarat, incerca sa ii aline poveriile si durerea. Dar nu putea ajunge la inima
lui Jan. Jan era protestant...De fapt nu ami era nimic, imbatat de succes, ametit de incredibila realizare.
Nu mai credea in Dumnezeu, pentru ca suferinta din lume,il determina sa refuze existenta vreunui
Creator. Si mai ales in societatea aleasain care traia acum, era periculos sa spui ca crezi in
Dumnezeu. Religia creata de aceasta societate era adularea omului. Nu a celui virtuos, ci a celui care
nu ami are suflet, nu mai crede decat in el, a carui speranta si credinta este sa se urce in varful unei
lumii pe care apoi sa o poata domina. Era religia puterii, care nu avea nimic cu crestinismul, sau cu o
alta religie. Era un ateism in care nu exista Dumnezeu, ci Omul. De fapt era un teism modificat, adaptat
sa includa Omul ca singura fiinta care este in tot Universul. Crestinismul pierduse lupta. Dincolo de
stele nu mai era nimic...
Parintele Abel se intalnise odata la Jan in casa. Iar acesta beat si furios il dadu afara pe preot si
ii ceruse sa nu mai vina cu prostiile lui religioase. Eventual daca avea chef de un scotch era binevenit,
dar sa nu vina cu Biblia. Pentru ca el ura Biblia, o carte care in viziunea lui era plina de minciuni, care
inrobesc omul! Ajungeau cei doua mii de ani de ev mediu intunecat generat de ea si de slujitorii ei.
Adevarul si stiinta biruisera! Pacea si fericirea nu trebuia sa le mai vina de la un Dumnezeu ascuns
printre galaxii... Ci de la adevarul adus de stiinta! Ea mantuia, ea facea totul posibil. Prin Om!
Auzindu-l sotia lui avea lacrimi in ochi. Brusc parea imbatranita cu 20 de ani. Se sfarsise!
- Cat timp e casa mea, eu hotarasc cine intra aici. Si desigur, cine sta aici, facand referire la
Anna. Daca iti place religia si nu iti place noul meu statut, nu ai decat sa iti urmezi vocatia crestina a
inimii, taranco, si sa pleci la vreo manastire...Eventual pentru totdeauna! Si acolo sa te rogi cat vrei
pentru sufletul meu pacatos!... Javre crestine ce sunteti! Mereu omenirea a stat in bezna din cauza
religiei voastre! M-am saturat de voi! Lumea intrega s-a saturat! E finalul vostru!
- Afara! racni Jan ca un apucat. Afara cu religia voastra!
Il apuca pe preot de haina si il zvarli afara. Acesta cazu pe alee lovindu-se la un genunchi. Ii lua
Biblia si o arunca undeva cat mai departe.
Privirea lui Jan avea ceva inspaimantator in ea. Era ca un demon iesit din iad. Jan ridica mana
grea sa o loveasca. Se opri in ultima clipa. Anna gemu de parca o lovise o barda. Se retrase incet in
camera ei. Dupa doua zile Jan isi dadu seama ca sotia lui nu mai era acolo. Il parasise. Jan se simtea
liber. Era in sfarsit fericit exact asa cum isi dorise! Scapase de o pacoste religioasa si morala.
Isi depusese actele de divort. Anna le semna si in cateva saptamani deveni oficial un om liber. Apoi
dupa doi ani se casatorise cu fiica lui Stark, dupa ce o curtase cum curteaza un om de afaceri o afacere
buna, care ii oferea noi oportunitati. Nu era iubire, erau doar calcule reci. Fiecare considera ca facuse
doar o investitie. Stark dorea sa publice romanele lui Jan, sa il controleze in totalitate, iar acesta avea
nevoie de Stark pentru a urca pe scara catre inalta societate. Si cu toate ca nu era interesat de functii in
cadrul editurii accepta sa fie numit vicepresedinte al ei. Jan dorea mai mult! Mult mai mult!
Helen era frumoasa, inteligenta, rece, educata, o fiinta cu care te puteai afisa in lume, dar care
nu iti oferea in intimitate nimic, decat un gen de vulgaritate cinica. Se considera superioara sotului, doar
pentru ca studiase Belle Arte. Iar acesta cu toata inteligenta lui, facuse o facultate de istorie la 37 de
ani. Atunci si-o permisese! Si chiar daca Helen nu profesa, il trata ca pe un intretinut. Nici nu o interesa
ceea ce studiase, isi mai dadea cu parerea la cate un vernisaj, invaluind priceperea sau nepriceperea,
intr-un limbaj complicat si inutil, care i se parea lui Jan fascinant. El, un om al literelor, nu intelegea
2

nimic. Era o limba pe care nu o puteau intelege numai cei care o studiaseratimp de cinci ani in
institutele de arta.
In restul timpului Helen isi omora timpul cu prietenele ei, fiind ziua ocupata in cateva organizatii
de binefacere si noaptea in cluburile selecte ale Tosenului, de data asta cu prietenii ei. Jan nu o intreba
unde se duce sau de unde vine. Era un mariaj care nu avea nimic cu casnicia. Nici macar cu o prietenie
intre doi oameni. Imparteau o afacere, atata tot.
Jan devenea tot mai trist. Ajunsese in varful piramidei. Poate mai repede decat se asteptase! Ar
fi trebuit sa fie fericit! Visul sau se implinise! Dar acolo unde ajunsese nu era nimic. Si nu era nimeni.
Era singur. Era doar un obiect. Religia puterii era o minciuna. Era un cosmar. Folosea si era folosit de
altii. Tot mai des isi aducea aminte de Anna, de fiinta aceea plapanda, dar care il iubise. Stia ca nimeni
nu il va mai iubi ca ea. Stia ca devenise o marfa, care atata timp cat putea fi vanduta, era apreciata. Un
singur roman care sa fie un esec putea sa-l arunce din aceea lume din aur si diamante inapoi de unde
plecase. Nu isi dorea sa dispara in anonimat, sa fie o fila din Wikipedia. Dorea sa fie viu, sa fie
ovationat, sa fie in top. Degeaba! Ovatiile nu-l mai puteau seduce. Erau minciuni ca intreaga viata pe
care o traia. Nu mai avea nimic, avand totul...Uneori si-ar fi dorit sa fie din nou cu Anna, sa fie din nou
tineri si saraci, dar plini de speranta. Acum avea bani,multi bani. Dar nu o mai avea pe Anna si nu mai
avea speranta. Bogatia devenise cea mai mare saracie a sa. Casa mare in care locuia i se parea ca il
domina, parca il privea ca pe un intrus. Atatea camere in care nu intra niciodata. O menajera facea
curat zilnic cateva ore, de multe ori platita inutil. Isi amintea de apartamentul micut, in care el isi
petrecuse tineretea si incepuse sa ii duca dorul.
Ce caut, Doamne, eu aici?! se intrebase intr-o seara de iarna in acel palat inutil. Venise de la
un club unde cativa amici jucasera cu el bridge si bausera, povestind tot felul de barfe, ca niste femei
care nu au nimic de facut decat sa disece toate mondenitatile saptamanii.
Se mira de el insusi. Se ruga lui Dumnezeu? Acel Dumnezeu pe care il ura acum cativa ani mai
inainte...Il ura si nu credea in El...Formula perfecta a ateismului...
Nu se intreba ce logica are ura impotriva cuiva si negarea existentei acelei persoane in acelasi
timp. Ateismul este stiintific, de aceea nu are nevoie de logica. Nu poti crede in soare daca mereu e
noapte in tine...
Privi spre o oglinda si in penumbra serii, la lumina slaba a unui bec aflat in celalalt capat al
holului parea un batran uscat, urat, de 70 de ani. Se infiora pentru o clipa. Avea aproape 45 de ani. Nu
era atat de batran...Si totusi oglinda arata un Jan ce parea ca poarta in suflet o uriasa povara, o povara
ce il nimicea din interior spre exterior...Privi nemiscat la acel batran. Ce lucru infernal mai este si
acesta? Eu nu sunt asa! isi spuse speriat si furios. Aprinse o lumina si batranul disparu, aparand un
chip cunoscut, dar parca ceva din tristetea acelui om ramase. Ochii tradau ceea ce Jan refuza sa
recunoasca: ca era un om care era infrant. Cateva zile se gandi doar la aceasta intamplare. Apoi isi
relua vechile ocupatii. Alcoolul devenise principala problema, care parea sa rezolve celelate probleme.
Dar inca scria si in mod ciudat aceasta suferinta ii transforma scrisul in ceva tot mai real. O cautare a
sinelui...
Romanele lui Tomaso erau patrunzatoare, penetrau atat de bine sufletul uman, ii redau viata
adevarata din acel univers interior, plin de mister si de un farmec aparte. Tocmai acesta era atuul
romanelor sale. Viata interioara, chipul adevarat al omului ce traieste altceva, mereu altceva decat la
suprafata. Jan dadea jos masca omului. Jan deconspira omul. Pana sa devenise o bagheta magica
care alunga minciuna din om. Devenise un pictor ce revela nudul sufletului.
3

Editura Odin devenise cea mai puternica editura din tara. Desigur nu numai datorita romanelor
lui Jan. Dar el era inca baza acestei edituri.
Socrul sau se extindea. Cumparase ziarul Cuvantul si isi propunea sa cumpere si o mica
televiziune care mergea de un an in pierdere, dar care avea un potential pe care batranul Stark l-a
mirosit imediat.
- Stii la ce e buna mass-media, Jan? il intreba intr-o zi geroasa de iarna, apasatoare precum nori
de afara.
- Sa iti faci publicitate? intreba Jan naiv. Stii ca nu ma pricep la afaceri...
-Nu? Ei bine, afla ca media este o forta ce poate atinge structurile politice, economice si sociale
ale unei tari. E o arma!...A patra putere in stat...Sau a patra arma a unui stat!
- Credeam ca e un mijloc de informare, Johan.
- Asta pentru ca esti un scriitor si nu vezi in cuvantul oferit de media o forta ce modifica si
impune...dorinta celui ce scrie, societatii. Cuvantul tau reflecta trairea ta interioara. Cuvantul din ziare ,
reviste sau televiziuni e altceva. Este ceea ce noi oferim societatii. Tu poate ca intelegi omul, dar nu
intelegi totalitatea oamenilor. Este mai greu sa cuceresti un om decat o natiune! Un om izolat poate fi
un adversar mai teribil decat o multime de oameni. Cand sunt mai multi functioneaza spiritul de turma,
care devine cel mai feroce pradator pentru opiniile unui om. Pune un om care sustine sus si tare ca are
o viziune proprie asupra vietii cu altii care au o viziune diferita sau nu au nici o viziune. Lasa-l un timp
alaturi de altii care nu-i impartasesc ideile si vei vedea cum isi pierde viziunea. Nu-l lasa sa fie singur,
sa aiba timp de propriile reflectii. Fiintele izolate, care au sansa sa perceapa exteriorul diferit de marea
masa a oamenilor ne sunt dusmani. Da, Jan nu fi surprins! Rolul meu si al tau este sa conducem. De
ce? Pentru ca noi vedem sufletul. Tu al individului, eu al societatii. Sufletul uman este important, dar
comoara se afla in totalitatea sufletelor umane, care este societatea. Acolo este puterea. Nu intr-un
individ, ci in totalitatea lor. In ceea ce poti obtine de la aceasta totalitate. Tu reusesti sa obtii dintr-un om
un roman. Eu pot obtine mersul economic, politic si istoric. Nu un roman, ci ca sa spun asa o biblioteca.
In aceasta "biblioteca" se afla adevarata putere... Iar eu vreau sa fiu bibliotecarul-sef...Sa decid soarta
natiunii...Nu e cea mai mare natiune de pe pamant, dar poate fi a mea, a noastra!
Ranji si dinti ingalbeniti de tutun ii aparura lui Jan. Stark parea un geniu al raului.
- Manipulare, deci? Manipularea unei tari intregi? il intreba Jan incercand sa inteleaga ceva.
- Manipulare? facu Stark ca si cum ar fi fost uimit de un cuvant atat de vulgar precum
manipulare. Vorbim de miscarile unei piete libere, de viziuni libere, de capitalism si de democratie...
Jan, ce faci? Despre ce manipulare vorbesti? Ai studiat istoria! Ce nu intelegi? Dictatura sau
autoritarismul la un moment dat apar pe fata. Nu ai dubii. Aici pierde orice dictatura...Pentru ca nu
reuseste sa se ascunda. Aici castiga democratia. Ea nu e niciodata sincera. Te face sa crezi ceva ce
niciodata nu este.... Iti spune mereu ca esti liber. Iti injuri conducatorii tarii! Vezi? Esti liber! Apoi ii alegi
din nou la urmatoarele alegeri! Vezi?... De fapt, nu mai vezi! Pentru ca nu ai voie sa vezi! Iti spun un
secret: nu esti liber! Turma asta de oameni numita popor, crede ca stie ce face! Crede ca milioanele ei
de membri conduc!... Daca oameni ar gandi singuri am avea o mare problema. Dar ei se intrunesc si isi
enunta ideile auzite de la altii. La carciuma, pe stadion, la sevici, oriunde se intalanesc
oamenii....Discuta! Nu gandesc! Ci discuta ideile pe care le furnizeaza cineva. Dar sunt convinsi ca
analizeaza performantele politice si economice ale celor din frunte. Li se pare ca au opinii. Dar noi
suntem cei ce oferim opiniile. Inclusiv alternantele aparente de la putere. Ai vazut modificari esentiale in
societate atunci cand noi sau conservatorii am ajuns la putere? Ori liberalii? Nu exista idei diferite sau
4

actiuni aparte. Platformele politice sunt lasate de o parte atunci cand e vorba sa fie condus acest
popor...Sau oricare alt popor din lume...Totul e la fel. Aceasi coruptie, aceasi minciuna, aceasi idee:
Vox populi, vox dei ! O prostie, dar suna grozav , nu-i asa? Zeii sunt in dorinta poporului! Iar daca stim
asta, vom face ca dorinta sa apara in functie de ce dorim noi, nu poporul. Poporul trebuie sa creada in
mascarada asta numita democratie. Nu e ciudat ca aceleasi persoane revin mereu pentru a conduce?
Din cateva milioane de oameni, poporul nu gaseste decat aceleasi persoane pentru al conduce de
douazeci de ani, chiar daca l-au dezamagit de sute de ori...Mai crezi in democratie, Jan? Daca da,
atunci esti un prost! Un prost talentat!...Dar un prost!... Ai fost la cursul de istorie a democratiei? Sigur
ca ai fost! Dar nu la cursul profesorului Madras...Ala particular! Ala in care isi invata studentii, copiii
celor care sunt in fruntea acestei natiuni...Si care vor conduce intr-o zi!
Brusc, Jan paru obosit. Ridica mainile a neputinta:
- Poate ca am lipsit la cursul acela! Rusii ne-au spus 45 de ani ce sa mancam, cum sa traim, ce
sa credem, ce sa iubim, ce sa uram. Ne manipulau pe fata, cel putin.
- Si? Acum e democratie! zise Stark razand. Poti iubi sau ura ce doresti. Poti sa ai in fruntea
tarii, omul dorit de tine. Este democratie! Nu te bucuri?
Stark redeveni serios. Cu o voce din care razbatea o unda de ura spuse:
- Vom ajuta aceasta tara sa isi gaseasca drumul corect! Iar tu, Jan, ne vei ajuta pe noi! Esti al
nostru. Ai devenit in momentul in care ai pasit pragul editurii, cu romanul ala al tau... Pe care nu dadea
nimeni doi bani! Nu pentru ca era de doi bani, dar tu un simpu muncitor cu veleitati de scriitor erai de
doi bani! Ai devenit bogat si fericit! Sa nu uiti de unde vine bogatia ta... Crezi ca esti un scriitor
inzestrat? Esti, Jan! Esti deosebit! Lumea te iubeste...Pentru ca esti Jan Tomaso, un mare scriitor. Nu?
Iar lucrurile trebuie sa ramana asa. Ai o sotie frumoasa care te iubeste, bani multi, prieteni atat de
influenti, cititori cu milioanele. Ai faima, ai un renume...Ai totul! Mai fericit de atat nu poti fi! Dar poti fi
chiar mai mult decat atat...Nu e minunat?
Jan se uita tulburat la socrul sau. Il auzea departe. Simtea ca se topeste. Intuia ca dincolo de
tot ce era el, un scriitor respectat, devenise o unealta. A cuiva puternic. Om sau demon? Simti fiori pe
sira spinarii. Parca s-ar fi trezit dintr-un vis frumos intr-o lume de cosmar. Undeva ceva oribil i se
pregatea.

Partea II
- E buna? intreba Jared, amicul sau din copilarie.
- Cea mai buna! raspunse sec si ganditor Jan. Mereu e cea mai buna otrava...
- Pari suparat...Ti s-au terminat banii? Ori nu esti cel mai in voga scriitor? incerca o gluma
prietenul sau.
- Te-ai gandit la ce facem noi aici? intreba Jan fara sa isi ridice ochii de pe pahar, intreband
parca bautura daca are vreo parere despre ei doi.
Amicul sau oprindu-se o clipa din curatatul tejghelelor si ridicand din umeri spuse jovial:
-Tu bei, iar eu iti iau bani pentru asta. Deci e foarte bine. In special pentru mine, ranji Jared.
Jan ofta si se juca cu paharul rotindu-l pe masa.
- Nu acum... Oricum e urat aici...Oricat ai lustrui metalul ala...Nu! Ce facem noi in general...De
ce existam aici? Avem un scop altul decat sa ne zbatem ca sa supravietuim?
5

-Cred ca chestia cu supravietuirea nu ti se aplica si tie. Tu, spre deosebire de mine si de clientii
mei obisnuti, nu supravietuiesti, ci traiesti din plin...Nici acum nu inteleg de ce vii aici!...
Jan ii taie vorba:
-Atunci de ce sunt aici stand langa cei care doar supravietuiesc. De ce nu sunt cu cei care
traiesc?...
- Pai asta te intreb si eu... Pentru ca imbatranesti si devii melancolic.
- Poate ai dreptate...Iti aduci aminte de copilarie , de tineretea noastra? Aveam entuziasm in
orice faceam...Credeam si speram...Acum am bani, influenta si nu mai sper si nu mai cred nimic.
Inseamna ca nu o valoare avuta in buzunar imi face viata fericita, ci altceva....Ce Jared?
Patronul ridica din umeri nestiutor:
- Tu esti scriitorul si filosoful...Tu castigi bani vazand ce e in om. Eu vand doar analgezice
pentru creier si pentru viata asta de doi bani.
-Nu e vorba de bani sau de inca o carte, ci de adevar!
-Aha, adevarul!...Mereu el!...Cred ca ai baut cam mult, Jan! Adevarul nu il vei gasi niciodata la
mine in acest local prapadit. Poate in universitati, sau in lucrarile filosofilor...Nu aici!
Jan era ametit usor. Mai lua o inghititura de coniac:
-De ce sa nu aflu adevarul aici? De ce nu aici? se intreba mai mult pe sine. Filosofii tai habar nu
au ce este adevarul! Iar daca ei l-au aflat, trebuie ca si omul de rand sa-l inteleaga si sa-l traiasca
cumva...sa-l simta cumva...sa stie ca acel ceva e sincer, e real, e viu... si cu toate ca nu e parte din
sufletul sau, e totusi atat de intim incat devine la un moment sine... se ataseaza de inima, de fiinta
omului devenind parte din spiritul sau; si pentru asa ceva merita sa iti traiesti viata, in acel adevar care
este o parte din tine... Si merita sa mori pentru acel adevar...
Jared se oprise din curatatul tejghelei si il privea pe Jan surprins si, oarecum, speriat. Dadu din
cap ca si cum Jan era un nebun. Il ruga sa se duca acasa.
- M-ai vazut si mai beat de atat! ii replica nervos Jan.
- Da, dar atunci nu aveai ganduri ciudate ca acestea...Auzi la el! Adevarul sa devina parte din
noi...Deja este! Uite! adevarul e ca ne nastem, traim, ne luptam cu viata, uneori mai bine, uneori mai
greu, imbatranim si apoi murim. Acesta este tot adevarul. Aceasta e viata! O lupta cu ce este in jurul
nostru. Moartea ne gaseste victoriosi sau infranti. Tu esti victorios, Jan! Dar pari mai infrant decat
ultimul cersator care vine sa imi ceara un pahar de apa. Nu inteleg!...Scriind ai inceput sa traiesti viata
ratatilor despre care ai scris... E o nebunie! Du-te acasa, fa un dus, bea un ceai si baga-te in pat! Maine
daca te doare capul ia o aspirina! Te vei simti mai bine. Scrie ceva, o povestire, orice, dar spune-ti in
mintea ta ca tu scrii, nu povestirea te scrie pe tine.
Jan ii asculta sfatul. Chema un taxi si pleca usor impleticit din Imperialul. Soferul il lasa la adresa
dorita. Ii dadu un bacsis generos. Casa era pustie. Facu un dus rece care ii mai alunga senzatia de
sfarseala. Isi desfacu o conserva de carne de vita... Nici macar nu avea in casa asta ceva de mancare.
Conserva era pranzul menajerei...Gasi cateva plicuri de ceai verde intr-o cutie... Stupid! Singur!
Aproape fara mancare... Era casatorit? Cand a intrebat-o odata pe Helen de mancare aceasta i-a
reprosat furioasa:
- Te-ai casatorit cu o bucatareasa? Daca iti e foame comanda! Sau angajeaza-ti un bucatar!
A doua zi era mai linistit. Da, poate Jared avea dreptate. Poate ca acesta era tot adevarul necesar unui
om sa stie ca apare in lume ca traieste o lupta apoi moare si asta e tot. Of! Mereu ne
6

intrebam...Filosofia care o invatase la Universitate era ca nimic nu conteaza. Suntem prea mici pentru
intrebari atat de mari...
Ne nastem traim, iubim, uram, timpul trece, imbatranim si murim. Jan era deprimat. Viata lui
era o traire sub un drog care incepea sa nu-si mai faca efectul. Bani? Nu avea nevoie de mai multi, dar
ceva il facea sa ii doreasca, tot mai multi, sa isi umple conturile cu milioane de coroane... Alcoolul pe
care ajunsese sa il bea zilnic era tot mai ineficient in lupta cu viata asta. Dorea faima si in acelasi timp,
o ura. Se adula si in acelasi timp se dispretuia. Dorea prieteni care sa nu-i ranjeasca mieros, marelui
scriitor a Kronelandiei, cum il linguseau ei. Dorea un strop de iubire adevarata, dar stia ca in viata asta
era condamnat doar sa se scufunde intr-un ocean de ipocrizie si minciuna...De iubire nu va fi vorba
niciodata. Ii iubeau buzunarul, nu inima...
Jan nu era filosof. Nici macar nu stia sa isi nege perceptia si sa isi spuna ca viata e frumoasa,
sau daca nu, el este un luptator ce a demonstrat ca invinge mereu. Asa zisele lui victorii erau amare
infrangeri ale spiritului. Se prabusea si intelegea asta. Nu era facut pentru faima...nu-si putea explica de
ce simte asta. Orice om vrea faima, bani, adulatia maselor, iar asta sa fie vesnic. Dar vesnicia era un
doar o noapte fara vise, era un hau, un neant din care toti iesim o clipa pentru a ne intoarce permanent
acolo.
Isi zvarli cana de ceai care se facu bucati facand o balta mica verde. Cum ar putea o cana de
ceai sa te faca sa te simti mai bine? se intreba furios. Cum ar putea ceva sa te faca fericit si multumit?
O sa stea si o sa bea doar ceai sperand in vreun miracol?
La ora 10 era asteptat la editura. Se imbraca, dar pleca la Imperial. Azi nu va face altceva decat
sa bea. Iar maine? Maine? Va mai exista o zi de maine? Reputatia de viitor senator se va scufunda in
alcool , iar oameni vor crede ca e un alcoolic. Vox populi, vox dei! rase suparat in sinea lui. Bineinteles
ca era alcoolic! Dar ca o consolare peste vreo 50 de ani nimeni nu va mai fi suparat pe el. Nu ii va mai
pasa probabil nimanui. Va fi amintirea unui ratat plin de bani si faima, care ar fi dat totul pentru un strop
de iubire...Ha, ha! Ce poezie buna! Nu era poet si nu era interesat de versuri...Dar uite ca si viata
aceasta oribila pe care o traim se imbina cu poezia...
Porni la drum cu una din masinile sport. De intors se va intoarce cu un taxi. Sau poate nu se va
mai intoarce...Mai este si maine o zi?
Telefonul mobil suna insistent.
- Da? raspunse plictisit.
- Unde esti? socrul sau parea ca fierbe. Trebuia sa fi aici , la editura...
- Ma duc sa beau ceva...Si vin maine!
- Esti nebun!... Vino aici!... Acum!
- Johan, azi am alte planuri...Ar trebui sa stii cum sunt de rebeli scriitorii!..spus si inchise
telefonul. Cu un gest furios il zavrli in strada. Telefonul se facu bucati la impactul cu soseaua...
Nemernicul! Mereu sa faca ce dorea el! Dar nu azi! Rasufla usurat. Parea ca mare parte din problemele
sale se terminasera. Intra in parcarea localului. Doua masini ponosite si murdare se aflau acolo. Jan
parca langa ele. Le privi in timp ce iesea din masina. Masina lui stralucea. Doi cersatori si un rege!
gandi el. Ce diferenta e? Intra in bar ganditor surprinzandu-si amicul patron:
- Macar ai ajuns acasa? il intreba acesta fara macar sa il salute.
Jan raspunse printr-un salut.
-Da! Am baut si ceai...Stii existenta mea nu a capatat noi valente intr-un dus si o cana de
ceai...Ba am avut timp pentru noi reflexii...
7

- Si Helen ce a zis?
- Helen? intreba mirat Jan, de parca atunci aflase ca era insurat cu o femeie cu numele de
Helen. Si ca un om ce pare ca isi aduce aminte cu greu de cineva spuse:
- A, da, Helen... Helen....Roscata aia...Asta ar trebui sa fie sotia mea....Pai nu a mai dat pe
acasa de vreo 4-5 zile...
Mirat Jared il intreba ce fel de casnicie mai era aia.
- Una moderna, Jared, amice, una super moderna. Poti sa crezi ca nu esti casatorit daca asta
vrei. Nici nu mai e nevoie de un divort. Esti casatorit si divortat in acelasi timp!
Jared dadu din cap suparat:
- Daca Gabriella ar face asa ceva as...nu stiu...nu stiu ce i-as face...spuse manios patronul.
- Poate pentru ca tu mai crezi in valorile casniciei...Eu de cand m-am despartit de Anna, nu mai
cred... nici in casnicie si nici in alte lucruri. Dar adu-mi ceva de baut!
- Nu e prea devreme? E doar 10!
- Corect trebuia sa fiu in alta parte, dar mi-am modificat programul. Azi voi bea de la ora 10...
- Jan bei prea mult, ii spuse cu tristete prietenul sau. In ultimul timp apari aproape zilnic si bei si
bati campii cu filosofia asta, care ar deprima si cel mai vesel om de pe pamant. Nu e bine!...
Jan il intrerupse furios:
- Ce stii tu ce-i bine, Jared? Din carciumar ai devenit filosof? Toti astia care vand alcool deveniti
filosofi sau, mai grav, deveniti psihologi! Daca vrei sa iti publici lucrarile sa imi spui! Sunt vicepresedinte
la Odin, cea mai puternica editura din prapadita asta de tara! O sa te ajut! Sunt sigur ca vei avea mare
priza la public. Parca iti vad titlurile: Noi tratament ale alcoolismului de crasmarul si amicul betivilor,
Jared Lenski. Sau Cum sa vindeci un suflet de alcoolic in timp ce speli paharele murdare! Ori cea mai
valoroasa lucrare a ta va fi: Cum sa aduci pace in fiinta celor care se caftesc in bodega in timp ce ai
un ochi vanat!. Asta din urma o voi pune alaturi de lucrarile lui Jung si Freud pe care le am acasa. Si
nu le citeste nimeni. Sa nu uiti sa imi dai un autograf...Peste 200 de ani volumele tale s-ar putea sa
valoreze greutatea lor in aur, asa ca nu vreau sa ratez ocazia ca sa imi fac bogati stra-stranepotii. Nu?
Jared tacu jignit. Ii aduse o sticla lui Jan:
-Fa ce vrei, istetule! N-ai decat sa bei tot ce am eu aici...Ce imi pasa mie! Cat timp platesti n-ai
decat sa te sinucizi...Si inca ceva! Ultima data cand am verificat nu aveai urmasi...Cam greu sa faci
bogat pe cineva care se pare ca nu exista!
Tranti sticla si un pahar si pleca. Jan regreta ca isi jignise prietenul si vru sa zica ceva, dar Jared
ii spuse:
-Nu ma mai intereseaza, Jan! Du-te pe viitor si plange pe alt umar! A! am uitat! Tu nu ai prieteni,
nu ai sotie, nu ai nimic...Ai doar bani si atat! Poate ei te vor ajuta mai mult decat pot eu... Poate o sa iti
aduca un prieten adevarat. Cu toate ca sunt cateva lucruri pe care banii, daca stiu eu bine, nu pot
cumpara... Daca vrei sa plangi iti sugerez sa te stergi la ochi cu coroanele ce le ai in buzunar...
Ii intoarse spatele si nu ii mai adresa nici o vorba.
Jan se simti obosit, imbatranit, urandu-se pe sine, urand o viata pline de stralucire...Dar era
stralucire? Era doar o spoiala peste rugina...Un cancer ce si-l trata cu aspirina. Totul era minciuna,
vedea atat de clar. Nu era alcoolul. Era viata!...Pur si simplu, viata!...Sau ceva ce era intunecat in ea.
Urat, monstros, un abis... Isi duse paharul de bautura la gura si sorbi. Il aseza incet. Pe un perete al
localului era un tablou atarnat, murdar, ceva ce parea sa umple cu o chestie " culturala" murdaria
carciumii, o reproducere a unei picturi. O corabie fusese surprinsa de o furtuna. Valurile pareau gata sa
8

o inghita. Marinari agitati, incercau sa se salveze, fiecare luptand cu marea. Unii trageau de un odgon,
trei marinari incercau sa tina carma, unii aruncau apa din interiorul corabiei formand un lant uman... Un
singur marinar era altfel. Statea ingenuncheat, cu mainile intinse, rugandu-se. Prea cumva singurul cu
inima senina si increzatoare. Dar era rupt de orice activitate fizica. Artistul avusese ceva in gand cu
privire la el, mai mult decat la ceilalti marinari. Intr-un sens era centrul picturii. Nu corabia in sine, nu
furtuna, nu lupta cu marea furioasa, ci omul care statea si se ruga. Un fulger indepartat parea ca se
scurge prin mana stanga intinsa spre cer, care apara bricul... Norii din dreapta pareau furiosi si cumva
blanzi! O mana spre Dumnezeu parea mult mai mult decat orice...Omul care nu contribuia cu nimic la
salvarea corabiei...De fapt, cumva, autorul parea ca spune ca acest om ciudat era cu adevarat singurul
care facea ceva adevarat pentru viata lor. Parea cumva ca era singurul care opunea furtunii o forta
misterioasa si egala acesteia.
Jan privi tabloul si un sentiment ciudat si de neinteles il cuprinse. Era alcoolul? Bause de atatea
ori privind reproducerea, nepasator si ascultand muzica de la tonomatul vechi care parea mai mult o
gluma, dar acum avea senzatia ciudata ca marinarul ingenunchiat era raspunsul la ceva , la o intrebare
pe care nu o auzea, ci doar intr-un fel o simtea. Parea cumva ca omul acela stie raspunsul, nu doar la o
furtuna, ci poate raspunsul la viata lor. Si a lui... Rugaciunea era un raspuns, nu doar la o intrebare, nu
era doar chemarea divinitatii in ajutor...ci crea impresia ca divinitatea lupta impreuna cu acel om.
Jan isi privi sticla golita pe jumatate. De regula se oprea aici. Dar nu si azi. Azi voia sa uite. Sa
uite nu doar de problemele sale, ci sa uite ca exista. Isi mai turna un pahar.

Partea III
Brusc in spatele sau se porni o larma. Cineva striga la altcineva. Se mai intamplau si lucruri de
acest gen. Pe Jan nu il interesau. Cei care beau, ofereau de multe ori cate un show gratis batandu-se.
Uneori venea si politia, daca lucrurile se complicau. Pe Jared il deranjau astfel de lucruri asa ca fu
nevoit sa isi angajeze un fost luptator din Omon, care de regula linistea apele repede.
Un glas iritat tipa:
- Numai tu esti de vina, netrebnicule! Vonk s-a lasat prostit de tine! L-ai drogat! Stai aici toata
ziua si rostesti tot felul de descantece.
In sinea lui Jan zambi: Doamne, numai prostii din acestea nu am mai auzit...De regula se bat
pentru politica, fotbal, femei, dar pentru descantece inca nu am mai auzit! Se intoarse curios si ametit
sa vada cine e atat de furios si cine era acuzat de descantece. Parca am fi in evul mediu! Carciuma
asta imi pare tot mai amuzanta. Ar trebui sa vin mai des aici! gandi Tomaso ametit de coniacul baut.
Da! Era batranul Zvoba! Loos clientul numarul unu, ca de obicei, era turmentat si pus pe harta!
Bodyguardul interveni destul de repede. Dar Loos ii zvarli cartea batranului si il lovi peste fata. Primi si
el un pumn de la Stein. Jared urla la ei:
- Ajunge! Loos daca vrei sa mai bei aici trebuie sa te potolesti! E ultimul avertisment...
Loos tipa intrerupandu-l:
- Asa ajungi la faliment! In loc sa-l dai pe netrebnicul de Zvoba afara, ma dai pe mine! Ticalosul
asta l-a prostit pe Vonk. L-ai mai vazut de o luna?
Jared ridica din umeri nedumerit.
- Stii de ce nu mai vine? Azi dimineata i-am spus ca la ora trei terminam lucrul si ne intalnim la
Imperialul. Ca bem ceva...Stii ce a zis? M-am lasat de aceste lucruri! Domnul Isus m-a vindecat!. Am
9

ramas nauc...Auzi, patroane? Isus l-a vindecat! De ce trebuie sa fim vindecati de un pahar de bere nu
stiu...Dar Vonk a fost vindecat!...Mi-a spus ca se duce la nu stiu ce biserica unde e Isus viu... Mi-am
adus aminte ca Zvoba a tot discutat cu el vreo doua luni. Iti aduci aminte cum susoteau acolo in colt?
Lui Vonk nu ii ajungea o lada de bere, acum nu mai bea nici macar un pahar. Iar de un timp nu mai
dadea pe aici de loc. Am crezut ca nu are bani si m-am hotarat sa ii dau de cateva beri. Avea bani,
nenorocitul. Cica Domnul Isus ii vindeca viata si chiar si punga!
Jared parea surprins de ce auzea. Ridica din umeri nemultumit:
- Nu pot sa-l dau afara pe Zvoba...A fost prieten cu tatal meu. A avut deseori grija de mine cand
eram copil si, uneori, imi spunea povesti, atunci cand tatal meu si mama mea se certau si transformau
blocul intr-un ospiciu de nebuni...Daca va fi sa pierd barul asta pentru el...o voi face! Dar nu din cauza
unui betiv ca tine, Loos! Daca nu ai trecut printr-o copilarie ca a mea, nu stii ce inseamna sa iti stearga
cineva o lacrima sau nasul...Asa ca daca te mai atingi de Zvoba, Stein o sa iti rupa mana! Si crede-ma
ca nu glumesc! Iar tu, Zvoba, prietene drag, te rog, lasa prostiile! Nu am nevoie de necazuri. De ce nu
te duci in camera ta? Poti citi si acolo!...
Batranul ii raspunse linistit:
-Aici e viata adevarata...
Jared pufni dispretuitor:
- Ce e viata adevarata in a vedea niste tipi ca beau si eu ca le iau banii? Sau ca se bat? Nu
cumva in biserici se da o lupta adevarata? Acolo unde se lupta oamenii "sfinti"? Aia...
preotii...pastoriii...si ce or mai fi ei!
Privirea batranului avea ceva misterios si amuzant in ea in ea:
- Habar nu ai, Jared! Ce lupta se duce aici, nu acolo!... Aici trebuie sa fiu eu....Nu in alta parte!...
Jared plictisit dadu din mana:
- Bine, bine... Numai lasa-mi clientii in pace! Citeste si taci! Taci si citeste! Nu le spune nimic din
ce citesti!
Batranul avu un suras aproape tainic.
- Aud toata ziua citindu-se etichete de pe sticlele cu alcool! De aia care doresc sa bea bea ceva
"sanatos"...Tu le dai oricum ce e o minciuna. Dar daca eu le dau ceva din Cartea asta, Adevarat si
Sanatos, devin un proscris!...
Loos nervos tipa:
-Ia-i cartea aia de farmece! Sa nu mai poata prosti pe nimeni. Uite! Iar citeste din ea!...Iar o sa te
lase din cauza ei fara vreun client si o sa-l faca sa mearga la bisericile mincinosilor de crestini!...
- E Cuvantul viu al Domnului, nu o carte de farmece!...incerca sa spuna Zvoba impaciuitor.
Trebuie sa intelegi!
Jared se incrunta. Urla ca fiecare sa isi vada de treaba lui. Loos impleticindu-se se aseza la
masa lui Jan din greseala sau poate pentru ca crezu ca va gasi un tovaras de discutie. Carciuma era
pustie. Era iarna si azi un viscol batea cu putere in oras facandu-i pe locuitorii sai sa nu se incumete sa
iasa afara din case.
Cumva aburi din capul lui Jan se mai risipira. Paharul era plin. Discutia il captivase incat uita de
bautura. Il privi cu un soi de sila pe acest individ murdar, mirosind a alcool ieftin si transpiratie, care se
trantise pe scaunul din fata sa.
- Ai vazut ce netrebnici tine Jared aici? Ce indivizi de ultima teapa!...spuse pitigaiat soiosul din
fata sa.
10

Jan se amuza intr-un fel de mizerabilul din fata sa.

-Te referi la tine, prietene? intreba linistit scriitorul.
Loos nu paru suparat. Il corecta pe Jan:
-Ma refer la mosul ala nebun! Ce n-ai vazut ce probleme creaza?...Ala care citeste mai mereu
din cartea aia mare si groasa!
Il tot arata pe batranul care se pansa cu o batista la buza si caruia lui Loos i se parea o reala
amenintare la adresa clientilor din carciuma Imperialul.
-Inteleg, zise Jan. Cititul dauneaza grav sanatatii! Nu-ti plac cei ce citesc...E o problema grava!
adauga sarcastic scriitorul.
-Unuia ca el da! Uita-te la el...parca e un sfant pictat pe zidurile unei biserici, ranji Jared! Jigodia!
spuse plin de ura.
Dar ceva din cuvintele lui Loos il infiorara. Nu stia ce! Era un alt sentiment ciudat...Pentru o
clipa, gandul ii zbura la pictura aceea ciudata. De fapt, nu era ciudata! Era in ea ceva nelamurit, straniu,
ceva ce parea sa se lege de batranul linistit care statea intr-un colt al localului citind. Si ruganduse....Conta ceva?...Un om care se ruga in furtuna, prnd cel mai plin de pace si un om care citea
linistit, chiar daca lovitura data de Loos ii sparsese buza. Doua cuvinte ce pareau legate: furtuna si
lupta! Era ceea ce traia Jan. Furtuni si lupte. Dar el suferea! Nu erau furtuni in care sa biruiasca. Privi
tabloul din nou. Era atata agitatie, atata framantare... Marea dorea sa scufunde corabia si isi arunca
valurile peste ea, iar marinarii se luptau ca sa o salveze pentru a se salva si ei. Si totuusi exista o alta
reactie. Nu framantare, nu zbucium, nu durere, ci incredere, un curaj ce ti-l poate da doar acel drog
numit rugaciune...Era magie? Intelegea Loos mai bine adevarul? Era acest om murdar, rautacios, betiv,
un mai bun cunoscator al vietii decat marele Jan Tomaso, veneratul scriitor? Brusc se adresa noului
sau tovaras:
- Ce spuneai ca s-a intamplat cu prietenul tau?
Loos era bucuros ca era in sfarsit bagat in seama de Jan.
-L-a mintit nebunul asta batran! Cica exista si altceva. Ca Dumnezeu si-ar fi trimis Fiul sa
moara...Adica cum cineva zdravan la cap isi trimite fiul sa moara? Pentru niste rai, asa ca noi!... Vezi
din start e o nebunie!..Iti dai seama ca Dumnezeu daca chiar are vreun Fiu, nu o sa-l trimita pe Pamant
sa moara, ci sa ii spulbere pe ticalosii astia care ne conduc...Astia care fura de ani de zile...Doar nu o
sa vina Fiul lui Dumnezeu pentru unul ca Loos sau pentru unul ca tine, chiar daca esti mai bine
imbracat si esti parfumat... Cine e prost sa creada asta?...
- Dar pentru cine ar veni? il intrerupse Jan curios.
- Auzi domnule...cum te numesti...
- Jan Tomaso...
- Domnule Tomaso! Ce nume mai e Tomaso?
- Am avut un strabunic italian. El ne-a facut cadou acest nume!
- In fine. Numele meu este Loos Brazauscas...Si legat de Dumnezeu...Indiferent cine este
El...Sa stii un lucru... Pe Dumnezeu nu il intereseaza ceva de la tine sau de la mine! El are preferatii
sai...De aceea Vonk e un tampit daca isi inchipuie ca el si Dumnezeu vor fi cumva in aceeasi gasca...E
total absurd!
-Poate ca Dumnezeu ne iubeste...surase trist Jan, spunand ceva ce nu credea, de dragul
poeziei ce se regasea in pahar...
11

-Nu-i asa ca ne iubeste? zise cu amaraciune Loos. Poate il iubeste pe scumpul nostru
presedinte si pe cei din jurul sau care sunt plini de bani...Pe mafiotii bogati care ne chinuie pe noi cei
care ii imbogatim in fiecare zi...Dar eu stiu sigur ca nu sunt iubit...Si fiind ca nimanui nu-i pasa de mine,
nici mie nu-mi pasa de cineva. Iar celor care ne conduc le-as taia beregata far sa ezit...Tu nu ai face la
fel? Crezi ca daca esti imbracat mai bine esti ca ei? Ai vreo sansa in sfera lor nepamanteana? Probabil
esti vreun maistru sau vreun functionar la banca...Parca te stiu de undeva... Esti vreun sef in uzina? Si
ce? Crezi ca esti important? Crezi ca mia de coroane pe care o castigi in plus te face sa fi al lor? Uita-te
la tine! Ai in sange mizeria! Si suferinta vietii pe care o traiesti...Vii tot timpul singur, bei pana te faci cui
si pleci...Macar eu il aveam pe Vonk...Tu esti mereu singur. De cateva ori mi-am adus cucoana. Tu nici
macar nu ai venit cu vreo femeie...Dar ce stiu eu? Sunt un ratat...Care traieste de pe o zi pe
alta...Traieste pentru orele cand vin sa beau, pentru uitare...
Din tonul sau se simtea o adanca suferinta. Isi turna inca un pahar de votca proasta si il inghiti
imediat.
-Ce stiu aia cu multi bani, de durere? De adevarata suferinta? Ei pot sa isi cumpere orice...De la
neveste pana la cele mai luxoase masini...Totul e o marfa, chiar si sufletul omului! Iar noi ne-am vandut
atat de ieftin. Pentru cateva mii de coroane. Ne-am ipotecat viitorul nostru si al copiilor nostri cu amagiri
de genul prosperitate si libertate. Amandoua niste minciuni si niste porcarii. Macar cand erau aici
sovieticii, eram toti la acelasi nivel, nu auzeai de delapidari, de falimente, de somaj, de uzine inchise
pentru terenul de sub ele, lasand mii de oameni pe drumuri. Nevasta-mea cauta de trei ani un servici.
Face curat prin casele unora mai instariti. Lucreaza pentru 70 de coroane timp de 10 ore pe zi. Iti dai
seama, sa lucrezi pentru cateva paini, o zi intreaga? Asta e democratia? Sa fi furat zilnic?...Sa vrei sa
muncesti cinstit, iar javrele astea care ne conduc, sa falimenteze o tara pentru ca ei sa traiasca bine, iar
milioanele de oameni sa traiasca ca niste caini?
Scuipa pe podea, de parca tintuite acolo se aflau toata democratia si capitalismul din
Kronelandia. Apoi facu un gest larg cu bratul catre cer si spuse:
-Iar noi vorbim de iubirea lui Dumnezeu? Suntem doi betivi nebuni daca credem ca lui
Dumnezeu ii pasa de noi. Ti-am zis ca El e prieten doar cu hotul imbogatit peste noapte, cu
specialistul in tunuri financiare si cu politicianul care ne aduce din patru in patru ani "fericirea". E
prietenul democratiei si a capitalismului...Bogatii sunt fericiti si doar ei si-L permit pe Dumnezeu! Astia
care au furat din 1991 incoace...Cand democratia si capitalismul vor dispare poate atunci omenirea va
fi in sfarsit libera! Macar libera sa spere si sa viseze! Iar bogatii vor intelege ce este durerea!
Jan nu reactiona imediat. Privi fata omului din fata sa care era plina de o ura cumplita ce ardea in
sufletul acestui om distrus. Spuse cu un glas scazut mai mult pentru sine:
- Si cei bogati sufera, iar banii nu-i ajuta intodeauna!
- Ce stii tu despre cei bogati si despre banii lor? intreba muncitorul furios.Asta o spui pentru ca
nu i ai! Daca ai avea cateva milioane de coroane... Ai mai sta cu mine la masa band coniac prost?
Normal ca nu! Daca ai avea bani nu ai intra aici sa te fure unul ca Jared la gramaj... Netrebnicul! Cu
mosul ala nenorocit pe care il protejeaza!...Dar nu ai bani...Asta e! reactiona Loos.
- Am destui! Dar poate prea putini pentru a cumpara pace! Ct cost pacea, Loos? intreba
brusc, dar ganditor Jan. Ca imi pari ca le sti pe toate...
- Ce? Pace? Vrei acum pace? Ce pace mai vrei? Asta e pacea care o poti obtine pentru 50 de
coroane. O sticla de votca proasta. Acolo e pacea. Crede-ma, amice, niciodata nu vei obtine mai multa
pace...
12

Se ridica cu greutate pentru a mai comanda o sticla. O clipa il privi pe batranul Zvoba care citea
din cartea lui. Se opri si intorcandu-se spre Jan ii zise ragusit:
-Uite! Batranul asta nebun s-ar putea sa aiba pace! Daca ii dai zece coroane, poate ca ti-o
imprumuta si tie vreo doua ore.
Incepe sa rada zgomotos, parand mai degraba un grohait.

Partea IV
Jan se intreba cum a ajuns acasa. Probabil Jared i-a comandat un taxi. Acasa cumva reusise sa
se bage in pat. Nici macar nu se descaltase. In casa se auzi zgomot. Probabil era menajera, care
venea in fiecare dimineata. Mancase ieri ceva? Nu. Se ridica cu greu in capul oaselor. Usa dormitorului
se deschise si Helen cu o fata acra intra:
- Jan, scumpul meu sot alcoolic, ce bine arati in dimineata asta! zise ea ironica. Pe unde ai mai
umblat tu si cu prietenii tai ratati? Tot la Imperialul? Prapaditule! Uite ce nebarbierit esti! Poate ti-ar
trebui o sotie! Sa iti faca de mancare si sa te rada! Ratatule!
Jan simti cum furia si ura il potopeste. Nu era un om violent, poate doar cand era baut, dar in cazul
sotiei lui ar fi facut o exceptie.
-Iubito, cred ca in tine s-a concentrat tot ce poate fi mai deosebit la sexul frumos! ii spuse cu un
ranjet dispretuitor. Sunt sigur ca taticul tau scump te-a trimis pana aici. Altfel nu ai fi stiut ca ai un sot si
o casa. Apropo, sa imi dai noua ta adresa! Sa te chem sa vii sa ma iei de la Imperialul cand ma fac
praf!... Tot la Mark locuiesti? Ala stie ca te-ai casatorit sau poate inca nu i-ai spus?
*****
Johan Stark statea la biroul sau urias din lemn de nuc privind o poza din care Helen ii zambea.
Isi aprinse un trabuc si sufla fumul catre poza ca si cum dorea sa o inabuse cu el. Chipul sau capata o
grimasa infioratoare:
-Copil prost si rasfatat! Doar un idiot te-ar putea dori!
Ii mai arunca o privire intunecata apoi scoase dintr-un sertar un dosar. Il avea de la un detectiv
particular. Ajunsese sa isi urmareasca familia. Dorea sa stie zilnic ce facea familia asta dezaxata.
- Iar cu Mark Alben! Ce o gasi la pacaliciul ala? Sau Mark la ea?...Iar Jan ce o gasi la Imperialul?
Doi ratati!...Si cu astia doi sunt nevoit sa construiesc o cariera politica...
Mark Alben era fiul unui industrias, prieten cu Johan, socrul sau. Orice excentricitati ii erau
permise, inclusiv sa fie amantul Helenei. Johan avea nevoie de banii lui Alben. Asa ca constient sau nu,
isi lasa fiica intr-o relatie de semiprostitutie. Incerca sa vaneze mai multi iepuri dintr-un foc. Pentru
Johan Stark morala era importanta. Morala altora. Cu ajutorul temerilor ce izvora din ea incerca sa ii fac
pe oameni sa ii dea ce dorea. Nu era vorba niciodata de morala lui, caci el nu avea morala, ci morala
altora....Sau acel ceva care seamana cu ea, atunci cand in suflet nu mai ramane nimic. Acea teama de
scandal. care are doar efectul scaderii profitului. Ori in inima lui Stark exista un singur Dumnezeu:
Banul! Fals! Puterea adusa de ban! Puterea era singura entitate care il punea in miscare si pentru care
ar fi sacrificat totul. Familia si chiar pe sine insusi. Dorea puterea mai mult dacat aerul pe care il respira.
Era ceva ce nu intelegea nici macar el, dar conturile care ii asigurau aceasta forta! Si care se mareau,
cea ii dadeau o satisfactie pe care nici un alt drog nu ar fi putut-o face. Orice pierdere de bani il
13

zvarleau intr-un sevraj care il afectau fizic. Datorita ginerelui sau reusise sa evite un faliment rasunator.
Nu ii era recunoscator lui Jan. Jan era doar o unealta catre bani si putere. Nimic altceva.
Se extinsese. Cumparase cateva ferme care mergeau din plin, vanzand produsele agricole
foarte scump, acum in toata aceasta nebunie bio, cu toate ca nici macar un singur produs nu era bio,
dar cateva mii de coroane amplasate unde trebuia, ii aducea recunoasterea autoritatilor din domeniu.
Apoi terenuri cumparte la preturi derizorii si vandute cu preturi exagerate ii adusera o multime de bani.
Dar i se parea putin. Cu toate ca era pe locul 15 in topul bogatilor din tara. Cumpara. vindea,
specula...Afacerile ii mergeau excelent. Era un Midas modern. Se orientase apoi catre politica. Avea 70
de ani, spre regretul sau. Cam tarziu pentru a incepe ceva el aici. Dar aici intervenea ginerele sau unealta perfecta- cum ii spunea in cercul sau intim de prieteni. Nu-l iubea pe Jan, dar nici nu-l ura. Il
dispretuia. Nu-l interesa valoarea literara a romanelor lui Jan. Doar valoarea financiara. Iar de la un
timp nu mai era atat de citit. Era criza! Asta insemna mai putini bani. Criza financiara care lovea lumea
afecta si Kronelandia. Oameni citeau mai putin, isi cheltuiau mai putin bani pe mancare, bautura sau
distractii. Doar produsele lui biomergeau inca bine. Caci ce nu fac bogatii pentru sanatatea lor? Stark
ranji. Stia ca ii insela si totusi, asta ii placea. Nu simtea ca apartine vreunei elite. El apartinea puterii
banilor.Atat...
Johan era un om cu viziune pe termen lung. Stia cine are bani in perioade de crize si care, daca
avea inteligenta necesara, putea sa aiba acces la ei...Nu industriasii, nu marii fermieri, nu bancherii, ci
statul. Acolo era comoara. Contractele cu statul! Care puteau pagubi tara, dar sa il imbogateasca pe el
tot mai mult. Grecia era o tara care fusese falimentata. Si ce? Se scufunda? Bineinteles ca nu! Sistemul
idiot al Uniunii Europene o tinea pe linia de plutire, chiar daca era un bolovan care in mod normal s-ar fi
dus la fund intr-o clipa. Cu ce trebuia Kronelandia sa fie mai breaza? De aceea avea nevoie de politica.
Ca sa ii faciliteze drumul catre visteria nationala. De aceea avea nevoie de unealta perfecta. Jan
trebui sa devina senator. Era popular, era perceput ca apartinand poporului. Excapadele de la
Imperialul la inceput amuzante, erau tot mai periculoase pentru statutul lui Jan. Lui Stark in conditii
normale nu i-ar fi pasat nici de el, nici de Helen, dar acum avea nevoie de ei. De imaginea lor ca
familie. Pentru Stark Jan era un scriitor cu probleme, iar fiica-sa o stricata. Era constient ca lucrurile nu
pot evolua la fel. Cand va face anuntul intrarii lui Jan in cursa pentru un loc in Senat, toata mass-media
il va urmari. I se va monitoriza fiecare clipa din viata. Nu era nebunia din Statele Unite, dar trebuia sa
fie atent. Era o lupta personala. Se lupta cu cea mai mare provocare a vietii sale. Nu stia sa piarda si
nu dorea sa inceapa sa invete acum gustul amar al infrangerii. Va invinge! Trebuia sa invinga! Insa
pentru inceput sa rezolve problema cu Mark Alben. Helen trebuia lasata in pace. Era greu! Va avea
nevoie de banii tatalui lui Mark. O campanie electorala era scumpa. Dar era vorba mai mult de
conexiunile pe care le avea batranul Alben si influenta in Partidul Popular. Va fi o lupta grea, dar era
hotarat sa invinga. Se gandi o clipa apoi rase scurt! Bineinteles! Cum de nu se gandise de la
inceput...Viata era simpla...Trista si vesela...Alternand....Viata si moarte, alternand...Moartea era
simpla...Dar fara nici o oscilatie dupa aceea!

14

Partea V
Cand batranul Stark intra in casa lui Jan, il gasi pe acesta scriind de zor la un laptop.Se salutara
mai mult in sila.
- Te-am asteptat ieri, spuse Stark infranandu-si cu greu furia.
- Am fost ocupat!...
- Inteleg. Iar ai baut la carciuma aia sordida...Acolo unde originea ta muncitoreasca se simte atat
de in largul sau.
Jan il privi cu ura pe socrul sau.
- Cel putin eu nu ma ascund de ce am fost. In timpul sovieticilor tu ce erai? Un delapidator. Care
fura visand pur si simplu...Daca nu se retrageau in 1991 ai fi sfarsit in puscarie. Pntru multi ani. Asa ai
devenit unul dintre cei mai mari luptatori antisovietici pe care tarile baltice l-au avut. Cunoscand cativa
politicieni ce au avut nevoie de serviciile tale inainte de 1991...si pe baietii buni din noile servici secrete
ale acestei tari...
Batranul nu se supara. Jan era infrant! Nu era nevoi sa dea lovitura finala. Durerea lui Jan se
transforma in obedienta. Trebuia doar sa astepte! O secunda sau un trimestru. Conta? Raspunse
provocari, mai mult de amorul artei:
-Cel putin eu am stiut mereu ce vreau. Am fost mereu un capitalist pur sange. Asta poate fi cel
mai mare pacat al meu, dar nu am de gand sa imi cer scuze fata nimanui, cu atat mai mult in fata unuia
care inca miroase, a mizeria uzinei...
Jan deveni palid. Facea eforturi supraomenesti sa se stapaneasca. Batranul se afunda intr-un
fotoliu si ii privi laptopul. Rahat! Nu mai avea chef sa intinda coarda mai mult decat era nevoie. Cu un
glas aproape neutru intreba:
-Despre ce mai scrii acum?
Jan inca furios ii raspunse cu venin:
- Despre un tanar bogat, dar nefericit, care are un tata ce trage sforiile ca sa il vada pe acesta in
preajma califului...
- Ce e asta 1001 de nopti? pufni dispretuitor batranul
- E un roman istoric care se petrece in timpul domniei lui Harun Al Rasid...
- Continua...facu Stark ranjind in sinea sa.
- Tanar ajunge unul dintre preferatii puternicului stapan din Baghdad. Dar se incheie tragic.
Tanarul se indrogosteste de una din sotiile califului...Intelegand ca traieste ceva imposibil, se
sinucide...Tatal este arestat sub acuzatia de conspiratie pentru inlaturarea califului...
- Si cu aiureala asta vrei sa castigi ceva?
- Se aseamana cu anumite lucruri care se intampla in Tosen saptamanile acestea. Jan ranji
catre socrul sau. Nu am dreptate?
Batranul Stark nu era impresionat usor. Marioneta inca nu se dadea batuta. Era un pic
impresionat. Unul ca Jan avea acel ceva acea energie care putea schimba multe in viata unei
tari......Pacat! Era o unealta, Niciodata mai mult. Nu avea voie sa simta, sa vada, sa traiasca...Era o
unelata... Tara asta trebuia sa fie a lui, chiar daca nu oficial. Oficial ramanea a poporului...Si a prea
iubitului conducator Petros Stonias...Betivul si aplaudatul conducator. Pentru ca toti cei ce beau o bere
si mancau un buiak din carne de porc si vita pe gratar, simteau ca presedintele e a lor. Asta facea si
15

el... In asta statea cea mai mare parte din popularitatea presedintelui...Un buiak si o bere...Si aparente
discutii cu oameni din popor...
-Maine voi convoca din nou comitetul regional al Partidului Popular. Sunt cei care te vor sustine
in campanie...
Jan incepu sa rada.
- Iti dai seama ca nici macar nu sunt membru al acelui partid.
- Acel partid trebuie sa devina partidul tau, zise deranjat Stark. Sau poate preferi sustinerea
Partidului Muncitoresc!... Jan era cam prost!
- Acel partid miroase ca mine: a mizerie din uzina! De aceea m-as incadra mai bine acolo... In
aceea atmosfera.
Batranul se simti brusc rau si nu mai dori sa continue discutia. Inima ii era obosita. Avusese
deja un infarct. Se ridica cu greutate si iesi din camera, ajutat de soferul sau, neuitatand sa ii arunce o
privire pline de furie si sa rosteasca printre dinti:
- Te astept maine la editura. Sper sa vii!...
Dupa plecarea socrului sau isi inchise laptopul. Mintise! Nu scria nimic altceva decat un e-mail
unui prieten. Nu avea in cap nici un roman, nici macar o povestire. Dorise sa il faca pe socrul sau sa se
simta amenintat. Isi dadu seama ca reusise. Se tranti pe un fotoliu. In fiinta lui ceva intunecat lua
proportii. Raul devenea ceva palpabil. Ii simtea forma, ii simtea gustul. devenea ca Stark...Orice
amaraciune, orice furie, ii dadea chip, il sculptau. Orice pacat il facea tot mai puternic, un spirit iesit din
Tartar care adauga mereu un lant sufletului omenesc. Isi dadu seama ca raul din el nu ii distrugea doar
pe cei din jurul sau, ci mai ales pe sine. Poate avea dreptate acel filosof care spunea ca suntem legati
atat de puternic intre noi, incat raul care il producem ne afecteaza pe toti, mai ales pe cel ce il
produce...Iar daca omenirea se scufunda era vina fiecarei fiinte, vina fiecaruia dintre noi atunci cand am
ales raul si nu binele...Dar suntem noi liberi, ca sa alegem altceva decat raul si murdaria? se intreba
Jan. Daca suntem liberi de ce nu alegem binele? Daca nu suntem inseamna ca la un moment dat
liberul arbitru nu a mai functionat...Undeva pe drum am pierdut compasul. Dar mereu ni s-a spus ca
putem alege...Ca suntem puternici tocmai in capacitatea noastra de a alege...Si totusi omenirea e tot
mai plina de rau. Daca dai cu banul de 1000 de ori, va cadea cam 500 de ori cap si pajura. Dar raul din
lume intrece cu mult binele. Asa incat nu mai e o intamplare ca suntem atrasi de rau. E o certitudine ca
nu alegem, ci ca suntem alesi pentru rau, ca ceva din noi alege ceea ce suntem: raul!
Jan se mira de gandurile sale. Nu fusese un filosof, iar in facultate nu excelase in filosofie, ba
chiar luase note destul de mici. Insa acel simtamant ciudat de ieri era prezent si azi, parand ca-i
vorbeste chiar si filolsofic. Si atunci ce rost mai au toate acestea? Daca trebuie sa traim cu povara
raului, singura alegere reala si corecta ar fi disparitia omenirii...Sau intoarcerea in punctul unde ne-am
pierdut capacitatea reala de a alege. In punctul unde exista o libertate reala, iar influentele exterioare
se estompeaza...Libertatea nu poate exista decat din interior spre exterior. Omenirea nu e libera pentru
ca indivizii care o compun nu au o reala libertate interioara.
Dupa caderea Zidului Berlinului, oamenii politici au vorbit mereu de ivirea unor zori noi, a unei
lumi diferite, unde libertatea si democratia au ajuns sa ia locul dictaturii si opresiunii. Dar faptul ca poti
sa votezi sau sa iti injuri conducatorii nu era o libertate reala. Libertatea trebuie sa insemne mai mult
decat o stampila pusa pe o hartie, sau niste rautati tasnite din acel interior intunecat ce e in fiecare
om...Liberatea trebuia sa fie ceva deosebit de raul din noi. Ceva ce nu era rau, ceva ce nu era
rezultatul durerii si framantarii sufletului uman. Raul era o boala. Raul nu putea fi libertate. Dar atunci ce
16

este libertatea? Si de ce nu o gasim in noi, oricat de mult o cautam? Nu exista, de fapt, libertate? Atunci
de ce avem ideea ei, de ce tanjim dupa ea?
Brusc Jan avu imaginea unui Zvoba linistit. Fusese lovit, tranti la pamant... Dar in clipa acea
cand privirile se intalnira, vazu mai multa pace decat a vazut Jan in privirea miilor de oameni pe care ii
cunoscuse pe parcursul vietii sale. Ceva remarcase si Loos...Pacea din fiinta acelui batran sarac,
ponosit, care nu avea nimic, traind din firmiturile lui Jared si care totusi parea ca poseda ceva ce nimeni
nu poseda...Nu erau aiureli religioase...Era un adevar, care parea ca inmugurea undeva in Jan...Sau
incerca...
Scriitorul isi dadu seama ca se afla in fata unei taine pe care nimic din mintea si sufletul sau nu
putea sa o inteleaga. Si totusi avea sentimentul ca era mai important decat orice din lumea asta.
O clipa simti o deznadejde totala...Parea ca in inima ceata s-a coborat rece, umeda, de nepatruns. Ce-i
lipsea? Bani? Femei? Faima? Avea tot ce isi dorea. De ce credea ca un mos nebun o sa ii dea
raspunsul despre pace sau libertate? Cum putea ratatul acela sa stie sau sa traiasca altceva decat
nefericire. Privirea lui? Omenirea marsa pe lucruri concrete, adevarate, nu pe privire sau iluzii. Era un
nebun daca credea ca cine ii va da alte raspunsuri decat cele pe care le avea deja! Era viata urata?
Asta pentru ca era reala. Vieti frumoase sunt doar in basme, unde Feti-Frumosi si Cosanzieni traiesc un
paradis toata viata. Viata e grea, e dura, e individuala, e egoista. Pentru ca asa e viata! Nu exista
calitati sau defecte. Exista doar putere sau slabiciune! Fiecare om o transforma nu atat legat de ce
poseda in exterior, ci atat cat poseda in interior. Asta e viata reala. Restul sunt fantasmagorii filosofice
sau religioase...
Era o furtuna in inima lui Jan...Un taifun care amesteca si sfarama tot. Se linisti o clipa. Ii aparu
in minte iar intrebarea despre libertate...Dar parca nu era izvorata din inima lui...Parea ca aude mai
degraba gandul al cuiva: Daca asta e tot, de ce omul tanjeste dupa libertate? De ce artistii cauta sa
creeze tabloul perfect, poezia perfecta, melodia perfecta, chiar daca stiu ca nu o pot face?... Cum
reuseste fiinta umana sa vada crampeie din perfectiune, daca aceasta nu exista?

Partea VI
Zvoba retras in coltul sau citea din Unica Carte vie, cum ii placea sa numeasca Biblia, avand in
fata sa un pahar de apa. Sorbea din cand in cand cu inghitituri mici. Iar il durea stomacul...Toate pareau
in dupa-masa asta sa-l doara. Nu le baga in seama, dar azi durerea era sfredelitoare. Il durea ata de
tare...
Medicamentele ce ar fi trebuit sa ii calmeze durerea incepeau sa nu isi mai faca efectul. In
curand va trebui sa treaca la morfina. Ofta suparat. Ura ideea asta. Stia ca morfina il va face sa fie un
alt om, sa nu mai fie el insusi cu bunele sau relele sale. Sa nu mai fie crestinul din Imperialul. Of,
Doamne! Doar Tu esti Stapan adevarat! Nu-mi pasa de mine, dar mai vreau inca un rod pentru
Tine...Un ultim rod inainte ca sa vin acasa! Oare gresesc ca nu vreau sa plec inca? Cer prea mult?
Sunt egoist? Era mahnit. Durerea il deprima. Si totusi o prefera din iubire pentru semenul sau. Ce era
ciudat, era ca Zvoba nu era constient de cata dragoste ii pusese Dumnezeu in inima. Credea ca e doar
un batran incapatanat si nimic mai mult.
Batranul se ruga in tacere in timp ce localul se umplea de petrecareti. Isuse! Ai mila de bietii tai
copii care inca nu Te cunosc!
17

O privire inveninata urmarea cum buzele batranului rostea aceasta rugaciune. Era privirea lui
Loos. Nu stia daca il ura pe batran sau il ura pe Dumnezeul acestui om. De fapt, nu conta. Batranul
devenise in mintea lui Loos sinonim cu Dumnezeu.
Iar
se
roaga
nenorocitul
asta!
suiera
printre
dinti
amicilor
lui.
Acestia izbucnira in ras:
- Ai o obsesie! Doar tu esti interesat de un sclerozat religios. Ce ti-a facut, de fapt?
- Il stiti pe Vonk? Datorita mosului asta acum merge la biserica...Nu mai bea... Nu mai e
prietenul meu cel mai bun...Sau, de fapt, este! Mereu imi spune ca Isus ma iubeste...
Amicii lui Loos izbucnira in ras din nou. Loos rusinat tacu. Privirea sa cobora in pamant. Simtea
ca il ura pe Zvoba cum nu a urat nimic, niciodata in viata lui atat de intens. Pentru o clipa se mira de
acel sentiment care ii rodea fiinta. De ce il ura atat de intens? Ce daca Vonk isi gasise ceva ce ii alina
viata trista? Ce ii pasa lui daca Vonk nu isi mai cheltuia bani pe alcool...Era atat de rau lucrul acesta?
Ca avea bani mai multi pentru familia sa? Era atat de rau daca credea ca Isus il iubea pe el si pe toti
oamenii? Era iubirea, linistea, o viata cumpatata, lucruri atat de rele care trebuiau urate?
Loos se scutura ca de un vis straniu. Nu conta. Ura din inima ardea din nou...Si il ura pentru ca batranul
acela nebun poseda ceva atat de straniu si de puternic incat putea rupe un obicei. Chiar un stil de viata.
Si mai mult decat atat: putea crea o noua mentalitate. Era normal sa urasca asa ceva. Un om
imbracat in niste haine ponosite, cu o carte care si-a pierdut demult credibilitatea, putea sa schimbe
viata cuiva in mod profund. Era ceva ce Loos nu putea intelege.
Ca de obicei, in ultimul timp, aparu Jan. Imbracat elegant, dar fara sa bata la ochii. Dar nu aici
se putea ramane in anonimat, unde salopetele invingeau numeric orice costum. Colegii lui Loos se
holbara
la
noul
intrat
pana
cand
unul
dintre
ei
zise
catre
ceilalti;
-Ia uitati-va baieti! ce personalitate ne onoreaza! Jan Tomaso, scriitorul! O fi innebunit. Aici in carciuma
lui Jared intra doar cei ce sunt oleaca tacniti... Maiculita, numai presedintele nu a mai intrat in spelunca
asta, mai ales ca si lui ii place sa bea si e cam dus cu pluta. Loos, uita-te un pic afara, poate il vezi pe
presedinte!...Daca nu, tre sa ne multumim cu un viitor senator!
Loos facu ochii cat cepele:
- Ce tot vorbesti, Vasili? Ce senator?! Asta parca e maistru in sectia 18...Sigur l-am vazut acolo.
Ba ieri am stat de vorba dupa ce l-am plesnit pe mosul ala...
Vasili izbucni in ras.
-Esti nebun!...Ce crezi ca te baga ala in seama pe tine, ba, un zdrentaros? Iar fabulezi de la
atata vodca. Probabil ca erai beat si ai vazut vreun ziar cu poza lui si ai visat ca statea la masa cu tine.
Sau poate citeai vreo carte de a lui si credeai ca e un dialog. Maine o sa imi spui ca ai stat la masa cu
Sidney Sheldon sau Sandra Brown. De fapt, tu oricum nu citesti, pentru ca ai constata ca toate cartile
sunt scumpe...
Amarat Loos spuse:
-Cand ai un copil bolnav nu ai bani de carti...Si nici timp de televizor!...
Vasili se intoarse ranjind:
- Oh! bietul Loos cel lipsit de cultura din cauza banilor si a timpului sau limitata...Dar ai timp si
bani
pentru
bautura?
Esti
nefericit
de
aceea
esti
aici,
prietene?
Loos parca primi o lovitura in stomac. Ar fi vrut sa se certe cu desteptul asta de Vasili, dar nu gasea nici
un argument. Furios se ridica si in rasetele batjocoritoare colegilor se retrase la o masa libera.
18

- Va mai aduceti aminte cand a luat foc aprtamentul lui Loos? Acum vreo doi ani... Cica a ars si
biblioteca unde Loos isi pastra cartiile. A fost o tragedie! Una dintre cele doua carti ale bibliotecii nici
macar nu reusise sa o coloreze!...
Cei patru muncitori erau lesinati de atata ras.
- Sa facem o cheta sa-i cumparam lui Loos o carte... Sa o inlocuim 50% din pierderile suferite de
prietenul nostru, ca sa se culturalizeze, bietul de el.
Localul se zguduia de rasetele celor de la masa lui Vasili:
- Aoleo! Trebuie sa ii cumparam si creioane, zise altul.
- Si trebuie sa il invatam cum sa le foloseasca...Altfel te pomenesti ca le roade ca pe
sticksuri...adauga Vasili. Si nu il mai culturalizam niciodata pe Loos...Mai pierde si timpul pe care zice
ca nu il are...
Radeau cu lacrimi, iar veselia lor molipsi si pe cei de la mesele vecine. Jumatate de local radea
de glumele pline de rautatea ale amicilor lui Vasili.
Loos ii ura si era furios. Dar mai mult se ura pe sine. Sau pe Vonk. Sau pe Zvoba. Ei erau cei
mai vinovati de tot raul ce i se intampla.
Se retrase intr-un colt al localului. Nu dorea sa para un las si sa plece... Ar fi trebuit sa fie acasa
sa isi ajute copilul si sotia. Se simti vinovat si rusinat. Era un sentiment atat de neplacut, amar, dar
acesta era adevarul...Era aici cu oamenii acestia, cu o sleatca de betivi. El nu era ca ei, nu era un betiv.
Ii placea sa uite cateva ore. Atata tot. Nu va fi nicidata ca Vasili sau ca colegii lui. Ce stiau ei de durerea
lui? Ticalosii! Inghiti un pahar intr-o clipa, de parca cineva il alerga. Ce stia mosul ala cu Biblia lui care
se simtea atat de bine, citind linistit din Scripturi? Ce stia de durere? Reusea sa faca din carciuma,
biserica... Reusea sa fie preot aici...Era de-a dreptul halucinant...Tranti furios paharul. Acesta se
sparse....
Ar fi facut un pariu ca asta nu se va intampla niciodata. Scriitorul care urmarise toata scena fara
sa zambeasca la glumele idioate ale colegilor lui Loos se apropie de acesta si ii ceru voie sa se aseze
la aceeasi masa. Vasili surprins ii facu cu ochiul lui Loos si facandu-se ca scrie cu un creion imaginar.
Nebagandu-si colegul in seama, plictisit si necajit il pofti pe Jan sa se aseze. Il privi pe Jan pentru o
clipa."Eu stiu de ce sunt aici...Ca sa uit! Dar el de ce sa fie aici?"
Jan era inca un barbat frumos, ingrijit, cu o atitudine eleganta innascuta, dar care parea ca
poarta o durere interioara...O durere pe care o ineca in alcool...Ca oricare client al acestei bombe. Era
alcoolul un panaceu universal? Trata eficient nefericirea? Lumea pe care reusea bautura sa o creeze
era cu adevarat frumoasa? Era in ea ceva din ce ar trebui omul sa aiba pentru a fi fericit? Era un drog?
Loos nu stia prea multe despre droguri. Isi inchipuia ca erau ceva precum alcoolul, ceva mult mai
intens, dar care nimiceau sufletul si doar apoi trupul, cu o iuteala fantastica.
- Esti tacut in seara asta, prietene Loos!... Probleme?
- Cine nu le are? raspunse morocanos Brazauscas.
- Da, presupun ca ai dreptate... spuse scriitorul gandindu-se la discutia cu socrul sau. Tacura.
- De ce radeau bolovanii aia?
- De lipsa mea de cultura...
- Aha! Presupun ca ei sunt acum sunt adunati la o serata culturala, zise scriitorul zambind. In
fine lasa-i sa se amuze.
Apoi Jan il intreba brusc:
- Te-ai mai gandit la chestia aia cu pacea? Cine are pace pe acest pamant?
19

- Domnule Tomaso... spuse Loos suparat, abia acum cateva clipe am aflat cine sunteti...M-am
saturat sa mai rada cineva de mine...Nu sunt filosof! Si nu inteleg de ce dati tarcoale mesei mele. Nu
doresc sa ajung urmatorul dumneavoastra personaj de roman... Nu doresc sa castigati bani pe pielea
mea...
Iritat de acesasta idee Jan ii spuse:
- Ultima data cand am discutat TU te-ai asezat la masa mea. Ba chiar neinvitat! Mai degraba tu
esti cel ce cauti ceva, nu eu.
- Adica domnule Tomaso, eu doresc sa scriu un roman despre dumneavoastra? Loos era uluit.
In gluma Jan spuse:
- De ce nu? Oricine poate scrie ce doreste despre oricine...Cand mi-am dus manuscrisul
primului roman unei edituri, redactorul a ras si mi-a spus ca pila este unealta pe care o manuiesc,
probabil, mult mai bine decat o voi face vreodata cu stiloul. Asa ca orice e posibil!
Atmosfera se destinse si rasera amandoi. In fond de ce nu? De ce sa nu uiti macar doua ore ca
exista o lume a durerii?
- Pace? Ti-am zis, Jan! Mosul are pace. Nici cand l-am lovit nu a parut tulburat...Ciudat! Putea
cel putin sa ma injure...A icnit, cand l-am atins. Si sters sangele de pe fata. Buza o avea sparta... Si-a
ridicat Biblia si a continuat sa citeasca. Dincolo de ura pe care i-o port, trebuie sa recunosc ca are
ceva...Ceva ce voi scriitori intelegeti!
Se astepta ca un om inteligent ca Jan sa poata sa ii dea raspuns. Dar acesta se multumi doar sa
ridice din umeri, a neputinta.
- Crezi ca o facultate iti poate aduce raspunsul? Sau daca ai un spirit atent, patrunzator, poti
intelege tot ce e in om, si mai ales dincolo de el?
- Dar poti vedea dincolo de un om simplu ca mine...Poti intelege lucruri pe care eu nici macar nu
stiu ca exista!..
Loos spera ca Jan sa aiba un raspuns. Trebuia sa aiba un raspuns...Un om inteligent atat de
cult, in mod cert avea raspunsuri.
- Si daca totusi, OMUL nu are raspuns? intreba scriitorul ganditor. Daca nu exista un raspuns?
Daca ne inventam raspunsurile, tocmai pentru ca nu le avem? Eu personal am invatat un mare adevar
legat de istorie: ca ea istoria - e scrisa intotdeauna de invingatori! Daca omul nu a facut altceva decat
sa se vada biruitor, sa-si aclame biruinta, apoi sa isi scrie manualele de invingator? Nu a invins omul de
stiinta pe omul religios? Nu a biruit stiinta religia? Cu toate ca probabil, singurul loc unde a biruit, a fost
ca Soarele nu se invarte in jurul Pamantului, ci invers, Pamantul se invarte in jurul Soarelui. Culmea e
ca religia nu a sustinut niciodata sistemul ptolomeic, dar a fost acuzata ca a facut-o. Sistemul ptolomeic
a fost sustinut de niste preoti, niste cardinali, niste papi, care la fel de bine isi sustineau viata murdara
contra a ceea ce, de fapt, cerea religia lor...Si atunci e normal ca sa ni se spuna despre ipocrizia lor ca
despre o infrangere a religiei! Dar este adevarata religie infranta, sau doar tace astepatand sa se
reveleze sufletului care o doreste? Biserica a bagat masele sub poala sa, fara ca acestea sa aiba ceva
cu Dumnezeu. Oricine ar fi iesit devenea un eretic...Iar frica i-a tinut acolo. Cand iluminismul a inceput
sa rupa lanturile fricii oameni au inceput sa iasa afara, tot in masa...Iar niste baieti cu doctorate in
buzunar pe care si le dadeau unii altora pentru ca toti sa fie fericiti, au decretat infrangerea religiei si
disparitia ei. Problema e ca religia va dispare doar cand nu va mai exista nici un om in viata pe Terra.
Culmea eu nu cred in nimic...Tocmai in acest punct care pare a crede...As vrea sa cred...pur si simplu
sa imi gasesc refulare in credinta...In speranta, indiferent cum arata ea...
20

Loos il asculta pe scriitor, furat de prelegerea asta!

- Ce inseamna sa fii un om destept! Probabil ca te-ai gandit mult la aceste lucruri...
Loos il privea cu o admiratie nedisimulata. "Ce viata frumoasa are acest om. Inteligent, frumos,
bogat! Cult, mai ales cult!...Cred ca femeile sunt vrajite de indata ce deschide gura! Mi-as da 10 ani din
viata sa fiu macar o luna atat de fericit cum e el, sa fiu in locul lui...Dar totusi ce cauta aici?",se intreba
muncitorul
- Nu, prietene! raspunse Jan trist. Chiar nu m-am gandit deloc!..Ar fi, presupun, o pierdere de
timp...La fel cum vad in tot felul de teorii evolutioniste o pierdere de timp... Nu pentru ca cred in altceva,
ci tocmai pentru ca nu am in ce crede...Ca sa zic asa, oferta pietii e prea subtire. Pentru ca nici ei, cei
care le "inventeaza" nu sunt convinsi de ele si le tot schimba. Uneori pentru banalul profit. Alteori pentru
"banala" faima. Pentru a fi in centrul atentiei altora, atunci cand tu insuti nu mai esti in centrul atentiei
tale. Omul care pierde mereu jucand la ruleta, devine, de fapt, cel mai inversunat jucator al ei...Nu e
ciudat ca suntem construiti parca din lucruri opuse naturii de unde provenim? Exista un antagonism
evident intre noi si lumea exterioara noua...
- E ceva rau? intreba muncitorul.
Jan era el insusi un nestiutor:
- Poate ca da, poate ca nu! Dar invatam de aici ca nu numai Universul este mai mult decat stim
noi, ci si ca noi suntem mai mult decat ne "stie" Universul...
Cand voi auzi un om care sa creada in mod total, intr-un mod real in ceva, atunci il voi
asculta...Dar in oameni care ceea ce rostesc ziua, nu mai are valoare noaptea, nu am sa ascult.
Indiferent daca imi va vorbi despre neant sau despre Dumnezeu. Despre iubire sau despre ura. Mai
mult decat atat, exista atat de des un dezacord intre ce spune cineva si ce traieste aceea persoana.
Mai mult decat afirmatiile pe care le face de-a lungul vietii. Daca ai gasit un om care traieste ce spune,
chiar si cand nu-l vede nimeni, atunci ai gasit un om adevarat...Si poate odata cu el si adevarul. Nu poti
fi un om adevarat daca mereu faci ceva fiindu-ti teama ca esti privit de alt om sau de un Big Brother, de
o forta superioara tie, care va rade de tine sau te va pedepsi daca gresesti...Acela nu e un om
adevarat...acela este doar o papusa pe care teama sa interioara e sfoara de care este miscat, animat.
Teama devine forta motrica a fiintei umane...
Cand eram tanar am auzit niste prelegeri filozofice cum ca totul era o iluzie. Profesorul nostru de
filosofie aderase la aceste idei si era tare entuziast sa ni le spuna si noua...Probabil credea in ele. Dar
intr-o zi plimbandu-se cu cativa studenti a vazut o gropa. Stii ce a facut? A ocolit-o. Eu l-am intrebat
aproape suparat: Daca totul e o iluzie, de ce ati ocolit acea iluzie de gropa?S-a uitat la mine furios:
Pentru ca puteam sa mor cazand in ea! I-am replicat: Viata dumneavoastra e o iluzie! Ce conteaza
daca aparea si iluzia mortii?
Loos rase:
- Ce s-a intamplat apoi?
- Mai nimic! Am repetat anul, zise Jan cu naduf. Dar am invatat sa fiu atent la ce mi se ofera. E
lectia cea mai importanta de pana acum din viata mea.

21

Partea VII
- Stii care e definitia pe care o dau eu ipocriziei?
- Sa spui ceva si sa faci altceva?
- Pe aproape, dar nu! Ipocrizia este sa ceri oamenilor sa faca ceva ce tu spui ca e adevarat si in
sinea ta sa te temi ca oamenii ar putea face tocmai ce le spui tu ca e adevarul!...
- Pai ce spui e o nebunie! zise Loos ganditor.
- Exact. Mare parte din istorie apartine orgoliului. Ganditorii din toata istoria umanitatii au avut
revelatii.
Nu le-au numit intotdeauna asa pentru ca intrau in conflict cu religia, iar ei erau deja in razboi cu
ea. Asa ca au afirmat ca inteleg adevarul. Iar adevarul le descoperea mersul istoric al oamenilor. Fara
sa se intrebe cand ajunsesera filosofii la un consens privind adevarul pur. Stii ce au facut mai departe?
Tu ce faci cand nu vrei sa spui adevarul la o intrebare, dar nici nu vrei sa minti?
- Cred ca incerc sa ma eschivez!...
- Exact! Improvizezi. Asta face umanitatea cand nu stie raspunsul: improvizeaza! Isi duce ideile
pe planuri total diferite: biologie, chimie, fizica!...Daca cineva este intrebat daca crede in Dumnezeu,
poate recurge la biologie! Dumnezeu nu poate exista pentru ca omul se trage din maimuta! Dar asta e
o chestiune biologica, nu teologica sau filosofica...Unii spuneau ca matematica ar putea sa ne dea un
raspuns la intrebarea daca Dumnezeu exista sau nu. De ce insa matematica nu ne da raspunsuri la
chestiuni mult mai putin metafizice de genul cum am putea hrani toata populatia lumii? Sau cum am
putea pune capat conlictelor care saracesc si aduc atata nenorocire in lumea asta...Dar astat e!
Intelegi? Improvizam. Ducem o idee in speculatie. Pentru ca intrebarea sincera este alta: cand s-a
descoperit fara dubiu ca ne tragem din maimuta? Cand eram tanar aparuse ideea revolutionara ca ne
tragem din porcii. Absurd, dar asta e! Speculam pana ajungem sa speculam chiar si speculatia!
Crem un gen de adevar paralel, pe care il introducem in ideea noastra ca si cum ar fi natural si
obiectiv asa ceva. Dar nu este. Sau afirmam ca Dumnezeu nu exista pentru ca antenele noastre
indreptate spre Univers nu ne-au facut sa prindem ceva ce pare o conversatie dintre Dumnezeu si
vreun inger. Nu vedem ingeri, nu-L vedem pe Dumnezeu. Pe Luna nu am gasit sfinti. Pe alte planete
vizitate de navele noastre spatiale nu am gasit nimic legat de Dumnezeu...Atunci El nu exista!
-Domnule Tomaso sa ma gandesc ca credeti in Dumnezeu?
-Nu! Nu spun ceva ce nu stiu... Parintii mei credeau in Dumnezeu. Erau credinciosi. Sovieticii au
inchis si distrus o multime de biserici. La scoala aveam de cateva ori pe saptamana ore de ateism
stintiific. Dar poate fi o speculatie considerata ca fiind stintifica? Desigur, daca speculezi speculatia!
Stintiific poti sa spui ca 1+1=3! Mai ales cand nimeni nu are curajul sa spuna ce e 2! Nu e stiinta
adevarata, dar ce conteaza! Daca afirmatia ca 1+1=3 e crezuta de o masa cat mai mare de oameni
acela devine fapt! Adevar! Stiinta!
Matematica e greu de combatut, mai ales daca o poti face ajutandu-te de degetele de la maini.
Dar inchipuieste-ti ce greu e sa dovedesti contrariu, atunci cand cineva iti umple o tabla intreaga de
cifre si litere grecesti despre care nimeni aproape ca nu intelege nimic. Si cu atat mai mult cand omul
de stiinta "intelege" are revelatia mersul istoric al omeniri sau chiar al Universului, fara sa mai aiba
nevoie de calcule si folosind ca argument suprem doar propriul I.Q. ...
Noi am ajuns sa nu ne mai bazam pe acel adevar nativ pe care il simtim in interiorul nostru, cu
care ne nastem, pe care il traim in copilarie cand ni se spune ca nu intelegem ce e viata, ci gandim
22

altul, mai tarziu, care sa se muleze pe interesul nostru. Sau pe ce credm ca este interesul nostru...
Acela adevar copilaresc din inima noastra tace! Avem un nou adevar, pe care il urmam orbeste. Creatia
isi ucide creatorul si nici macar nu stim ca suntem zdrobiti. Ne face robi si asta credem ca e adevarata
viata! Asta suntem... Robi improvizatiilor noastre. Chinuiti de niste stapani care slujesc minciuna.
In coltul sau Zvoba era chircit de durere. Isi duse mainile la stomacul sau unde serpi de foc pareau ca il
ucid. Se prabusi de pe scaun...simtea ca moare. "Atat, Doamne?" gandi inainte ca sa lesine.
Loos il vazu primul si il arata lui Jan:
- Mosul ala cred ca a murit!
Fara sa vrea deveni palid. Dar nu isi dorise asta? Nu era Zvoba tot ce era mai rau in viata sa?
Nu era suma tuturor nenorocirilor pe care le trecuse Loos? Vazandu-l intins acolo crezand ca a murit,
simti un regret. Il batuse ieri...Pentru ce? De ce il lovise? Pentru un Vonk ce parea ca e in sfarsit fericit,
detasat de nefericirile din aceasta viata. Pentru acest lucru trebuia sa fie batut acel om. Ce era in acel
om? De ce nu se revoltase sub pumnul masiv al lui Loos? Nu e normal sa urasti pe cel ce te uraste? Sa
lupti impotriva celui ce se lupta cu tine? Auzise de la Vonk ca Isus a murit fara sa se impotriveasca
celor ce ii doreau moartea. Atunci nu-l bagase in seama pe Vonk...Dar daca era ceva adevarat? Daca
Jan care nu credea in nimic, avea dreptate sa creada ca ne modificam adevarul si perceptia in functie
de ce vrem... Sau poate in functie de a fi in gratiile celor din jurul nostru...
Jan se repezi grijuliu spre batran. El ramase pe scaun ca paralizat. Ramase impresionat de ce ii
spusese Jan. Nu erau chestiuni religioase...poate nici filosofice...poate era doar adevarul pe care omul
il sufoca in inima sa.
O ambulanta veni destul de repede si il ridica pe batran. Jared vorbi cu paramedici si pleca cu ei
insotindu-l pe batran. Gabrielle prelua bombanind atributiile sotului ei. jan schimba cateva vorbe si se
intoarse la mas unde Loos stetea nemiscat. Pe fata era doar tristete.
- Batranul are cancer in faza finala...Nu a murit cum ai crezut. Dar nu poti sa nu te infiori cand
auzi de asa ceva...
Loos scutura din cap
-De ce nu a zis nimic? intreba de parca dorea sa se disculpe.
-Inainte sau dupa ce l-ai lovit? intreba cu voce de gheata Jan.
Loos simti a doua oara o durere in suflet, dar mai cumplita decat cea care implicase rautatiile lui
Vasili.
- Nu am stiu...
- Desigur! ii raspunse Jan. Ofta. Cred ca multe nu stim si nu intelegem...Iar asta ne da dreptul sa
facem cam orice vrem in viata...Daca nu stim, suntem absolviti de orice rau pe care il facem! Corect!
Seara devenise sobra. Batranul adusese in mod mistic o adiere de tristete. Glumele si rasetele
incetara. Parca nimeni nu mai avea dorinta sa stea acolo. Era ceva sumbru. Loos se ridica, plati si
salutandu-l pe Jan iesi in frigul de afara. Cumva gerul parea sa ii calmeze supararea. Se indeparta de
Imperialul si se gandi la Vonk: "Oare Isus asta a lui Vonk chiar ma iubeste?" Si intelese ceva atat de
straniu si nebunesc: ca fara a acea iubire omul nu are valoare si fara acea iubire in lume, in viata cuiva
nu pot straluci alte iubiri, ca in mod de neinteles aceea e totul. Totul!...
Privi cerul noptii pe care straluceau stele. In ciuda frigului Loos simti ceva ce poate nu simti nicodata:
pace. O liniste parea sa ii invaluie sufletul cu o caldura ce topea totul. O lasa sa patrunda in fiinta lui.
Nu ii mai era frica... Era ceva nou, nelamurit...Isi pierduse mintiile? Ce daca! Dar de ce nu se mai
temea? Dar de ce trebuia sa se teama? Iar acum nu mai trebuia...
23

Jan ramase in fata paharului de vin inca o ora. Era o vijelie in mintea lui. Simtea ca ceva se
rupsese in viata lui. Ca pierduse ceva, poate o sansa... Sansa la ce? Exista sansa in viata asta?
Minciuni! Totul era un malaxor...Lumina cu intuneric, adevar cu minciuna...
Tresari nervos: adevarul? Pana la urma ce este adevarul? Inghiti paharul de vin.
Afara un alt om incepea nu sa inteleaga adevarul, ci sa-L traiasca...Jan nu stia de uriasa distanta.
Intelectul sau care cauta adevarul doar intr-un anumit fel, era dusmanul Adevarului...

Partea VIII
- Tati tu esti? intreba baietelul slab din pat. Intinse mana in intuneric si cumva ii prinse mana
batatorita a lui Loos.
- Ma bucur ca ai venit. Stii ce dor mi-a fost de tine? De ce nu vii la mine cand scapi de la uzina?
Baiatul impaciuitor adauga:
- Nu-i asa tati ca ai treaba si in alta parte? Muncesti ca sa aduci bani pentru tratamentul meu.
Lui Loos i se puse un nod in gat. Simti ca se inabusa. Cu greu putu sa spuna:
- De acum incolo o sa vin direct acasa! Iti promit!
Din bucatarie iesi sotia lui aruncandu-i o privire furioasa plina de reprosuri, dar nu spuse nimic.
Era satula de omul acesta pe care il iubise candva. Acum doar baiatul lor care se stingea pe zi ce trece
o mai tinea legata de Loos. Era un jug pe care il traia din iubire fata de copil. Fara sa-l salute ii spause
ca are mancarea calda pe aragaz. Venise mai repede si nu parea atat de baut. I se paru trist si abatut.
Dar era prea satula de el incat sa ii mai pese. Nu mai spera. Loos devenise o bruta care se gandea
doar la el si la bautura. Uitase de sentimentele ei. Si incepuse sa uite ca are un copil bolnav, care
tanjea dupa iubirea lui mai mult decat dupa orice altceva.
Il ducea zilnic la spital pe baiat. Avea leucemie si in aceasta perioada sarmanul copil facea
chimioterapie. Era greu pentru el si greu pentru ea in special pentru ca Loos venea noaptea manca se
spala, dormea, apoi dimineata pleca la seviciu, si rar mai gaseau timp sa fie o familie reala.
Loos stia ce face. Stia ca devenise un om rau, de un egoism monstros si care isi chinuia astfel familia.
Dar in aceea seara o furtuna matura sufletul murdar al acestui om lipsit de raspundere.
-Baiatul are nevoie de un tratament cu celule stem. Dar nu aici. Undeva in Elvetia...E o clinica.
Ne trebuie cam 500.000 de coroane!
Loos isi servea cina in liniste, dar auzind aceasta veste nu mai putu sa inghita nimic.
Disperat spuse:
- 500.000 de coroane? Cine sa imi dea atatia bani. Nimeni nici macar o banca nu ne-ar da banii
astia. Apartamentul nu stiu daca mai valoreaza 100.000 de coroane.
Isi stranse tamplele cu furie si disperare. Reusi dupa un timp sa isi revina.
- E o pedeapsa divina! Dumnezeu ma pedepseste pentru ca sunt un netrebnic. Of Doamne
ucide-ma pe mine, dar nu imi chinui baiatul!...
Se prabusi in genunchi plangand:
-Sunt un netrebnic, un om rau care merit toate pedepsele din lume. Dar daca existi asa cum
spunea Vonk si daca chiar ai un strop de iubire, indura-te de copilul meu. Nu cer iubirea Ta pentru
mine, pentru ca stiu ca nu o sa mi-o dai...Dar cer iubirea Ta pentru o fiinta nevinovata care nu a gresit
cu nimic!...
24

Se opri din rugaciune, plangand in hohote intins pe covorul zdrentuit din bucatarie:
- Iarta-ma, Doamne! Voi face tot ce imi ceri daca imi salvezi copilul. Daca vrei o sa stau in locul
lui Zvoba in carciuma cu Cartea Ta, daca el moare. O sa ma rog...
Sotia lui statea langa Loos privindu-l inspaimantata si neintelegand nimic. Era ingrozita ca Loos
a innebunit. Macar aducea niste bani in casa pramatia. Dar daca isi pierdu-se mintiile nu stia daca va
mai rezista. Se va sinucide. Era prea mult iad in lumea aceasta pentru a mai avea curajul si puterea de
al infrunta.
*****
Jan inca era la Imperialul. Dadu un telefon la Spitalul general interesandu-se de starea lui
Zvoba. Nu murise, dar durerea aproape ca-l rapuse. O injectie cu morfina ii mai calmase durerea.
Gabrielle ne avand ce face in localul gol se aseza la masa lui Jan:
- Nu pleci?
- Vrei sa inchizi mai devreme?
- Nu neaparat. Putem sa stam de vorba...Helen ce mai face?
- Sincer, nu stiu si nici nu ma intereseaza. Probabil e pe la prietenele sau prietenii ei.
Femeia se uita nedumerita la el.
- Se pare ca aveti probleme! Nu vreau sa ma bag, dar cunosc un consilier familial....V-ar putea
ajuta.
- Cu ce sa ma ajute? Dac ar fi reala aceasta caznicie, as spune si eu ca ma probleme...Dar nu
e! E o fictiune! Un tata bogat dorea un sot pentru fiica lui cea neastamparata. Un tip talentat la ceva,
care sa aiba oaresice priza la un tip de public, un tip usor de manipulat...M-a gasit pe mine....
- Si totusi era in prag de faliment cand ai aparut tu! A facut o afcere buna cu tine!
- Exact sunt doar o afacere buna pentru el!
- Nu asta am vrut sa spun!...Imi pare rau daca a sunat asa...
-Stiu Gabrielle, nu trebuie sa te scuzi! In ultimii ani nu mai sunt un om viu, o persoana reala, ci o
afacere! Afacerea socrului meu, afacerea sotiei mele, afacerea editurii, afacerea Partidului Popular...
Sunt ceva in care investesti pentru obtine profit. Bani, reputatie, onoare...Ma rog, cata onoare are sotia
mea fiind casatorita cu mine si traind cu altii e de discutat!
Mai traiesc prin scris, in rest totul si-a pierdut demult sensul. M-am saturat de mine insumi,
intelegi? Cand ma voi satura si de scris nu o sa mai fac umbra pamantului degeaba. Sunt destule
poduri in Tosen pentru a uita de omenire si ea de mine!
Sotia lui Jared se infiora pentru o clipa langa acest om cu sufletul inghetat.
- Dar ai creat lucruri atat de frumoase...Nu ma dau in vant dupa citit, dar pana si mie mi-au
placut romanele tale. Cred ca le-am citit pe toate. Sa-l vezi pe Jared ce mandru e cand cumpara cate o
noua carte. Zice ca pleaca in oras pentru afaceri. Dar de fapt se inchide in camera lui si sta si citeste.
Jan rase usor:
- De aceea nu-l cad nicidata cand apar cartile vreo doua sau trei zile...Ce figura de om! Iar mie
imi spune ca nu a citit nimic din ce scriu eu...
- Stii ce mandru e! Sa nu-i zici ca ti-am zis eu ca nu mai am zile bune cu el.
-Nu-i zic nimic, stai linistita! Hm! Uneori crezi ca cunosti un om si poate trec ani pana sa iti dai
seama de el cu adevarat cine este si ce face!...Si uneori descoperi atata tristete! Da, cred ca ne grabim
sa judecam. Uite cum e noul meu amic Loos! Pare mai de treaba decat atunci cand l-a lovit pe Zvoba....
25

-Era beat. E suparat cu copilul ala a lui...Are leucemie intr-un stadiu avansat....Ma rog, nu ma
pricep! Parca zicea Loos ca face chimioterapie, numai ca nu prea are efect. Dar imi e teama ca nu mai
are mult. El sta si bea ca sa isi mai uite necazul...dar uita sa fie tata asta e mai rau. Copii au nevoie
intotdeauna de tatii lor. Am si eu copii mei, ma iubesc, dar Jared parca le aduce ceva asa o stralucire. Ii
vezi cum se bucura de el....E altfel fata de cum sunt eu. Eu sunt cu gura pe ei toata ziua, dar cand intra
Jared devin blanzi si linistiti. Mie cred ca mi-au prins slabiciunea.
Jan nu o mai asculta pe femeie. Se gandea la Loos. Ii parea rau de necazul lui. Toti avem
necazuri, dar parca e nedrept ca si copii sa sufer. Iar cel mai ades ei sufera cel mai mult.
Nu avea de ce sa-i pese de un om pe care chiar daca il stia de ceva timp abia de cateva zile intrasera
in vorba. Cine era pentru el un tip ca Loos? Un amic cu care sa schimbi o vorba la un pahar. Nimic mai
mult. Dar gandul ii zbura la acel copil.
Cand fusese copil cel mai bun prieten al lui de atunci avea leucemie. Bunica lui Jan ii mai
aducea cate o supa si il invelea. Era singur acasa lupatndu-se cu o boala cumplita. Iar batrana bunica a
prietenului sau il tinea strans la piept cand acesta urla din cauza durerilor. Plangand de chinul acestui
copil...In timp ce tatal baiatului era plecat cu amanta la schi iarna si in drumetii montane in restul
anotimpurilor. Demne preocupari pentru acest om, care se numea tata, in acte cel putin... Apoi intr-o
primavara, la doar 16 ani, baiatul s-a stins. Spre usurarea domnului Gusbeth, tatal de nimic al
prietenului lui Jan.
In ochii lui Jan se ivira lacrimi. Nu stim altceva decat sa traim urat si apoi incercam restul vietii sa
uitam cat rau si murdarie am adus in viata noastra si a celor din jurul nostru, incercam sa acoperim cu
noroi tot ce nu ne face cinste. Si cream pentru asta alte fapte murdare. Sau pacate, cum le numeste
Cartea Vie din care citea Zvoba...Iar dupa toate acestea ne asteptam cumva ca viata sa ne fie
frumoasa si sa traim binecuvantari...
Jan stia ca trebuia sa se implice. Ii venea in minte imaginea lui Harry. Nu mai putea sa-l ajute,
dar putea sa ajute ca sa aduca o speranta cuiva in lumea asta urata.

Partea IX
Pornise acasa pe jos in gerul noptii. Spera cumva ca tristetea amintirilor sa se estompeze in
aerul inghetat. Stelele ardeau la ani-lumina departare, insingurate, intr-un Univers ce azi i se parea mai
crud ca niciodata. Era liniste, parca prea multa liniste... O tacere stranie se lasase peste oras invitand
sufletul omenesc sa mediteze. Cand si cand cate un automobil trecea pe langa el, rupandu-i pentru o
clipa firul gandurilor. Traversa incet podul Malcovsky.
La jumatatea lui se opri si privi sloiurile de gheata care pluteau usor pe apa intunecata. Pe
marginea raului gheata isi intinsese o plaja alba. Pe malul raului copacii tristi stateau fare frunze,
masivi, fara putere in iarna grea... Doar in mijlocul raului, apa ce parea ca un hau, datorita beznei noptii,
inca nu pierduse lupta cu iarna, curgand incet, lin, catre un punct ce se pierdea undeva departe, dand o
senzatie stranie trecatorului. Se putea asemana cu timpul ce se scurgea si el undeva, departe dincolo
de intelegerea vreunui om...Mainile ii erau arse de balustrada inghetata, de fier forjat. Vantul adia cu o
suflare taioasa. Parul sau lung se unduia sub adierea rece. Frigul ii ciupea obrajii rosii.
De ce? De ce nu acum? De ce sa nu se opreasca in clipa urmatoare? Ce conta? Ce contau inca
cativa ani? Cine era el ca sa insemne ceva pentru Univers? Elenii credeau ca cei ce adusesera ceva
frumos in aceasta lume: un cantec, o poezie, o sculptura, avea un loc in Campiile Elizee...Dar noi
26

suntem prea convinsi ca nu mai exista frumos, uratindu-ne lumea cu raul din nou... Ne-am privit
sufletele ticaloase. Am privit in adancimile fintei umane si am vazut cat de diform ne era spiritul... caci el
devenise mai urat decat materia - si am crezut ca divinitatea este ca spiritul nostru! Neam creat
biserici tot mai frumoase pentru ca sa acoperim raul si sufletul urat din nou cu capodopere, cu
stralucire...inchizand
acolo
o
divinitate
ce
o
simtim
ca
fiind
urata.
Ce adusese Jan frumos in lume?...Castigase bani pentru romanele sale...Nu era o contributie
dezinteresata la bogatia culturala a lumii...Isi primise rasplata aici si acum...
Ce glas divin i-ar fi strigat sa se opreasca daca ar fi pasit dincolo de balustrada? Pentru ce?
Cine era el?
Harry murise la 16 ani... Sorr un alt prieten de-al lui pierise la doar la opt ani... Si ? Conta?
Pentru cine? Pentru vreo fiinta cu puteri demiurgice ascunsa undeva intr-un colt al Universului? Pentru
cineva in care ardea iubirea in inima, in timp ce tot ce era mai pur disparea ucis de boli sau foame, iar
acest demiurg nu intervenea niciodata. Conta Jan mai mult? Un om care era orice numai pur nu?
Dreptate, adevar? Iata dreptatea si iata adevarul! Acela ca nimeni nu sufera pentru nimeni. Ne stingem
singuri... Totul era doar o ruleta...o ruleta ruseasca...in care puteai sfarsi in orice clipa. Avea 45 de ani.
Poate numele lui va ramane in istoria literaturii tarii sale...Dar Harry? Dar Sorr ? Ei contau? Daca copilul
lui Loos va muri conta? Pentru cine? Pentru cei cativa care l-au cunoscut...doar atat. Peste 50 de ani
nimeni nu va stii ca Harry a fost un copil ce a murit de leucemie, iar Sorr de meningita.
Jan avea o ultima imagine cu Harry. Fusese la spital pentru o operatie de polipi si atunci il
vazuse ultima data pe Harry. Se salutara bucurosi. Harry era internat de mai multe saptamani. Rontaia
la un stiulete de porumb fiert si cand il vazu pe Jan il oferise bucuros. Dar Jan il refuzase pentru ca nu ii
placea porumbul fiert. Parea ca se simte mai bine...Era vesel, imbracat in pijamaua acea cu dungi,
chel, parea un puscarias... Era vesel...Era vesel...
Harry a fost transferat intr-un spital din Republica Federala Germania. Si cat de greu era in
aceea perioada un transfer din lagarul comunist intr-o tara capitalista cum e Germania. Dar se putuse
pentru ca parintii lui Harry erau de etnie germana. Degeaba! cateva luni mai tarziu a murit!
Sorr a murit fiind bolnav in doar doua saptamani...La opt ani! Jan ofta indurerat.
Ce rost are totul? Trebuie doar sa ne doara si apoi urmeaza finalul? Doar un suspin suntem
nimic mai mult...O framantare...De ce nu acum? De ce sa nu inceteze aceasta mascarada acum? De
ce aceasta comedie groteasca a vietii sa nu se opreasca aici? De ce sa nu existe un curaj, o sfidare
intregii uratenii cosmice si sa piara demn...Nu un mos infrant de senilitate, cu un trup degradat, un
gunoi ce se taraie...
Exista o demnitate uriasa intr-un om ca James Dean, care nu a fost impresionat de moarte si
nici de varsta sa de numai 24 de ani. A trait in doua decenii si jumatate, rapid asa cum isi dorise, mai
intens decat o fac cei ce ating 80 de ani. Lasand in urma nu doar un corp care sa arate bine, cum
spunea ades, ci maretie pura...un mit adevarat, o legenda, ce sfideaza timpul.
Cati oameni inteleg asta cu adevarat? Prea adesea frica ne chirceste viata sufletele si asa
incovoiate de uratul din noi si prea adesea moarte e zidul in care ne lovim cu inima, cu gandurile...Prea
adesea noi cei ce stim sa iubim si sa uram, sa visam si sa cream, sa plangem si sa radem, ne stingem
in fiinta noastra de frica, ucisi cand inca suntem plini de viata...Si nu avem macar cu un ultim gest sa
salutam si sa zambim mortii, intampinand nu un dusman, ci un amic...Si chiar daca dincolo nu e nimic,
sa credem ca puterea de a fi om a invins. A trecut de neagra moarte...Dar suntem prea mici si omenirea
prea pitica pentru curajul de a nu mai fi cei ce ne nastem din tarana, ci cei ce se biruiesc pe sine.
27

Un pas mic inseamna uneori un mare curaj. Poate adevaratul curaj!...

Mainile se albira pe balustrada, si fata ii ardeau lui Jan. Lacrimile ce ii suroiau pe fata inghetau.
Ce trebuia sa aleaga? Moartea nu trebuia aleasa, caci ea venea oricum....Trebuia ales doar momentul
ei. Inca cativa ani in care altii, acele urate fiinte fara scrupule sa incerce sa il folosesca ca pe un obiect,
iar in final sa il arunce la gunoi ca pe o lamaie stoarsa de esenta? Macar daca ar fi avut pe cineva,
cineva caruia sa isi deschida sufletul sau. Erau oameni langa el atat de des, dar nici alaturi de fiinta lui.
Era ovationat la seratele lui, la tot felul de intruniri unde se adulau unii pe altii, intr-un mod
gretos...Injurandu-se in minte... Jan ura aceste intalniri...Si uneori se ura pe sine insusi. Singura fiinta
care isi daruise tineretea, frumusetea, inima o indepartase amagit ca viata aceasta stralucitoare putea fi
minunata doar fara ea! Ceva ce trebuia sa fie ca un vis de aur, dar fara povara numita Anna! Ofta! Cat
de mult gresise! Era doar un prost amagit de poleiala...Nu exista aur sau diamante, ci doar iluzii sub
care se ascundeau scursuriile iadului.
Daca viata inseamna doar minciuna si durere cat trebuia sa mai continue? Pana cand o
intamplare sa aduca sfarsitul? Vechii greci simtisera viata ca o povara si considerau ca ea trebuie sa se
sfarseasca cat mai repede. Nebunie? De ce nu adevar?
Oare Anna mai traia? Se gandea la aceea fiinta micuta care ii facuse viata frumoasa, dincolo de
orice bogatie amagitoare de mai tarziu si de ce va avea vreodata el... Se ingrozi ca nefericirea pe care
a adus-o in inima ei gingasa poate a doborat-o.
Stranse plin de durere si furie balustrada neagra si inghetata a podului. Nu merita nimic!
Oamenii il tratau cum tratase si el ce era delicat si frumos. Rupsese o floare fara sa se gandeasca la
consecinte. Cu Anna poate nu ar fi fost atat de bogat. Nu ar fi frecventat cercurile inalte ale societatii.
Nu ar fi fost cel mai bun scriitor din ultimii ani...Poate nu! Poate nu ar fi fost nimic. Si ce? Dar poate ar fi
trait o viata dulce...Anna stia cumva sa fac viata simpla placuta. Era o zana care cu putin stia sa faca
minuni...Daca existau ingeri, cumva, trebuiau nu ea sa le semene, ci ei sa ii semene Annei!
Mai traia Anna? O va gasi daca o va cauta? Sau va vedea la capatul cautarii un mormant avand
sculptat, poate un inger trist care plange? Asa cum erau ingerii tristi de marmura de pe mormintele
copiilor, acele fiinte cu inimi pure?
Dar daca ea traia? Vor uita 10 ani de despartire...Se vor preface ca nu a existat vorbele si otrava
din inima lui? Se vor saruta si isi vor zambi fericiti ca despartirea a fost de doar 10 ani?...Ce prostie!
Suntem atat de neinteleptii! Nimic nu mai putea intoarce inapoi timpul...Raul care il producem ne
urmareste vesnic! Anna nu mai era a lui...Nu avea cum sa mai fie! Asa cum cei 10 ani erau o bariera
peste care inger sau demon nu putea trece! Cu atat mai putin un om, fie el si mare scriitor... Anna nu ii
apartinea...Jumatatea lui care fusese odata, fusese rupta de el. Nefericirea lui putea avea raspunsul
aici...Era doar jumatatea unei fiinte umane...
Era cineva sau ceva care sa ii dadea raspuns sau doar neantul...Omul - o spusese chiar el - nu
are probabil raspunsuri. Sau?... Sau e totusi cineva?... Parca... Cineva... Cine? Mintea sa primi ceva ca
o raza prin intunericul norilor. "Zvoba! Zvoba!" striga ca un aiurit in noapte. Ceva din infinit parea ca se
revarsa peste el...Nu! Divinitatea? Pai divinitatea stia parerea lui Jan despre ea. Divinitatea trebuia sa-l
urasca! Un sentiment nelamurit se ridica in fiinta lui coplesindu-i mintea.
Se opri din meditatiile sala atat de dureroase! Mosul ala...Stai! Ce facea el? Citea aceasi
carte!...Jan ramase o clipa inmarmurit. Intelegea ceva ce nu avea insa putere sa spuna. Mereu citea o
carte cu coperti negre jerpelite. De ce? Cine era acel autor? Ce autor nemaipomenit e acela care e citit
o viata si de a carei opera nici mormantul nu te poate separa! Jan simtea raspunsul cu inima, dar
28

cumva nu reusea sa-l auda in minte. Biblia era cartea...Desigur, dar...Isi adusese aminte de lovitura dat
de Loos...Sangele ii curgea pe obraz, dar nu schitase o privire de ura, de repros...Vazuse doar
pace...Avea cancer in faza terminala si, totusi, era atata seninatate si pace in el si cu el, cu suferinta sa,
cu omul pe care il lovise...Hm! Dar spusese ca acolo era o lupta sau un razboi, asa ceva... Jan nu
vedea razboi...Batranul vazuse...El avea pace...Lui nu i se parea natural razboiul acela, cum i se parea
lui...Biblia...Oh! E nebunie. De fapt, nu Zvoba...Mintea lui Jan lucra febril de parca intregul Univers
astepta ca el sa ajunga la rezolvarea misterului. Dar unele etape nu sunt ale mintii sunt ale... a... ceva...
altfel!... Biblia!... Nu Zvoba!... Biblia facea diferenta! Biblia ii dadea pace si ii aratase razboiul...Ea ii
dadea liniste... Nu se poate! Batranul zice ca e ceva... cum se exprimase, oare? Cuvant viu? Adica se
poate asa ceva? Cuvintele erau vii? Scrisese carti, dar cuvintele lui nu era vii...Primise aplauze, dar nu
dadea pace nimanui...Mai ales muribunzilor...Doamne! se ingrozi. Ar putea fi adevarat?
Jan nu mai simtea frigul.Se intoarse cu spatele si se sprijini de balustrada pe care aproape o
sarise. Nu se intelegea pe sine insusi, dar in acele clipe un foc se stinsese in viata lui. Parca nu mai
simtea dorinta instinctiva sa urasca si sa priveasca cu suspiciune orice om. Isi adusese aminte ca Loos
era furios pe batran ca Vonk ii spunea ce Isus il iubeste. Pentru prima data dupa multi ani simti ca
divinitatea nu ii e dusmana Era alta divinitate fata de ce intelesese el? Anna! Anna stia! Si ea stia, dar a
sfaramat-o! Inainte ca ea sa ii arate altceva decat ce invatase el...Vonk avea probabil dreptate! E
ceva!... Nu poti in mod natural sa ai atata pace!...Iubirea lui Dumnezeu si iubirea semenului. Da!
Trebuie sa fie ceva dincolo de sufletele noastre deprinse a ura, sau in cel mai bun caz de a fi
dezinteresati de tot...Cartea aceea trebuie sa aiba ceva viu. Altfel nu ar putea insufla pace, decat daca
este din aceeasi substanta ca sufletul omului...Nu uratenia lui, nu raul, ci tot ceea ce el a fost odata
frumos! Cuvantul viu si sufletul! Asta era! Erau din aceeasi sursa de aceea putea un om banal sa fie
influentat de ce spune ea...Dar ce spune ea? Jan nu stia! Ba da stia! Ca Isus ne iubeste si ne da pace!
Minunat! Dar cine e Isus, de fapt? Fiul lui Dumnezeu? Si Dumnezeu cine era?...Adica nu filosofic! Ci
real, cine era Dumnezeu?...Acela care il urmarea pe Jan...Filosofic? Dar nu! Dumnezeu care il urmarea
pe Jan...Undeva era o diferenta...Jan era descumpanit! Trebuia sa afle! Poate ii dadea si lui, marele
scriitor un strop de pace mintii care il ardea...Jan era nebun! Dar in sfarsit era o nebunie care ii topea
amaraciunea...
Jan o lua la fuga ca apucat...Ceva nu i dadea pace, adica ii dadea, dar dorea sa stie ce e cu el,
ce e cu toata nebunia din fiinta lui...Fugi catre spitalul unde era Zvoba...Era noapte, dar trebuia sa afle,
sa stie adevarul...Nu va fi primit, dar trebuie sa afle! Va astepta afara in fata spitalului daca trebuia, in
frig...Era o nebunie si o bucurie copilareasca in el...Cine era Isus? Cine era Dumnezeu?...Oare cati
oameni stiu cu adevarat? se intreba Jan alergand... Era insa convins ca Zvoba stia!

Partea X
Fugise cativa kilometri si obosise. Nu mai era atletul din liceu, care alerga 100 de metri in 10.8
secunde. Munca sa sedentara isi spunea cuvantul. Intra grabit si cei de acolo pentru moment, vazandul atat de ingrijorat si gafaind crezura ca a avut un accident. Il intrebara daca il pot ajuta. Se uita la
ceasul din hol care arata ora 1.00. Le spuse cu greu ca vrea sa viziteze un pacient. Fu refuzat. Doar
dimineata la ora 10 aveau loc vizitele pacientilor. Se tranti pe o banca. Timpul nu dorea sa treaca!
Ceasul probabil ca era stricat. Arata aceeasi ora. Cand isi mai reveni, Jan se ridica si isi lua o cafea de
la automatul din hol. Undeva intr-o camera se auzeau gemete. Probabil un accident de masina. O
29

femeie de serviciu curata atenta cateva picaturi de sange cazute pe podea. Oameni ingrijorati cu fete
pamantii asteptau pe acest hol, in tacere. Nu aveau curajul sa spuna nimic de teama ca ar putea intr-un
mod mistic sa rupa un fragil echilibru, iar cei dragi ai lor sa fie afectati. Fiecare sunet, fiecare soapta
insemna ceva mai profund decat se poate intelege cand viata are o curgere normala.
Jan incepu sa dea din picior a nerabdare. O batranica se uita la piciorul lui cu repros. Era o impietate!
Era ceva ca un sacrilegiu. Acolo doar ingrijorarea, era admisa. Ea era religia camerelor de urgenta.
Tacera incordata dupa un raspuns, nu nerabdarea agitata...Ea era dusmanul durerii si apasarii ce se
citea pe chipul rudelor si prietenilor...
Scriitorul isi sorbi cafeaua, lipsita de aroma...Nu conta! Nici nu stia ce gust are...Nu ar fi baut-o in
conditii normale. Acum insa il ajuta sa rememoreze ziua care tocmai trecuse...
Era o nebunie. Totul. Totul fusese atat de intens. Fusese la un pas sa sara de pe pod...Apoi
dupa toate acele ganduri ciudate, altele opuse lor la fel de ciudate. Ba nu! Mai ciudate! Gandurile de
sinucidere nu erau noi. Le mai rumegase in timp, cand cauta macar un strop de sens, pentru existenta
sa. Nu gasea si se prabusea mai deprimat decat oricand. Stia ca intr-o zi totul se va sfarsi. Viata
urata... Isi spunea ca viata sa e urata, dar nu reusea sa inteleaga cum putea, si aici era un mister
extraordinar, sa raporteze viata sa urata...Adica daca viata e urata, a lui sau a altcuiva, cum poate arata
o viata frumoasa? Nu se amagea crezand ca viata frumoasa inseamna o sotie iubitoare, copii
ascultatori, care sunt mereu premianti, prieteni gata sa moara pentru el...Prostii! Utopii! Cunostea atatia
oameni cu copii excelenti, sotii deosebite, oameni de succes care insa sufereau. De ce? Nu stiau nici
ei! Era ceva in ei care le facea viata urata...Dar ce? De ce avea nevoie omul pentru a fi fericit, daca
banii, faima, familia nu puteau sa ii ajute?
Jan isi dadea seama ca pleca de la o situatie gresita. Ca sa intelegi un fenomen trebuie sa ii
vezi cauza, nu doar efectul. Ce era omul? Aici trebuia sa inceapa cautarea! O maimuta evoluata?
Atunci aceasta maimuta ar trebui sa fie fericita cand are mereu cosul de fructe plin...Cand tot ce e
material posibil sa ii fie la dispozitie oricand...Dar nu era asa! Omul avea o latura spirituala prea
puternica pentru a fi multumita de cateva fructe.
Zvoba era un batran ce traia din mila celui de care avusese grija uneori cand era mic, de Jared.
Amicul sau de la Imperialul nu fusese un om prea darnic, dar nu isi uitase niciodata prietenii. Era
convins ca "fructele" primite de Zvoba nu erau prea multe niciodata si totusi acesta avea pace...Mai
multa pace decat vazuse Jan vreodata! Si daca nu ar fi vazut-o nu ar crezut ca exista! Era o minune!
Era o altitudine pe care nu ar fi crezut niciodata ca un om o poate urca, mai ales fara sa fie sustinut de
"materie". Zvoba era opusul a tot ce era Jan...
Ai fi putut crede ca batranul va fugi dupa Jan sa-l intrebe cum poate si el avea succes...Cand
colo Jan care avea tot, sau aproape tot, astepta nervos sa se scurga orele pentru a intreba un om
sarac, bolnav, fara prea multa scoala, care era "succesul" sau. Jan se simti rusinat. Ce cauta acolo? Ce
nebunie il facuse sa alerge aici?
O mahnire, o deprimare ii patrundea inima incet, incet! Avu aceeasi senzatie de durere psihica
ca atunci cand fu aproape sa sara in apa inghetata...Simti nevoia sa se ridice si sa plece acasa. Abia
era ora trei. Pentru ce sa stea o noapte aici langa acesti oameni chinuiti? Ambulantele veneau
zgomotos aducand intr-un ritm des tot felul de bolnavi sau accidentati. Gemetele si urletele lor ii dadeau
o stare cumplita. Dorea doar sa plece. Sa alerge din nou, inapoi in noaptea rece, in linistea fara
raspuns de afara.
30

Dar parca picioarele nu-l ascultau. Se foia pe banca sa, dar nu reusea sa se desprinda. Era
furios.
Pe la patru parca se mai linisti si agitatia din camera de garda a spitalului. Isi mai lua o cafea
fierbinte. Sorbi din ea cateva inghitituri si o puse alaturi. Inchise o clipa ochii. Cineva il misca. Nu il
puteau lasa o clipa in pace. O asistenta ii spuse ceva...O fi dorind vreu autograf? I se intampla destul
de des sa fie recunoscut. Nu avea aceasi priza ca un star de cinema sau muzica, dar oamenii inca
citeau...Era bine. Internetul facea cartile si ziarele sa dispara. Era pacat! Personal iubea sa atinga
hartia fragila ziarelor si cartilor...Le simtea, le mangaia, le iubea...
-Pe cine doriti sa vizitati? intreba din nou asistenta.
-Mi s-a spus ca la 10 se pot face vizite! raspunse Jan.
-E 10!
Jan privi prin geamurile inghetate si vazu ca se face dimineata. Aici in nordul Europei dimineata
venea tarziu. Iar seara venea pe la ora 15... Asadar adormise...Se simtea mai putin agitat. Cafeaua
rece era tot pe masuta. Lua o inghititura. Se stramba. O puse jos. Era oribila.
-Caut un batran. Numele e Zvoba si a fost adus ieri. A avut o criza...Are cancer sau asa ceva...
-Numele lui e Zvoba? Sau prenumele?
- Nu stiu exact...E un prieten...
Asistenta zambi intelegatoare:
-Inteleg ca nu il cunoasteti prea bine. Jan admise ca asa era. Asistenta il gasi destul de usor:
-Jan Zvoba! Asa il cheama!
Scriitorul ridica usor din umeri:
- Jan?
- E un nume destul de comun, spuse asistenta zambind usor.
-Mie imi spuneti! zise Tomaso zambind si el la randul sau
Asistenta il privi atent, incercand sa isi aduca aminte de unde il stie. Era scriitorul ei preferat.
Entuziasmata, ca un copil ce primise cadoul atat de mult dorit, aplauda usor si isi chema colegele. Era
atat de fericita. Se prezenta cu glasul gatui de emotie:
-Lidia! Lidia Wals!
Scriitorul ii intinse mana usor amuzat:
-Jan Tomaso...Dar cred ca ai aflat deja asta!
Una dintre asistente rase usor:
- In sfarsit o vedem pe Lidia in toata splendoarea sa interioara. Va adora!
- Deja, spuse Jan zambind. Abia ne-am cunoscut...
- Iubeste romanele dumneavoastra. In special acela cu tanarul Vladek, sarbul bosniac care isi
pierde sotia in razboi si devine un luptator in trupele paramilitare a lui Arkan....Doamne! Chiar si eu am
lacrimat cand a murit! De ce nu l-ati lasat sa traiasca? Lidia a plans vreo trei zile. Nici nu stiti ce impact
poate a avea cuvantul scris...
Jan tresari. Nu se gandea la romanele sale. Se gandea la o carte care avea o putere dincolo de
imaginatia vreunui om...Care te face sa plangi, sa te bucuri, sa iubesti, sa visezi, sa speri...Care aduce
pace...Biblia.
Dorea nu doar sa o citeasca, ci sa vada ce putere zace in ea. De ce oameni ar mai cauta sa o
citeasca, cand omenirea era plina de carti?...Bune si rele...Dar care doreau sa scoata un profit pentru
autorul lor, nu un profit pentru omul care o citea...Se incrunta. Asistentele se temura ca au spus ceva
31

gresit. Jan le asigura ca nu. Il invitara pe Jan in camera 203, unde batranul Zvoba era internat. Probabil
ca Jared platise niste bani ca batranul sa fie singur acolo. E ceea ce Zvoba nu isi dorea. Considera ca
un crestin e in mijlocul luptei, nu intr-o chilie undeva pe un varf de munte inaccesibil.
Ramase surprins cand o vazu pe asistenta aceea draguta intrand cu Jan. Ce cauta Jan aici? O clipa
firea incerca o impunsatura: era o gluma? Ce cauta un om atat de bogat si de plin de faima aici! Of,
dulce Isus! Cine sunt eu sa judec? Il pofti pe Jan sa se aseze. Lidia ar fi vrut sa ramana. Era curioasa
de ce un scriitor enorm, da! asta era cuvantul -enorm- dorea sa stea si sa povesteasca cu Zvoba. Era
bunicul lui? Sau tatal lui? Nu citise in biografiile gasite pe Internet ca Jan ramase de orfan de
tanar?...Atunci? Iesi cu greu din camera, stramband din nasucul ei, cum facea totdeauna cand era
nemultumita. Prietenele ei izbucnira in ras, spre supararea Lidiei.
- Cum e? Nu ti-a dat intalnire?
- Relelor! E casatorit!
- Mai citeste si tu tabloidele...Sotia lui e cu un altul...
Lidia ridica din umeri mahnita. Avea 32 de ani si inca visa la un Fat-Frumos! Dar nu! Nu putea fi
Jan Tomaso! Era batran si urat! Adica nu era urat...Ba chiar era dragut. Era doar batran...
La cativa metri mai incolo in camera de spital Zvoba il privea pe Jan nedumerit! Doamne e
ultimul meu rod...Ultimul Tau rod prin mine?... se corecta batranul. Vazand ca Jan ezita sa vorbeasca
intreba:
-Ce doriti, stimate domn, sa discutam? Opera literara pe care ati scris-o este o necunoscuta
pentru un om sarac si fara cultura generala...
-As dori sa discutam despre dumneavoastra...Despre viata dumneavoastra...Si despre Biblie!
Batranul Zvoba era uimit. Nu se astepta ca acest om al elitelor culturale sa fie interesat de viata unui
batran bolnav si sarac...Si mai ales de Biblie, care nu mai insemna pentru multi crestini nimic...

Partea XI
Batranul Stark nu iubea nimic decat acel sentiment de putere. Sa te scalzi cumva in el...Dincolo
de banii pe care ii dorea din visteria tarii, care puteau corupe atatea fiinte umane...Nu...Nu banii...Banii
erau un mijloc! Prietenii care azi te iubesc si maine te ucid erau si ei un mijloc... Caesar fusese ucis de
cei pe care ii credea ca fiind prieteni. Stark nu dorea sa aiba un Brutus in familia sa. Sau in Partidul
sau. Jan, desigur, era un idealist.
Cei ce inca nu stiau si care cautau inca, erau cei mai oribili..Si totusi, instinctiv simtea ca exista o
tradare. De ce ii pasa? Nu era Iulius Caesar...Dorea putere... Iubea forta mai mult decat se iubea pe
sine... Ideea de a putea sa schimbe orice cand dorea era totul. In el ura si iubirea se impleteau, dand
nastere unui hibrid de viata, de sentimente "gri", cum ii placea sa le defineasca. Iubirea era dorinta si
seductie la cel mai rafinat nivel...Nu era dragoste...Era atractie...Si atat! Era inteligent! De o inteligenta
feroce! Care nu are nevoie niciodata de gesturi extreme. Nu exista violenta sau gesturi de
compasiune...Era intradevar rece...Vedea acolo unde nimeni nu intuia ceva. Si atingea acel punct...
Manuscrisul lui Jan ii spusese ca era sansa lui, cand criza si investitori il lasasera aproape falit. Cateva
edituri ii respinsese atunci lui Tomaso, tanarul muncitor cu nume ciudat, romanul care mai tarziu
deschisese o pagina noua in cultura Kronelandiei...El vazuse potentialul. El vedea puterea. Vedea
forta... Unde toti vedeau desertul, el vedea oaza. Era un vizionar...Manipularea acestui tanar valoros
32

fusese o chestiune de amuzament. La inceput... Acum era ceva vital...Facuse tot ce putuse ca Jan sa o
placa de Helen. Si invers. Nu era vreun zeu. Sau poate doar un pic. Un pic mai mult. Ii placea sa
creada asta!...Si chiar daca reusise, intelegea ca intre cei doi nu exista nimic...Absolut nimic. Batranul
editor simtea ca pierde o partida pe care o castigase. Sau doar era vorba de transformare? Avea
nevoie de Jan, de potentialul lui mai mult decat de Helen. Jan nu era ce crezuse initial patronul editurii
Odin ca e. Un tanar ce se arunca dupa bani...Nu era ca el sau ca Helen. Jan cauta ceva ce Stark
considera ca e o prostie...Ceva dincolo de om... Isi petrecea mai mult timp in spelunciile
muncitoresti...Bnd! Stark stia... Ca era cautare, nu vodca puturoasa... Jan cauta! Iar cautarea aceea, il
facea pe Stark sa vada o infrangere eminenta! Credea ca se pricepe la oameni... Dar intelegea ca nu
toti oameni pot fi pusi in lanturi cu bani sau cateva placeri... Cei ce cauta dincolo de ei insasi ceva, erau
cei mai periculosi... Pe acestia nu ii poate controla nimeni. Din ei se nasteau apostolii, profetii, martirii...
Cei nascuti sa aiba curaj chiar in fata mortii... Cei ce erau dincolo de materie erau adevaratii razboinici
ai zeilor!
Stark
nu credea in nimic...Nu
simtea nimic...Era rece si
calculat...
Lucra la un proiect cand Helen intra in birou. Slaba, palida, roscata, cu un zambet prefacut. Stark stia
ca dorea ceva. Ceva deosebit. Se uita la ea, la chipul palid si fatarnic. O clipa se simti jignit... Vazu in
ea tendinta de al manipula... Surasul mieros, mainiile care o sa-i mangaie umeri batrani... Ocolul pe
care il va da prin spatele scaunului din lemn de cedru...Vorbele dulci, dar evitarea contactului dintre
ochii... Masajul usor al umerilor care il dureau...Eliberarea de tensiune, nu-i asa?...Il credea prost?
Tacu.
-Tati!...spuse cu glas mieros Helen.
Nebuna! Intelesese imediat ce doreste pana sa execute acel dans aiurit. De ce nu? De ce nu?
Putea sa se disperseze de ea...
-Ok! Accept! Poti sa divortezi de Jan!
Fiica sa deveni alba ca hartia: "De unde stie bosorogul asta nenorocit ce doresc eu? Vrajitor
nenorocit! Te urasc!" gandi ea strangand buzele aproape imperceptibil.
-Desigur ca ma urasti!
Helen se sperie de aceea putere de intuitie a tatalui ei.
In sila spuse:
- Multumesc ... ca ma intelegi...Iesi urandu-l mai mult decat niciodata.
Johann Stark ramase cateva clipe pe ganduri. Nu era sigur daca lucrurile se simplificara sau se
complicara. Fiica sa era un factor perturbator... Daca Jan putea fi convins sa ii ramana alaturi lui si nu
ei, isi va sacrifica copilul... Era doar o femeie fara scrupule care isi parasise sotul, un om excelent, o
fiinta deosebita... Asta insemnau voturi in plus. Stark ranji:
- Ma credeai fraier, Helen? zise el incet. Nu sunt facut sa pierd. In schimb tu si Alben ati facut o
greseala fatala! Nimeni nu se joaca cu mine fara sa piarda!
Helen iesi vesela din cladire.
- Am castigat! Tata a fost de acord! Pot divorta de Jan!
Batranul o privea de la etaj, prin fereastra deschisa. Era frig, dar lui Stark nu-i pasa.... Isi
aprinsese un trabuc...Jos Helen isi imbratisa iubitul aflat langa masina... Caciula de blana ii cazu din
capul roscat langa ea in timp ce isi saruta patimasa iubitul. Era prea fericita ca sa simta. Castigase! Atat
de simplu...Incredibil de simplu!...Tatal ei era terminat!... Nu mai avea putere. Era lipsit de energie!
Stark simtea ce era in inima naiva a fiicei sale. Zambi si ofta!. Pacat! Inchise geamul si se lasa in
33

fotoliu. Privi fotografia aflata pe birou. Era el , sotia sa cand traia si Helen. Toti erau veseli... Poza era
facuta acum 20 de ani chiar dupa ce rusii plecasera... Cata speranta fusese in tara lor...In inima
fiecaruia dintre ei... Sotia lui parea ca il priveste cu repros din fotografie...Parea ca ii cere dincolo de
mormant socoteala...
- Ce stii tu?
Intoarse poza cu fata in jos. Se simti un pic mai liber...Liber pentru ce? Cineva il mana de la
spate. Trebuia! Puterea!... E cel mai frumos si minunat lucru! Sa simti ca esti acel vant ce unduieste
valurile spre acel ceva pe care ti-l doresti! Sa fi Zeu! Un Eol! Sa-L egalezi pe Dumnezeu....Pufni!
Dumnezeu nu exista! Trebuia sa-i inventeze acestei tari noi zei. Existau in toti idolii pe care tanara
generatie ii vedea...Muzica si film. "Vedetele" cu trupuri aratand bine...Stark scuipa! Doar
corpuri!...Carne...
Isi turna un scotch. Il bau rapid. Isi mai turna unul. Il bau si pe acela.
Lumea are nevoie de zei, de cand nu il mai are pe Dumnezeu. Ranji! El era un zeu! Pe care cei din tara
sa il vor asculta. Atunci cand nu il ai pe Dumnezeu, iti vei asculta zei din lut si carne, te vei transforma
asemeni lor... Stark nu era religios. Ura religia crestina. Isi adusese aminte ca comunismul nu o
invinsese. Ba dimpotriva! Dar acum crestinismul pierdea mai mult decat pierduse vreodata... "Dati-le
libertate oameniilor si vor uita!...Ingraditii, si atunci isi vor aduce aminte!" spusese el intr-o intalnire
secreta a Partidului Popular. Adauga: " Mimati libertatea si democratia...Faceti cumva sa creada ca ei
au ales. Ca ei si-au dorit tembelii din varful statului. Faceti-o la modul maxim... Si atunci veti castiga cu
adevarat! Iar ei vor uita... Chiar daca conducatorii vor gresi, vor avea un sentiment de neputinta si
infrangere... In Tunisia sau Egipt oamenii m-ai sperau! In Europa nimeni nu mai crede si nu mai spera!"
Batranul se simtea bine in timp ce pufaia trabucul. Il savura ca atunci cand savurezi o
victorie...Bineinteles ca va castiga!

Partea XII
-Biblia? Biblia nu mai inseamna pentru oameni mare lucru, ofta trist Zvoba. Nu ea a devenit,
precum spun unii domni, perimata, ci mintea noasta devine tot mai rea... Nimeni nu a putut demonstra
ca ea nu e adevarata. Mai degraba ea poate demonstra ca oamenii devin pe zi ce trece mai
neadevarati, mai falsi, mai putin umani.
Au fost doi domni care au ras de mine si mi-au zis ca un om incult poate crede basmele Bibliei,
dar unul cult nu va face aceasta prostie. Am recunoscut ca sunt incult! Dar i-am intrebat cam cat trebuie
sa invat pentru a deveni la fel ca domniile lor, un doct, un om cult. Mi-au spus ca trebuie sa fac un liceu
si o facultate. "Si apoi?"i-am intrebat. "Poti sa iti dai masteratul, poate mai tarziu si doctoratul". "Aha!
Acum inteleg! Fac liceul, apoi o facultate, imi dau masteratul...poate si doctoratul! Excelent! E clar!
Biblia incepe sa devina neadevarata incepand cu liceul meu si total neadevarata dupa ce imi dau
doctoratul!" Sau uitat un pic incurcati unul la celalalt. "Nu! In cursul etapelor vei citi, vei acumula si vei
intelege ca Biblia nu e adevarata!" Mi-au raspuns ei. "Pai nu pot sari cateva etape si sa inteleg chiar
acum ca Biblia nu e adevarata?" i-am intrebat. "Uite" zise unul dintre ei , un domn simpatic, rotofei si
bine imbracat ce pufaia o tigara, "Darwin a demonstrat ca omul se trage din maimuta. Biblia spune ca
omul a fost creat de Dumnezeu...". "Deci" am facut pe prostul eu "Biblia nu e adevarata pentru ca
maimuta l-a creat pe om...Aha!". "Nu maimuta la creat pe om. Omul se trage din maimuta..." au
raspuns ei nervosi. "Dar dumneavoastra vorbiti de o descendenta ca fiind echivalentul actului de creatie
34

pura, i-ar cu aceasta asa-zisa dovada imi spuneti ca Biblia nu e adevarata....La fel de bine mi-ati putea
spune ca nu exista Dumnezeu pentru ca tatal meu si mama mea m-au adus pe lume, nu Dumnezeu.
Jan se gandea ca e acel principiu al speculatiei paralele cum il numise el.
- Jan, eu nu am nevoie sa imi spuna cineva care este adevarul. Cuvantul acesta e viu!
Transforma vietii, aduce lumina. "Originea speciilor" nu schimba nimic. E o litera moarta care dupa un
veac si jumatate starneste controverse chiar si in randurile evolutionistilor. Ei nu pot crea viata din
moarte. E imposibil! Nici Dumnezeu nu a creat viata din moarte, ci a creat viata din Viata Sa. El nu a
creat nimic din nimic, ci din Cuvantul Sau!
Sfanta Scriptura e vie. Citeste din ea cu inima deschisa si vei vedea lumina ei. Nu doar vei simti,
ci spiritul tau va fi umplut de o substanta divina. E Duhul lui Dumnezeu acela aduce pace, bucurie,
cumpatare, speranta...
Ce speranta am cand citesc teoriile oamenilor? Vorbesc de stiinta, de infrangerea credintei.
Oamenii ii urmeaza! Gata religia e distrusa! Putem sa ne facem de cap! Dincolo de materie nu mai e
nimic! Ura! Nu exista supranatural! Omul e totul, masura valorii, a tuturor valorilor.
Dimineata insa apare paradoxul! Omul fara Dumnezeu, care e convins ca nu exista supranatural cauta
febril in ziare, la televizor, la radio sa isi auda horoscopul pe acea zi! Si cauta in functie de asa-zisele lui
previziuni, sa isi duca ziua la bun sfarsit. Esti bolnav? Te duci la medic, sau daca nu merge tratamentul
apelezi la vrajitori, vraci, vindecatori si cum se mai numesc toti acesti oameni care nu ar trebui sa aiba
o astfel de ocupatie!
De ce sa nu inceapa ziua oamenii cu cateva cuvinte din Biblie? Cu o rugaciune? Nu e mai bine
sa stii ca ai in Cer un Tata care te pazeste, decat sa te incordezi ca sa implinesti un horoscop...Sa fi
atent o zi intrega la spusele unui mincinos! Care te manipuleaza...Nu stiinta castiga teren in razboiul cu
religia, ci ocultul.
Isus este Fiul lui Dumnezeu trimis ca prin jertfa Sa, sa existe un transfer extraordinar: noi ii
transferam pacatele noastre, iar El ne transfera din viata Sa! Noi murim fata de aceasta lume ticaloasa
si primi viata pentru o lume curata, fara rau. Dragostea lui Isus i-a adus moarte, dar moartea Sa ne-a
adus viata. Putem trai cu El, si ca El, daca dorim. Nu vom primi pace ori dragoste cum o are lumea.
Lumea nu o are pentru ca nu o cauta la Dumnezeu, ci in ea insasi. Nu are raspunsuri , dar si le fabrica!
daca spui ca ai aflat si altceva esti etichetat ca nebun. Caci ea pune un lant al fricii peste orice om,
care isi iubeste imaginea sa mai mult decat Adevarul. Crucea este o nebunie pentru lume, asa cum
probabil viata este o nebunie pentru moarte. Sunt doua lucruri diferite. Nu-mi pasa daca oamenii cred
ca sunt nebun. Cu toate acestea ma lovesc cu pumni, uneori, pentru ca le stric ideile, le spun de Isus.
Daca nebunia mea e atat de mare de ce nu rad? De ce mai degraba aduc furie, decat amuzament?
Pentru ca ce spun eu nu e amuzant pentru firea umana! Cuvintele lui Isus aduc o stare neplacuta inimii
reci, pentru ca El condamna raul din ea. Oamenii pleaca cat mai departe de Dumnezeu, pentru ca nu
vor sa isi schimbe viata si inima. Apoi cand au satisfactia ca sunt departe, sau cel putin asa cred ei,
gasesc ca Biblia e o nebunie si o judeca. Ii gasesc pe toti care au blamat-o de-a lungul timpului si se
hranesc cu ideele lor. Ah, ce bine e sa fii ateu! Nu sta nimeni invizibil sa vada toata rautatea din fiinta ta,
toate pacatele urate pe care pana si justitia omeneasca le condamna! Asta da fericire! Dar e fericire?
Eu unul l-am preferat in copilaria mea pe tatal meu, sa stiu ca imi corecteaza greselile, dar ma
protejeaza, inclusiv de imaturitatea mea, decat perioada adolescentei, cand devenisem orfan de parinti
si faceam toate relele. Furam, minteam, ajunsesem sa ii talharesc pe cei batrani sau pe copii din cartier
pentru ca nu se puteau opune! Este asta corect? Ateul se bucura si zice ca da! Mai bine fara
35

Dumnezeu! Ce lipsiti de intelepciune sunt! Prefer un Tata in cer care sa ma pedepseasca, decat sa
traiesc in voia firii mele si care sa imi aduca nenorociri!
Esti fericit, Jan? Stiu ca nu esti. Nu esti pentru ca nu ai bani sau faima, ci pentru ca nu il ai pe
Isus Christos! Iar nefericirea noastra e rusinoasa! Asa ca o poleim, o reinventam, o facem sa arate ca o
reclama. Stralucire, iar in spate dezastru. Un produs de slaba calitate. Isus vrea sa ne dea bucurie,
pace, iubire. Atat apa vie ar curge din fiintele noastre daca l-am lasa...
-Biserica pare infranta, domnule Zvoba! spuse Jan, cu o usoara doaza de rautate care il
surprinse, dar nu si pe batran.
-Care biserica? Cea adevarata nu va fi infranta niciodata! Faptul ca bisericile moarte se
descompun, nu e o problema care sa ma afecteze. Atat timp cat va mai exista un credincios in inima
caruia Duhul lui Dumnezeu arde, inseamna ca Biserica inca exista. Daca te referi la numarul de
persoane ce spun ca cred in ceva, dar nu prea se vede, numarul lor scade e drept...Dar e finalul! Isus a
prevestit ca oamenii se vor lepada de credinta aceea seaca pe care o au. Nimeni in care arde o
adevarata credinta nu se leapada de ea. Nimeni nu-l paraseste pe Isus daca iL are in inima sa...Nu! Ne
parasim poate ideea de Dumnezeu, nu pe Dumnezeu. Ideea care ne-a facut sa umblam ani de zile la
biserica, sa traim ceva acolo. Dar niciodata nu am fost altceva decat ramuriile uscate ale ideilor despre
Dumnezeu. Omul care este altoit in Dumnezeu, nu se va rupe de Cel care la altoit in Sine. Daca e ceva
uscat, undeva, poti fi sigur ca acolo nu a curs apa vie din Dumnezeu. Cei care sunt morti spiritual pot fi
la carciuma sau la biserica, pentru ca nu conteaza. Tot la fel de intens traiesc viata spirituala! Adica nu
o traiesc!
Iar daca in inima e doar asa o dragoste caldicica, aceasta se va stinge, tulburata de prea mult
rau si ura ce e in jurul sau. Dar cine va rabda pana la sfarsit va fi mantuit. Exista un final...Nu toata
omenirea va merge in Paradis, ci acei care au impletit credinta si iubirea cu rabdarea lor. Asta
inseamna sfintenie! Asta inseamna curaj! Sa nu te dai batut orice va veni asupra acestei lumi. Sa ai la
fel de multa rabdare si credinta si cand e soare si cand e furtuna. Suntem testati pentru ca sa ne vedem
slabiciunile. Si sa cerem intarire in acele puncte in care nu reusim sa biruim. Isus e Viu si aduce
izbavire. Nu vorbim de un personaj de roman, care a trait acum 2000 de ani, ci de aceea Persoana
care este mai reala in lume decat noi doi... Sau decat Europa la un loc. Ca nu avem credinta, nu e vina
Lui. E vina noastra ca nu ne lasam prelucrati. In Cartea profetului Isaia la capitolul 35 in versetul 7
spune: Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfnt: niciun om necurat nu va
trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfini; cei ce vor merge pe ea, chiar i cei fr minte, nu vor putea
s se rtceasc. Impresionant! Cei care sunt fara minte, nu vor rataci. E ceea ce noi ne straduim
mereu: cumva sa luptam si sa biruim, cumva noi sa ne programam fiecare pas...Dar Biblia ne spune ca
cei ce au probleme mentale nu vor rataci. Stii care e adevarul? Nu il lasam pe Dumnezeu sa faca ce El
isi propune. Planificam planificari si programe, iar totul devine un cosmar si un stres, iar apoi un esec.
Mai bine sa fim un pic fara minte, caci Dumnezeu nu ne lasa sa ratacim, decat in fiecare zi sa avem
planurile
noastre
in
fata
ochilor
si
sa
ne
taram
ca
sa
le
facem.
De ce ai venit tu azi aici? Pentru ca Dumnezeu a lucrat, nu-i asa? De ce oamenii devin crestini? Pentru
ca s-au straduit? Nu! Pentru ca au fost atrasi, dusi de Dumnezeu in acel punct al prabusiri interioare
unde te caiesti, te smeresti, te intorci la Dumnezeu! Viata credinciosului e la fel, sau ar trebui sa fie la
fel: sa ne lasam atrasi de Tatal in lucrarea Sa!
Jan incepea sa inteleaga!
36

- Nu e lucrarea mea! E a Duhului! Daca mereu ne vom razvrati, gandind altceva ce ni se pare
mai bun, nu vom obtine nimic. Isus a murit pentru noi ca sa ne faca ai Sai, nu sa ne duca intr-un club.
Biserica e vie, daca organele ei sunt vii. Lucrarea din ea difera, organele nu fac acelasi lucru: chiar
degetele de la maini si de la picioare au actiuni diferite.Cele de la mana ating si apuca obiectele, cele
de la picioare au rol major in echilibrul trupului. Toti suntem importanti in Trupul Lui Christos. La fel de
importanti!
- Nu pot, Jan, sa te conving de ce traiesc eu. Dar te asigur ce e real. Ucenici au fost aproape toti
executati pentru convingerile lor! Daca erau minciuni crezi ca ar fi rabdat! Pentru ce? Nu au deveni
prim-ministri sau regi. Au ramas saraci, prigoniti, suferind ura acestei lumii...Pentru ce? Pentru ce daca
nu pentru Adevar? A rabdat cineva pentru o minciuna? In ziua de azi oameni nu mai vor sa rabde
pentru adevar, daramite pentru o minciuna...
Se facuse ora 12 cand vizitele se incheiau. Jan era obosit! Trebuia sa prelucreze destul de mult
din ceea ce batranul Zvoba ii spusese.
-Vino si maine, Jan! Si daca ceva din ce ti-am spus te-a miscat, roaga-te! Povesteste-i lui Isus
cum mi-ai povesti mie! Spune-i ce crezi! Fa-i reprosuri! Cearta-te cu El! Dar cauta sa gandesti si ce
crede El despre tine! Pune-te in locul Sau! Cere-i sa te faca sa simti cu adevarat totul! Incearca sa simti
ca tu esti gata sa mori pentru un om, iar acela te uraste! Nu e dureros? Vino si maine!

Partea XIII
Zilele treceau linistite. Jan il vizita pe batran la spital zilnic. Isi cumparase o Biblie si citeau cate
putin impreuna. Acasa insa Jan citea ore intregi. Nu era inca convins de toate cele pe care le primea in
sufletul si mintea sa. Exista o puternica opozitie. Era o furie undeva in sinea sa, care ii spunea ca nu
conteaza. Nu conta ce face pentru ca nimic nu va descoperi.
Se va autoinsela cum mereu s-a inselat atunci cand a crezut si a sperat in ceva. Dar atunci se
insela scormonind in suflet solutiile si retetele propriei sale fericiri. Acum o Fiinta numita Isus ii spunea
altceva: ca el, Tomaso, era pierdut, ca raul din el nu ii va da pace, nu-i va da fericire! Nu exista bogatii
care sa umple inima omului si sa ii aduca multumire! Jan era un fiu risipitor, care fara tatal sau era
infometat mereu, in zdrente, ca nimic, doar durerea ii era partea...pana cand nu va intelege si va avea
curajul sa isi paraseasca mandria si nebunia.
Era tot mai tulburat. Din pacate trebuia sa isi scurteze mereu vizitele la batranul Zvoba. Cu
cateva minute de fiecare data, in ciuda protestelor batranului.
Lidia era mereu acolo. Vazand ce mult tinea acest om pe care ea il considera idolul ei la acest
batran, facea totul ca sa aiba cea mai buna ingrijire. Dar stia din cele spuse de medici ca era un miracol
ca Zvoba nu murise inca. Ceva il tinea inca in viata. Batranul se incapatana sa capituleze. Era oare din
cauza lui Jan? Ce se intampla cand stateau atat de mult de vorba? De ce crisiparea aceea adusa
probabil de nefericire se estompa pe fata scriitorului.
Lidia dorea in aceasta dimineata sa il anunte pe Jan ca ajunge. Se opri in fata usii, care nu
fusese inchisa. Jan uitase sa o inchida asa ca vru sa o impinga in laturi cand auzi glasul batranului
spunand ceva. Curiozitatea o invinse. Tacu si asculta:
- Jan, ne-am aruncat telescoapele peste galaxii asteptand cumva un semn, al vreunei civilizatii
din celalalt capat al Universului...Civilizatii care trebuiau sa fie marete, inteligente, dezvoltate. Cautam
37

perfectiunea...in alte galaxii...ne recunoscand ca e o lupta ce e pierduta. Dorim mereu ca undeva

cineva limitat precum noi, sa ne aduca printr-un miracol perfectiunea. Dar e doar tacere.
Dar niciodata nu am privit printr-un telescop universul din sufletul nostru, asa trist si urat cum a
devenit...Am fi putut vedea o urma a Creatorului nostru, am fi putut sa ii vedem maretia si perfectiunea.
Am preferat sa cheltuim miliarde de dolari, decat sa fim sinceri cu noi insine si sa ascultam celalalt
univers macar cateva minute...
Lidiei care ascultat mirata credea ca cei doi discuta filosofie. I se parea interesant. Mai asculta
cateva clipe.
- Cei care trebuiau sa ne vorbeasca despre maretia Universului au obosit au inceput sa ne
vorbeasca despre Dumnezeu si filosofie. Aproape socant! Si ne-au spus ca Dumnezeu nu exista! Apoi
ca filosofia a dat gres pentru ca nu raspunde intrebarilor esentiale puse de om. Cat de amare trebuie sa
fi fost aceste constatari! Sa fi ajuns astrofizica noua religie sau noua filosofie? Dar daca exponenti unei
stiinte de conexiune maxima intre om si univers, ajung sa discute religie si filosofie in cadrul
dezbaterilor clor, ceva se petrece. Ceva rau! Nu mai sunt aduse in fata colegiilor lor, in fata omului
obisnuit, dar iubitor de stiinta, noi teori bazate pe fizica, , pe calculele unor matematici superioare, ci ni
se spune ca Dumnezeu nu exista. Nu pentru ca ar fi vreo dovada...Apoi ni se adauga ca filosofia a
esuat...Nu vezi, Jan nebunia! NEBUNIA!!! E ceva mai inspaimantator decat ar fi la un moment dat
vestea ca la CERN in Elvetia s-ar fi format o minuscula gaura neagra, care in final ne-ar putea distruge
pe toti.
A inceput matematica sa calculeze filosofia? Daca nu, atunci ce se intampla? Cum se poate
ajunge la o absurditate atat de mare? In loc sa vedem de ce nu gasim vreun semnal al unor fiinte ce
locuiesc undeva departe de planeta noastra ne repezim sa il rapunem pe Dumnezeu. Apoi filosofia.
Apoi vine randul sa mortii! Ea e finalul! Cine crede altceva crede povesti de bune de spus copiilor de
trei ani!...Ca sa ii bucuram sau sa-i speriem...Totul in functie de ceea ce dorim noi ca parinti la un
moment dat. Aruncam toate religiile, credintele si filosofia omului la cosul de gunoi al umanitatii si
spunem: "Atat! Nu mai e nimic!" Neintelegand ca acel "nimic" e o noua filosofie, o noua religie pentru
cineva care va veni si va stii cum sa dea o noua imagine. Omul care devine Dumnezeu prin el insusi.
Isus a devenit din Dumnezeu om, prin Duhul Sfant! A implinit Legea, a construit adevarul. Acel Anti Crist
va putea birui pentru ca va fi distrus tot din constiinta umanitatii. Va avea succes pentru ca nu va mai
exista religia unui Dumnezeu bun care a creat totul. Filosofia va fi distrusa...El insa va veni cu
raspunsuri! Atentie! Cu raspunsuri reale! Nu zic adevarate! Ci raspunsuri care vor da sens mintii
umane! De aceea va fi urmat! Va aduce religie celor dornici de spiritual si o filosofie noua celor care nu
aveau raspuns, celor care credeau ca stiinta va raspunde intr-o zi la toate!
Jan eu nu voi mai trai. Dar in lume se construieste ceva ce va distruge omenirea asa cum o
cunoasteam azi, cu bunele si relele ei. Nu te lasa! Crede in Isus! Foloseste credinta asta ca far pe
carare! Vei vedea prin ea mai clar decat cu ochii de carne. Vei vedeam cum toate cutremurele fara
precedent, catastrofele nucleare, criza mondiala, foametea, revoltele, conducatorii care nu mai apartin
popoarelor si nu mai lupta pentru binele lor, isi dau mana pentru a ingenunchia Omenirea! E atata
tulburare si framantare! Pasim intr-o era noua! Dar nu e o era a iubirii, ci a urii. O era in care credinta si
dragostea vor fi vanate prin orice mijloc! Exista un rau extrem pe care il aduce omul. Dar intreaba-te
unde e binele extrem...Nu exista alb fara negru, lumina fara intuneric, adevar fara minciuna. Crede in
Isus! El are binele extrem in sine. Stai cu inima legata de Fiinta Sa! Nu ceda!
Batranul era sfarsit. Lidia intra si il ruga pe Jan sa il lase pe batran sa se odihneasca! Era insa
38

tulburata de ce auzise...Pe vremuri cand era copil se considerase credincioasa...Dar nu mai intrase intro biserica de ani de zile... Credea! Adica credea ca crede! De aceea nu era sigura de nimic. Nu era
sceptica. Era doar plina de prejudecati si de judecati. Isi demonstra ca e mai buna decat crestinii care
intru in biserici prin evidentierea greselilor lor. Nu avea nici incredere in preoti sau pastori. Era convinsa
ca nu isi faceau treba la fel de corect, precum ea. Ea avea grija de bolnavi si iubea sa le aduca un
zambet pe buze. Era pentru ei un inger!
Cand citea despre preoti care isi bateau joc de tot ce era sfant, simtea o furie amara. Considera
ca toti erau niste nelegiuiti care doreau sa se imbogateasca pe spatele enoriasilor. Le ura religia! Ea
avea o religie a ei. Un Dumnezeu care nu avea nici o legatura cu Biserica catolica sau protestanta. Un
Dumnezeu care isi faurise templu in inima ei plina de daruire pentru ceu suferinzi!
Dar azi vorbele batranului muribund ii spusese ceva...Despre un Isus ce iubeste, un Bine extrem,
dincolo de om. "Si dincolo de preoti sau pastori! De ce nu pot fi niste sfinti? Uite cum era Maica
Tereza?" rosti ea cu naduf crezand ca e singura in birou, aranjand niste fise.
- Intr-adevar a fost unica, auzi o voce in spatele ei, in pragul usii.
Se intoarse suparata vrand sa ii dea o replica acida celui cei tulburase ideile si care nu o facuse atenta
ca e acolo. Se opri inrosindu-se ca o liceeana. Jan o privea zambind. Era atat de frumos! "Of! Nu
trebuie sa ma gandesc le el! E un mare scriitor, iar eu o biata asistenta! Nici nu prea ma baga in seama!
E mereu ocupat cu unchiul sau sau ce o fi Zvoba!" Era atat de agitata. Mana batea un tam-tam pe niste
fisele unor pacienti. Se legana usor . Nu era Lidia! Parea ca fiinta ei nu mai asculta de mintea ei! Jan
observa si ii zambi din nou. Ea se scufunda in ochii lui albastri ca de cer! Lasa privirea in jos, timida!
- Va pot ajuta cu ceva, domnule Tomaso?
- Am o problema, domnisoara Wals!
"Mi-a retinut numele!" gandi fericita. El spuse ceva...Dar nu mai conta. Isi ridica privirea si il privi
cu recunostinta zambindu-i. Redeveni serioasa. "O sa creada ca sunt o gasculita!"
-Doar daca se poate...mai adauga Jan.
-Sigur! ii scapa Lidiei. "Doamne!"se sperie asistenta. "Ce mi-a cerut? Si eu am zis ca se poate?"
Rusinata intreba la cacialma:
- Cand?
- Chiar acum, daca se poate!
Se hotara sa joace la fel, poate cumva iesea bine, pana la urma. De ce era atat de mandra in
preajma lui? Doar nu era mandra...Si daca a zis ceva indecent? De maine isi interzisese sa ii mai pese
de el. Doar azi...Inca un pic... Maine gata! Va redeveni micuta ingereasa - cum o numise un pacient
intr-un mod stupid si amuzant in acelasi timp.
-Acum nu se poate! zise ea stapanindu-se aproape perfect, cu o voce ce se dorea autoritara.
-Orice zi conteaza! zise cu gravitate Tomaso. Trebuia sa ma ocup de acum cateva zile. Poate
muri...
- Jan Zvoba? intreba ea nedumerita. Imi pare rau, dar cred ca e mare lucru ca a apucat unchiul
dumneavoastra ziua asta...
- Poftim? zise Jan cu duritate. Domnisoara Wals? Puteti fi atenta un minut la ce va cere cineva
sau sa chem pe altcineva? Poate sunteti cumva prea ocupata sa va bataiti!
Jan era furios pe ea. In clipa urmatoare isi dadu seama ca e nedrept. Stia ca Lidia era o
asistenta deosebita. Zvoba o lauda mereu. Nu stia de ce reactionase asa. Era un nenorocit!
Lidia primi lovitura din plin. Nu spuse nimic. Era palida ca o coala de hartie. Stia ca meritase. Ce
39

dorea? Era atat de neinspirata. O visatoare. Cu greu il ruga pe Jan sa ii spuna ce doreste. Vocea ei
calda devenise rece, de gheata. Se ura pe sine. Jan dorea fisa unui copil bolnav de leucemie. Ca prin
vis il refuza de data asta. El ridica din umeri putin suparat pe ea. Dar furios pe sine insusi. Era atat de
slobod la gura! Era atat de stresat, chiar daca nu mai simtea acel gust amar al vietii.... Helen depusese
actele de divort. Diseara le va semna...Nu era in apele lui. Ar fi vrut sa isi ceara scuze. Lidia ii intoarse
spatele. Conversatia aceea urata se terminase. Isis si se indrepta spre biroul directorului pe care il
cunostea. Erau un fel de amici. acesta ii va da fisa. Furios se intreba de ce ii ceruse Lidiei. Doar ca sa o
vada inca o data....Gandul parea absurd. Dar probabil ca era adevarat. Si uite ce iesise. Lidia il va ura
pe veci., la cat a fost de magar! Ce era cu el?
Tura Lidiei se termina intr-o ora. Pleca acasa mergand fara sa simta si sa gandeasca ceva.
Imbracata se arunca pe pat. Micutul apartament parea ostil. Viata era atat de trista. Nemernicul ala o
jignise atat de tare! Pentru o clipa de neatentie. Pentru ca ii privise ochii lui fermecatori! Asta era! un
nemernic cu ochii atat de frumosi! Nu voia sa-l mai vada niciodata! O sa ii arunce toate cartile! Toate!
Lua furioasa un sac de nylon. Lua pe rand cartile si le arunca. Dintr-una Jan ii zambea. Incerca sa o
arunce...Era un roman de dragoste minunat! De ce acolo putea fi atat de profund, de tandru, de
minunat, iar in realitate atat de crud? Cine se credea el? Cu ce era mai presus de ea ca sa o jigneasca
si sa ii franga inima? Si ea, nu numai el, crea atata frumusete! Stia sa ii faca pe bolnavi sa se simta
bine! Habar nu avea el ce zana putea fi. Sa fi acolo in contact cu bolnavul, acesta sa planga, sa-l
doara, sa iti povesteasca viata sa...Aceea era realitatea! Nu doar sa stai la un birou si sa scrii carti fara
sa stii cata suferinta exista si cata frumusete poate aduce o inima plina de iubire in suferinta. Jan era un
badaran nestiutor. Degeaba ii spunea unchiul lui Zvoba de Dumnezeu lui Jan... Pe cat de minunat era
batranul acela atat de curajos, care avea puterea interioara de a aduce lumina in fiecare dimineata in
inima ei si a celorlalte asistente, acest om care era aproape mort, isi invingea boala, aducand ceva
mistic in fiinta lor ceva atat de frumos...Jan era un nepot rau. De aceea il roaga zilnic pe Jan, probabil,
sa il iubeasca pe Isus. Jan nu poate iubi! Poate de aceea mergea la unchiul sau atat de des. Caci cine
merge zilnic la o ruda? Erau acolo oameni care mureau dupa luni de zile chinuiti de boala, dar mai ales
de singuratate, cu o familie care nu-i vizita aproape niciodata. Acei oameni mureau de tristete in primul
rand...Dar Jan venea zilnic! Nu putea fi atat de rau...Sigur il iubea pe batran. Lidia surase usor. Se
incrunta iar suparata. Nu! Nu o sa se lase iar pacalita! Era un prefacut. Punct.
Lidia lua cartea. Dar in loc sa o arunce in sac se pomeni ca o deschide si incepe sa citeasca.
Era o carte minunata. Cum pot unii scrie atat de frumos? Cum pot crea din cuvinte simfonii, iar ei sa fie
niste ticalosi?
Lidia insa uita sa isi mai puna intrebari. Ceva din sufletul lui Jan se dezvaluia pe paginile acelei
carti...Ceva atat de frumos!

Partea XIV
- Ce cauti? Ce doresti? Ai cautat pana la 45 de ani si ce ai gasit? Ai devenit nefericit cautand de
unul singur...Sperand si privind la o iluzie...Atata cautare pentru ce? Pentru amar!...
Omul cauta! E in natura sa sa nu se multumeasca nicicand. Dar e diferit atunci cand cauti cu o
inima smerita pe Dumnezeu. Atunci iL poti afla! Omul care cauta pentru propria sa marire e dezamagit!
Omul care cauta in micsorarea sa ca fiinta , dar in marirea lui Dumnezeu, gaseste si e inaltat! El se
bucura! Nici o inima care nu e smerita cand cauta, nu va primi! Dumnezeu e impotriva celor mandri.
40

Atatia au esuat, dar au dat vina pe Dumnezu care se ascunde de ei! Domnul e aproape de cei smeriti si
zdrobiti in spirit! Ei il gasesc! Cei care il cauta pentru divertisment, nu vor gasi nimic. Nebunul zice ca
nu e Dumnezeu. Nebunul e nebun inainte de a deveni ateu. Inainte de a zice ceva referitor la
Dumnezeu! Caci cautarea, fara a dori sa fi o viata la dispozitia lui Dumnezeu, e pierdere de timp. Nu va
gasi decat vidul rece!
- Ai devenit mistic? zambi Jan.
- Mistic? Poate...Dar tu ce esti? Ce cauti....Gresesc! Cum cauti? Stii ce inseamna Jan smerenia?
Sa renunti! Sa renunti la tine insuti! Sa nu mai fi tu insuti! Ne gandim ca asta e amar... Dar daca asta
inseamna sa renunti la amarul din tine? Sa renunti la amar, nu la dulce? Sa renunti la viata de infrant!
Si sa speri in Christos! Sa renunti la deprimare, la ganduriile negre, asa cum renunti la cele mai urate
pacate. Caci a te smeri nu inseamna atat sa te rupi de pacat, cat sa te rupi de tot ce esti tu. Oameni
cred ca asta inseamna sa nu mai ai parte de tot ce le-a facut placere pana atunci....Dar daca inseamna
si de tot ce i-a distrus, tot ce i-a chinuit...tot ce au crezut ca le aduce un soi de izbavire printr-o suferinta
inutila. Sabia diavolului are doua taisuri: va incerca mandria sau va incerca umilirea. Le va alterna in
mod formidabil, ca un spadasin de cea mai inalta clasa! Cum pot sa rezisti? Fiind tu insuti in Christos!
La picioarele lui Isus! Acolo omul e el insusi! Acolo cineva devine om! In ascultare! Fara framantarea
zilei si a vietii! Fara macar sa trebuiasca sa te intrebi daca Isus are pegatita de noi masa cea mai buna,
fata de masa cea mai curata, mancarea cea mai buna... Cel mai rau e sa fi atat de aproape de un
tablou si sa privesti doar la un detaliu, pierzand din vedere imaginea de ansamblu...
Dumnezeu are o economie si o matematica total lipsita de logica in viziunea umana. Un om pierde o
oaie si lasa 99 de oi slobode, cu riscul de a se pierde toate pentru a gasi una singura! Un om are un
economist care neatent, probabil, nu ii mai aduce profit. Vrea sa-l indeparteze din slujba si ii da termen
sa isi puna contabilitatea la punct. acesta dintr-un om neatent se transforma intr-un om care pentru
binele sau isi fraudeaza stapanul.
Un om are doi fii. Unul ii toaca averea si cand se intoarce e primit in bucurie, e imbracat, e
incaltat si redevine fiul tatalui sau. Fratele sau ramane la usa furios. Nimeni nu se bucura nicicand de
reintoarcerea sa.
E o nebunie! Dar nu intelegem ca Tatal vrea bucurie si schimbare pentru toti! Fiul risipitor s-a
smerit! Fiul cel mare si-a etalat marile realizari: ca asculta mereu, ca el e altfel decat fratele sau...ca el
nu primeste macar un ied...Ca el asculta mereu, mai putin cu cateva clipe inainte cand Tatal il ruga sa
intre si el nu voia...Ca, de fapt, Tatal e nedrept... Asta nu e smerenie! E ipocrizie! E rautate
ascunsa....amar si pelin...cum zicea un poet!
Dar stii ce e interesant? A doua zi! Cand tatal se decide sa ii puna intrebari incomode fiului
risipitor!
- Mai e si a doua zi? intreba Jan nedumerit.
- Pai nu e? Ziua in care anumite probleme se vor rezolva in favoarea fratelui nerisipitor!
- Inca nu am ajuns acolo! zise Jan un pic rusinat.
- Exact! zise batranul. Nu este a doua zi. Te smeresti si intri in casa Tatalui sau nu intri niciodata!
Nu exista maine! Totul e ciudat! Dar atat de minunat! El iese dupa fiecare din fii sai! Dar nu o sa stea o
vesnicie ca sa ii roage sa intre in Casa! Decizia e lor!Smerenia te duce in Casa lui Dumnezeu! Mandria
te tine la porti!

41

Cand cauti cauta in smerenie...Orice altceva esueaza! Mandria indiferent cum s-ar numi nu il va
gasi pe Christos! Isus nu e un trofeu pe care sa-L pui intr-o vitrina, ci e Dumnezeu care vrea sa iti
schimbe viata si sa il urmezi. Cauta in smerenie!...

Partea XV
Jan strangea la piept doua lucruri: o scrisoare si o Biblie. Statea pe un scaun privind patul gol
unde prietenul sau statuse timp de doua luni... Ce ii ramase de la acesta era atat de putin...Dar cand
deschideai cele doua lucruri si citeai in ele puteai realiza cata bogatie poate avea Cartea si scrisoarea.
Durerea il inabusea pe Jan! Ar fi vrut sa se certe cu Dumnezeul lui Zvoba, dar se simtea rapus.
Se simtea atat de ingrozitor de singur, incat se simtea cum parca si trupul sau fugea de el. Ar fi vrut sa
zica ceva cand o lacrima se scurse pe obrazul sau de cremene. Dar in loc sa zica ceva urat, ceva care
sa isi arate furia pentru nedreptatea de a fi murit un om bun spuse ca si cum ceva plezni in inima sa
ceva ce a fost prea mult sub presiune:
- Of, Isuse! Vrea si eu sa fiu al Tau precum a fost acest sfant al tau!
Poate undeva dincolo de Univers se petrecea ceva minunat. Jan era prea indurerat pentru a se intreba
ce...Dar simti ca nu mai era singur. Simti ca povara aceea grea a disperarii si singuratatii se topeste.
Jan nu era un tip care sa creada in autosugestii ieftine. Ceea ce simtea era real. Intelesese ca nu
crezuse o minciuna. Era real! Isus era adevarat! Ce daca nu era crezut de marea masa a oamenilor?
Se simti mai putin indurerat de moartea batranului. Bietul Zvoba statuse o saptamana in coma timp in
care nu mai putuse sa dialogheze...Era tot mai putin coerent chiar si inainte de a intra in cama din
cauza morfinei. Uneori nu stia cine era Jan! Dar Stapanul sau lucrase! Zvoba murise linistit! Era fericit
pentru Jan ! Era ultimul sau rod. De fapt mai avea un rod. Pe Loos... Si nici macar nu stia...
Loos nu stia daca sa fie fericit sau ingrozit! Era convins ca Dumnezeu facuse o minune...Dar de ce
acum? De ce? De ce traia o nebunie! Se afla de o luna in Elvetia impreuna cu sotia sa. Fiul sau, micul
Peter, era tratat la o clinica specializata pentru tratamentul leucemiei cu celule stem.
Intr-o zi un avocat le batuse la usa. Le spuse ca a primit ordin din partea unui client sa ii duca pe toti
trei in Elvetia. Pentru ca sa fie tratat Peter a lor. A crezut ca e vreo gluma proasta. Dar avocatul nu
parea un tip care sa se amuze. Degeaba l-a intrebat Loos cine era in spatele acestui dar divin! Avocatul
sec ii spuse: " Dumnezeu!" Loos simtea ca se invarteste totul cu el. Era coplesit...Cazu in genunchi si ii
multumi lui Isus! Mosul ala chiar credea in Cineva Viu! Loos intelegea ca Dumnezeu avusese un om
prin care actionase, dar nu stia cine era acela. Nu erau prea multi cei care cunosteau de boala fiului
sau. Vecini, cei cativa pe care ii cunostea mai bine aflasera. Dar erau prea saraci...Cine era acest om al
lui Dumnezeu?...
De o luna era aici vizitandu-si fiul zilnic. Si intrand tot zilnic in bisericile orasului si multumind in
genunchi lui Isus, starnind mirarea preotilor si pastorilor din acel oras, ai caror enoriasi nu mai
ingenunchiau, cel putin nu zilnic, si de aceea il considerau pe Loos un om ciudat. Dar poate ca
minuniile
ii
fac
pe
oameni
ciudati
atunci
cand
le
accepta.
Medici erau optimisti. Peter raspundea la tratament. Dar doreau sa il tina acolo inca doua luni. Sperau
sa il vindece. Banii acelui om misterios ajungeau, cu toate ca intr-o zi aparu avocatul lui Dumnezeu cu
inca 100.000 de coroane. Pentru cheltuieli suplimentare, spuse el. Loos incerca din nou sa afle numele
binefacatorului sau. "De la Dumnezeul Viu a lui Zvoba!" raspunse acesta. Loos fu atat de surprins, mai
surprins decat prima data, incat fu sigur ca Insusi Dumnezeu ii trimitea banii.
42

- Il stii pe batran? intreba timid Loos.

- Am auzit de el. Era un soi de inger! ranji avocatul. Pacat! A murit acum o saptamana. Cancerul
nu iarta! spuse avocatul fara sa-i pese Loos si de sotia lui care erau intr-o situatie asemanatoare.
Saluta si iesi. Loos era insa napadit de aceasta veste. Ii parea rau ca nu apucase sa isi ceara iertare de
la Zvoba. De ce trebuise sa-l loveasca? Dar nu stia ca toate merg dupa un plan divin. Iar lovitura aceea
a creat un rezultat prin care acum Dumnezeu isi turna din binecuvantarile sale. Jan nu stia asta! Loos
nu stia asta! Ba chiar nici Zvoba nu stia! Dar Dumnezeu stia. El nu-i lasa pe copii lui in incercari
degeaba. Daca ei sunt biruitori, chiar daca nu stiu, aduc binecuvantare asupra altor oameni. Prin
rabdare si sufletul sau plin de pace batranul adusese doua fiinte umane la Christos! Iar Peter era tratat
din banii lui Jan. Fara acea lovitura, nimic nu s-ar fi intamplat. Peter ar fi murit. Loos ar fi ramas un om
pierdut in carciuma lui Jared. Jan s-ar fi sinucis! Ar fi fost un subiect excelent pentru ziarele de scandal
si pentru televiziunile care castigau bani din pacat, nefericire si moarte. Locuitorii Kronelandiei ar fi avut
un subiect bun de distractie la talkshow-uri unde ar fi fost invitati tot soiul de cunoscuti si mai ales de
necunoscuti ca sa isi dea cu parerea despre viata lui Jan si de ce s-a sinucis. Dar raspunsul e in fiecare
om: pacatul! Raul in care nu nastem! Si care doar prin Christos poate fi abandonat! Nu e nevoie de
talkshow-uri pentru asta! E nevoie doar de o clipa de sinceritate, care sa lumineze bezna din fiecare
om!

Partea XVI
Jan citise scrisoarea lasata de batran de zeci de ori. Batranul il incuraja sa vada dincolo de viata
aceasta plina de dezamagire, viata lui Dumnezeu. "...E greu sa crezi atunci cand nu stii. Nu te opri
niciodata la perceperea vietii prin simturile tale. Nu invata doar din experientele altora. Nu te limita la
cea ce cred unii ca stiu. Fii suficient de hotarat si cauta experienta care
vine de la Dumnezeu. Am umplut Terra cu carti despre propriu nostru esec, dar nu reusim sa credem si
sa pasim dincolo de toate acestea si sa vedem ca prin ascultarea de Dumnezeu ajungem la o reala
biruinta. Asupra fiintei noastre! Asupra esecului din noi...Dar uneori esecul pare atat de dulce...Pare un
membru al familiei, mai rautacios, mai stresant, dar e al nostru si noi ai lui. Cata nedreptate ne facem
noi insine! O omenire intreaga ne cheama inapoi cand vrem altceva. Ne va striga ca asa se traieste
dintotdeauna...De ce sa schimbam acum ceva? Dar ciudat este ca atunci cand facem rau nu ne pasa
de parerea cuiva. Dar cand vrem ceva bun ne intrebam mereu ce impact poate avea asupra altora. Ce
vom pierde, ne intrebam mereu fiindu-ne teama ca binele facut, decizia corecta pe care o luam, va
schimba modul nostru de viata, va schimba imaginea noastra din ochii altora. Si chiar daca imaginea e
gresita, ne place. Suntem ipocriti! Suntem altceva in interiorul nostru...Dumnezeu vrea sa schimbe acel
interior intunecat cu ceva luminos. Cu o imagine noua si adevarata. Ai sa il lasi ? Poti sa ai incredere in
Isus Christos atat de mult incat sa il lasi sa schimbe inima ta?... Doar Isus bate la usa inimii tale! Talharii
patrund fara sa ceara voie, fura ce e de pret si pleaca lasandu-te singur. Fiinta ta interioara ramane
goala si singura. Isus insa bate! Daca ii deschizi, va intra va cina cu tine si iti va fi pe veci prieten,
sfatuitor, frate. Nu vei mai fi singur. Chiar de vei fi parasit de toti oamenii, El nu te va lasa. Si chiar daca
nu iti va promite doar zile senine, El va fi in casa inimii tale. In mainile lui este odihna. Exista pace, cand
afara e razboi. Doar la El..."

43

Impaturi scrisoarea si o puse in seif. Valora pentru el mai mult decat banii. O puse deasupra
actelor de divort. Privi pentru o clipa hartiile galbui. Helen era libera. El era liber. Fusese si inainte liber.
Atat cat cineva poate fi liber pe planeta asta.
*****
Lidia era trista. Venea la servici, dar acolo nu mai era batranul Zvoba si nici Jan. Nu putea sa-l
uite. Citise in ziare de divortul lui. Era egoista: simtise o bucurie pe care ar fi vrut sa o inabuse. Dar
inima are puterea de a nu se supune ratiunii. Apoi timp de cateva zile aparu vizitandu-si amicul, pe
directorul spitalului. Se salutara rece de cateva ori. In dimineata aceasta dulce de aprilie, iarna parea
invinsa. Verdele inlocuia albul si cenusiul. Se simtea mai bine. Era un efect miraculos al vietii vegetale
care renastea. Ii trebuiau cateva semnaturi urgente pentru un transfer al unui bolnav din provincie la
spitalul lor care era dotat mult mai bine. Lua dosarul albastru si urca scara pana la etajul doi. Acolo era
biroul directorului. Secretara zambindu-i ii facu semne sa intre:
- E cu un prieten, dar mi-a spus ca pentru urgente e disponibil...
Lidia batu la usa. O voce vesela o pofti sa intre. In birou era directorul lor si...Jan.
- A! Lidia! Il cunosti pe marele nostru scriitor Jan Tomaso...zise directorul aratandu-l pe Jan.
- Da... spuse intimidata si suparata ca nu a stiu ca Jan era aici.
- Domnule Tomaso, frumoasa domnisoara de aici este Lidia Wals, cea mai desavarsita asistenta
pe care Tosen a vazut-o vreodata.
Lidia se imbujora usor. Era tot mai suparata si incerca sa se retraga.
- Nu! Doream ca sa il ajuti pe Jan. Acum trei luni a platit 500.000 de coroane pentru un transfer
de la spitalul nostru al unui pacient la o clinica elvetiana. In cateva zile micul pacientul va reveni in tara.
Doctorii din Elvetia m-au asigurat ca a raspuns bine la tratament. Noi insa il vom monitoriza la
intoarcere. Doresc ca tu sa te ocupi de aceasta. Impreuna cu doctorul Schneider. Si te rog sa il
informezi pe distinsul nostru oaspete permanent de starea micului Peter. De fapt cred ca il cunosti. A
fost intr-unul din saloanele de care raspunzi... Inca ceva, familia nu stie cine e cel ce a facut posibila
aceasta actiune profund umana...Deci incearca sa faci in asa fel incat totul sa ramana confidential...
Lidia inteleses tot. Datorita lui Peter fusese transferat si probabil salvat. Acum ii era ciudata pe ea
insusi. Si parca in inima ei ceva atat de dulce se reaprinse.
Jan se ridica sa plece.
- Multumesc mult! spuse Jan dand mana cu directorul.
- Hei! Vreau si eu sa castig ceva... Un autograf pe urmatoarea ta carte!
- S-a facut. Numai sa ma apuc sa mai scriu...Deocamdata cred ca trebuie sa ma ocup de
altele.
- Politica?...sopti misterios directorul.
Jan ii zambi:
- Cine stie?
Se intoarse brusc spre Lidia:
- Pot sa va invit la o ceasca de cafea?
Amuzat si mirat directorul zise:
- Da' chiar ca nu pierzi timpul!...
Timida ca o fetiscana Lidia raspunse afirmativ. De fapt ar fi vrut sa spuna ca nu. Pentru
ce? Ce schimba o cafea? Sau cateva minute de politeturi ? Nimic! Era inca suparata...Dar se
44

mintea pe sine insusi. Era suparata pe ea. Pentru ca era o visatoare. Pentru ca avea 32 de ani.
Pentru ca barbatii care au curtat-o ii indisplaceau. Stiau tot despre tot felul de ciudati, care se
defineau ca mari muzicieni si care erau in voga o zi, o luna poate, dupa care dispareau in
anonimat, dar nu reuseau sa spuna o strofa dintr-o poezie. Orice poezie... Sau sa o invite la un
concert de muzica simfonica. Ea ar fi fost in stare sa recite pagini intregi din cartile lui Jan. Dar
prietenii avuti pana acum nici macar nu stiau ca el exista. Iar acum idolul ei o invita la o cafea?
De fapt nu mai era idolul ei de cand o jignise...Sau mai era?
***
Poarta grea a manastirii se deschise cu un uruit trist. Automobilul lui Jan intra in
manastire, in dimineata inorata. Cand opri si iesi din masina privi constructia trista, cenusie...De
undeva se auzea un cor de voci feminine. Manastire Carmel era locul unde Anna dupa divortul
ei dureros de Jan intrase ca simpla calugarita. Se dedicase mult slujirii. Dar dorea ceva mai
mult. Sa il duca pe Christos si celor ce il cunosc putin sau deloc. Iar daca cuvintele erau putine,
ea neavand mintea de plina de teologie crestina, dar avand inima plina de dragoste si intelegere
fata de semenii ei mai putin norocosi, schimba incet, incet, sufletul unui sat din Bangladesh.
Prima data cand ajunsese acolo avea ca ideal pe Maica Teresa. Apoi a inteles ca idealul unui
crestin nu poate fi decat un singur Om: Isus Christos! Din dragostea Lui izvorase si dragostea
Maicii Teresa si dragostea ei.
E cea ce aflase acum de la maica stareta o batrana de vreo 70 de ani, care stea dreapta
inaintea lui Jan cu un aer usor sfidator.
-Si-a gasit liniste pe care dumneata, un om celebru i-ai refuzat-o. De atunci nu iti mai
apartine. Ea a devenit mireasa a lui Christos. Dar ma indoiesc ca intelegi ce inseamna asta. In
lumea voastra materiala nu mai e loc de iubire sau credinta... Iar pe Christos l-ati inlocuit cu
ateismul vostru sec!
Jan pleca capul. Era adevarat, dar se schimbase mult.
- Cred in Christos!...El mi-a schimbat viata ticaloasa si urata.
Batrana il privi cu un aer de neincredere:
- Cred ca ai fi in stare sa spui orice...Adresa sorei Anna nu iti va fi dezvaluita niciodata
de nimeni. Las-o asa! Nu mai poti da timpul inapoi. Sunt zece ani! E ciudat ca iti mai
pasa...Unde ai fost pana acum?
- In infernul acestei lumii...
Tacura si fiecare inteleses ca discutia s-a terminat. Jan saluta si iesi afara din incaperea
sobra, precum era stareta.Cand intra in automobil stia ca era un capitol inchis...Facuse odata o
greseala enorma...Dar poate ca acolo unde era Anna era mai de folos decat aici. Decat sa se
amageasca ca ceva s-ar putea din nou infiripa intre ei...Nu mai erau tineri. Iar drumurile lor se
separasera in mod total. Sau poate ca nu. Amandoi slujeau lui Christos. Si asta ii unea mai mult
decat orice. Mai mult decat orice in ultimii 10 ani.

45

Partea XVII
- Nu te-am invitat aici degeaba, Jan! Ai avut timp sa reflectezi suficient. Vreau azi sa te
inscrii in Partidul Popular, pentru ca in toamna sa participi la alegerile pentru Senat!
Batranul Stark se foia pe un fotoliu cu trabucul in mana. Era convins ca chiar daca Jan nu mai
era casatorit cu fiica sa va avea in cuvant de spus in continuare.
- Crede-ti ca as putea face treaba buna in Senat, in noua mea calitate de crestin? intreba
Jan facand pe naivul."Ce bate sta cmpii?" se ntreb Stark nedumerit. Ceilali din comitet nu
neleseser ce spusese Jan, de fapt. Se gandir c vrea sa mearg pe o nuan crestin a
campaniei. Excelent idee. Tradiional, conservatoare, simpl i eficient. Oamenii trebuiau s
ii readuc aminte de rdciniile cretine, de tradiiile Kronelandiei de dinainte de ocupaia
sovietic. Se vede ca Jan e scriitor! Are imaginatie bogat. Are aceea esen de om politic!
Comitetul era ncantat. O idee excelent la care nu se gandiser care trebuia i putea s aib
priz la public.
Presedintele partidului care era prezent pentru a da greutate acestei intalniri ii raspunse:
- Jan vd ca inelegi perfect cum se mic lucruriile. Sper sa nu ne dezamagesti.
rioara asta are nevoie de oameni capabili ca tine...
Jan se intreb dac ar fi srit de pe podul Malcovsky n iarna trecut i mai ales n iarna
sufletului su, ce s-ar fi ntmplat cu ara asta. Cci cimitirele erau pline cu oameni de
nenlocuit...Zmbi n sinea sa i spuse:
- n calitatea mea de cretin vei vedea ca nu voi dezamgi. Voi fi cu trup si suflet in lupta
aceasta! Socrul meu si alti cativa buni prieteni mi-au deschis ochii...De aceea sunt gata acum sa
acionez n acest spirit!...Indiferent unde va duce calea aceasta!
Comitetul nu sesiz nuana. Jan nu promisese c nu i va dezamgi pe ei, ci c nu va fi
un cretin care s dezamgeasc n propria lui credin. Scriitorul le pregtea o surpriz.
Preedintele partidului rse ncantat i i zise:
- Sper c nu imi citezi acum dintr-un manual de contiin sovietic?
- Nu! Sunt absolut sincer in ceea ce va spun! E vorba doar de propria mea contiin!
Jan semna adeziunea la Partidul Popular. Socrul su prea puin ncntat, plin de suspiciune ii
spuse:
- Sper sa nu faci vreo greseala! Tara asta are nevoie de tine si are nevoie de noi. In
special de noi! Noi suntem ceea ce are mai de pret ea. Noi suntem elita, crema. Ceilalti vin dupa
noi. Artistii, oamenii de cultura, intelectualii. i undeva in urma departe marea masa a
populatiei... Fara noi tara asta nu are directie. Fara cultura tara poate fi nestiutoare. E mai
important sa stii unde mergi, decat sa stii totul despre drumul pe care il parcurgi, nu crezi?
Era o amenintare. Johan Stark era tot ce era mai rau in lume. O combinatie demonica intre un
politician corupt, un rechin al finantelor, un om fara suflet si poate chiar un criminal fara scrupule.
Asta se vazu la scurt timp.
Doua zile mai tarziu o stire atragea atentia tarii. Helen si Alben proaspat casatoriti
fusesera impuscati intr-un hotel din Monte Carlo unde isi petreceau luna de miere. Alben murise
pe loc. Helen era ranita usor, dar in stare de soc. Probabil fusese un jaf destul de nereusit.
Politia insa nu dadea de urma agresorului. Care se comportase in camera de hotel ca un biet
amator, nereuind s o ucid i pe Helen si plecand doar portofelul lui Alben grabit i, aparent,
46

speriat, dar foarte profesionist in modul n care reuise s ii acopere urmele.

Stark fu informat la o ora despre tragedia intamplata. Nu paruse impresionat. Iar a doua zi,
dupa ce citi stirea in ziare se lasa pe spate tragand multumit din trabucul sau. "Uite cum destinul
e de partea mea! Sa mai zici ca nu sunt iubit de Forta aceea Vie de care scriu ilustrii mei
parapsihologi! E drept ca uneori trebuie sa ajuti un pic destinul, ca si el sa poata sa te ajute!"
Incepu sa rada zgomotos, cu un ras harait de la prea mult tutun si coniac.
Jan citi stirea cu o fata palida. Era ingrozitor ce se intamplase cu fosta sa sotie. Nu o iubea. Dar
simtea ca dincolo de sentimentele sale umane era altceva care prin care o iubea, ceva din
Dumnezeu. Isi propusese sa o viziteze pe Helen la spital cand se va intoarce in tara.
Lidia afla si ea de la colegele ei care erau la curent cu toate stiriile mondene. Spera sa-l vada pe
Jan si sa ii fie alaturi. Era atat de indragostita de el. Isi aducea aminte de prima cafea pe care o
bausera impreuna, dupa intalnirea din biroul directorului. Jan timid isi ceruse iertare. Ea
suparata ii reprosase ca el ca fin psiholog ar fi trebuit sa inteleaga mai bine sufletul unei femei.
El insa ii povesti ce traise. O pacalise! A fermecat-o cu o povestire de i se parea incredibila incat
se lasase seara parca intr-o clipa. Dar nu era asa...Bausera trei cafele si mancasera doua
prajituri fiecare. Parca era intalnirea a doi liceeni. Insa era atata de mult farmec, tristete, poezie
in tot ce spunea Jan. O conduse in automobilul sau pana acasa. Nu ar fi vrut sa vada ca statea
intr-o casa saraca...Dar Jan nu era deranjat. In unele clipe era parca atat de departe, intr-o alta
lume...
S-au intalnit din nou, la o cafea, a doua zi. Ea il tinea la curent cu progresele lui Peter, cel
putin acesta era pretextul....Apoi zilele au trecut si nici unul dintre ei nu isi puteau inchipui sa nu
se vada si sa nu bea o cafea. Cafeaua devenise simbolul afectiunii lor.
Jan ii povestise viata...Tot ce traise. Cum un batran cu o Carte a putut sa-i arate o alta lume, un
Om care iubise atat de mult omenirea incat se sacrificase pentru ea. Lidia nu stia ce sa creada.
Nu putea sa accepte ca Dumnezeu ar dori sa patrunda atat de mult in inima ei, in trairile ei, in
sentimentele ei. Ce Dumnezeu atat de mare s-ar ocupa cu o fiinta atat de mica si neinsemnata
ca ea? Poate ca Isus murise la Golgota...Nu era suficient? Nu era o dovada de imensa
dragoste? Lidia nu putea crede ca misiunea de dragoste a lui Dumnezeu continua. Nu se oprise
la Cruce, ci prin Sfantul Spirit dorea sa se contopeasca cu inima fiecarui om care crede in El! I
se parea exagerat de mult. Pentru Dumnezeu insa era ceea ce stia sa faca si sa fie. Adica
dragoste! Nu era mult...Era El insusi!
Scriitorul insa isi facu o regula de a merge la o biserica in fiecare duminica. Dorea sa
invete mai mult despre Dumnezeu si despre jertfa Fiului Sau. I se pare atat de fascinant, de
minunat, de coplesitor. Scrisese mult. Dar un roman in care un tata sa isi dea fiul sau preiubit la
moarte, pentru altii, pentru niste oamenii rai, nu i-ar fi trecut prin minte niciodata. Invatati cu
propria noastra rautate si cinism nu putem gandi ca asa ceva se poate...Legea talionului era
ceea ce credem si ne calauzise mereu. Si asta credeam ca e viata noastra.
Pastorul era binevoitor cu Jan. Si Jan il simpatiza pe pastor, dar in sinea lui ii lipsea
Zvoba. El traise si vorbisea altfel. Din inima, din incercarile vietii lui. Din aceea contopire a vietii
lui cu Cuvantul Viu. Cum ii povestise batranul de un razboinic viteaz al regelui David, care
luptandt cu filistenii la final mana sa a ramas lipita pe arma sa, se contopise de sabie. Pastorul
nu prea facea asa ceva. Multe din ce spunea erau la nivel mental si asta se simtea... Dar Jan
intelegea ca nu era vina pastorului, ci poate ca acest om nu traise si nu vazuse ce poate face
47

Dumnezeu...Cati crestini si-ar duce lupta intr-o carciuma? Cati ar participa ca Isus la ospaturi
unde se bea si se mananca, doar pentru al propovadui pe Christos? Cei mai multi isi duceau
lupta intre zidurile unei biserici si atat. Pana si Anna, fosta sa sotie, iesise din manastirea unde
primise alinare, pentru a duce alinarea din fiinta ei inimilor din satul acela pierdut in inima
Bangladeshului.
Zvoba fusese el insusi, nici mai mult nici mai putin. Si asa murise...Dar nu cum descriu
atatea povestiri crestine, mai mult sau mai putin adevarate, sfarsitul unor sfinti crestini, cu aceea
fericire pe chip...Zvoba murise cu o umbra de tristete. Ar fi vrut sa mai lupte pentru Jan, sa se
mai roage, sa-i mai vorbeasca...Era ultimul sau rod si asta i se parea o sarcina grea si minunata
in acelasi timp.
Jan devenise crestin. Mergea pe o Cale grea, presarata de spini. Dar era singura cale
dreapta. Era singura care ducea la Adevar! Zvoba nu putea sa schimbe o inima, dar Isus
putea...De aceea batranul nu ar fi trebuit sa se teama. Fusese singura slabiciune a batranului...

Partea XVIII
Jan astepta in biserica sa incepa slujba de dimineata. In drepta sa statea Lidia. Lidia nu
era sigura daca era locul ei aici. Nu iubea bisericile si pastorii fatarnici care le conduceau, dar nu
dorea sa il refuze pe Jan. Ar fi facut orice pentru el. Era atat de dedicat acestei credinte. "Fara
ea as fi acum cadavru in apa Tosenului...Si cu sufletul in iad!', ii spusese Jan intr-o zi. Lidia se
infiora. Ce gand groaznic!
In stanga sa erau trei locuri libere. Biserica nu era plina. Ceasul se misca greu catre ora
10. Inca mai intrau credinciosi, pasind in tacere catre bancile in care stateau de obicei. Jan
statea, de regula, la mijloc bisericii. Nici prea aproape, nici prea departe de altar. Incerca pentru
o clipa sa si-l inchipuie pe Zvoba pastor aici, predicand de la amvon. Zambi trist. Zvoba nu se
potrivea aici. Se potrivea in mijlocul framantarii din aceasta viata, nu in biserica linistita si
atipita... Era mai potrivit acolo, in mijlocul urletelor betivilor care se mai luau din cand in cand la
harta, dupa ce alcoolul le lua mintiile, rostind o rugaciune...Ciudat! Era intr-un loc unde aproape
nimeni nu il baga in seama, dar avand atatea comori de spus, mai mult decat vor avea poate toti
pastorii si preotii acestui oras de spus vreodata.
"Doar in smerenie se poate auzi glasul lui Isus! La picioarele sale. Daca exista crestini
care nu mai aud e pentru ca inima lor nu mai sta la picioarele lui Isus, iar dincolo de Cuvantul lui
Isus e doar vorba omului...sau mai bine-zis vorbaria umana. Cand in viata nu vei gasi raspuns la
problemele tale, iar cei ce ar trebui sa ajute nu mai pot sa o faca, nu dispera! Pune-te in
genunchi...Taci! Asculta! Asculta tacerea! Pentru ca dincolo de ea vei auzi!...Vei auzi la un
moment dat un susur dulce! Vei simti si vei trai raspunsul...Nu te baza pe oameni pentru
raspunsul la intrebarile vietii! Nici un om nu iti va da raspunsul adevarat, decat Isus! El a promis
ca prin Duhul Sfant ne va invata toate, ne va calauzi...Si nu doar ca turma, ci pe fiecare in parte.
Isus vorbeste fiecarei inimi smerite ce are ea nevoie sa auda, pentru a fi intarita si
binecuvantata!"
Cineva il intrerupse din meditatie.
- E liber, va rog?
48

Se intoarse si privi chipul celui ce il intreba daca e liber si ...incremeni!

- Tu aici! Credeam ca esti la Imperialul?
Loos si Jan se holbau unul la celalalt. Amandoi in acelasi timp pusesera aceasta
intrebare. Lidia se uita mirata la Loos, la femeia si la copilul de langa ei. Era Peter. Vioi. Cu
obrajii rosii...Loos se uita la Lidia si o recunoscu pe asistenta care avusese grija de fiul sau.
Pastorul se apropie de amvon si vru sa inceapa, cand doua hohote de ras sparsera tacerea de
mormant a bisericii. Persoanele prezente se uitara nedumerite spre cei doi barbati care radeau
si se imbratisau. Loos intelesese cine era binefacatorul sau. Era atat de clar, de evident, cum de
nu se gandise pana atunci? Cum nu era omul sa taca, ci mereu spunea ce gandeste indiferent
unde se afla striga catre pastorul nedumeri:
- El e un sfant! A dat 600.000 de coroane pentru fiul meu! Daca nu era el, Peter nu mai
era in viata. Fiule, imbratiseaza-l pe acest om de la Dumnezeu! Datorita lui esti sanatos!
Peter cu un glas subtirel spuse:
- Nu ai zis tati ca Isus m-a vindecat?
Loos incurcat vru sa spuna ceva. Dar Jan bland interveni:
- Loos, Peter are dreptate! Eu am scris un cec, cu banii pe care i-am primit ca sa fac
bine. O bogatie nedreapta. Caci nu era a mea, ci a lui Isus. El a facut totul!
Fara sa tina cont de pastor Loos incepu sa povesteasca in gura mare cum l-a salvat Isus. Dar
unii erau curiosi si nu il auzeau. Pastorul intelept ii dadu voie sa vina la microfon. Nu se auzeau
zilnic marturii despre cum Isus lucra. Si asta pentru ca oamenii nu doreau ca El sa lucreze, nu
se deschideau pentru lucrarea Sa!
Loos povesti cata ura si furie avusese impotriva lui Dumnezeu pe care il vedea
responsabil pentru nefericirea din viata lui. Il ura pe Zvoba, pentru ca isi "pierduse" prietenul de
pahar, pe Vonk...Il ura pe Vasili pentru rautatea lui, pe Jan care era un bogatas, care nu avea ce
cauta in carciuma ce era doar a lor, a muncitorilor...Si se ura mai mult decat orice pe sine. Era
un depravat, un alcoolic, fara bani si care isi distrugea familia. Se ura pentru ca stia ca era un
netrebnic, care nu merita iubirea nimanui...De fapt, singurul care nu il cunostea cu adevarat si
care inca il iubea enorm era Peter. Se ura pentru acea dragoste nemeritata... Dar intr-o zi in mod
ciudat Isus i-a schimbat viata... Nu a mai fost loc de ura...Christos a facut pace intre el si
Dumnezeu. A renuntat la alcool, a inceput sa se roage. Si-a cumparat o Biblie si a citit. A inteles
ca era o alta Carte...Nu era ce crezuse el ca e, o carte ciudata, perimata, pe care o mai credeau
doar persoanele de peste optzeci de ani...
S-a intors in tara si acum participa la studii biblice, fiind un "elev" silitor invatand nu
pentru a-si umple mintea, ci inima. Dorea sa stie totul despre Isus. Dorea sa inteleaga din
Scripturi de ce Dumnezeu putea atat de mult sa iubeasca. Si nu doar la un nivel "mondial", ci la
un nivel individual. Vazuse minuni! Fiul sau era o minune divina. Viata lui era o minune. Viata
sotiei sale era schimbata si era o minune. Iar azi il vazu pe Jan! Iar aceasta i se paruse cea mai
mare minune...Era fericit si coplesit!
Lidia era si ea coplesita. Poate ca Jan si Loos devenisera atat de apropiati printr-o
legatura aparte. Traiau in lumi atat de diferite si totusi erau legati de acelasi spirit. Ce il
determinase pe Jan sa plateasca o suma atat de mare pentru cineva necunoscut? Era adevarat
ca era Isus? Cine se sacrifica pentru altcineva necunoscut, daca nu iubeste, daca in inima sa nu
arde ceva ce schimba toate lucrurile, facandu-le noi si diferite!
49

Il asculta pe Loos cu stilul sau aprins, care ar fi incercat sa convinga si statuile daca se
putea de lucrarea lui Isus, cum marturisea despre minunile din viata lui. O lacrima i se strecura
tinerei fete printre gene! Era atat de frumos, daca ar fi adevarat. Sa stii ca in Universul acesta
inghetat este o Inima care arde pentru tine. Inca nu avea curajul sa creada si sa spere...Viata o
invatase ca tot ce pare minunat e doar o iluzie. Incepea dulce si se sfarsea amar! Caci viata era
potrivnica Vietii! Si totusi Jan credea...Credea Loos si familia sa...Crezuse si batranul acela
minunat, Zvoba, pacientul ei. Oameni diferiti, din medii diferite, care traiau in "sfere" diferite, dar
care erau uniti in iubirea lor fata de Dumnezeu si semenul lor...Era adevarat! Simtea ca este! Nu
era vorbaria goala a multor pastori si preoti imbuibati...Era adevarul trait de inimi sincere. Era
apa vie care se revarsa din inima celor care cred. Era Adevarul! Si ea intelesese si stia... Aceea
minunata Fiinta topea gheata din inima Lidiei...

Partea XIX
Helen il privi pe Jan cum intra in camera sa de spital cu un buchet de flori. Se enerva. Nu
dorea sa-l vada pe fostul sau sot. Dar era prea deprimata si obosita ca sa ii spuna ceva. Se mira
ca ii adusese frezii. Erau florile ei preferate. Poate ca o cunoscuse mai bine decat crezuse.
Poate ca Jan era un om mai bun si mai profund decat
stiuse ea. Nu mai conta... Ea era o tanara vaduva... Mark murise ucis de tatal ei. Era sigura ca
demonul ala batran il ucise. Iar ea primise doar un avertisment. Nimeni nu i se putea opune!
Crezuse ca l-a invins. Nu!
Isi aduse pentru o clipa aminte de ziua cand venise sa ii ceara aprobare ca sa divorteze.
O obtinuse prea usor, cu toate ca stia ca asta insemna sa loveasca in planurile batranului. Iar
acum platea. Simtea o durere cumplita in suflet. Tatal ei venise in trei saptamani doar o data.
Ranjise si ii spuse ca Mark fusese un ratat. Ca daca doreste, cand va iesi din spital va gasi
destui ratati de care sa se bucure, in cercul de parveniti in care se invartea...Isi aprinse trabucul
si ii afuma camera cu mirosul acela cumplit. Nici un doctor, nici o asistenta nu intra cat timp tatal
ei statuse in camera, amarandu-i sufletul si mai mult...Fiica lui era prea slabita ca sa ii strige tot
ce dorea, tot veninul pe care il adunase din copilarie,de atunci de cand tatal ei, ca ultimul
grajdar o batea de cate ori i se parea ca gresise cu ceva, cu o cravasa. Ii nimicise sufletul de
atunci. Sopti ceva...Batranul se apropie de ea ca sa o auda mai bine:
- Te urasc! Si sa-mi ajute Dumnezeu! Intr-o zi o sa te omor! Cu mana mea! Nu prin
intermediari cum ai facut tu...
Batranul ii privi fata schimonosita de ura si furie. Nu era un om sa se sperie! Dar de data
asta se infiora! Era sigur ca daca ar avea prilejul Helen l-ar fi ucis. Intinsese coarda prea mult.
Ranji din nou, dar nu atat de vesel ca atunci cand intrase. Pentru ce venise de fapt? Era un
prost...
- Javra nerecunoscatoare! ii spuse. Am facut toate pentru tine...Ca sa iti fie bine, nu sa
traiesti viata mea de sclav!...Muncind din greu pentru orice coroana amarata! Ce stii tu?
Fiica sa ii raspunse cu o inima inghetata de ura:
- Violenta e ultimul refugiu al incompetentei!...
- Da? Cine a spus asta? Faimosul tau ex-sot?
50

- Asimov...
-Suntem culti acum? Dupa ce toata viata nu ai lucrat o zi, nici macar in Belle Arte sau
cum le zice si pentru care am cheltuit o groaza de bani....Si am sa iti spun eu ce e violenta calea cea mai sigura sa obtii ce iti doresti! Calea in care nu trebuie sa te pierzi in negocieri si in
ipocrizie. Calea in care nu exista prefacatorie, ci numai adevar! Iar eu sunt cel care creez
adevarul! Intelegi, netrebnico!
Pleca acasa furios trantind usa dupa el
Jan ii zambea si o prinse de mana.
- Ma bucur sa te vad, Helen!
Ea era surprinsa. Niciodata nu-i spusese Jan ca se bucura ca o vede. Poate in luna lor
de miere cand isi inchipuira ca ar putea sa tina unul la altul. Dupa cateva saptamani casnicia lor
luase, de facto, sfarsit. Ea traise cu alti barbati, iar Jan si el...Se opri surprinsa.De fapt, Jan isi
inecase durerea in alcool si in cartiile sale. Jan ii fusese credincios. Stia asta...Dar realiza abia
acum.
Jan se aseza pe scaunul de langa ea. Ii intinse buchetul de flori.
- Ti-am adus frezii...Stiu ca iti plac...
Helen cu o voce inabusita ii spuse rautacioasa:
- Ai aflat de pe Internet ce flori imi plac?
Se astepta ca fostul ei sot sa rabufneasca asa cum facea intotdeauna cand il intepa cu
ceva.
Dar Jan ramase linistit.
- Nu, Helen! Am stiut mereu...
- Atunci poate ca ar fi trebuit sa imi fi adus! Acum buchetul acesta ar fi fost al doilea!
- Ai dreptate, Helen! Imi pare rau ca nu am fost un sot bun! Iarta-ma!
Helen cu ochii sai stinsi il privi atent pe Jan. Parea schimbat. Se intamplase ceva rau cu
el? Parea mai tacut, mai linistit si invatase sa isi ceara scuze. Unde era Jan? Cine era omul de
langa ea? Era mirata! Pentru o clipa dupa o luna de cosmar uita de necazul ei:
- Ai patit ceva, Jan? Jan te cheama, nu-i asa?
- Am patit! Am inceput sa invat sa traiesc, sa uit, sa iert, sa ma vad asa cum sunt si sa
iubesc. E ceea ce m-a invatat Isus!
- Cine? Isus? Ai innebunit! De ce nu te ajuta Buddha? El nu e la fel de valoros? Ai
devenit un nebun religios?
Helen era din nou deprimata. Alt om care isi pierdu-se mintile. Alt ticalos care viseaza la
cai verzi.
- Buddha nu e Fiul lui Dumnezeu si nu a murit pentru mine pe Cruce.Invataturile sale pot
fi interesante, dar nu mi-au miscat inima niciodata...
- Si ale lui Isus da?
- Intr-o seara am vrut sa ma sinucid. Eram certati, tatal tau ma dorea ca sclav al ambitiilor
sale, alcoolul era un drog de cateva ore tot mai ineficient. Ma chinuia un sentiment de inutilitate
Tot ce faceam era sortit distrugerii... Tot....Simteam ca nu mai pot! Aproape am facut pasul fatal.
Dar ceva m-a oprit si a dat sens vietii mele. Isus! Apoi am vazut minuni, cum Dumnezeu le
randuieste incet, incet, dar cu atentie pe toate... El imi schimba viata....Nu ca as fi devenit vreun
sfant pictat pe biserici cu o fata ciudata indreptata in sus...Ci vad ca El ma invata si ma
51

calauzeste in acest veac tulbure si rau...Uite ti-am adus un Nou Testament! Incepe daca doresti,
sa citesti de la Evanghelia scrisa de Ioan. Sunt cuvinte atat de dulci si inaltatoare. Isus mangaie
inimile zdrobite si aduce pace.
- Crezi ca si mie mi-ar aduce pace, daca as crede in El? intreba cu o voce trista Helen.
-Cred ca oricui! Aceasta a fost esenta lucrarii Sale. Sa ne lasam mangaiati, sa ne lasam
iubiti de El, sa fim mereu cu El si sa fim fericiti. Dar trebuie sa nu il tinem departe de noi prin
necredinta, rautate, mandrie, ura si toate lucrurile care ne fac Eul nostru rege in noi, iar fiinta
noastra sclava. De aceea traim mereu esecuri, chiar can suntem aplaudati si laudati.
- Vreau sa-l omor, Jan! Pe tatal meu! Vreau sa scap Pamantul de un monstru. El a
angajat criminalul! Va ucide pe oricine nu-i va face voia sa. Ai grija si tu, Jan. E o bestie! Daca il
vei refuza s-ar putea sa te "sinucida" cineva...E nebun! Iar politia nu va face nimic impotriva sa.
Toti se tem de el. Greseala mea a fost ca l-am iubit pe Mark...Nu te-am iubit pe tine! Si Mark a
platit cu viata greseala mea...
Izbucni intr-un plans amar. Jan ca sa o linisteasca o lua in brate. Si brusc, fara sa
inteleaga ce face, cu o voce plina de hotarare si putere rosti un verdict:
- Dumnezeu nu il va lasa pe cel rau sa isi duca la indeplinire planurile de nimicire. Bratul
CeluiPreainalt il va lovi pe vrajmasul sau in mijlocul bucuriei sale pacatoase!
Jan se opri mirat. Helen se opri si ea din plans:
- Ce ai spus?
- Cred ca am citat un dintr-un Psalm! facu Jan nedumerit.
- Parca erai un judecator care rosteste o sentinta!
Reusi sa zambeasca. Se mira de ea insasi. Se intamplau lucruri ciudate cu Jan. Poate
era adevarat ce ii spusese. Va citi din Testament. Jan era mereu, un maistru al suspansului. In
viata reala si in romanele sale.
-Si acum? intreba ea
- Peste o luna ma casatoresc!
- Din nou? Crezi ca e bine?
- Da, cred! Si sper sa imi faci cinstea sa participi la slujba in calitate de cea mai buna
prietena a mea.
Helen cu toate ca inca o durea si rana, dar mai ales sufletul, izbucni in ras:
- Doamne! Of! Unele lucruri nu se schimba nicidata...Inca nu ai putut sa iti faci nici un
prieten, daca ticaloasa de fosta nevasta iti e cea mai buna prietena?!
Rase cu lacrimi. Jan era atat de dulce, incat aproape ca era geloasa...Se linisti.
- Am totusi un prieten!...spuse Jan spasit.
Auzindu-l Helen izbucni in ras din nou. Veselia ei il molipsi si pe Jan. Radea si el. Helen
avea dreptate...Inca Dumnezeu trebuia sa mai lucreze si la spaima asta de a avea prieteni....
Probabil nu era ceva atat de bun!
- Daca mai stau mult de vorba cu tine vei reusi sa faci ce nu a reusit nenorocitul ala!
Intra intr-o stare de melancolie:
-Bietul Mark! De ce a platit greseala mea? De ce a lasat Dumnezeu sa se intample asta?
Era din nou suparata.
- Helen!... Nu stiu sa iti dau un raspuns! Citeste insa aceasta Carte! Iti va aduce
raspunsuri adevarate la tulburarile vietii...
52

-Crezi?
-Stiu! Si iti va aduce raspuns nu numai pentru nenorocirea asta! Ci raspunsuri la intreaga
ta viata! Citeste! Am sa mai vin aici! Chiar maine, daca imi vei permite!
- Sigur! Oricum nu ma viziteaza nimeni. Se pare ca nici eu nu mai am prieteni...

Partea XX Finalul
Cand intra in sala gigantica unde urma sa primeasca premiul de cel mai bun scriitor al
deceniului, la brat cu Lidia, toti se ridicara in picioare si aplaudare indelung. Teatrul Dramatic
vuia de aplauzele si uralele furtunoase.
Oameni din crema acestei tari: artisti, oameni de cultura, bancheri, oameni de afaceri,
politicieni il ovationau. Toti cei ce credeau ca reprezinta elita acestei tari baltice erau prezenti.
Televiziunile, posturile de radio si ziaristii se inghesuiau sa il aduca pe Jan pe primul plan pentru
media... Scriitorul ii privi trist. Cata desertaciune! Unde erau toti cand viata lui fusese atat de
chinuita incat nu isi mai dorea decat moartea? Unde erau cand in mijlocul unui pod, in miez de
iarna a simtit atata durere, incat toate aplauzele omenirii nu ar fi putut sa il aline? Pe cine
slaveau ei?... Pe ei insisi! Era un egoism crancen! Fiecare aplauda pentru a primi la randul sau
aplauze! Jan isi aduse aminte cum Isus vazuse necredinta formata tocmai in aceasta alergare
dupa slava care oamenii si-o dadeau unii altora.
Stransese cateva maini. Apoi se intalni cu batranul Stark. Aceasta cu o fata dura, de
cremene ii spuse:
- Esti Omul!... Omul providential....Ai ajuns atat de sus! Maine vom avea de lucru. Ca sa
ajungi si mai sus! Savureaza! Umple-te de bucuria acestei seri!
Jan ii scurta vorba:
- Singurul care ma umple de bucurie e Isus Christos! Cel ce a murit pe Cruce! Si pentru
mine , chiar si pentru un om rau ca tine! Nu e prea tarziu sa lasi raul din tine! Si sa il cauti pe
Isus sa te schimbe!
- Tampit religios, spuse furios Stark, printre dinti. Nenorocitule! Imi vorbesti de Christos
mie? Habar nu ai cine sunt eu!Sunt omul care face totul posibil...Nu am nevoie de Christosul
tau! Sunt mai mult decat a fost El vreo data, aici pe pamant!
Jan il privi trist:
- Esti doar cat ingaduie El sa fi!
Batranul Stark ridica din umeri si incerca sa vorbeasca mai calm:
- Dupa discursul tau iti vom anunta candidatura... Nu o fi obisnuit , dar va avea o eficienta
maxima!
- Abia astept! facu Jan ironic . Apoi il lasa. Se indrepta spre masa rezervata lui si sotiei
sale, Lidia. Erau fericiti. Dar Jan inca nu pe deplin. Stia ca aceasta era ultima zi cand mai era in
randul "elitelor". De maine va fi un proscris. De maine va fi Jan Tomaso. Doar atat. Si toti il vor
uita. Aceasta era insa calea.
La masa il astepta Loos si sotia acestuia. Jan si Lidia se asezara langa ei. Loos nu
apartinea acestei lumi magice si stralucitoare, care i se parea ciudata. Poate daca nu ar fi avut o
bogatie mai mare in suflet decat poate omul sa conceapa, ar fi invidiat si dorit acesta lume
53

pentru a deveni si lumea lui. Fusese invitat de Jan si se tot intreba daca facuse bine ca venise.
Dar nu l-ar fi putut refuza pe prietenul si fratele sau. Se minuna de aceea risipa in vreme de
criza. Exista criza, oare? In mod sigur nu pentru cei de aici. Doar pentru popor...
- Aceasta a fost lumea ta, Jan?
- Cred ca de fapt, nu a fost niciodata... Nu am putut sa iubesc toata aceasta spoiala. Si
cred ca omul obisnuit a simtit in cartile mele ca nu apartin acestei elite. Ca apartin mai degraba
lui...
- Oamenii acestia de aici traiesc pe alta planeta, Jan!
- Nu, Loos! Oamenii acestia nu traiesc! Nici aici, nici pe alta planeta. Si aurul, diamantele,
safirele, care ii acopera, nu fac altceva decat sa aduca stralucire unor trupuri si spirite, care sunt
pierite demult. Morminte varuite si impodobite care contin doar putreziciuni.
Loos zambi trist.
- Poate ar trebui sa iti anunti candidatura din partea Partidului Muncitoresc. Cred i-ai face
fericiti!
Ideile lor oarecum coincid cu ale tale...
- Crezi? Crezi ca dincolo de vorbele lor, care au ca tinta muncitorimea, sunt spirite
sincere? Nu mai cred in politicieni, Loos! Toti vor ca sa ajunga sus, pe umerii unui electorat
sincer si necajit, bombardandu-i cu promisiuni, pentru ca apoi cand si-au atins obiectivele, sa nu
mai existe poporul, ci doar ei. Isus a fost altfel. El era sus, dar a venit jos in chip de rob, pentru
a sluji tuturor. Iata singura politica pe care o cred si o doresc in viata mea. Cine crede ca e
crestin si intra in politica pe listele unui partid sau altul, ar trebui sa se intrebe daca chiar e
crestin. Iar daca constata ca e, sa se intrebe ce politica crede ca poate face! In aceasta lume
corupta nu poti face politica lui Christos daca esti inhamat la jugul partidelor politice! Altfel, daca
as fi crezut macar o clipa ca pot face ceva pentru oameni, probabil ca in noiembrie as fi devenit
senator. Dar nu ma amagesc singur! Sunt lucruri unde sper sa fac mai mult decat mincinosii de
politicieni. Si asta doresc sincerc: sa ma dedic celor pe care stiu sigur ca ii pot ajuta, nu sa imi
pierd timpul cu chestii utopico-politico-pseudocrestine, in care visez ca ajut un popor, dar nu sunt
in stare sa ajut un singur om. Exista Pilda Samariteanului milostiv! Acolo vedem preotii si levitii,
oameni implicati politico-religios in slujba poporului evreu. Si cand acestia il vad pe un om
zdrobit si suferind pe drumul lor, trec mai departe. Aceasta e politica reala, nu vorbaria de la TV.
Prefer sa fiu un samaritean, un proscris, decat un lider al poporului, si sa ajut un singur om,
decat sa ma amagesc ca ajut milioane...
Loos avea lacrimi in ochi. Fiind un om ce actiona tot timpul impulsiv se ridica de pe scaun
si il imbratisa pe Jan. Ziaristi si televiziuniile nu ratara ocazia sa speculeze asupra momentului!
Cine era acel om misterios?
- Iti multumesc, din nou, samariteanul meu milostiv, spuse Loos fericit si recunoscator.
Esti cel mai minunat om de pe Pamant!
- Multumeste-i lui Isus! El ne-a dat sansa sa ne intalnim...
Ceremonia incepuse. Se asezara pe scaunele lor ascultand. Mai multi vorbitori incepura
sa vorbeasca despre Jan si arta sa. Il periau, il laudat, il slaveau, iar cand terminau o luau de la
capat. Ovatiile, aplauzele nu mai conteneau. In final Jan Tomaso fu invitat sa primeasca
premiul, pe scena maretului Teatru. Jan urca calm treptele. Gazda serii il inmana din partea
Comitetului Asociatiei Scriitorilor. Era o cascada de blitzuri. Era momentul lui Jan! Dar nu
54

momentul la care se asteptau toti. Jan privi frumosul premiu: o carte de cristal deschisa.
Randuri negre parcurgeau cartea...Deasupra era asezata o pana de gasca poleita cu aur. Era
frumos.
- Multumesc! Multumesc ca in aceasta seara, din timpul dumneavoastra pretios ati rupt
cateva ore pentru a ma sarbatori.
Le zambi fermecator.
- Promit ca e ultima data! Asa ca nu trebuie sa va para rau ca ati venit. Va fi o seara de
neuitat!
Mai multe persoane rasera amuzate de "promisiune".
- M-am intrebat cand am aflat ca urma sa primesc acest premiu ce va voi spune...Cand
scriu imi e usor sa cred ca cititorul va accepta ideiile mele. Iar daca nu o va face, ghinionul lui.
Dar acum sunt aici, fiind privit de sute de ochi. Si poate de milioane care ma vad pe ecranul
televizoarelor.
- Romanele mele au fost create dintr-o experinta amara a vietii mele. Din durere... Multi
le-au cumparat indentificandu-se cu ea. Dar viata mea s-a schimbat. Dumnezeu a adus un suflu
nou... Da! Nu va uitati surprinsi pentru ca il pomenesc pe Dumnezeu... Natiunea noastra a fost
una crestina, una libera cu adevarat tocmai pentru ca era crestina. Priviti si la modelul care a
fost SUA timp de 240 de ani. La oamenii aceia bravi, neinfricati, care au avut curajul ca
impreuna cu Dumnezeu sa se opuna celei mai mari puteri de pe Pamant din acel timp: Anglia si
care in mod de neinteles au invins... Acei oameni care au creat o natiune mareata prin puterea
lui Dumnezeu! O natiune prospera si binecuvantata! Dar azi e o tara a crizelor si a falimentului
propriu, in timp ce presedintele ei declara fericit ca SUA nu mai e crestina. Obama a reusit! L-a
scos pe Dumnezeu din viata lor, lucru care il poate face mandru! Chiar daca toate celelalte se
prabusesc... Nu va intrebati daca coincidenta nu e prea mare? Scoateti-L pe Christos din viata
acestei natiuni si veti avea "libertatea"de a trai crize, recesiuni, dezastre faurite de om si de
natura!
Cei prezenti incepura sa se foiasca agitati pe scaunele lor. Venisera sa auda un discurs
religios? Tomaso era un om care incerca sa-i converteasca? Ei au venit ca sa fie laudati, dupa
ce atat timp l-au laudat ei pe scriitor...Trebuia sa li se spuna ca fara ei acel premiu nu ar fi putut
castigat, ca fara ei Tomaso ar fi fost un strungar sau asa ceva. Ca ei erau totul si el nimic. Ei
erau stapanii operei sale! Ei il creasera pe Jan! Era marioneta lor. Iar acum aceasta marioneta le
vorbea de Dumnezeu si de crestinism. Creatura lor se revoltase! Sforile se rupsesera!
Batranul Stark era tot mai furios! Golanul asta nenorocit isi batea joc de el. O privi pe
fiica-sa care era statea la alta masa. Parea linistita si cumva fermecata de discursul ciudat al lui
Jan. Netrebnica, gandi batranul furios. Trebuia sa fi scapat si de ea...Dar mai e si maine o zi...Sa
vada cum o trece de ziua de azi. Sa vada ce mai are nebunul asta de spus despre Dumnezeul
sau!
- Stiu ca doriti sa auziti de la mine multumiri! Multe multumiri! Dar singura multumire
adevarata o adresez lui Dumnezeu. Lui ii datorez totul, iar dumneavoastra restul!... spune Jan
ironic. Cand eram tanar am dorit sa imi iau o masina. Domnul Hener presedintele Grupului
financiar TAOS si care era atunci un functionar marunt m-a refuzat. 30.000 de coroane i s-au
parut mult. Dar sa nu credeti ca il blamez. Nu! Dimpotriva! M-a facut sa vad ca exista o lupta
cumplita in capitalism... Asa ca am inceput sa scriu! Si azi am in maini acest superb premiu. Azi
55

domnul Hener mi-ar da fara sa clipeasca 10 milioane de coroane! Deci, domnule Hener, va
multumesc! Ii multumesc si socrului meu, Johan Stark! Fara el probabil ca nu as fi reusit. Iar el
ar fi dat faliment, oricat de valoros ni se prezinta azi in afaceri! Romanul meu ne-a salvat pe
amandoi. A! In seara asta doreste sa imi prezinte candidatura pentru Senat din partea Partidului
sau. Cu nume popular! Popular pentru cei care manevreaza totul din umbra. Asa cum face el!...
Un urlet furios ca de taur se auzi in sala. Stark cu o fata rosie ca racul isi injura fostul ginere. Toti
ochii se indreptara spre batranul magnat care in picioare urla in sala ca un nebun amenintandu-l
pe Jan. Intelesese ca s-a sfarsit. Ca bani, faima, orice altceva nu mai aveau efect. Jan nu mai
putea fi cumparat cu nimic din lumea asta. Ii apartinea Dumnezeului sau si atat. Dura cateva
clipe pana cand duse mana la piept sufocat. O gheara rece i se infipse in inima. Cativa apropiati
il luara si il scoasera din sala, chemand o ambulanta. Fiica sa se uitase la el nepasatoare. Nu se
deranja sa afle ce patise tatal ei. Cateva clipe ceremonia se opri. Apoi continua. Ciudat era ca
intr-un fel toti doreau sa auda discursul acestui mare scriitor aflat la capat de cariera. O cariera
care incepuse neasteptat si se termina la fel. Maretia lui Jan nu mai era maretia unui mare
scriitor, ci o maretie a smereniei, a omului care crede si renunta pana si la el insusi. Era altceva
ce nimeni, nici o persoana din aceea sala nu intalnise niciodata.
- Tuturor va datorez ceva din acest premiu. Tuturor celor care m-ati vazut mereu ca o
afacere buna, dar niciodata ca om. Si de aceea doresc sa il impartasesc cu toti. Si acest lucru e
simplu! Poftiti!
Lua premiul si il arunca pe podeau de marmura din fata lui. Premiul se facu tandari, in
sute de bucati de cristal! Lumea era consternata! Nimeni nu scoase nici un sunet! Era o nebunie
ce nu se mai auzise!
- Sper sa ajunga pentru toti! Daca nu, va promit ca daca ma veti mai premia si peste
zece ani, am sa dau si din acel premiu tuturor celor care raman azi fara "recunostinta" mea de
cristal.
Loos zambea fericit. Undeva mai in spate la fel si Helen. Incepea sa inteleaga! Trebuise
sa treaca prin atat suferinta ca sa vada adevarul. Lidia era palida. Nu se asteptase...
Jan incheie ironic, zambind:
- Lume iti multumesc! Adio!
Cobora de pe scena, intr-o tacere de mormant. Isi lua sotia si iesi. In urma lui Jan si sotia
lui paseau...Helen se ridica si iesi cateva clipe mai tarziu. Jan si Lidia luara un taxi si disparura in
noapte.
A doua zi ziarele vuiau despre nebunia care fusese la ceremonie. Dar ziaristi nu-l mai
gasira pe Jan nicicum. Casa lui avea de o saptamana alt proprietar. Disparuse. O asaltara pe
Helen, dar nici ea nu stia unde se afla fostul ei sot. Nu stia nici Loos. Nici Jared care urmarise
ceremonia la TV. Rase impreuna cu Gabrielle copios, fericit ca Jan le spuse niste vorbe asa cum
trebuie arogantilor alora. Fusese cea mai frumoasa zi din viata lui.
Batranul Stark murise, insa, in aceea noapte in spital datorita unui infarct masiv. Nu mai
existase un maine! Nu mai existau planurile sale. Nu mai era nimic. Helen era usurata. Intr-un
fel. Isi adusese aminte ce spuse Jan cand era la spital si care sunase a profetie. Lua Biblia si
incepu sa citeasca...Ceva era cu aceasta Carte! "La inceput, Dumnezeu...". Surase trist..." La
sfarsit tot Dumnezeu!" murmura ea mangaind filele Bibliei...O lacrima se scurse pe obrazul ei
palid. Ofta! "Cat suntem de mici...sau de mari...Jan avea dreptate!..."
56

*****
Lumea uita repede. Dupa doua luni nimeni nu isi mai aducea aminte de Jan. Cu toate ca
impactul in societate fusese urias. Cei mai multi il considerau nebun. Dar toti ii admirau curajul. Dar
viata mergea inainte. Trista si seaca. Intr-o zi Loos primi o scrisoare din Nigeria. Jan era acolo! Era
misionar. Poate nu stia tot din Biblie! Dar cine stie tot din Biblie? Insa stia cum era inima Stapanului
sau. Si din ce primise daruia. Nu asta e esenta crestinismului? Sa daruiesti din ce ai primit?
Loos citi scrisoarea. Zambi si se adresa sotiei sale:
- Draga, tot imi spui ca ti-ar place un loc mai cald, mai insorit! Tosen e rece si umed! Nu vrei sa
ne mutam mai in sud?
- Da! Te-ai gandit la ceva? La Jutas?
- Nu! Chiar mai la sud! Sa zicem prin Nigeria!..

SFARSIT

57