Legile sensibilitii

La nivelul organismului uman, sensibilitatea este difereniat, nalt

specializat i distributiv pe modaliti n cadrul diverilor analizatori.
Analizatorii se sensibilizeaz, n urma condiiilor de adaptare, ntre anumite limite,
astfel:
a toate se prezint sub forma unor continuumuri, delimitate la extremiti
de pragul absolut superior intensitatea maxim a stimulului care
continu s mai determine o senzaie specific, dincolo de care, apar
senzaiile de durere i de pragul absolut inferior intensitatea minim a
stimulului necesar pentru a determina o senzaie abia contientizabil;
b n interiorul continuumului, ntre cele dou praguri absolute, fiecare
modalitate pune n eviden un anumit numr de trepte discriminabile,
separate de pragurile difereniale, adic acele ctimi ce trebuie adugate
la intensitatea iniial a stimulului pentru a determina o variaie (cretere
abia sesizabil n intensitatea senzaiei), n acest contxt se poate vorbi de
dou tipuri de sensibilitate: absolut i difrenial,
dinamica i funcionarea tuturor formelor modale de sensibilitate, se subordoneaz aciunii a trei categorii de legi:
psihofizice, psihofiziologice i socioculturale