ASIA ESTICA INSULARA

JAPONIA
Tara insulara cu o suprafata de aproape 372.000 km, Japonia este situata in partea de
est a ASIEI, intre Marea Japoniei si Oceanul Pacific. Lungumea tarmului, ce ajunge la
27.000 km, apropierea de partea continentala a a ASIEI (180-200 km), interferenta
dintre curentii calzi si reci, convengerta cailor maritime, a oferit Japoniei o pozitie
geografica cu o mare potentialitate, valorificata din plin in dezvoltarea economica.
Cadrul natural
Japonia este alcatuita dintr-o serie de insule, din care mai importante sunt:
Honshu (Hondo), Hokkaido (Yezo), Shikoku, Kyushu, Ryukyu. Insulele au in cea mai
mare parte un relief muntos si colinar (peste 85%), destul de tanar. Se deosebesc
regiuni de cutari tertiare, formand geanticlinale, si masive ceva mai vechi, ingropate.
Miscarile tertiare cuaternare au conturat relieful major al acestei parti insulare. In
acelasi timp ele au scufundat sau ridicat o serie de compartimente ale reliefului. Unele
din ariile coborate au functionat ca zone de sedimentare, in care s-au depus nisipuri,
gresii, marne, argile etc.; pe ele s-a grefat ulterior un relief de campii si dealuri.
Dislocatiile longitudinale si transversale au usurat declasarea vulcanismului in
cea mai mare parte in lungul unor linii, existand un vulcanism mai vechi, dar si
vulcanism actual. Seismicitatea pronuntata este inca un caracter al evolutiei
geosinclinalului actual, la care se ataseaza intr-un fel arhipelagul japonez.
Intr-un profil morfologic de ansamblu, se evidentiaza urmatoarele trepte ale
reliefului: regiuni muntoase, cu altitudini ce depasesc 3000 m, regiuni deluroase si
montane, cu altitudini cuprinse intre 500-3000 m, campii litorale si interioare,
piemontane, fluviatile, cu suprafete mlastinoase. Foarte frecvent apare relieful
vulcanic, inclusiv cel recent, datorita intensei activitati tectonice.
Din punct de vedere climatic, pe teritoriul arhipelagului japonez se deosebesc
doua tipuri principale:in nord, climatul temperat-musonic, cu ierni aspre, iar in sud,
climatul subecuatorial-umed, cu caracter musonic. Temperaturile anuale variaza intre
7in Hokkaido si 22 in Ryukyu, mediile in iulie trecand de 20 C (28 in Ryukyu).
Cantitatea precipitatiilor in luna cea mai umeda a anului depaseste 300 mm, mediile
anuale variind intre 800mm in nord si peste 2200mm in arhipelagurile sudice.
Raurile se alimenteaza predominant din ploi si zapada, cele mai mari fiind
Shinano,Tone, Ishikari. Lacurile sunt vucanice(Tasawa, Towada, Akan etc.), tectonice
(Biwa), de baraj vulcanic (Chazenji); pe litoral sunt lagune si limane (Saroma, Shinji,
Hamaha).
1

Vegetatia se incadreaza in Subregiunea floristica Chino-Japoneza.

Caracteristicile sunt padurile temperate umede si cele umede subtropicale. Cele
temperate sunt reprezentate prin paduri de conifere, de foioase etc., iar cele
subtropicale prin magnolii, bambusi, liane, etc.
Solurile apartin grupelor subtropicale si celei temperate. Din categoria solurilor
subtropicale, cele rosii si galbene sunt tipice . au acumulare de argila in orizontul B,
cantitatea de humus variind intre 7-8%(Ichire Kanno, 1960).
Fauna apartine subregiunilor Euro-Siberiana si Chino-Manciuriana(ursul japonez,
maimuta japoneza, cocosul japonez ). Diversitatea si unicitatea peisajului
arhipeleagului japonez a determinat considerarea a numeroase regiuni drept percuri
nationale.
Desfasurarea mare in latitudine, complexitatea reliefului, in general,
vulcanismul si seismicitatea, in special,la care se adauga structura hidroclimatica si
biodogeografica, au conturat mai multe unitati fizico-geografice.
a) Peisajul tarmurilor si insulelor pacifice, intens modificat de activitatea
complexa antropica. Se detaseaza printr-o structura ce se modifica
permanent si activ sub influente complexe. Transformarile sunt conditionate
in principal de clima umeda cu caracter musonic, de actiunea valurilor si cel
putin in aceeasi masura de actiunea antropica.
Pana la paralela orasului Tokyo tarmul este putin crestat, jos, cu inguste campii
litorale, putine golfuri si insotit de un numar redus de insule (Rishiri, Rebun).
Rareori apar lagune (laguna Motoro, iar dintre golfuri mai importante sunt
Abashiri, Uchiura golf vulcanic Ishikari. Complexitatea tarmului creste la
sud de Tokyo. Aici se asociaza tarmul jos, lagunar, mlastinos, lacustru, cu
inguste portiuni de faleza cu promontorii, ce inainteaza destul de mult in ocean.
Exista spre interiorul arhipelagului, intre insula Shikoku si Honshu, sectoare de
tarm modificate radical prin activitatea omului. Dealtfel tarmul estic
inregistreaza transformari (portuare, turistice etc.) pe aproape jumatate din
lungimea sa. In apropierea liniei tarmului se gasesc insule, unele situate pe
praguri submarine (Oshima, Toshima, Augashima).
Un element de definire a peisajului, vegetatia, desi modificata substantial,
reflecta in principal diferentierile climatice, astfel: predominarea asociatiilor
temperat-oceanice spre nord si acele subtropicale umede spre sud. Apele care
ajung la ocean sunt dintre cele mai mari, unele formandusi la varsarea deltei, in
cvea mai mare parte indiguite, amenajate. Un fapt aparte il prezinta arhipelagul
Ryukyu si anume prin constructiile coraligene care insotesc unele insule.
b) Peisajul tarmurilor si insulelor dinspre Marea Japonie. Spre deosebire de
cel estic, acesta prezinta o mai mare uniformitate pe toata intinderea in ceea
ce priveste unele elemente ale structurii sale. Este putin festonat, exceptie
facand-o insula Kyushu. Apare pe alocuri insotit de insule (Sado, Oki),
2

peninsule (Mokita, Tsugaru, Noto), colinare sau cu munti de altitudine

mijlocie. Pe toata desfasurarea sa tarmul este asociat cu o ingusta campie
litorala. Rareori aceasta se termina la Marea Japoniei cu lagune. Influentele
continentale in peisaj se fac mai mult simtite. Reteaua de ape este mai putin
numeroasa comparativ cu cea din est.
c) Peisajul campiilor litorale. Se impune printr-o serie de trasaturi distincte
care il deosebesc net de celelalte tipuri. Este specific celei mai joase trepte de
relief, dezvoltandu-se sub actiunea combinata a doi factori: cel natural
hidroclimatic si cel antropic. In general, campiile fiie ca este vorba de campii
fluviatile, mairne etc. se intalnesc in regiunile de golf care prin adapostul
oferit constituie locuri prielnice dezvoltarii asezarilor si indeosebi a celor
portuare.
In nord, pe latura estica si sudica a insulei Hokkaido, se gasesc: campia Kushiro
de forma triunghiulara cu mlastini si lacuri (Toro, Furen); campia Tokachi,
dezvoltata si in lungul raului cu acelasi nume, o campie fluvio-marina presarata
cu martori de eroziune; campia Ishikari, lacustro-mlastinoase, joase cu altitudini
sub 200 m. In insula Honshu se intalnesc :campia Tsugaru, campia Niigata,
campia Sendai, campia Kanto etc.
d) peisajul regiunilor colinare si montane predominant vulcanice din zona
temperata. Se intalneste in general pe axa orografica centrala care strabate
arhipelagul de la nord spre sud. In insula Hokkaido, altitidinile care depasesc
2000m (cosul vulcanic Daisetsu 2290m) se gasesc in partea mediana. Din
acest ax diverg o serie de culmi: Kitami, Yubari, Hidaka. Periferia regiunii
centrale este marcat de munti mai josicu inaltimi de 1500m. Mai coborata si
concentrica celei anterioare apare treapta colinara. In buna parte aceste trepte
ale reliefului sunt dezvoltate pe structura vulcanica. Unele inaltimi sunt
conuri vulcanice, platouri vulcanice, inscrise pe liniile de dislocatie Chisima
si Nasu.
In conditiile climei temperate influente musonice, cu ierni aspre se dezvolta si se
etajeaza padurile de conifere si foioase. In culmea Tokachi apar asociati de
tundra montana. Solurile podzolice, dernopodzolurile, solurile brune de padure
teperata subliniaza si mai mult caracterul temperat al peisajului.
Acelasi tip de peisaj se intalneste si in jumatatea nordica a insulei Honshu, cu
interferente subtropicale spre sectorul central. Relieful montan si colinar, ale
carui altitudini trec de 2000m impun o etajare morfoclimatica si biogeografica.
Liniile majore orografice au o dispunere nord-sud.
e) Peisajul regiunilor colinare si montane in zona tropicala. Este impus de
clima subtropicala umeda cu influenta musonica; ea se caracterizeaza printrun anotimp ploios vara si altul uscat iarna. In luna cea mai ploioasa cad intre
200-300mm precipitati. Amplitudinea termica anuala nu depaseste 2 C. O
3

influenta deosebita asupra nuantei climei intregului arhipelag au curentii

oceanici Kuro Shiwo, si Oya Shiwo. In condiriile climei amintite se dezvolta
padurile semperviriscente si tufisurile subtropicale cu magnoli, chiparosi,
bambusi, liane. Elementele subtropicale tipice pot fi intalnite dincolo de
1000m altitudine. Ca tipuri genetice de soluri proprii conditiilor amintite se
gasesc crasnoziomurile, jeltoziomurile, iar ca animale, maimute, hermina, urs
negru.
Altitudinile ce trec de 3000m si dispunerea liniilor mari orografice ce diversifica
peisajul se inscriu pe o axa cu directia nord-sud. Formele de relief care intra in
peisajul o anumita structura sunt conurile vulcanice si podisurile vulcanice.
Culmile muntoase principale sunt: Hida, Kiso, akaishi, Kanto.
Apele , desi scurte, sunt intr-un numar mare. Si-au creat in profilul longitudinal
numeroase praguri si cascade. Sunt rauri tinere. Prezinta cresteri de nivel si debit
indeosebi var. Multe din ele isi au izvoarele in lacurile din munti. Unele si-au
axat vaile partial sau in totalitate (insula Shikoku) pe linii de dislocatie (raul
Yoshino).
f) Peisajul depresiunilor interioare, inclusiv al depresiunilor lacustre.
Arhipelagul japonez se distinge printr-o intensa neotectonica, cu accentuate
compartimentari pe verticale ale reliefului. In regiunile coborate au luat
nastere depresiuni. Unele din ele formeaza adevarate campii in culoar, iar
altele cantoneaza lacuri izolate sau asociate. Ele sunt in buna parte drenate.
Izolarea lor, conditiile topoclimatice locale si interventia antropica intensa leau impus peisaje aparte comparativ cu cele inconjuratoare.
Depresiunile interioare, mai numeroase si tipice in insula Honshu, sunt
cantonate in cea mai mare parte in grabenul principal. Mai importante sunt: Nara,
Matsumoto, cele drenate de vaile Fuoza si Kamanasa etc..
Multe din depresiunile interioare, exclusiv cele lacustre, reprezinta patrunderi
tentaculare ale campiilor marginale litorale. E le constituie regiuni unde se practica o
intensa agricultura, cultivandu-se atat plante temperate cat si tropicale.