Romnii inchii la Tiraspol sunt ostatici ai Federaiei Ruse

Susinem initiaiva ziarului ZIUA, de readucere n atenia opiniei publice din Romnia i din strintate a cazului
scandalos al romnilor nchii, de 11 ani, deja, la Tiraspol. Considerm necesar, n plus faa de alte opinii
exprimate pn n prezent s subliniem i s argumentm, mai jos, printr-un scurt excurs istoric, un punct de
vedere ce exprim convingerea c demersul sau aciunea care ar trebui s aib ca finalitate eliberarea celor trei
romni rmai n pucrie dup eliberarea lui Ilie Ilacu trebuie s aib ca referina Rusia, nu aa zisele autoriti
de la Tiraspol. n primul rnd este important precizarea c toi cei care conduc Transnistria, cei care i-au
condamnat la captivitate pe cei civa romni cunoscui (n trecut) drept membri ai grupului Ilacu, sunt ceteni
ai Federaiei Ruse, etnici rui, stabilii n Transnistria dup 1990. Att Smirnov ct i nevasta, fiul (ef peste
Vmi), seful serviciului de informaii, Antiufeev (urmrit pentru crime de rzboi n rile Baltice) ct i ntreaga
clic conductoare a regimului provin din coluri ndeprtate ale Uniunii Sovietice, (unii sunt sosii tocmai din
Siberia). Sarcina lor era i a rmas pstrarea drapelului rus deasupra garnizoanei Transnistia (dealtfel Smirnov
i muli dintre cei mai apropiai colaboratori sunt ofieri activi ai Armatei Ruse).
Aciunea opiniei publice i a societii civile ar trebui s inteasc Moscova
Aadar rezult c presiunea internaional i eventualele aciuni juridice ar trebui ndreptate, n opinia noastr,
ctre Federaia Rus. Meninerea n pucria din Tiraspol a romnilor are un rol simbolic reprezentnd o form
de umilire i batjocorire a tuturor romnilor, pe de o parte, dar este i o modalitate de meninere a unui
instrument de antaj. Viaa lor contra garantrii independenei Transnistriei. Decizia este politic i evident, nu
are nimic de-a face cu minuscula entitate secesionist de la Tiraspol nerecunoscut de nimeni ci cu Moscova, cu
politica Kremlinului. Dealtfel acest lucru a ieit n eviden izbitor cu ocazia eliberrii lui Ilie Ilacu, slobozit, cu
nelesuri strvezii, n preajma nscunrilor preedinilor Putin, Voronin i Iliescu n noile lor posturi.
Este greu de neles i rmne n cel mai bun caz - o tem misterioas, de ce Ilie Ilacu, imediat dup eliberare,
a trecut la atacuri dure la adresa micrii politice din care a fcut parte n momentul arestrii, n 1992, dei, de
atunci i pn n prezent, respectiva organizaie s-a dovedit singura formaiune politic (PPCD) ce a promovat
constant, n pofida represiunilor de tot felul, o linie romneasc, democratic i pro-european, ba chiar, mai nou
pro-NATO.
Dei, iniial, Ilacu a susinut c nu va avea odihn i nu va prsi Moldova pn cnd fotii camarazi nu vor fi
eliberai i ei, dup scurt vreme s-a rzgndit i i-a vzut de ale lui.
Este evident c Rusia nu va ceda uor n faa opiniei publice, n msura n care se va reui de ctre societatea
civil din Romnia, crearea unui curent semnificativ, ns cu certitudine, evenimentele din ultima perioad au
dovedit-o, Rusia nu mai este singurul juctor important n Molodva i mprejurimi. Presiunea american i
occidental n general au determinat eecul debutului campaniei electorale a lui Putin, care ne amintim, urma s
aterizeze n data de 24 noiembrie 2003 la Chiinu pentru a fora semnarea Memorandumului Kozac ce ar fi
consfinit, la reuniunea de la Maastricht din 1-2 Decembrie 2003, anexarea Moldovei de ctre Transnitria,
respectiv de ctre Rusia. Este cel mai important fapt de politic petrecut n preajma granielor romneti n
ultimul deceniu care caracterizeaz circumstanele perspectivei politice n aceast zon. Putin a fost umilit i
jocul rusesc a fost de-jucat ntr-o manier fr precedent n ntreag carier, de succes din pcate, pn acum, a
primului kaghebist al Rusiei. Pe scurt credem c un efort concertat al societii romneti este posibil s aib
finalitate de aceast dat, tocmai datorit interseciei unor noi cmpuri de for n zona istmului ponto-baltic.
Eliberarea romnilor din beciul rusesc de la Tiraspol ar trebui s fie simbolul noii Romnii, o Romniei demn,
partener real a comunitii statelor civilizate ale lumii. Nu exist nici o ar, n lumea ctre care ne ndreptm,
care s admit ncarcerarea pe nedrept a unor ceteni ai si de ctre reprezentanii unei organizaii teroriste, cum
este echipa moscovit de la Tiraspol.
Dumnezeu s ne ierte pentru netrebnicia noastr i s dea trie i speran basarabenilor mrturisitori ai Crezului
romnesc ce se jerfesc n temni rus!
Semnatar, n numele IntelMedia, George Roncea

Istoricul problemei Transnistriei.

Dup Declaratiile de suveranitate a RSSM din iunie 1990 si de independenta a Republicii Moldova (27 August
1991) care au creat fundamentul juridic pentru edificarea noului stat national, in cadrul frontierelor fostei RSSM,
reactiunea anti-moldoveneasca si-a gasit expresia structurata institutional in Declaratia privind proclamarea
independentei RMN, din septembrie 1990, si referendumul in favoarea pastrarii URSS, care au condus la
instaurarea de facto a existentei asa-zisei "statalitati transnistrene".
Proclamandu-si, in iunie 1990, Declaratia de suveranitate, si in August 1991, Declaratia de independenta,
Republica Moldova si-a declarat suveranitatea in cadrul URSS, ceea ce coincidea pentru moment cu reflexul
centrifug al majoritatii republicilor unionale impotriva Centrului unional. Eforturile conjugate de democratizare
i de afirmare a intereselor nationale, au determinat, la 17 martie 1991, refuzul oficial al Sovietul Suprem al
RSSM de participare la referendumul unional, initiat de Moscova, asupra mentinerii Uniunii Sovietice.
Aceasta decizie, insa, nu a fost respectata in raioanele estice si de sud, in care, sub protectia trupelor aeropurtate
ale armatei a 14-a, structurile administratiei locale si de partid au trasat o limita interioara pe teritoriul Moldovei,
creand enclavele Transnistriei si Gagauziei. Transnistrenii devin model si pentru gagauzii din Comrat care
declanseaza simultan o miscare separatista, amenintand Chisinaul cu posibilitatea jonctiunii celor doua zone
rebele de la est si de la sud
Tiraspolul "capitala" regiunii separatiste, va deveni cheia regiunii iar partea cea mai dogmatica a miscarii
bolsevice ruse se va reface aici. Din 1991 pana in prezent s-au schimbat multe dintre datele politice sociale si
economice ale Moldovei, dar esenta problemei geopolitice nu s-a schimbat.
Transnistria n sistemul geopolitic regional
Problema Transnistriei este o problema fundamentala a securitatii Rusiei, definit explicit printr-o rezoluie a de
Dumei de Stat a Rusiei. Nistrul este linia strategica care desparte cele doua mari spatii geopolitice, spatiul slav
de restul lumii europene. In urma cu peste jumatate de mileniu aceasta frontiera naturala era reglementata de
Principatul Moldovei care se intindea de la munti pana la tarmul marii. Tighina si Hotin erau principalele vaduri
de trecere ale Nistrului, iar Chilia si Cetatea Alba controlau intreg accesul la gurile Dunarii. Controlul Nistrului
definea calitatea de mare putere zonala si a devenit obiectiv prioritar al tuturor imperiilor succedate n perimetrul
istmului ponto baltic. Pentru Imperiul Otoman, dupa ce il va smulge Moldovei, Nistrul va marca limita de
expansiune nord estica pentru aproape 400 de ani. Odata cu scaderea puterii otomane frontiera se muta pe Prut.
Prin aparitia Romaniei Mari frontiera revine pe Nistru. Imperiul Sovietic readuce frontiera pe Prut.
Chiar daca frontiera politica intre rusi si restul lumii a oscilat intre Prut si Nistru, frontiera strategica a ramas pe
Nistru. Aceeasi linie de fortificatii creata de turci a fost utilizata atat de Imperiul Rus cat si de cel Sovietic.
Desprinderea Ucrainei si pierderea Odessei, a Azerbaidjeanului, luat de Turcia si apoi incercarea de smulgere a
Moldovei din mainile Rusiei au fost noile provocri adresate strategilor Rusiei pentru care limita slava este
conceputa spre inainte, spre Adriatica, iar nu inapoi, spre Moscova. Acum, mai mult ca niciodata, pentru Rusia
pastrarea Tiraspolului poarta o semnificatie strategica covarsitoare, ramanand singurul cap de pod catre Europa
sud-estica.
Stabilindu-si o strategie de "aparare a independentei castigate in luptele din 1992", autoritatile tiraspolene au
intreprins actiuni foarte serioase in vederea instruirii si inchegarii unei armate puternice, stabilite pe suporturile
vizibile si mai putin vizibile ale fostei Armate a 14-a. Liderii secesionisti au constituit cu sprijinul militar rusesc
o armata impresionanta, dotata cu tehnica militara moderna, formata din tancuri, instalatii de rachete, trupe de
geniu si chiar aviatie de lupta, utilizand potentialul industrial al uzinelor din regiune pentru a-si mari arsenalul.
Conducerea Rusiei a sprijinit supravietuirea regimului de la Tiraspol prin ajutoare nerambursabile considerabile,
precum si printr-un paienjenis abil de conditii, declaratii si memorandumuri, mediate de reprezentanti ai
Kremlinului. Conflictul regional intretinut de Rusia in Moldova a fost un laborator de experimentare a politicilor
de manipulare sau chiar de modificare a strategiilor de evolutie independenta a noilor state nationale, aparute in
urma prabusirii URSS. Utilizand forta Rusia a incercat sa aplice tehnicile acestui conflict in Georgia, Estonia si
Crimea si alte regiuni ale CSI-ului. Realizarea practica a intereselor rusesti s-a dovedit a fi foarte diferita in
fiecare caz in parte, variind in functie de textura etnica, de presiunile externe sau de proportiile acestor tari,
succesoare ale Uniunii Sovietice. In Transnistria, obiectivul major urmarit de Rusia a fost, de fapt, retinerea
Republicii Moldova sub tutela politica a fostului centru decizional post-sovietic, utilizand regiunea nistreana ca
pe un fitil amorsat, care poate fi oricand reaprins.

Miza militara si strategica

Unul dintre motivele pentru care Rusia si-a afirmat cu atata tarie controlul asupra acestei zone il constituie faptul
ca in aceasta regiune se afla cel mai important complex militar-industrial de pe teritoriul Basarabiei. Practic,
restul Moldovei nu dispune de o baza industriala comparabila. In zona se afla o uzina de producere a
componentelor armamentelor nucleare, un centru de anvergura pentru controlul comunicatiilor. Nu trebuie
neglijata nici locatia Armatei a 14 a, care chiar daca este mult diminuata, dispune de o logistica impresionanta.
Este formata dintr-o divizie de infanterie motorizata, incartiruita la Tiraspol, doua regimente de artilerie, un
regiment de tancuri, un regiment antitanc, doua regimente de genisti si pontonieri, un regiment de rachete si o
escadrila de elicoptere.
Armata a 14 a este proiectata ca un esalon de interventie rapida, avand rolul de a aplica prima lovitura
Occidentului. Schema ei de organizare permite ca in timp scurt sa cuprinda un numar mult mai mare de efective
decat are acum (nimeni nu a avut de fapt posibilitatea sa verifice cati militari rusi sunt de fapt in Transnistria). O
alta problema o constituie pensionarii Armatei Rosii. Majoritatea se afla in acest teritoriu, dar ei sunt raspanditi
pe tot cuprinsul republicii Moldova. Dupa unele aprecieri numarul acestora s-ar ridica la aproape 400.000.
Prezenta fostelor cadre militare si ale KGB, raportata la mia de locuitori este de cinci ori mai mare la Tiraspol
fata de media pe republica. Ei sunt si principala osatura a mafiilor si brigazilor paramilitare care isi fac de cap pe
tot teritoriul Moldovei.
Rusia a mentinut o tensiune constanta in zona de demarcatie a Nistrului prin livrarile deschise de tehnica
militara, arme si munitii regimului secesionist, participarea directa a Armatei a 14-a de partea rebeliunii
tiraspolene, trimiterea de mercenari si "voluntari"- cazaci.
In plus, pe langa factorul militar, Rusia a depus actiuni metodice in vederea vasalizarii economice a Republici
Moldova, a extinderii dependentei energetice prin manipularea preturilor la carburanti si gaze, achizitionarea in
contul datoriilor pentru energie a celor mai prospere intreprinderi din Transnistria si Moldova, manipularea
accizelor si tarifelor vamale pentru a limita exporturile Republicii Moldova in Rusia.
"Solutia" federalizarii Moldovei
Rusia a prezentat, in cursul anului 2000, prin "Nezavisimaia Gazeta", un plan de federalizare a Moldovei ca
solutie pentru conflictul transnistrean. In realitate planul era un mijloc de presiune si reprezentand nimic altceva
decat amenintarea cu procesul de iugoslavizare, in cazul in care Basarabia s-ar indrepta in mod real catre
sistemul valorilor de tip occidental.
Fara sa explice mai mult, expunerea KGB din "Nezavisimaia Gazeta" punea punctul pe i: "Moldova, in pofida
dimensiunilor sale mici si a posibilitatilor corespunzatoare, devine pentru Rusia unul din punctele cheie in CSI."
Fara indoiala ca rusii stiu la ce se refera si vor cauta sa nu piarda cheia din mana cu nici un chip.
Doctrina de Securitate a Rusiei arata ca Federatia Rusa examineaza cu ingrijorare concentrarea la flancul sudic al
C.S.I. a unor state care sunt pe cale de a deveni baze NATO, si ar putea detine in viitor arme de distrugere in
masa. Moscova nu va permite cu nici un pret dezintegrarea Federatiei Ruse si va continua procesul de revenire,
pe diferite cai, la vechile frontiere ale U.R.S.S.
Moldova, aflata in flancul sudic si considerata zona tampon deopotriva de NATO si de Rusia se va afla vrand
nevrand comprimata intre doua puternice campuri de forta, cu putine sanse de a-si gasi o cale de iesire mai ales
in contextul politic de acum, cand guvernarea comunista, obedienta Moscovei, a indepartat Moldova atat de
Bruxelles, cat si de Bucuresti.
IntelMedia Group brief presentation
Grupul IntelMedia s-a constituit formal n anul 2000 i funcioneaz sub forma unei confrerii colegiale lipsite de
ierarhii, format prin intermediul internet-ului ca o comunitate virtual preocupat de Basarabia i nu numai.
Prima apariie public a gruprii a avut loc n preajma alegerilor parlamentare din Republica Moldova din
primvara anului 2001, membrii organizaiei, jurnaliti, absolveni de tiine politice i economice, oferind
opiniei publice romneti, factorilor politici i mediilor de pres, o analiz documentar asupra situaiei din
Republica Moldova. Intitulat "Basarabia la rscruce" lucrarea documentar realizat gratuit i oferit gratuit,
poate fi gsit i la adresa www.intelnet.8m.net.