Calculii Renali

Corespunzator compozitiei chimice si structurii diferite, calculi se

deosebesc intre ei prin aspect, culoare si duritate.Calculii din acid uric si
urati variaza de la dimensiunea unui fir de nisip pana la aceea a unui pumn
de adult. Sunt de forma rotunda sau ovala, cu suprafata neteda, de culoare
brun deschis pana la brun-roscat sunt duri si prezinta pe suprafata de
sectiune straturi concetrice, diferit colorate, ci o dispozitie relative regulata.
Adesea nucleul central este format din alt material.
1.

Calculii urici sunt de culoare bruna, rotunzi, netezi si duri.

2.

Calculii cistinici, rar intalniti, sunt mai mici de culoare galbuie si au o

suprafata tipica lucioasa cerata.

3.

Calculii cistitici sunt galbui, netezi si luciosi.

Calculii xantinici sunt brun - roscati relative duri si se desfac sub forma de
aschii dispuse ca niste coji. Calculii din oxalate de calciu sunt mici duri au
suprafata aspra mamelonata si imbraca adesea o forma tipica de stea. Din
acest motiv pasajul ureteral al calculilor oxalic provoaca dureri foarte intese.
Culoarea lor brun - inchis aproape neagra inlesneste diferenterea de alti
calculi.
Calculii oxalici mai mari au o culoare mai deschisa si au suprafata
muniforma.
Calculii din oxalate de calciu sunt de culoare brun- inchis pana la negru cu
suprafata
aspra
si
duritate
mare.
Calculii din fosfat de calciu sunt de duritate medie culoare alb-cenusie, au
suprafata neteda sau memelonata.
Calculii din fosfat amoniaco-magnezian poarta si denumirea de calculi
secundari deoarece se formeaza ca urmare a descompunerii urinii alkaline
in cursul unor infectii urinare grave. Fosfatul amoniaco-magneziu se
depune de obicei pe suprafata unui nucleu de alta origine de aceea acesti
calculi sunt considerate pe drept calculi de corp strain. Ei au o culoare
cenusie-murdara consistent relative moale ca de mortar forma este variata
iar suprafata poroasa. Calculii din fosfat amoniaco-magnezian sunt moi de
consistent mortarului si de culoare cenusie-murdara.
Cateva lamuriri in legatura cu calculi formati in jurul unui corp strain. Cand
un corp strain ramane in aparatul urinar (varf de cateter, tub de dren, fir de
sutura, diferite obiecte utilizate in scop de masturbare) se produce o
inflamatie locala. Urina sufera un process de descompunere si sarurile (in

special fosfatul amoniaco-magnezian) precipita si se depun pe suprafata

corpului strain intocmit ca in jurul unui nucleu de cristalizare incluzandu-l in
intregime. Adesea corpul strain este descoperit numai cu ocazia sectionarii
calculului vezical.