Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Informatii generale
In fluidele din organism sodiul se gaseste in stare ionizata (Na +). Sodiul este
prezent in toate umorile organismului, predominand in sectorul extracelular
unde reprezinta cationul principal, in timp ce potasiul reprezinta cationul
principal din spatiul intracelular. Aceasta distributie asimetrica a electrolitilor
de o parte si alta a membranei celulare necesita schimbul activ prin
intermediul Na+/K+-ATPazei5. Preponderenta sodiului asupra celorlalti cationi se
pastreaza si in alte lichide ale organismului: suc gastric, suc pancreatic, bila
veziculara, suc intestinal, lichid cecal, sudoare, LCR. O cantitate relativ mare
de sodiu se gaseste in cartilaje si ceva mai mica in oase. Sodiul de la nivelul
scheletului reprezinta 15-30% din cantitatea totala a organismului, o cantitate
de pana la 15-30% din acesta putand fi schimbata cu cel din lichidele
extracelulare. Cantitatea totala de sodiu din oase creste cu varsta, in schimb
fractiunea mobilizata diminua. Aceasta fractiune este importanta din punct de
vedere clinic, prin faptul ca reprezinta un rezervor util in pierderile de sodiu si
acidoza.
Principalul rol al sodiului in organism este acela de a determina deplasarile de
apa, fiind componentul principal al fortei osmotice a fluidelor. Toate miscarile
sodiului produc deplasarea unei cantitati variabile de apa. Volumul lichidului
din compartimentul extracelular este direct dependent de cantitatea totala de
sodiu din organism. Concentratia sodiului plasmatic este identica cu cea din
lichidul interstitial. Modificari acute in concentratia plasmatica a sodiului care
nu sunt insotite de modificari similare ale potasiului intracelular, cum ar fi
hiponatremia, duc la influxul apei din spatiul extracelular in cel intracelular,
cu dezvoltarea edemului celular.
In conditii particulare, in tubul contort distal si tubul colector deplasarea
Na+ este urmata de o deplasare foarte mica de apa, deoarece la acest nivel,
in lipsa hormonului antidiuretic (ADH), exista o impermeabilitate relativa a
membranei tubulare pentru apa.
In deplasarile sale, pentru realizarea unui echilibru electric, Na + este urmat de
anioni si in primul rand de Cl- si HCO3-. Fiind un metal alcalin si in deplasarile
sale antrenand anionul bicarbonic, Na+ intervine in mentinerea echilibrului
acido-bazic. De asemenea, Na+ intervine in excitabilitatea neuromusculara si
in dinamica fenomenelor de polarizare si depolarizare a membranei celulare
opunandu-se efectelor potasiului.
Mecanismele prin care organismul mentine constant nivelul sodiului din
plasma si sectorul extracelular sunt reprezentate de: fluxul sanguin renal,
activitatea anhidrazei carbonice, sistemul renina-angotensina-aldosteron,
ADH, vasopresina, alti hormoni steroizi a caror concentratie plasmatica este
controlata de hipofiza anterioara.
Pentru un adult normal sunt suficiente 3-5g sare in 24h, cantitate care
inlocuieste pierderile urinare si cutanate si previne astfel bilantul sodic
negativ. Principalele surse de sodiu sunt sarea de bucatarie si alimentele.
Recomandari pentru determinarea Na seric investigarea echilibrului
hidro-electrolitic si acido-bazic in diverse conditii patologice: deshidratare,
diabet insipid, intoxicatie cu apa, sindroame diareice severe, edeme,
insuficienta renala, hipertensiune, insuficienta cardiaca, ciroza hepatica,
hipotiroidism, deficit sau exces de mineralocorticoizi, febra cu hiperventilatie,
leziuni cerebrale cu hiperventilatie.
Varsta
Valori mmol/L
Prematur
128-147
1zi-4 saptamani
132-147
2- 12 luni
129-143
132-145
Adulti 65 ani
136-145
132-146
Cresteri
Sodiu total
(pierderi
disproportionate
de Na+si apa):
diuretice,
diureza
Scaderi
Volumul lichidului extracelular si
sodiu total : diuretice, nefrite cu
pierdere de sare, boala Addison, deficit
de glucocorticoizi, diureza osmotica
(diabetici cu glicozurie, post-dezobstructie
de tract urinar), acidoza tubulara renala,
alcaloza metabolica, pierderi extrarenale
sindrom Conn,
boala Cushing,
dializa
hipertona1;5.
Hipernatremia apare in special la varstnici debilitati si la copii mici care nu au
acces la apa, iar la pacientii spitalizati este in parte iatrogena, datorata
prescriptiei inadecvate de lichide la pacienti cu pierderi previzibile de lichide,
aport redus de apa si sete alterata.
Limite si interferente
Osmolaritatea reflecta raportul dintre sodiul plasmatic si cantitatea totala de
apa a organismului. In general modificari in concentratia sodiului plasmatic se
asociaza cu modificari similare ale osmolaritatii. Totusi, se intalnesc unele
exceptii; in timp ce hipoosmolaritatea se asociaza intotdeauna cu
hiponatremie, hiponatremia poate fi prezenta in asociere cu osmolaritate
plasmatica crescuta, normala sau scazuta5. Daca prezenta hiponatremiei a
fost stabilita, in continuare trebuie determinata osmolaritatea pentru
clasificarea hiponatremiei ca hipo-, eu- sau hiperosmolara. Daca este
prezenta hiponatremia euosmolara, trebuie determinat nivelul trigliceridelor si
proteinelor, pentru a identifica pseudohiponatremia datorata
hipertrigliceridemiei sau hiperproteinemiei. Hiponatremia hiperosmolara se
asociaza cu hiperglicemie, uremie, prezenta altor soluti, cum ar fi etanolul sau
etilenglicolul.
Medicamente
Cresteri: amilorid, aminoacizi, ampicilina, betametazona, bicarbonat de
sodiu, canabis, carbamazepin, cefotaxim, colestiramina, clonidina,
contraceptive orale, corticosteroizi, cortizon, diazoxid, doxorubicina, etretinat,
hormon de crestere, isosorbid, manitol, metildopa, metiltestosteron,
prednisolon, prednison, progesteron, ramipril, tetraciclina, ticarcilina+acid
clavulanic, zalcitabin.