Sodiu seric

Informatii generale
In fluidele din organism sodiul se gaseste in stare ionizata (Na +). Sodiul este
prezent in toate umorile organismului, predominand in sectorul extracelular
unde reprezinta cationul principal, in timp ce potasiul reprezinta cationul
principal din spatiul intracelular. Aceasta distributie asimetrica a electrolitilor
de o parte si alta a membranei celulare necesita schimbul activ prin
intermediul Na+/K+-ATPazei5. Preponderenta sodiului asupra celorlalti cationi se
pastreaza si in alte lichide ale organismului: suc gastric, suc pancreatic, bila
veziculara, suc intestinal, lichid cecal, sudoare, LCR. O cantitate relativ mare
de sodiu se gaseste in cartilaje si ceva mai mica in oase. Sodiul de la nivelul
scheletului reprezinta 15-30% din cantitatea totala a organismului, o cantitate
de pana la 15-30% din acesta putand fi schimbata cu cel din lichidele
extracelulare. Cantitatea totala de sodiu din oase creste cu varsta, in schimb
fractiunea mobilizata diminua. Aceasta fractiune este importanta din punct de
vedere clinic, prin faptul ca reprezinta un rezervor util in pierderile de sodiu si
acidoza.
Principalul rol al sodiului in organism este acela de a determina deplasarile de
apa, fiind componentul principal al fortei osmotice a fluidelor. Toate miscarile
sodiului produc deplasarea unei cantitati variabile de apa. Volumul lichidului
din compartimentul extracelular este direct dependent de cantitatea totala de
sodiu din organism. Concentratia sodiului plasmatic este identica cu cea din
lichidul interstitial. Modificari acute in concentratia plasmatica a sodiului care
nu sunt insotite de modificari similare ale potasiului intracelular, cum ar fi
hiponatremia, duc la influxul apei din spatiul extracelular in cel intracelular,
cu dezvoltarea edemului celular.
In conditii particulare, in tubul contort distal si tubul colector deplasarea
Na+ este urmata de o deplasare foarte mica de apa, deoarece la acest nivel,
in lipsa hormonului antidiuretic (ADH), exista o impermeabilitate relativa a
membranei tubulare pentru apa.
In deplasarile sale, pentru realizarea unui echilibru electric, Na + este urmat de
anioni si in primul rand de Cl- si HCO3-. Fiind un metal alcalin si in deplasarile
sale antrenand anionul bicarbonic, Na+ intervine in mentinerea echilibrului
acido-bazic. De asemenea, Na+ intervine in excitabilitatea neuromusculara si
in dinamica fenomenelor de polarizare si depolarizare a membranei celulare
opunandu-se efectelor potasiului.
Mecanismele prin care organismul mentine constant nivelul sodiului din
plasma si sectorul extracelular sunt reprezentate de: fluxul sanguin renal,
activitatea anhidrazei carbonice, sistemul renina-angotensina-aldosteron,
ADH, vasopresina, alti hormoni steroizi a caror concentratie plasmatica este
controlata de hipofiza anterioara.
Pentru un adult normal sunt suficiente 3-5g sare in 24h, cantitate care
inlocuieste pierderile urinare si cutanate si previne astfel bilantul sodic
negativ. Principalele surse de sodiu sunt sarea de bucatarie si alimentele.
Recomandari pentru determinarea Na seric investigarea echilibrului
hidro-electrolitic si acido-bazic in diverse conditii patologice: deshidratare,
diabet insipid, intoxicatie cu apa, sindroame diareice severe, edeme,
insuficienta renala, hipertensiune, insuficienta cardiaca, ciroza hepatica,
hipotiroidism, deficit sau exces de mineralocorticoizi, febra cu hiperventilatie,
leziuni cerebrale cu hiperventilatie.

Pregatire pacient - jeun (pe nemancate) sau postprandial; trebuie evitata

compresia venoasa >2 minute; nu se recolteaza sange din bratul prin care
pacientul a primit recent o transfuzie.
Specimen recoltat - sange venos.
Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel
separator.
Prelucrare necesara dupa recoltare se separa serul prin centrifugare
intr-un interval de 2 ore .
Volum proba minim 0.5 mL ser.
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat.
Stabilitate proba - serul pastrat in tuburi inchise ermetic este stabil: 14
zile la temperatura camerei, 14 zile la 2-8C si timp indelungat la -20C.
Metoda - potentiometrica ISE (ion selective electrode).
Valori de referinta

Varsta

Valori mmol/L

Prematur

128-147

1zi-4 saptamani

132-147

2- 12 luni

129-143

Copii > 1an

132-145

Adulti 65 ani

136-145

Adulti >65 ani

132-146

Factor de conversie: mmol/L = mEq/L.

Limita de detectie 80 mmol/L .
Valori critice nivel scazut: <120 mmol/L; nivel crescut: >160 mmol/L
Valorile <115 mmol/L pot genera edem cerebral si hipertensiune
intracraniana!
Interpretarea rezultatelor

Cresteri
Sodiu total
(pierderi
disproportionate
de Na+si apa):
diuretice,
diureza

Scaderi
Volumul lichidului extracelular si
sodiu total : diuretice, nefrite cu
pierdere de sare, boala Addison, deficit
de glucocorticoizi, diureza osmotica
(diabetici cu glicozurie, post-dezobstructie
de tract urinar), acidoza tubulara renala,
alcaloza metabolica, pierderi extrarenale

de Na+ si apa (pancreatita, peritonita, ileus,

arsuri, diaree severa, varsaturi, transpiratii),
cetonurie.Volumul lichidului
extracelular usor si sodiu total
transpiratii.
normal: sindromul secretiei inadecvate de
Sodiu total
ADH, hipotiroidism, polidipsie psihogena,
normal(pierderi
durere, stres, emotii, status
de apa):
postoperatoriu (5% din pacienti),
diabet insipid, medicamente.
Volumul lichidului extracelular si
pierderi
sodiu total
insensibile
(boli asociate cu edeme): insuficienta
cutanate si
cardiaca congestiva (nivelul sodiului seric
respiratorii.
este un factor de prognostic pentru
Sodiu total
mortalitate), sindrom nefrotic,
insuficienta renala, ciroza hepatica,
aport de
casexie, hipoproteinemie.
sodiu,
osmotica,
diaree la copii,

sindrom Conn,
boala Cushing,
dializa
hipertona1;5.
Hipernatremia apare in special la varstnici debilitati si la copii mici care nu au
acces la apa, iar la pacientii spitalizati este in parte iatrogena, datorata
prescriptiei inadecvate de lichide la pacienti cu pierderi previzibile de lichide,
aport redus de apa si sete alterata.
Limite si interferente
Osmolaritatea reflecta raportul dintre sodiul plasmatic si cantitatea totala de
apa a organismului. In general modificari in concentratia sodiului plasmatic se
asociaza cu modificari similare ale osmolaritatii. Totusi, se intalnesc unele
exceptii; in timp ce hipoosmolaritatea se asociaza intotdeauna cu
hiponatremie, hiponatremia poate fi prezenta in asociere cu osmolaritate
plasmatica crescuta, normala sau scazuta5. Daca prezenta hiponatremiei a
fost stabilita, in continuare trebuie determinata osmolaritatea pentru
clasificarea hiponatremiei ca hipo-, eu- sau hiperosmolara. Daca este
prezenta hiponatremia euosmolara, trebuie determinat nivelul trigliceridelor si
proteinelor, pentru a identifica pseudohiponatremia datorata
hipertrigliceridemiei sau hiperproteinemiei. Hiponatremia hiperosmolara se
asociaza cu hiperglicemie, uremie, prezenta altor soluti, cum ar fi etanolul sau
etilenglicolul.
Medicamente
Cresteri: amilorid, aminoacizi, ampicilina, betametazona, bicarbonat de
sodiu, canabis, carbamazepin, cefotaxim, colestiramina, clonidina,
contraceptive orale, corticosteroizi, cortizon, diazoxid, doxorubicina, etretinat,
hormon de crestere, isosorbid, manitol, metildopa, metiltestosteron,
prednisolon, prednison, progesteron, ramipril, tetraciclina, ticarcilina+acid
clavulanic, zalcitabin.

Scaderi: amilorid, aminoglutetimid, amfotericin, antiinflamatorii

nesteroidiene, benazepril, captopril, carbamazepin, clorotiazida,
clorpropamid, cisplatin, clozapin, ciclofosfamida, dapsona, desmopresin,
doxepin, fluoxetin, foscarnet, furosemid, gentamicina, glimepirid, haloperidol,
isosorbit dinitrat, itraconazol, ketoconazol, laxative, lisinopril, litiu, manitol,
metilprednisolon, miconazol, morfina, nicardipina, nifedipina, omeprazol,
pentostatin, propafenona, sertralin, somatostatin, spironolactona, tacrolimus,
teofilina, ticlopidin, tobramicin, triamteren, trimetoprim, vasopresina,
vincristin.
Interferente analitice: hemoliza determina niveluri fals scazute.