II.

2010 - CALATORIE LA MUNTELE ATHOS, acel loc unic si minunat de care vorbeste
toata lumea !
Inoculata setea cunoasterii si curiozitatea descoperirii de noi trairi spirituale, am repetat experienta Athosului in
primavara acestui an, in a 2-a saptamina dupa Sfintele Paste !
Asadar, am pornit din nou la drum, de aceasta data dornici de a redescoperi cit mai multe date din istoria scrisa si
nescrisa a Sfintului Munte, mindri de domnitorii nostri, principali ctitori pentru multe asezaminte din Sfintul
Munte.Dupa un drum lung dar fara peripetii , am ajuns la Ouranopolis , de unde ne-am luat diamonitirion ele si a
doua zi am plecat cu vaporul spre Athos.
Primul popas l-am facut la Minastirea Zografu, minastire chinoviala bulgara, asezata la altitudinea de 600 m, pe
marginea unei vai, inconjurata de padure, la o ora distanta de tarm. Se spune ca minastirea a fost zidita in vremea lui
Leon cel Intelept, in secolul al IX-lea, de catre fratii Moise, Aaron si Ioan din Ohrida (Macedonia). Circula o legenda
deosebita legata de hramul acestei minastiri: cei trei frati au sihastrit aici intr-o desime mare de copaci, cautind si
gasind locul au zidit minastirea de o frumusete rara. Nestiind ce nume sa-i dea, au facut rugi fierbinti, cu post mare, cu
lacrimi s-au rugat sa le descopere Dumnezeu ce nume sa-i dea. Au luat o icoana nezugravita si au pus-o in fata
bisericii cu rugamintea de a le arata Dumnezeu chipul care sa fie, iar un dupa mult timp uitindu-se ei la icoana au
vazut stralucind ca un soare chipul marelui mucenic Gheorghe. S-au bucurat si au dus icoana in biserica. Vestea a
ajuns si la Constantinopol, iar un arhiereu venit din acele parti, s-a indoit de aceasta minune si punind degetul sub
ochiul drept al Chipului Sf. Gheorghe a zis : Aceasta este zugraveala facuta cu minune ? Dorind sa ia mina, n-a mai
putut caci degetul a ramas lipit asa ca a fost nevoit sa-l taie, lucru care se vede si astazi la icoana.
La inceputul secolului al IV-lea minastirea a fost arsa de catalani, multi calugari fiind martirizati. In vremea disputei
privind unirea cu Apusul, calugarii s-au opus cu putere, provocind minia filocatolicilor, care i-au ars in turnul minastirii
pe cei 26 de vietuitori.Pe acel loc, in 1873, monahii au ridicat un cenotaf, in amintirea ascetilor neclintiti in credinta lor.
Dupa o perioada de pustiire, in 1502, minastirea a fost refacuta de catre voievodul Moldovei, Stefan cel Mare, apoi
Alexandru Voievod si Vasile Lupu. Cantemir, i-a daruit in 1698, M-rea Capriana (Basarabia) si M-rea Dobravatul
(Vaslui). Minastirea Zografu a fost atit de mult ajutata si de bogat inzestrata de catre voievozii Moldovei, incepind cu
Alexandru cel Bun (1400 - 1432) si cu Stefan Cel Mare (1457-1504), incit era socotita ctitorie romaneasca. In vechime
era populata de monahi sirbi, bulgari si greci, de aceea si slujbele erau cintate in limba greaca si in bulgara. Din 1845
au predominat bulgarii.Biserica noua a fost zidita la 1801 si pictata in 1817. Catapeteasma si Sfinta Masa sunt
sculptate cu maiestrie. Are 14 paraclise, 3 din ele fiind pictate. Biblioteca aflata in turn, detine 550 codici manuscrise,
din care 162 in limba greaca si 388 in slavona. Detine, de asemenea, si 16500 tiparituri.Intre odoare gasim moaste de
sfinti (Talpa Sf.Stefan cel Nou, o parte din moastele Sf.Nichita Romanul, Sf.Ignatie, etc), vesminte preotesti, vase
liturgice, documente istorice, steagul daruit de Stefan cel Mare, care pe o parte are icoana Sf.Gheorghe, iar pe
cealalta, stema Moldovei. Intilnim 3 icoane facatoare de minuni, una din ele fiind daruita de Stefan cel Mare. O alta
icoana este icoana Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, care a venit singura din Palestina la Sfintul Munte si are o
legenda deosebit de sugestiva pentru apartenenta sa la aceste locuri. Legenda spune ca: in tara Palestinei, in
apropiere de Lida, patria Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, se afla o manastire numita a lui Fanuil, si acolo, in
biserica, era adapostita o icoana facatoare de minuni a Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, inca din vremea
binecredinciosului imparat Constantin. Aceia care sufereau de vreo boala fara leac si alergau la icoana Sfantului
Mucenic Purtator de Biruinta luau vindecare de la el si plecau sanatosi. Intr-o zi icoana Sfantului s-a facut nevazuta de
la ochii tuturor. Pentru aceasta nu numai in manastire, ci si pretutindeni in imprejurimi, in cetatile si satele Palestinei,
oamenii plangeau si suspinau dupa Sfanta Icoana disparuta.Intr-o noapte, Marele Mucenic s-a aratat in vis
egumenului acelei manastiri, pe numele sau Evstratie, si i-a spus: De ce te istovesti peste masura de intristare si
mahnire dupa mine, omule? Eu mi-am gasit biserica si manastire in Sfantul Munte Athos, unde este locul ales al
Preasfintei noastre Stapane si Nascatoare de Dumnezeu. Acolo am dorit sa petrec. Daca vreti sa va mantuiti de mania
care vine peste tine si peste aceia care sunt cu tine, ia pe frati si mergeti in pamantul si manastirea pe care ti le-am
spus, si acolo ma vei afla, caci Domnul a dat intreaga Palestina si Siria spre nimicire saracinilor, din pricina inmultirii
pacatelor si nedreptatilor savarsite de crestini.Dupa aceasta aratare, monahii din manastirea lui Fanuil, impreuna cu
egumenul lor, fara sa zaboveasca, au pornit si au ajuns in Sfantul Munte, in Sfanta Manastire Zografu, si acolo, cu
adevarat, au aflat icoana Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, care plecase de la ei si, dupa minunata pronie a lui
Dumnezeu, s-a asezat pe o scandura noua! Acestia nu au mai dorit sa se intoarca in patria lor, ci au ramas pentru
totdeauna in noua manastire aleasa de ocrotitorul lor, Sfantul Gheorghe. Si aici ca egumen al manastirii a fost asezat
parintele Evstratie, venit din Palestina, care s-a ingrijit de turma duhovniceasca cu dreptate si cuviosie.

De la Minastirea Zoografu ne-am indreptat spre coasta estica a Athosului, la Minastirea Vatopedu, strabatind un
drum lung prin vai acoperite de verdeata si paduri de castani amestecate cu arbusti si flori salbatice.Serpentinele urca
mici versanti si coboara vai, trece peste piriuri si locuri netede.Din loc in loc intilnesti pasari, iepuri si urmele mistretilor.
Legendele si traditiile povestesc cum a fost zidita minastirea de catre imparatul Constantin cel Mare si cum a fost
distrusa. A fost rezidita mai tirziu de catre Teodosie cel Mare (379-395), in cinstea Maicii Domnului, care i-a salvat fiul
de la inec sigur, indrumindu-l catre un maracine (vatos). De aceea si minastirii i se spune Vatoped (vatos+paidi). In
jurul anului 860 a fost din nou pradata de catre Beduinii Siriaci. Minastirea a fost recladita in parte, dupa 1526, de
voievodul Tarii Romanesti Radu de la Afumati, care a zidit aici si biserica cu hramul Maicii Domnului, impreuna cu
turnul, vinaria si hambarele.Voievodul Moldovei, Alexandra Lapusneanu, i-a daruit in anul 1560 un metoc la Salonic,
cumparat cu 65000 de aspri si i-a acordat un ajutor anual de 300 de galbeni. In 1660, biserica acestei minastiri a fost
refacuta de Vasile Lupu , iar la sfirsitul secolului al XVII-lea, Constantin Voda Brincoveanu i-a daruit un ajutor de
21000 de aspri. Vatopedul a avut inchinate in Moldova un numar de 6 minastiri; numai mosiile minastirii Golia erau
foarte intinse.
In interiorul minastirii si in afara ei mai exista alte 28 biserici mai mici (paraclise), unele avind fresce remarcabile.
In aceasta minastire se gasesc multe icoane facatoare de minuni, odoare si sfinte moaste :
Briul Maicii Domnului, negru se pastreaza intr-o racla din argint ;doua cruci de la Imparatul Constantin facute dupa
modelul care i s-a aratat pe cer, inainte de a incepe lupta cu Liciniu, se pastreaza pe Sf. Masa ; Capul Sf. Andreiu ;
Paharul (Jaspis) oferit de Manuel Comneanul- Paleologul, apoi un deget al Sf. Ioan Botezatorul, mina Sf. Grigorie
Decapolitul daruita de D-na Maria lui Serban Cantacuzino si multe alte sfiinte moaste.
Biblioteca din Vatopedu este cea mai bogata din Sfintul Munte. Pe linga carti teologice sunt si multe manuscrise de
mare valoare istorica si arheologica ( 634 manuscrise grecesti din care jumatate pe pergament, 150 cintari bisericesti
si o serie de manuscrise in slavona).
Icoanele facatoare de minuni ale Vatopedului sunt in numar de 8:
- PANTANASSA - icoana vindecatoare de cancer si boli incurabile
- THEOTOKOS - icoana izbavitoare a celor deznadajduiti
- ELAIOVRITISSA icoana izvoritoare de mir (a izvorit ulei pe timpul foametei)
- VIMATARISSA - in altar dreapta sus icoana a fost ascunsa de un calugar intr-o groapa sub Sfinta Masa, in
timpul navalirii paginilor, cu o luminare aprinsa in fata ei, iar dupa 72 ani a fost gasita in acelasi loc cu luminarea
aprinsa, calugarul fiind luat prizonier de pagini, iar la intoarcere le-a spus calugarilor sa sape in acel loc si au gasit
icoana.
- JUNGHIATA icoana a izvorit singe dupa ce a fost lovita cu un cutit de catre un diacon, ce obisnuia sa intirzie
des la masa, suparat pe bucatar ca nu i-a mai servit masa. Revenindu-si in fire, diaconul si-a dat seama de
greseala si s-a rugat timp de citiva ani icoanei Maicii Domnului sa-l ierte.Maica Domnului i-a spus ca l-a iertat, dar
mina care a lovit icoana va da socoteala la judecata lui Dumnezeu.Dupa moartea lui, mina i-a ramas uscata ca
marturie.
- IZBAVITOAREA DE BARBARI icoana arata inainte de aceasta minune ca o icoana clasica. Portile minastirii se
tineau inchise in timpul noptii de navalirea paginilor (piratilor), iar dimineata se deschideau.Un calugar s-a inchinat
icoanei dimineata, iar Maica Domnului i-a vorbit din icoana si i-a spus sa nu deschida portile minastirii, intrucit
piratii sunt la porti, o vor prada si incendia. Atunci, Mintuitorul a ridicat minuta si i-a acoperit gura Maicii sale,
spunind sa-i lase in pace pe calugari ca nu fac voia sa. Atunci, Maica Domnului a luat minuta a lasat-o jos si a
repetat acelasi lucru, iar icoana a ramas asa. Intr-adevar piratii erau la porti si astfel s-a izbavit minastirea si
calugarii de distrugere.
- ANTIFOMITRIA in anul 382, fiica lui Teodosie cel Mare vine la ctitoria tatalui sau (sa urmareasca lucrarile de
reparatie) si se inchina la icoana. Maica Domnului din icoana i-a strigat:Ce cauti aici? De acum incolo sa nu mai
calce picior de femeie pe aici si de atunci s-a interzis accesul femeilor in Muntele Athos.

La 2h 30 de Minastirea Vatoped mergind pe coasta spre sud, am ajuns la Minastirea Pantocrator, asezata pe o
stinca batuta de valuri, la o inaltime de ~ 30m de apa, acoperita uneori de marea inspumata, lucind alteori in soarele
stralucitor al pamintului athonit. La sosire te intimpina un complex de turnuri, turle, clopotnite si chilii si o frumoasa
imagine a manastirii Stavronichita. Chiliile Minastirii Pantocrator si fintina din fata bisericii au fost zidite in anii 15361537 de logofatul Tarii Moldovei Gavriil Trotuseanu. Minastirea are 8 paraclise in interior si 7 in exterior.
Primul ctitor a fost Imparatul Alexie Comneanul, in a doua jumatate a sec.al XIV-lea. Mai tirziu din cauza cutremurului
a stat multa vreme pustie.Evlavia romaneasca a reinoit-o. Banul Gavriil din Romania si si cu alti boieri crestini, au
refacut-o, zugravind-o si impodobind-o frumos. Tot ei trimiteau bani pentru intretinerea monahilor. Avea inchinata
Minastirea Cascioarele (Jud. Vlasca).

Biblioteca cuprinde 317 manuscrise, din care 68 pe pergament (din sec. XI-XIV), doua pe suluri si 185 pe hirtie.
Cuprinde, de asemenea ~ 4000 de tiparituri precum si o valoroasa colectie de marci postale grecesti. Intre relicvele
minastirii se afla o Evanghelie cu miniaturi (0,17 x 0,12) care se pastreaza in sfintul altar , scrisa pe piele subtire alba,
despre care se spune ca apartine lui Ioan Kalivitul, o bucata din scutul Sf. Mercurio, lemn din Cinstita Cruce, multe
moaste de sfinti (un deget de la piciorul Sf. Ioan Botezatorul, piciorul cu pulpa Sf. Ap. Andrei, capul Sf. Ioan cel
Milostiv, capul Sf. Teodor Stratilat, particele din moastele Sf. Arhidiacon Stefan, Sf. Ignatie, Sf. Apostol Tit si
Constantin cel Mare).
Aici se afla Icoana Maicii Domnului GERONDISSA (BATRINA) frumos imbracata in argint de catre Filaret, Mitropolitul
Moscovei. Cu aceasta icoana s-a intimplat urmatoarea minune: staretul, bolnav la pat a trimis vorba preotului, care
facea liturgia sa termine slujba mai repede si sa vina sa-l impartaseasca. Preotul, nu l-a ascultat si nu s-a grabit.
Atunci, Maica Domnului a strigat din aceasta icoana spunindu-i sa asculte cuvintul staretului. Acesta infricosat a
terminat slujba cit a putut de repede si s-a dus de l-a impartasit pe staret, dupa care staretul s-a savirsit.

Ne-am indreptat apoi spre Kareia am vizitat in trecere biserica Protanon( fara schele exterioare) si ne-am inchinat la
Axionita, apoi ne-am indreptat cu masina spre Schitul romanesc Prodromu, situat la capatul rasaritean al peninsulei
Athonite numit Vigla. Schitul a fost pus sub patronajul marelui pusnic Sf. Ioan Botezatorul, de unde si numele de
Prodromu - in limba greaca : Inaintemergator. Schitul a fost complet reinoit: biserica mare, incinta chiliilor si casele din
afara incintei. Lucrarile s-au facut prin osteneala monahilor din obste si cu ajutorul banesc al Statului Roman si Grec si
al credinciosilor din Romania, Grecia si din strainatate, staret al Schitului fiind Arhimandritul Petroniu Tanase din
Romania. Restaurarea si innoirea picturii din biserica mare s-au facut cu pictori din Romania, iar proiectele de
restaurare au fost intocmite si lucrarile conduse de arhitectul roman Mihai Anania Tarcau din Tesalonic (Iulie 2004
Impresiilor anterioare din pelerinajul 2009, li s-au adaugat impresii noi la vizitarea cimitirului si Osuarului din cimitir, ce
gazduieste oasele calugarilor athoniti. Pe cranii, intr-o perfecta ordine asezate de o parte si de alta a icoanei Maicii
Domnului Athonitissa, se afla inscrise intelepte cugetari, transmise din generatie in generatie, motiv de intense reflectii
interioare.

Drumul ne-a purtat, in continuare la ultima noastra destinatie din acest pelerinaj, Minastirea Dionisiu, zidita pe o
stinca uriasa si abrupta, la ~ 80m de la mare. Complexul minastirii este alcatuit dintr-un turn urias, care era folosit ca
post de observatie, in jurul caruia sunt concentrate numeroase cladiri. In aripa de nord a minastirii se afla arhondaricul,
iar in cea din sud chiliile monahilor. Din exterior, minastirea apare ca o fortareata. Dinspre arsana, latura de sud pare a
fi sub forma unor galerii de lemn plutind in aer ce incoroneaza crestele salbatice ale numeroaselor stinci. In partea de
rasarit, aproape de cimitirul minastirii, se afla mormintul Sf. Nifon, patriarhul Constantinopolului, iar inspre apus se
deschid vai salbatice ce coboara dinspre Athos, aducind fara contenire vuietul neobosit al vintului de nord.
Minastirea a fost zidita de catre Sf. Dionisie de Corita prin 1389, pastrindu-i numele si in zilele noastre. Locul unde s-a
zidit a fost aratat lui Dionisie, care sihastrea intr-o pestera din apropiere, in chip miraculos: In toate noptile se cobora
din cer, o lumina, ca o stea, in acel loc si sta pina in zori de zi . Dionisie, in mai multe rinduri s-a dus si a vestit aceasta
parintilor din Sf.Munte. Acestia au cunoscut ca e voia lui Dumnezeu sa zideasca pe locul acela o sfinta
minastire.Dionisie, a strins apoi bani de la domnii crestini si a zidit-o Intre 1512-1521, Neagoe Basarab, domnul Tarii
Romanesti, a ridicat-o din nou, i-a dat avere si schitul din jud.Romanati. Sf-lui Nifon- fost mitropolit al Tarii Romanesti
si mentorul lui Neagoe Voda, acesta i-a facut un sicriu de sidef in care s-au pus sfintele moaste, fara cap - adus in
Tara Romaneasca si asezat la Catedrala din Craiova. Fiul lui Neagoe, Petru Neagoe a facut daruri de mare valoare;
de asemenea Domnitorul Tarii Romanesti Alexandru si sotia sa Ruxandra au facut daruri scumpe.
Monahul Antonie Moldoveanul, a zidit spitalul cu biserica Sf.Doctori fara arginti, Cosma si Damian.
Biblioteca cuprinde 126 de codici manuscrise pe pergament, 11 pe matase, 661 pe hirtie, 30 de suluri si 5500 de
tiparituri, intre care 45 de arhetipuri si tiparituri vechi. Unele dintre manuscrise au excelente miniaturi. Intre
numeroasele odoare ale minastirii se numara Evanghelii, cruci, engolpioane, vesminte brodate, minunate racle,
icoane, moaste (mina dreapta a Sf. Ioan Botezatorul, un dinte al Sf. Hristofor si mici particele de la Sf.evanghelist Luca
si arhidiacon Stefan, o bucata din lantul Sf.Petru)) si multe altele.
Calatoria noastra s-a oprit aici, urmind sa continuam pelerinajul si la restul minastirilor intr-un viitor apropiat. Cu parere
de rau, dar bucurosi de bogatia informatiilor dobindite, impactul cunoasterii pe viu a bogatiilor Ortodoxiei salasluite in
Athos, am lasat in urma Gradina Maicii Domnului, chipurile induhovnicite ale monahilor, ce poarta pecetea Duhului
Sfint. Nu intimplator pe Athos s-a definit invatatura dogmatica a Bisericii Ortodoxe despre energiile necreate si nu
intimplator in Sfintul Munte s-a faurit Filocalia rugaciunii neincetate. Ne vom stradui sa fim vrednici de osteneala

depusa cu ocazia pelerinajului, precum si de binecuvintarile primite in aceste locuri sfinte si sa aducem acasa, dupa
puterea noastra, cate ceva din trairea de acolo .
La revedere Athos ! Pe curind Athos !
Link pentru poze......................

Aprilie 2010
Stefan si Nicu Ionita