Una din condiiile fundamentale n definirea conceptului de conservare-restaurare este

existent operei de art ca fenomen distinct, recunoscut in specificitatea sa.

Restaurarea se situeaz intre structur i aspect. Orice schimbare a structurii trebuie sa
menin nealterat aspectul operei. Astfel principiul conservrii n proporie cat mai mare a
materiei originale a operei se izbeste de condiiile limit ale conservrii, cum ar fi zonele
seismice sau condiiile climatice excesive, considerate atipice.
Ideea c material operei ar putea oricnd sa fie reconstituit nu reprezint altceva dect
un fals. Sprijinindu-se pe datele oferite de fragmentele subzistente i mrturiile documentare
autentice, ratamentul lacunelor exclude tot cee ace aparine ipotezei sau subiectivitii
creatoare.
Lucrul cel mai grav nu este constituit de ceea ce lipsete, ci de ceea ce in mod
nepotrivit se adaug. Recunoaterea operei de art n consistenta sa fizic este primul pas.
Pasul urmtor este evaluarea timpului ce aparine operei de art, durata crerii operei de ctre
artist, pauza istoric ntins ntre momentul creaiei i reactualizarea operei n contiina
receptoare, adic momentul reactualizrii.
Apare apoi un fenomen al renovrilor abuzive, adic o pseudo-restaurare ce anuleaz
cu bun tiin timpul istoric, dar apoi n opoziie, prudena excesiv, exagerrile noninterveniei, a totalei pasiviti n faa dezordinilor i incoeren elor produse n timpul istoric al
operei.
Brandi ne propune un echilibru ntre ireversibilitatea timpului iniial sau istoric al
operei i prezentul contiinei receptoare, adic o distincie clar ntre refacere i adaos, unde
adaosul poate nsemna o completare sau o mbogire a operei, reprezentnd trecerea acesteia
prin timp, refacerea constituie o replsmuire a operei.
Restaurarea nseamn refacerea unitii poteniale a operei fr a produce un flas
istoric i estetic, cu meninerea pe ct posibil a urmelor trecerii operei prin timp. De aceea
restauratorul trebuie sa parcurg dou mari etape: reconstituirea printr-un demers riguros
tiinific a textului authentic al operei, succedat de intervenia propriu-zis asupra materiei
operei de art.

CONCEPTUL DE RESTAURARE
Prin restaurare se nelege orice intervenie menit s repun n eficiena sa un produs
al activitii umane, de aceea Dewey spune ca o opera de art, nu conteaza cat de veche sau

clasic, fiineaz actualmente i nu doar potenial ca opera de art cnd triete ntr-o anume
experien individualizat. Ca bucat de pergament, de marmur, de pnz ea rmne identic
siei in decursul anilor. Dar ca opera de art ea este recreat ori de cte ori este resim it
estetic i asta pentru c opera de art condiioneaz restaurarea i nu invers.
De aceea restaurarea constituie momentul methodologic al recunoaterii operei de art,
n consistena sa fizic i n dubla sa polaritate estetic i istoric, n vederea transmiterii ei n
viitor. Consistena fizic a operei trebuie neaprat s aib prioritate pentru c asigur
transmiterea imaginii n viitor i-I garanteaz aadar receptarea n contiina uman.
Orice intervenie trebuie s se fundamenteze pe cea mai vast argumentaie tiin ific
i asta pentru c se restaureaz numai materia operei de art, iar cnd condiiile n care se afl
opera sunt de aa natur nct reclam necesitatea sacrificrii unei pri din substana
material a operei, intervenia trebuie s fie ndeplinit innd cont n orice caz de exigen ele
instanei estetice.
n consecin poate fi enunat cel de-al doilea principiu al restaurrii i anume:
restaurarea trebuie s vizeze restabilirea unitii poteniale a operei de art, n msura n care
acest lucru este posibil, fr a comite un flas artistic sau un fals istoric i fr a nltura
uremele trecerii operei de art prin timp.

MATERIA OPEREI DE ART

Material operei reprezint concomitant timpul i locul interveniei de restaurare,
material prezentndu-se ca fiind ceea ce servete epifaniei imaginii. Materia ca epifanie a
imaginii ofer cheia dedublrii care deja s-a conturat i care acum se definete ca structur i
aspect. Relevarea acestor doua aspect fundamentale situeaz conceptual de materie in relaie
cu opera de art ca echivalent. Este clar c fiinarea prevalent, fie ca aspect, fie ca structur va
constitui dou funcii ale materiei n cadrul operei de art i n mod normal, una nu o va
contrazice pe cealalt.
Neglijarea rolului materiei n imagine decurge din nerecunoaterea importan ei
materiei ca structur i asta pentru c material permite extrinsecarea imaginii i n acelai timp
imaginea nu i limiteaz propria spaialitate a inveliul materiei transformate n imagine. De
aceea deplasarea unei opera de art din locul su de origine va fi determinate eclusiv de
motivaia majora a conservrii sale.

UNITATEA POTENIAL A OPEREI DE ART

2

Definim unitatea operei de art ca unitate calitativ i nu cantitativ.

Opera de art nefiind alctuit din pri, daca este sfrmat fizic, va continua in mod
necesar sa subziste potenial ca un ntreg prin fiecare din fragmentele sale i aceast
potenialitate va fi important ntr-o msur direct proporional cu ramasiele material care au
supravieuit, prin fiecare fragment, dezagregrii materiei, tocmai de aceea se respinge
posibilitatea interventiei prin analogie asupra operei de art mutilate si fragmentate.
Integrarea sa fie usor recognoscibil, sa fie insesizabil ca atare de la distanta de la
care trebuie privita opera de art, dar imediat reperabil, fr a necesita nici un fel de mijloace
special in acest scop, la o vizualizare de aproape.