INTRODUCERE

INTRODUCERE

Transportul maritim s-a dezvoltat odată cu economia mondială, cunoscând atât pantel
eascendente ale comerţului mondial, cât şi pe cele descendente, transformându-se treptat într-
o industrie globală. Astăzi, transportul maritime este reprezentat de o comunitate
internaţională bine cristalizată, ce utilizează flote performante, sisteme avansate de
comunicaţii, specialişti de înaltă clasă, bucurându-se de principiul fundamental al unui comerţ
liber.
Încă de la apariţia sa şi până în zilele noastre, transportul maritim nu numai că a ţinut
pasul cu evoluţiile economiei mondiale, dar a şi contribuit din plin şi în mod efectiv la
dezvoltarea acesteia. Rolul deosebit de important jucat de transportul pe mare în primele etape
ale dezvoltării economice a fost recunoscut de către marii economişti ai lumii.
Transportul maritime reprezintă principalul mijloc de transport pentru importurile şi
exporturile Europei. Comerţul maritim a crescut de patru ori în ultimii 40 de ani. Aproximativ
40% din mărfurile pentru comerţul intern şi 70% din mărfurile destinate comerţului extern
sunt transportate pe cale maritimă. Acest sector reprezintă o important sursă de locuri de
muncă şi de venituri pentru Europa. În fiecare an, prin porturile europene trec peste 400 de
milioane de pasageri şi aproximativ 3,5 miliarde de tone de mărfuri, care sunt încărcate sau
descărcate.
Date importante pentru analiza transporturilor maritime sunt reprezentate de date
referitoare la ţărmuri, deoarece configuraţia ţărmului influenţeaza în mod deosebit
desfăşurarea navigaţiei, amplasarea porturilor, regimul îngheţului pentru latitudinile înalte,
intensitatea curenţilor şi a mareelor.
Lungimea totală a ţărmurilor este de 259.000 km, ceea ce însemnă că în medie 1 km
de ţărm revine pe glob unei suprafeţe de 575 𝐾𝑚2 . În Europa indicele acesta este mult mai
ridicat, respectiv 289 𝐾𝑚2 . În unele regiuni ca Grecia şi Turcia, ajunge la 87 𝐾𝑚2 , iar
Peloponezul, luat separat, la 20 𝐾𝑚2 pentru 1 km de tarm. Pentru America de Nord indicele
este de 407 𝐾𝑚2 , pentru Asia de 763 𝐾𝑚2 . Cât despre Africa, ţărmurile sale sunt cele mai
crestate (1420 𝐾𝑚2 pentru 1 km de tarm).
Cele mai importante rute ale transportului de linie sunt:
 Transpacific (Asia – SUA si SUA – Asia);
 Europa – Asia (Europa – Asia si Asia – Europa);
 Transatlantic (SUA – Europa si Europa – SUA).

6
INTRODUCERE

Aceste rute de transport maritime sunt utilizate în raport direct cu fluxul international
de mărfuri ca rezultantă directă a raportului cerere – oferta de pe piaţă.

Tranzacţiile majore cu petrol din 2012 – rutele de transport la nivel mondial

(milioane de tone).

În ciuda intenselor cercetări în domeniul surselor de energie alternativă, se aşteaptă

ca volumul de petrol tranzacţionat până în 2030 să se dubleze.

Reţeaua de tranzacţii inter-regionale majore cu petrol în 2012 şi prognoza pentru 2030

(milioane de barili pe zi).

România, cu 49,8 mil. Tone mărfuri manipulate în anul 2010, deţine o cotă de numai
1,5% din cantitatea totală de mărfuri manipulate în principalele porturi UE, înregistrând însă o
rată de creştere de +4,8% faţă de anul 2009, peste media europeană de 0,1%. Următorul
graphic redă ponderea mărfurilor manipulate în total UE calculată pentru anul2010, pe ţări, în

7
INTRODUCERE

principalele porturi, în anul 2010, faţă de anul 2008. Aproape douăt reimi (63,2%) din
cantitatea de mărfuri transportată pe cale maritimă în UE, îna nul 2011, a fost descărcată.
Toate statele membre au descărcat mai mult decât au încărcat.

Ponderea, pe ţări, a cantităţii de mărfuri manipulate în principalele porturi UE27 (fără

Italia), în anul 2011 – (%)

Astăzi aproximativ două treimi din comerţul cu petrol, incluzând atât ţiţei cât şi
produse prelucrate, se face cu navele petroliere. Transportul cu nave petroliere reprezintă 30%
din comerţul mondial de mărfuri. Navele petroliere şi tancurile de produse reprezintă o treime
din flota comercială mondială şi datorită cererii în creştere pentru petrol numărul lor este într-
o continuă creştere.

Dezvoltarea comerţului maritim internaţional pe tipuri de marfă.

Flota de nave petroliere aflată în zona de risc a continuat să crească încă din 1986.
Aceasta creştere este atribuită creşterii numărului de tipuri de nave petroliere mai puţin cele

8
INTRODUCERE

de tipul ULCC (în cazul acestora scăderea practic a fost dramatică. În prezent fiind mai puţin
de 11 nave de tip ULCC). Actualmente, petrolierele de tip AFRAMAX reprezintă cea mai
mare parte din tancurile petroliere, urmate de VLCC şi cele de tipul SUEZMAX. Nouă din
unsprezece petroliere ULCC au mai puţin de cinci ani, iar alte patru au fost livrate între 2008
şi 2010.

Extinderea flotei de petroliere de ţiţei supuse riscurilor după tipul de nave.

În comparaţie cu cele din clasa VLCC şi ULCC, PANAMAX, AFRAMAX şi

SUEZMAX operează în zonele de coastă mai frecvent ceea ce înseamnă ca eventualele
consecinţe ale unor incidente sau accidente soldate cu deversări de petrol pot fi destul de mari.
Prin urmare se depune un efort considerabil pentru îmbunătăţirea proceselor asociate ciclului
de viaţă: proiectare, operare şi managementul operaţional al navelor.
În ceea ce priveşte proiectarea, reglementările care privesc aspectele constructive
includ şi excluderea accelerată a petrolierelor de tip „corp simplu-single hull” până în 2015.