Sunteți pe pagina 1din 6

Din punct de vedere etimologic, dupa majoritatea dictionarelor, Turismul, provine din termenul

englezesc to tour, care inseamna a calatori, a colinda, referitor la semnificatia de excursie.


Creat in Anglia in jurul anilor 1700, pentru a desemna actiunea de voiaj in Europa (in general) si
in Franta (in special), acest cuvant galic provine din cuvantul francez tour ce semnifica
plimbare, calatorie si este preluata din majoritatea limbilor europene cu sensul de calatorie de
agreement. La randul sau declina din grecescul turnos, pastrand semnificatia de circuit.
Turismul, prin rolul si continutul sau, reprezinta un fenomen specific civilizatiei actuale, una din
majorele componente ale vietii economice si sociale ce polarizeaza interesul unui numar cat mai
mare de tari. Privit ca un fenomen social-economic, turismul a fost definit in diverse variante:
In anul 1910, austriacul J. Von Schullen vu Schrattenhnfen descria turismul ca fenomen care
desemneaza toate legaturile, in special economice si care intra in actiune pentru rezidentii
temporari si straini dispersati inauntrul unei comune, unei provincii, unui stat determinant.
Profesorul belgian, Edmund Picard defineste turismul ca pe ansamblul organelor si functiilor
lor, nu numai din punctul de vedere al valorilor pe care calatorul le ia cu el si al celor care in
tarile unde soseste cu portofelul doldora, profita direct (in primul rand hotelierii) si indirect pe
cheltuielile pe care le face spre a a-si satisfice nevoile de cunostinta sau placere.
Profesorul elvetian dr. W. Hunziker este cel care a elaborate in anul 1940 o definitie a turismului,
acceptata pe plan mondial si a apreciat ca: Turismul este ansamblul de relatii si fenomene care
rezulta din deplasarea si sejurul persoanelor in afara domiciliului lor, atata timp cat sejurul si
deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanenta si o activitate lucrative oarecare
The Shorter Oxford Enghlish Dctionary (Oxford, 1950) , zece ani mai tarziu, defineste turismul
ca fiind teoria si practica din sfera calatoriilor; calatoria fiind de placere.
Jan Medicin defineste turismul ca fiind activitatea din timpul liber care consta in a voiaja sau a
locui departe de locul de resedinta, pentru distractie, odihna, imbogatirea experientei si culturii
datorita cunoasterii unor noi aspect umane si a unor peisaje necunoscute.
Dictionarul Enciclopedic Roman (1966, vol. IV) presupune urmatoarea definitie a turismului:
Activitate cu caracter sportiv sau recreativ, constand in parcurgerea pe jos sau diferite mijloace
de transport a unor distante, pentru vizitarea regiunilor pitoresti, a localitatilor, a obiectivelor
culturale, economice, istorice, etc. .
Dictionaire Touristique International (1969) contine si el o formulare: Turismul reprezinta
ansamblul de masuri puse in aplicare pentru organizarea si desfasurarea unor calatorii de
agreement sau in alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizatii, societati sau agentii
specializate, fie pe cont propriu, pe o durata limitata de timp, precum si industria care concura la
satisfacerea nevoilor turistilor. Tot in Dictionarul Turistic International (1980), se precizeaza ca

turismul se distinge de calatorie prin aceea ca implica pentru persoana in cauza, alegerea
deliberate a tintei, pe de alta, preocuparea exclusive pentru satisfacerea placerii sale.
Ca fenomen social-economic, turismul incepe sa fie consolidat in uropa inca din 1880, in 1905
conturandu-se prima definitie ce arata ca turismul, in sensul modern al cuvantului, este un
fenomen al timpurilor noastre bazat pe cresterea necesitatii de refacere a sanatatii si de schimbare
a mediului inconjurator, pe nasterea si dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru
frumusetile naturii (Ehmeyer Feuler in lucrarea : Handbuch der Scweizeisher
Volkswistshaft,1905)
Ca o sinteza in care luam in considerare cele doua tipuri de relatii ce se stabilesc in turism (cele
materiale- turistii recurgand la servicii platite si cele imateriale recurgand din contactul cu
populatia locala, cultura, traditia, institutiile publice din zona vizitata) putem spune ca turismul
reprezinta activitatea cu caracter recreativ ce consta in parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace
de transport a unor distante pentru vizitarea regiunilor pitoresti, a localitatilor, sau a obiectivelor
atractive. Turismul este un fenomen complex ce implica si fenomenele sociale si economice si
circuitul valorilor material dintre tari, in procesul utilizarii timpului liber.
Odata cu evolutia societatii, turismul se transforma dintr-o posibilitate, intr-o necesitate,
depinzand de timpul liber disponibil, de disponibilul de bani si de modul de viata al individului
de nivelul si gradul de dezvoltare al serviciilor si devenind astfel parte integrata a sistemuluii de
inter-relatii existente intre diferite grupe de valori.
Dorinta de a calatori si de a cunoaste lucruri noi este cunoscuta inca din antichitate, chiar daca la
inceput, aceste dorinte aveau ca scop principal razboiul. Primii care si-au dorit sa calatoreasca si
in acest scop au si inlesnit calatoriile, au fost grecii. Acestia incheiau contracte de vizite
reciproce, contracte ce puteau fi mostenite din tata in fiu, se imprieteneau cu oamenii care aveau
aceeasi ocupatie, dobandind astfel siguranta calatoriei.
De-a lungul timpului incep sa se diversifice motivatiile de calatorie, astfel conturandu-se tot mai
mult activitatea de turism, determinate de actiunireligioase, folosirea bailor curative, calatoriile
catre lumi noi, etc.
S-au dezvoltat si sectoarele privind industria hoteliera, comunitatile, transportul, activitatile
destinate turismului.
Annual, peste 1,5 miliarde de personae efectueaza calatorii in scopuri turistice. Principalele tari
furnizoare de turisti sunt: SUA, Germania, Franta, Marea Britanie, Canada, Olanda, Italia,
Suedia, Japonia, etc. iar dintre tarile primitoare de turisti se Numara: Spania, Franta, Grecia,
Marea Britanie, Austria, Elvetia,Germania, etc.
In tot acest context, Romania tinde sa devina o destinatie turistica atractiva, potentialul sau
turistic fiind dat de resursele natural (varietatea reliefului, reteaua hidrologica, clima, flora si

fauna), cat si de resursele antropologice (vestigii arheologice, monumente istorice si


arhitectonice, muzee, case monumentale), precum si de conservarea traditiilor in anumite zone,
captand atentia multor agentii de turism nationale.
O mare parte a ofertei turistice pe care o prezinta Romania, o constituie resursele turistice
antropice. Vestigiile arheologice sunt legate de formarea si continuitatea poporului roman, de
vechile cetati de pe litoralul Pontului Euxin, sau de ruinele de la Orastie.
Monumentele istorice si arhitectonice au o valoare deosebita pe plan mondial: manastirile sii
bisericile din Bucovina, cu fresce exterioare, bisericile din lemn din Maramures, cetatile si
castelele medieval din Transilvania, monumentele si orasele foste capital ale Tarilor Romanesti.
La toate acestea se adauga elementele de folclor, satele turistice,muzeele si casele memoriale
care sporesc activitatea zonei. Potentialul natural si relieful carpato-danubiano-pontic al tarii
determina varietatea formelor de turism care pot fi practicate: turismul de litoral, turismul in
Delta Dunarii, turismul montan, cultural, balnear, de aventura sau sportiv.
Daca turismul permite tarilor in curs de dezvoltare sa-si atraga investitii straine, sa-si
recupereze valuta investita, sa creeze locuri de munca si sa-si imbunatateasca infrastructura, tot
turismul este cel care contribuie, pe de alta parte, din ce in ce mai mult, la distrugerea mediului,
la pierderea sau deteriorarea patrimoniului, la destabilizarea unor culturi, etc.
Fenomenul turistic nu este unul nou, primele forme de turism fiind practicate inca din
perioada Antichitatii. In istoria omenirii, preocuparile pentru calatorie au fost continue, ca si
dorinta de a descoperi si redescoperi locuri, culturi noi, etc.
Desi considerat de cei mai multi dintre expertii in domeniu un fenomen specific epocii
contemporane, turismul s-a cristalizat in a doua jumatate a secolului XIX, si ca atare, primele
incercari de definire si caracterizare a turismului dateaza din aceasta perioada.
Pret de un secol de la aparitie, turismul a avut o evolutie relativ lenta, ceea ce s-a reflectat si in
planul clarificarilor conceptuale. Dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, turismul cunoaste o
expansiune deosebita, antrenand tot mai multe resurse.

In perioada contemporana, turismul reprezenta o varianta strategica pentru numeroase economii


nationale, fiind cunoscute efectele sale benefice in plan economic, social, cultural si intr-o
anumita masura, asupra mediului natural.
Turismul reprezinta o component de prima importanta a vietii economice si sociale pentru un
numar tot mai mare de tari ale lumii, ce actioneaza ca un factor stimulator al progresului, al
dezvoltarii.

In plan social, turismul raspunde unei multitudini de nevoi umane -de odihna,recreere,
cunoastere, ingrijire a sanatatii, destindere, imbogatire a orizontului cultural, comunicare,
aventura si altele- ceea ce argumenteaza antrenarea unei ponderi ridicate a populatiei la circulatia
turistica. Din acelasi motiv, turismul este considerat un important indicator al calitatii vietii si
totodata un mijloc de crestere a acesteia.
Turismul este considerat o forma de recreere alaturi de activitati si formule de petrecere a
timpului liber: turismul presupune miscarea temporara a oamenilor spre destinatii situate in
afara resedintei obisnuite si activitatile desfasurate in timpul petrecut la acele destinatii. In cele
mai multe situatii, turismul implica efectuarea unor cheltuieli cu impact asupra economiilor
zonei vizitate.
Pornind de la premisa ca turismul se refera in esenta la calatoriile oamenilor in afara resedintei
obisnuite, definirea continutului acestuia aduce in discutie aspect precum: scopul calatoriei,
distanta si durata deplasarii, precum si caracteristicile subiectului calatoriei, respective ale
turismului. Ca urmare, cele mai multe dintre studiile consecrate acestui domeniu opereaza cu
analiza intercorelata a categoriilor de Turism si Turist.
Conceptul de Turism, comform noilor preciari, se refera la activitatile desfasurate de persoane,
pe durata sejururilor si calatoriilor, pentru o perioada consecutive ce nu depaseste 12 luni, pentru
afaceri sau diverse motive.
In ceea ce priveste conceptual de Turist, acesta este reprezentat de orice persoana care se
deplaseaza spre un loc situate in afara resedintei sale obisnuita pentru o perioada mai mica de un
an si ale carui motive de calatorie sunt altele decat exercitarea unei activitati remunerate in locul
vizitat.
In anul 1937, s-a acceptat, la recomandarea Comitetului de Statisticieni Experti ai Ligii
Natiunilor, definitia conform careia turistul strain poate fi o persoana care se deplaseaza pentru
o durata de cel putin 24 de ore, intr-o alta tara, diferita de cea in care se afla domiciliul sau
obisnuit. Conform acestei definitii, pot fi considerati turisti cei care efectueaza o calatorie de
placere, cei care fac calatorii de afaceri sau care participa la croaziere, chiar daca durata sejurului
e mai mica de 24 de ore.

Forma de turism poate fi definit prin aspectul concret pe care l mbrac asocierea/combinarea
serviciilor (transport, cazare, alimentaie, agrement) ce alctuiesc produsul turistic, precum i
modalitatea de comercializare a acestuia.

n practica turistic exist o serie de criterii i posibiliti de grupare a formelor de turism:


A.
a)
b)
B.
a)
b)
c)
C.
a)
b)
D.
a)
b)
E.
a)
b)
c)
d)
F.
a)
b)
c)
d)
e)
f)
G.
a)
b)
c)
d)
H.
a)
b)
c)
I.
a)
b)
c)
d)

In functie de locul de provenienta sau origine a turistilor, se disting:


Turismul intern;
Turismul international;
Dupa modalitatea de comercializare a vacantelor, se disting:
Turismul organizat;
Turismul pe cont propriu;
Turismul semiorganizat (mixt);
In functie de gradul de mobilitate a turistului, se disting:
Turismul itinerant sau de circulatie;
Turismul de sejur;
Din punct de vedere al periodicitatii sau frecventei de manifestare a cererii, se disting:
Turismul continuu (permanent);
Turismul sezonier;
Dupa mijlocul de transport, se disting:
Turismul rutier;
Turismul feroviar;
Turismul naval;
Turismul aerian;
In functie de motivatia deplasarii, se disting:
Turismul de agrement;
Turismul de odihna si recreere;
Turismul de tratament balnear;
Turismul sportiv;
Turismul stiintific;
Turismul de cumparaturi;
Dupa caracteristicile sociu-culturale ale cererii, se disting:
Turismul particular (privat);
Turismul social;
Turismul pentru tineret;
Turismul de afaceri;
Dupa categoria de varsta si ocupatia turistilor, se disting:
Turismul pentru tineret;
Turismul pentru populatia activa;
Turismul pentru pensionari;
Dupa caracteristicile prestatiei turistice principale preferate de turist in cadrul sejurului,
se disting:
Turismul de sejur pe litoral;
Turismul de sejur in statiunile montane;
Turismul in statiunile balneo-climaterice;
Turismul cu caracter special;

Dupa caracteristicile socio-economice ale cererii si ale clientelei se mai pot mentiona
urmatoarele forme ale turismului
a) Turismul politic;

b) Turismul urban;
c) Turismul rural.