Mica Sirena

Hans Christian Andersen - Mica sirena(

Departe, departe în largul ma(rii, apa-i albastra( ca floarea alba(strelelor, li

mpede ca cel mai curat cristal, s,i as,a de adânca(, încât niciodata( vreo ancor
a( nu i-a dat de fund, s,i ar trebui sa( pui nenumarate turnuri de biserici unel
e peste altele, ca sa( pot,i ajunge din fund pana( la suprafata apei.
Acolo locuies,te poporul ma(rii. Sa( nu credet,i însa( ca( pe fundul acela ar fi
numai nisip; nu, acolo cresc nis,te plante s,i nis,te copaci foarte ciudat,i, s
,i care-s as,a de mla(dios,i, încât cea mai mica( mis,care din apa( îi face sa(
se-ndoaie parca( ar fi vii. Tot,i pes,tii mari s,i mici umbla( printre crengile
lor, cum zboara pa(sa(rile printre ramurile copacilor. În locul cel mai adânc se
afla( palatul regelui marii; zidurile-i sunt de ma(rgean, ferestrele din chihli
mbarul cel mai stra(veziu, s,i acoperis,ul de scoici care se deschid s,i se înch
id, aici umplându-se, aici golindu-se de apa(. Fiecare din aceste scoici are îna
(untru ma(rga(ritare as,a de stra(lucitoare, încât cel mai mic dintre ele ar fac
e podoaba cea mai de pret, a unei coroane împa(ra(tes,ti.
De multa( vreme regele ma(rii era va(duv, s,i mama lui ba(trâna( îngrijea de cas
a(. Era femeie des,teapta(, dar as,a de mândra( de rangul ei, ca( is,i purta de
coada( aninate doua(sprezece stridii, pe câta( vreme celelalte doamne de la Curt
e n-aveau voie sa( poarte mai mult de s,ase. Era însa( vrednica( de toata( lauda
pentru grija ce purta fat,a( de cele s,ase print,ese, nepoatele ei, care de car
e mai frumoasa(. Cea mai mica( însa era mai dra(ga(las,a( decât toate; avea fat,
a alba( s,i rumena( cum e foaia de trandafir, s,i ochii albas,tri ca albastrul c
erului; dar n-avea picioare: trupus,orul ei ca s,i al celorlalte surori se sfrâs
,ea printr-o coada de pes,te.
Toata ziua print,esele se jucau prin oda(ile mari ale palatului, unde flori vii
cres,teau pe peret,i. Când se deschideau ferestrele de chihlimbar, pes,ti intrau
îna(untru, cum intra( la noi rândunelele, s,i print,esele îi mângâiau s,i le da
(deau sa( ma(nânce din mâna(. În fat,a palatului era o gra(dina( mare, cu pomi a
lbas,tri închis s,i ros,ii ca focul. Roadele pomilor stra(luceau ca aurul, s,i f
lorile, când se lega(nau, pa(reau ca(-s fla(cari. Pe jos era nisip alb s,i curat
, s,i de jur împrejur, de pretutindeni se reva(rsa o lumina( albastra( ciudata(,
încât ai fi crezut ca( te afli în aer, sub albastrul cerului, iar nu în adânc d
e ape. Când marea era linis,tita(, puteai sa( za(res,ti soarele, ce pa(rea o flo
are de purpura( va(rsând lumina din potirul ei.
Fiecare print,esa( avea în gra(dina( câte-un locs,or, pe care-l îngrijea dupa( c
um voia. Una-i da forma unei balene, alta pe cea a unei sirene; cea mai mica îns
a( îs,i fa(cu gra(dinit,a rotunda( ca soarele, s,i sa(di multe flori ros,ii ca s
,i el. Era o copila( ciudata(, gânditoare s,i ta(cuta(. Pe când surorile ei se j
ucau cu lucruri de tot felul, ga(site de la corabii scufundate, ei îi pla(cea sa
( împodobeasca( o statuie mica( de marmura( care înfa(t,is,a un prea frumos ba(i
at. O as,ezase sub o salcie trandafirie care-o învelea într-o umbra( violeta(.
Cea mai mare pla(cere a ei era sa( asculte povestiri despre lumea unde tra(iesc
oamenii. S,i mereu punea pe bunica ei sa(-i vorbeasca( de cora(bii, de cetat,i,
de oameni, de viet,uitoare. Se mira mai ales, auzind ca( pe pa(mant florile ra(s
pândesc miresme cum nu se pomenesc în apa(, s,i ca( pa(durile erau verzi. Nu-s,i
putea închipui cum pes,tii cântau s,i sa(reau prin copaci. Bunica zicea pes,ti
la pa(sarele ca( altfel n-ar fi putut-o pricepe.
- Când vei împlini cincisprezece ani, zicea bunica, o sa(-t,i dau voie sa( te ri
dici la suprafat,a ma(rii, s,i sa( stai pe stânca( la lumina lunii, sa( vezi tre
când cora(biile mari, s,i sa( cunos,ti pa(durile s,i oras,ele.
Peste un an, cea mai mare dintre surori împlinea cincisprezece ani, s,i cum nu e
ra decât un an între fiecare, cea mai mica( trebuia sa( mai as,tepte înca( cinci
ani, pâna( sa( iasa( s,i ea din fundul ma(rii. S,i îs,i fa(ga(duiau una alteia
sa(-s,i povesteasca( toate minunile ce-au sa( vada(; ca(ci bunica nu le spunea n
iciodata îndeajuns; s,i erau atâtea lucruri pe care ele ardeau de dorinta sa( le
afle.
Cea mai nerabda(toare era tocmai cea mai mica(; noaptea, adesea, sta(tea la fe-r
eastra ei deschisa(, încercând sa( stra(bata( cu privirea tot noianul acela de a
pa( alba(strie, pe care pes,tii îl puneau în tremur când vâsleau din coada( s,i
din aripioare. Za(ri într-adeva(r luna s,i stelele, dar ele se stra(vedeau s,ter
se s,i foarte mult ma(rite de apa(.
Când le-acoperea vreun nor negru, ea credea ca( era sau vreo balena( sau vreo co
rabie înca(rcata( cu oameni, care plutea deasupra ei. Aces,tia negres,it nici nu
ba(nuiau ca( o sirena dra(ga(las,a( întindea din fundul ma(rii mânut,ele-i albe
spre corabia lor.
Sosi ziua când print,esa cea mare împlini cincisprezece ani, s,i ea se ridica( d
easupra apei.
Când se-ntoarse, avea o mult,ime de lucruri de povestit.
- O! E as,a de fermeca(tor, zicea ea, sa( stai tola(nita( pe o stânca(, la lumin
a lunii, în mijlocul ma(rii, s,i sa( prives,ti pe t,a(rm ma(reat,a cetate unde l
ica(resc luminile ca mii de stele; sa( ascult,i muzicile armonioase, sunetul clo
potelor de la biserici, s,i tot zgomotul acela de oameni s,i de tra(suri.
S,i cum o mai asculta sora cea mica(! În toate serile, în picioare, lânga( ferea
stra deschisa(, ca(utând sa( stra(bata( cu privirea urias,ul strat de apa(, ea v
isa la cetatea mare, la zgomotul s,i la luminile ei, s,i i se pa(rea ca( aude su
nând clopote în juru-i.
În anul urma(tor, a doua dintre surori ca(pa(ta( voia de-a se ridica la suprafat
,a apei. Ea scoase capul tocmai când soarele apunea; s,i frumuset,ea acestei pri
velis,ti nespus de mult o fermeca(.
- Tot cerul, spunea ea, când se-ntoarse, pa(rea de aur, s,i frumuset,ea norilor
nu se poate închipui. Lunecau prin fat,a mea unii ros,ii, alt,ii viorii, s,i pri
ntre ei, zburând spre soare, ca un val alb s,i lung, trecea un stol de lebede sa
(lbatice. Am vrut s,i eu sa( înot spre marele glob de foc; dar deodata( el dispa
(ru, s,i lumina trandafirie, care colora fat,a apei ca s,i norii, se stinse s,i
ea curând.
Apoi veni rândul celei de-a treia. Ea era cea mai îndra(zneat,a(, s,i apuca( în
susul unui râu mare. Va(zu dealuri frumoase îmbra(cate cu vii, va(zu castele mân
dre în mijlocul codrilor. Auzi cântecul pa(sa(relelor s,i ca(ldura soarelui o si
li de mai multe ori sa( se scufunde-n apa( ca sa( se ra(coreasca(. Într-un loc î
ntâlni o mult,ime de mici fiint,e omenes,ti, care se jucau sca(ldându-se. Vru sa
( se joace s,i ea cu dânsele, dar ele fugira( speriate, s,i o lighioana( neagra(
- era un câine - începu a la(tra as,a de grozav, încât se sperie s,i dânsa s,i
porni repede spre largul ma(rii. Dar niciodata( nu va putea sa( uite pa(durile m
a(ret,e, dealurile verzi s,i copiii dra(gut,i care s,tiau sa( înoate, cu toate c
a( n-aveau coada( de pes,te.
Sora a patra care era mai put,in îndra(zneat,a(, ra(mase în mijlocul ma(rii, und
e vederea se pierdea în nesfars,itul za(rilor, s,i unde cerul se boltea deasupra
apei ca un clopot mare de cristal. Din depa(rtare, cora(biile i se pa(reau ca n
is,te pa(sa(ri, delfinii zburdalnici fa(ceau tumbe, s,i balenele urias,e aruncau
apa( pe na(ri.
Sosi s,i rândul celei de-a cincea: s,i se întâmpla( ca ziua ei sa( cada( tocmai
iarna: as,a ca( ea va(zu ceea ce nu va(zusera celelalte. Marea era verzuie s,i p
e deasupra ei pluteau nis,te munt,i de gheat,a( care aveau forme ciudate s,i str
a(luceau ca diamantele. Fiecare, spunea dânsa, pa(rea un ma(rga(ritar mare, mai
mare decât turlele bisericilor pe care le cla(desc oamenii. Ea se as,ezase pe un
ul din cei mai mari, s,i tot,i marinarii se depa(rtau speriat,i de locul unde se
vedea fâlfâind, în ba(taia vântului, pa(rul ei despletit s,i lung. Pe seara(, c
erul se acoperi de nori; fulgerele spintecau vazduhul, tunetul bubuia, s,i marea
furioasa( s,i întunecata( ridica munt,ii de gheat,a( s,i-i fa(cea sa( stra(luce
asca-n lumina ros,ie a fulgerelor. Cora(bierii îs,i strânsera( pânzele, s,i groa
za era peste tot cuprinsul; ea însa( sta(tea linis,tita( pe muntele ei de gheat,
a(, s,i va(zu tra(snetul ca un s,arpe de foc, ca(zând în apa lucitoare.
Când una dintre surori ies,ea pentru întâia oara( la suprafat,a apei, ea ra(mâne
a totdeauna fermecata( de lucrurile noi ce vedea; dar dupa( ce se fa(cea mare s,
i putea oricând sa( iasa( în lumina de afara(, nu mai simt,ea nimic din farmecul
dintâi; as,a ca(, dupa( o luna( de zile, ga(sea ca(-i mult mai frumos în fundul
ma(rii, s,i ca( palat ca al lor nu-i nica(ieri.
Adeseori seara câtes,i cinci surorile t,inându-se de mâini, se ridicau astfel la
suprafat,a apei. Aveau glas fermeca(tor, ca nici o alta fiint,a de pe lume. Cân
d cerul se acoperea de nori s,i vreo furtuna( prevestea pieirea unei cora(bii, e
le înotau înaintea cora(biei cântând cele mai ademenitoare cântece, la(udând fru
muset,ea fundului ma(rii, s,i chemând pe ca(la(tori sa( vina( la dânsele. Aces,t
ia însa( nu puteau înt,elege cuvintele sirenelor, s,i niciodata( nu vedeau minun
a(t,iile pe care le cântau ele; când se scufunda corabia, oamenii se înecau s,i
numai les,urile lor ajungeau pâna( la palatul regelui ma(rii.
Când plecau cele cinci surori, cea mai mica( ra(mânea singura( lânga( fereastra(
, le urma(rea cu privirea s,i-i venea sa( plânga(. Dar sirenele n-au lacrimi, s,
i pentru asta inima lor sufera( s,i mai mult.
- O! De-as, împlini s,i eu cincisprezece ani, zicea ea, simt de pe-acum ce mult
am sa( iubesc lumea de sus s,i oamenii care sunt pe-acolo.
Sosi în sfârs,it s,i ziua aceea: împlini s,i ea cincisprezece ani.
- Acum o sa( pleci s,i tu, îi zise bunica, vino sa( te ga(tesc ca s,i pe suroril
e tale.
S,i-i puse pe cap o coroana( de crini albi, ale ca(ror foi erau din juma(tat,i d
e perle, s,i-i atârna( de coada( opt stridii mari, ca sa( se s,tie din ce vit,a(
mare se trage.
- Ma( doare! zise mica sirena(.
- Ca sa fii ga(tita( frumos trebuie sa( suferi put,in, ra(spunse bunica.
Cum ar mai fi aruncat ea toate podoabele astea, s,i coroana grea care-i apa(sa c
apul. Florile ros,ii din gra(dina ei i-ar fi stat mult mai bine, dar nu-ndra(zne
a sa( spuna( nimic.
- Adio, zise ea, s,i us,oara( ca spuma se-na(lt,a( prin noianul de apa(.
Când scoase capul din mare, soarele tocmai asfint,ise; norii erau înca( rumenit,
i, tivit,i cu aur, s,i luceafa(rul serii scânteia pe cer. Aerul era pla(cut s,i
ra(coros, s,i marea linis,tita(. Aproape de mica sirena( plutea o corabie mare c
u trei catarge; n-avea însa( decât o singura( pânza( întinsa(, pentru ca( nu ba(
tea vântul, s,i marinarii sta(teau rezemat,i de frânghii. Cântecele ra(sunau fa(
ra întrerupere, s,i când înnopta( se aprinsera( sute de felinare de toate culori
le, aga(t,ate de frânghii; ai fi crezut ca(-s steagurile tuturor t,a(rilor. Sire
na înota( pâna(-n dreptul ferestrei de la odaia cea mare, s,i de câte ori o sa(l
ta apa, vedea prin geam o mult,ime de oameni foarte frumos îmbracat,i. Cel mai m
ândru dintre ei era un tâna(r print, de vreo s,aisprezece ani, cu pa(rul lung s,
i negru; pentru serbarea zilei lui se fa(cusera( toate prega(tirile astea.
Marinarii jucau pe punte, s,i când tâna(rul print, se ara(ta(, o suta( de artifi
cii se îna(lt,ara( în va(zduh, împras,tiind o lumina( ca ziua. Sirenei însa îi f
u frica( s,i se da(du la fund: dar curând ies,i iar s,i i se pa(ru ca( stelele c
erului ca(deau ca ploaia asupra ei. Niciodata( ea nu va(zuse focuri de artificii
; sori mari se-nvârteau, pes,ti de aur sa(getau noaptea, s,i toata( marea limped
e s,i potolita( stra(lucea. Pe corabie se vedeau la(murit nu numai oamenii, dar
s,i frânghiile. O, ce frumos era tâna(rul print,! Strângea mâna tuturor, vorbea
s,i zâmbea fieca(ruia, pe când muzica umplea noaptea de cântecele-i armonioase.
Era târziu acum, dar sirena nu-s,i mai putea lua ochii de la corabie s,i de la t
âna(rul print,. Luminile se stinsesera( s,i tunurile amut,ira(; toate pânzele fu
ra( întinse s,i corabia porni repede înainte. Sirena o urma(ri fa(ra( a-s,i abat
e privirile de la fereastra(. Dar deodata( marea începu a se tulbura, valurile c
res,teau, s,i nori gros,i, negri, se gra(ma(deau pe cer. În depa(rtare fulgera(,
o furtuna( îngrozitoare se apropia. Corabia, în fuga-i amet,itoare, se lega(na
pe marea-nvolburata(. Valurile ridicându-se ca munt,ii înalt,i, aici o fa(ceau s
a( lunece între ele ca o leba(da(, aici o îna(lt,au pe culmea lor. La început îi
pla(cu foarte mult micii sirene aceasta( ca(la(torie zbuciumata(; dar când cora
bia, izbita( cu furie, începu a trosni, când va(zu catargul cel mare frângându-s
e ca o trestie, s,i corabia la(sându-se pe o parte, în vreme ce apa na(pa(dea în
fundul vasului, numai atunci îs,i da(du seama de primejdie, s,i trebui sa( se f
ereasca( de grinzile s,i de sfa(râma(turile corabiei pra(pa(stuite.
Câteodata( se fa(cea as,a de întuneric, ca( nu se mai vedea nimic; numai la lumi
na fulgerelor i se înfa(t,is,au toate ama(nuntele acestei grozave nenorociri. Pe
corabie era o înva(lma(s,eala( de neînchipuit; înca( o zguduitura(, s,i vasul s
e desfa(cu în buca(t,i. Sirena va(zu pe tâna(rul print, pierind in valuri. În cu
lmea fericirii, crezu ca( el se coboara( la locuint,a ei; dar numaidecat îs,i ad
use aminte ca( oamenii nu pot sa( tra(iasca( în apa(, s,i ca( el o sa( ajunga( m
ort la palatul tatalui ei. Atunci ea, ca sa(-l scape, se repezi înot printre gri
nzile s,i sfa(râma(turile ce pluteau deasupra apei, negândind c-ar fi putut s,i
ea sa( fie zdrobita( de vreuna din ele; se coborî în adâncuri de mai multe ori,
s,i astfel putu ajunge pâna la tâna(rul print,, tocmai în clipa când, pa(ra(sit
de puteri, el închidea ochii, gata sa( moara(. Mica sirena îl prinse s,i sust,in
ându-i capul deasupra apei, se la(sa( cu el în voia valurilor. A doua zi vremea
se îndreptase, din corabie însa( nu mai ra(ma(sese nimic. Soarele, cu razele-i p
a(trunza(toare, pa(rea ca( vrea sa( readuca( viat,a pe fat,a tâna(rului print,,
dar ochii lui sta(teau tot închis,i. Sirena îl sa(ruta pe frunte, s,i dându-i la
o parte pa(rul ud, ga(si o asema(nare uimitoare cu mica statuie de marmura( din
gra(dinit,a ei. Za(ri în sfârs,it pa(mântul, s,i-n depa(rtare munt,ii înalt,i a
lbas,tri, cu coamele sclipitoare de za(pada( alba(. La poalele dealului într-o p
a(dure de toata( frumuset,ea, era o bise-rica( sau o ma(na(stire. La poarta( era
u palmieri urias,i s,i-n gra(dina( portocali s,i la(mâi; în apropiere de locul a
(sta, marea fa(cea o cotitura( pâna(-n dreptul unei stânci, acoperita( cu nisip
alb s,i ma(runt. Acolo sirena duse pe print,, având grija( sa(-i t,ina capul tot
în sus s,i-n ba(taia razelor soarelui.
Deodata( începura( a suna clopotele de la biserica(, s,i o mult,ime de fete tine
re intrara(-n gra(dina(. Sirena atunci se depa(rta înotând, s,i se ascunse în do
sul unor stânci, ca sa( vada( ce-o sa( i se întâmple bietului print,.
În curând una din fete trecu pe lânga( el; întâi se sperie, dar venindu-s,i repe
de în fire, alerga( sa( cheme s,i pe celelalte, care da(dura( print,ului toate î
ngrijirile. Sirena îl va(zu cum îs,i venea în simt,ire s,i zâmbea celor ce-l înc
onjurau; numai ei nu-i zâmbea, fiindca nu s,tia el cine-l sca(pase de la moarte.
Iar când tâna(rul print, fu luat s,i dus într-o cla(dire mare, sirena, mâhnita(
, coborî în adâncuri s,i se întoarse la palatul tatalui ei.
Ea fusese întotdeauna ta(cuta( s,i gânditoare; dar din ziua aceea fu s,i mai ta(
cuta( s,i mai gânditoare. Surorile ei o întrebara( despre cele ce va(zuse ea sus
, dar nu le povesti nimic.
Adeseori seara s,i dimineat,a, se urca spre locul unde la(sase ea pe print,. Va(
zu roadele din gra(dina( cum se coceau, va(zu za(pada topindu-se pe munt,ii cei
înalt,i, dar pe frumosul print, nu-l mai va(zu; s,i din ce în ce mai mâhnita( se
întorcea în fundul ma(rii. Acolo, singura ei mângâiere era sa( stea în gra(dini
t,a ei, îmbra(t,is,ând mica statuie de marmura(, care sema(na cu print,ul; în vr
emea asta florile ei neîngrijite, uitate, se întindeau prin alee ca într-un loc
sa(lbatic, incola(cind tulpinile lor printre ramurile copacilor, fa(când astfel
bolt,i stufoase, unde lumina nu mai putea pa(trunde.
Dupa( câtva timp însa(, mica sirena( nu mai putu suferi astfel de viat,a(, s,i î
s,i dezva(lui taina uneia dintre surori; aceasta la rândul ei o povesti celorlal
te, dar nu numai lor, ci s,i câtorva sirene, care s,i ele o spusera( prietenelor
lor cele mai bune. Se-ntâmpla(, ca( una dintre acestea va(zuse s,i ea serbarea
de pe corabie, cunos,tea pe print,, s,i s,tia locul unde era împarat,ia lui.
- Vino, surioara(, zisera( celelalte print,ese; s,i luându-se de mâini, în s,ir,
se ridicara( deasupra apei în dreptul palatului printului.
Palatul acesta era cla(dit din pietre galbene, lustruite; sca(ri mari de marmura
( duceau înla(untru s,i-n gra(dina(; mai multe turnuri aurite stra(luceau pe aco
peris,, s,i printre stâlpii galeriilor erau statui de marmura( care pa(reau vii.
Sa(lile ma(ret,e erau împodobite cu perdele s,i covoare de-o uimitoare bogat,ie
, s,i peret,ii aco-perit,i cu minunate zugra(veli. În sala cea mare soarele, str
a(ba(tând printr-un tavan de cristal, înca(lzea florile cele mai rare care cres,
teau sub o ves,nica( ploaie de pica(turi stra(lucitoare.
De-atunci mica sirena( venea adeseori în locul acesta, s,i noaptea, ca s,i ziua;
se apropia de t,a(rm s,i îndra(znea chiar sa( se as,eze sub marele balcon de ma
rmura(, a ca(rui umbra( se-ntindea departe deasupra apelor. De acolo vedea pe tâ
na(rul print,, care se plimba singur la lumina lunii; de multe ori, în cântecul
muzicii, el trecu prin fat,a ei într-o luntre frumos împodobita( cu steaguri s,i
stofe scumpe, s,i cei care za(reau va(lul ei alb prin trestiile verzi o luau dr
ept o leba(da( cu aripile-ntinse.
Ea îi auzea pe pescari spunând mult bine de tâna(rul print,, s,i atunci se bucur
a( ca(-i sca(pase viat,a, cu toate ca( el nici nu s,tia de dânsa. Iubirea ei pen
tru oameni cres,tea din zi în zi, s,i din zi în zi tot mai mult dorea sa( se apr
opie de ei. Lumea lor îi pa(rea mult mai întinsa( decât a ei; apoi oamenii s,tia
u sa( stra(bata( marea cu cora(biile lor, sa( se urce pe munt,i, deasupra, pâna(
dincolo de nori; ei aveau câmpii verzi s,i pa(duri nema(rginite. Surorile ei nu
s,tiau sa(-i spuna( despre toate câte ar fi vrut ea sa( afle; întreba( atunci p
e bunica ei care cunos,tea bine lumea de sus, aceea pe care, cu drept cuvânt, o
numea ea "cuprinsul de pe deasupra apelor".
- Dar daca( oamenii nu se îneaca(, întreaba( tâna(ra print,esa, tra(iesc ei ves,
nic? Nu mor s,i ei ca noi?
- Fa(ra(-ndoiala(, ra(spunse ba(trâna, mor s,i ei; s,i viat,a lor e chiar mai sc
urta( decât a noastra(. Noi tra(im uneori s,i trei sute de ani; s,i când înceta(
m de a mai fi, ne prefacem în spuma(, ca(ci în fundul ma(rii nu sunt morminte pe
ntru corpuri neînsuflet,ite. Sufletul nostru nu e nemuritor: cu moartea totul e
sfârs,it. Noi suntem ca trestiile verzi; odata( ta(iate, ele nu mai înverzesc ni
ciodata(. Oamenii însa( au suflet care tra(ies,te ves,nic, care tra(ies,te s,i d
upa( ce corpul lor s-a prefa(cut în t,a(râna(; sufletul acesta se înalt,a( în va
(zduh pâna( la stelele care lucesc, s,i, precum ne ridica(m noi din fundul apelo
r, ca sa( vedem locurile unde tra(iesc oamenii, as,a s,i ei se înalt,a( în lumi
încânta(toare, unde niciodata nu pot ajunge noroadele ma(rii.
- Dar de ce n-avem s,i noi suflet nemuritor? zise mica sirena( mâhnita(; as, da
bucuros sutele de ani ce mai am de trait ca sa( fiu s,i eu fiint,a( omeneasca(,
o zi, numai o zi, s,i sa( ma( pot ridica pe urma( în împa(ra(t,ia cerurilor.
- Nu te mai gândi la asemenea lucruri, zise ba(trâna; noi suntem rnult mai feric
it,i aici în fundul ma(rii, decât sunt oamenii acolo sus.
- Va trebui dar sa( mor într-o zi, s,i sa( ma( prefac în spuma(; pentru mine n-a
u sa( mai fie nici s,oapte de valuri, nici flori, nici soare. Dar nu-i oare un m
ijloc ca sa( dobândesc suflet nemuritor?
- Unul singur, zise bunica, dar e aproape cu neputint,a(. Ar trebui ca un om sa(
simta pentru tine o iubire fara( margini, sa-i fii mai scumpa( decât tata(l s,i
mama lui. Atunci când, fiind astfel legat de tine cu tot sufletul s,i inima lui
, un preot i-ar pune mâna lui dreapta( în mâna ta s,i el t,i-ar fa(ga(dui credin
t,a( ves,nica(, numai atunci sufletul lui s-ar împa(rta(s,i, s,i ai putea s,i tu
sa( iei parte la fericirea oamenilor. Dar niciodata( lucrul acesta nu se va put
ea întâmpla: ceea ce la noi, în mare, trece drept o frumuset,e, cum e coada ta d
e pes,te, la ei pe pa(mânt e ceva foarte urât. Sa(racii oameni! Ca sa( fie frumo
s,i ei îs,i închipuie c-au nevoie de doua( proptele grosolane, pe care le numesc
 picioare!
Mica sirena( ofta( cu amar, uitându-se la coada ei de pes,te.
- Sa( fim vesele! zise ba(trâna, sa( juca(m s,i sa( petrecem cât mai mult în cei
trei sute de ani cât avem de tra(it; asta e o buca(t,ica( buna( de timp, o sa(
ne odihnim cu-atât mai bine pe urma(. În asta( seara( e bal la curte.
Nu se pot închipui pe pa(mânt minunat,iile de pe-acolo. Sala cea mare de joc era
toata de cristal; mii de scoici mari as,ezate de-o parte s,i de alta, umpleau s
ala c-o lumina( alba(struie, s,i prin peret,ii stra(vezii împra(s,tiau lumina as
ta s,i-n mare de jur-împrejur. Se vedeau înotând nenuma(rat,i pes,ti, mari s,i m
ici, cu solzi care luceau ca purpura, ca aurul s,i ca argintul.
În mijlocul sa(lii curgea un râu larg, în care jucau delfinii s,i sirenele în su
netul glasului lor fermecator. Nimeni însa( nu cânta mai frumos ca mica sirena(,
s,i toata( lumea o la(uda as,a de mult, ca(, pentru o clipa(, bucuria asta o fa
(cu sa( uite minunile de pe pa(mânt. Curând însa( îs,i întoarse gândul iar la ve
chile-i ama(ra(ciuni, la frumosul print, s,i la sufletul lui nemuritor. Ies,i bi
nis,or din palat, depa(rtându-se de cântece s,i de veselie, s,i se duse-n gra(di
nit,a ei. De-acolo auzi striga(tul de corn, ce stra(ba(tea prin apa(:
- Acum plutes,te-acolo sus, acel pe care-l iubesc din tot sufletul s,i din toata
( inima mea, acel spre care-mi sunt îndreptate toate gândurile mele, s,i ca(ruia
as, vrea sa(-i încredint,ez fericirea viet,ii mele. As, face orice, numai sa( f
iu cu el s,i sa( pot ca(pa(ta suflet nemuritor. Pe când joaca( s,i petrec surori
le mele aici în palat, eu am sa( ma( duc la vrajitoarea ma(rii, de care-am avut
atâta groaza( pâna azi. Ea va s,ti poate sa(-mi dea sfaturi s,i sa(-mi vina( în
ajutor.
S,i ies,ind din gra(dinit,a ei, mica sirena( se îndrepta( spre vâltorile zgomoto
ase înda(ra(tul ca(rora locuia vra(jitoarea. Niciodata nu mai fusese pe drumul a
cesta. Nici o floare, nici un fir de iarba( nu cres,tea pe-acolo. Fundul, numai
de nisip cenus,iu, se întindea pâna( la o cotitura( unde apa se învârtea repede
în loc, ca pietrele morii, s,i înghit,ea în adâncul ei tot ce putea prinde. Sire
na se va(zu silita( sa( stra(bata( aceste groaznice vâltori, ca sa( ajunga( în t
,inuturile vra(jitoarei, a ca(rei casa( se afla în mijlocul unei pa(duri ciudate
. Tot,i copacii s,i toate tufis,urile nu erau decât polipi, juma(tate animale, j
uma(tate plante: pa(reau ca(-s s,erpi cu sute de capete, ce ies,eau din pa(mânt.
Ramurile erau nis,te brat,e lungi s,i lipicioase, s,i în loc de degete aveau vi
ermi care mis,cau mereu. Brat,ele acestea se încola(ceau peste tot ce puteau apu
ca, s,i nimic nu mai sca(pa.
Mica sirena(, îngrozita(, ar fi vrut sa( se întoarca(; dar gândindu-se la print,
s,i la sufletul omenesc, îs,i lua( inima în dint,i, îs,i strânse în jurul capul
ui pa(rul ei lung, ca sa( n-o poata( apuca polipii, îs,i încrucis,a( brat,ele pe
piept s,i înota( astfel repede ca un pes,te, printre ura(t,eniile acelea, ce fi
ecare t,inea câte o prada( în brat,e, ca în cles,te de fier, fie schelete albe d
e înecat,i, fie vâsle, la(zi, sau oase de animale. S,i print,esa înlemni de groa
za( când va(zu s,i o mica( sirena( sugrumata( în încles,tarea brat,elor acestora
.
În sfârs,it ajunse la un loc deschis în pa(durea aceasta, unde s,erpi urias,i se
încola(ceau, înfiorând privirea cu pântecele lor ga(lbui. În mijlocul deschiza(
turii acesteia era casa vra(jitoarei, fa(cuta toata( numai din oasele înecat,ilo
r; acolo vra(jitoarea, stând pe-o piatra( mare, da(dea de mâncare unui broscoi,
cum dau oamenii la canari sa( ma(nânce zaha(r. Ea zicea ca( s,erpii aceia scârbo
s,i sunt puis,orii ei, s,i-i pla(cea sa( s,i-i încola(ceasca( peste pieptul ei,
care sema(na cu un burete de mare.
- S,tiu ce vrei, zise ea, va(zând pe mica sirena(; dorint,a ta e o nebunie; totu
s,i voi face sa( t,i se împlineasca(, dar s,tiu ca( asta are sa-t,i aduca( nenor
ocire. Tu vrei sa( scapi de coada ta de pes,te, s,i s-o înlocuies,ti cu cele dou
a( proptele cu care umbla( oamenii, s,i asta, pentru ca sa( te iubeasca( print,u
l, sa( te ia de sot,ie s,i sa(-t,i dea suflet nemuritor. Rostind vorbele astea,
izbucni într-un hohot de râs înspa(imânta(tor, care fa(cu sa( cada( s,i broscoiu
l s,i s,erpii.
- În sfârs,it, bine-ai fa(cut c-ai venit; mâine, la ra(sa(ritul soarelui, ar fi
fost prea târziu, s,i ar fi trebuit sa( mai as,tept,i înca( un an. Am sa(-t,i pr
ega(tesc o ba(utura( pe care o s-o duci pe pa(mânt înainte de reva(rsatul zorilo
r. Te-as,ezi pe t,a(rm, s,i o bei. Îndata( coada ta o sa( se subt,ieze s,i o sa(
se desfaca( în doua(, în ceea ce numesc oamenii "frumoase picioare". Dar sa( s,
tii ca( asta are sa( te doara(, ca s,i cum te-ar ta(ia cineva c-o sabie ascut,it
a(. Toata( lumea se va minuna de frumuset,ea ta, vei pa(stra mersul ta(u us,or s
,i lin, dar fiecare pas te va sângera s,i ît,i va pricinui dureri, ca s,i cum ai
ca(lca pe vârfuri de ace. Daca( tu vrei sa( înduri toate suferint,ele astea, ma
( învoiesc sa(-t,i dau ajutor.
- Le voi îndura, zise sirena cu glas tremurat, gândindu-se la print, s,i la sufl
etul nemuritor.
- Dar t,ine bine minte, urma( vra(jitoarea, ca( odata( schimbata( în fiint,a( om
eneasca(, nu te vei mai putea face iar sirena(! Niciodata( nu vei mai revedea pa
latul tata(lui ta(u; s,i daca( print,ul, uitând de tata(l s,i mama lui, nu te va
iubi din tot sufletul s,i inima lui, s,i nu te va lua de sot,ie în fat,a unui p
reot, atunci, suflet nemuritor niciodata( nu vei putea dobândi. În ziua când el
se va însura cu alta, inima ta se va zdrobi, s,i tu nu vei mai fi decât put,ina(
spuma( pe culmea valurilor.
- Ma( învoiesc, zise printesa, alba( ca de ceara.
- Atunci, daca(-i as,a, ra(spunse vra(jitoarea, afla( ca( trebuie sa( ma( pla(te
s,ti; s,i eu nu-t,i cer put,in lucru. Glasul ta(u e cel mai frumos dintre toate
cele din fundul ma(rii: tu crezi ca( farmeci pe print, cu el, dar eu tocmai glas
ul ta(u t,i-l cer ca plata(. Vreau ceea ce ai tu mai frumos, în schimbul acestei
ba(uturi de pret,; ca(ci pentru ca sa( aiba leac, trebuie sa( pun în ea sânge d
e-al meu.
- Dar daca( tu îmi iei glasul, întreba( mica sirena(, ce-mi va mai ra(mâne?
- Fat,a ta frumoasa(, ra(spunse vra(jitoarea, mersul ta(u us,or s,i lin, s,i och
ii ta(i fermeca(tori; asta-i de-ajuns ca sa( ra(pesti inima unui om. Haide! Fa(-
t,i curaj! Scoate limba sa( t,i-o tai, s,i ît,i voi da ba(utura.
- Fie! ra(spunse print,esa.
Vra(jitoarea îi ta(ie limba s,i biata copila( ra(mase muta(.
Apoi vra(jitoarea puse ca(ldarea pe foc, ca sa( fiarba( ba(utura fermecata(.
- Bun lucru e curat,enia, zise ea luând un ma(nunchi de vipere ca sa( curet,e ca
(ldarea. S,i fa(cându-s,i o ta(ietura( pe piept, la(sa( sângele ei negru sa( cur
ga în ca(ldare.
Ies,i un fum gros, fa(când fel de fel de figuri ciudate, îngrozitoare. În fiecar
e clipa(, ba(trâna arunca mereu câte ceva în ca(ldare, s,i când amestecul acesta
începu a clocoti, se auzi un sunet întocmai ca gemetele de crocodil. Când fu ga
ta ba(utura, pa(rea ca(-i apa( limpede.
- Iat-o, zise vra(jitoarea, dupa( ce-o turna( într-o sticlut,a. Daca polipii ar
umbla sa( te înhat,e când vei trece prin pa(durea mea, n-ai decât sa( le arunci
o pica(tura( din ba(utura asta, s,i brat,ele s,i degetele lor vor sa(ri în mii d
e bucat,i.
Sfatul acesta era zadarnic; ca(ci polipii, numai za(rind ba(utura ce lucea ca o
stea în mâna sirenei, se da(deau în la(turi speriat,i. Astfel trecu ea prin pa(d
ure s,i peste vâltorile zgomotoase.
Când ajunse la palatul tata(lui ei, luminile din sala cea mare erau stinse; de b
una( seama( ca( toata( lumea dormea s,i ea nu îndra(zni sa( intre. Nu le mai put
ea vorbi. S,i în curând trebuia sa(-i pa(ra(seasca( pentru totdeauna. I se frâng
ea inima de durere; se strecura( în gra(dina(, culese ca(te o floare din fiecare
brazda( a surorilor ei, trimise, din vârful degetelor, mii de sa(rutari palatul
ui, s,i se ridica( deasupra apei.
Nu ra(sa(rise înca( soarele când ea va(zu palatul print,ului. Luna lucea pe ceru
l senin. Se as,eza( pe mal s,i sorbi ba(utura; simt,i ca s,i cum o sabie ta(ioas
a i-ar fi despicat trupul, les,ina( s,i ra(mase ca moarta(. Soarele se ridicase
mult deasupra ma(rii, când ea se des,tepta( în junghiurile unor dureri cumplite.
Dar înaintea ei sta(tea frumosul print,, care-o privea uimit cu ochii lui negri
. Mica sirena îs,i pleca( ochii în jos, s,i va(zu ca( nu mai avea coada( de pes,
te, ci în locul ei erau doua( picioare albe s,i frumoase.
Print,ul o întreba(, cine e s,i de unde vine; ea îl privi cu un aer bla(nd s,i t
rist, fa(ra( a putea scoate un cuvânt. Tânârul atunci o lua( de mâna( s,i o duse
la palat. Fiecare pas, dupa( cum îi spusese vra(jitoarea, îi pricinuia dureri c
umplite, totus,i fiind la brat,ul print,ului, ea urca(, us,oara( ca un fulg, sca
ra cea de marmura(, s,i toata( lumea se minuna de mersul ei lin s,i mla(dios. Fu
îmbra(cata( în ma(tase s,i în zabranic scump s,i ochii tuturor o sorbeau s,i nu
se mai sa(turau privind frumuset,ea ei; cu toate acestea ea tot muta( ra(mânea.
Roabe, îmbracate în aur s,i ma(tase, cântau în fat,a print,ului vitejiile stra(
mos,ilor lui, ele cântau frumos, s,i print,ul le la(uda, zâmbind gingas,ei copil
e.
"Dac-ar s,ti, îs,i zicea ea în gând, ce glas cu mult mai frumos mi-am jertfit eu
pentru el!"
Când ta(cura( cânta(rile, roabele jucara( în sunetul unei muzici fermeca(toare.
Dar când începu a juca mica sirena(, ridicând brat,ele-i albe si t,inându-se num
ai în vârful picioarelor, aproape fa(ra( sa( atinga pa(mântul, pe când ochii ei
vorbeau inimii mai bine decât cântecul roabelor, tot,i fura( cuprins,i rapid de
farmecul acesta nespus; print,ul porunci ca ea sa( nu-l mai pa(ra(seasca( niciod
ata, s,i-o înga(dui sa( doarma( la us,a lui, pe o perna( de catifea. Lumea însa
nici nu ba(nuia suferint,ele ce îndurase ea jucând.
A doua zi print,ul o îmbra(ca( într-un costum de paj, pentru ca ea sa(-l poata(
urma ca(lare. Stra(ba(tura astfel împreuna( pa(durile înmiresmate s,i se urcara(
în munt,i înalt,i; sirena râdea, des,i numai ea stia cât suferea.
Noaptea ca(nd toata( lumea dormea, ea cobora pe ascuns, pe scara de marmura( pân
a( la malul ma(rii, unde-s,i ra(corea în apa rece, picioarele ce-i ardeau; s,i t
oate amintirile copila(riei o împresurau atunci.
Într-o noapte, za(ri pe surorile ei t,inându-se de mâna(; ele cântau cu atâta în
tristare, pe când înotau, ca( mica sirena( nu se putu opri de-a le face semn. Re
cunoscând-o, ele îi povestira( câta( ama(ra(ciune le pricinuise ea. De-atunci el
e veneau în toate nopt,ile, s,i o data( adusera( s,i pe bunica lor ba(trâna, car
e de mult,i ani nu mai scosese capul din mare, s,i pe tata(l lor, regele ma(rii,
cu coroana lui de ma(rgean pe cap. Amândoi întinsera mâinile spre fata lor; dar
nu îndra(zneau sa( se apropie de mal, cum fa(ceau surorile ei.
Din zi în zi print,ul iubea mai mult pe mica sirena(, dar o iubea ca pe un copil
dragut, s,i bun, fa(ra( a se gândi s-o ia de sot,ie. S,i pentru ca ea sa( poata
( dobândi suflet nemuritor, s,i sa( nu fie într-o zi numai put,ina( spuma( de ma
re, trebuia ca neapa(rat print,ul sa( o ia de nevasta(.
- Nu ma( iubes,ti tu mai mult decât pe celelalte? iata( ce pa(reau a-l întreba o
chii bietei copile.
- Negres,it, ra(spundea print,ul, care îi înt,elegea întrebarea, tu ai inima mai
buna ca toate celelalte; tu imi es,ti mai apropiata(, s,i semeni cu o fata( pe
care am vazut-o într-o zi, dar pe care nu cred s-o mai reva(d vreodata(. Aflându
-ma( pe-o corabie care s-a scufundat, am fost dus de valuri la t,a(rm, lânga( o
ma(na(stire unde erau mai multe fete. Una dintre ele, cea mai tâna(ra, ma( ga(si
pe mal s,i îmi sca(pa( viat,a, dar n-am va(zut-o decât de doua( ori, s,i niciod
ata( nu voi putea iubi pe alta decât pe dânsa; ei bine, tu îi semeni aidoma, s,i
uneori înlocuies,ti chipul fetei acesteia în sufletul meu.
"Doamne, îs,i zise în gând mica sirena(, el nici nu ba(nuies,te ca( eu l-am purt
at pe valuri pana( la ma(na(stire s,i l-am salvat. Alta-i aceea pe care o iubes,
te. Dar fata aceea e la ma(na(stire, nu iese niciodata( de-acolo; poate ca( o va
uita pentru mine, pentru mine care-l voi iubi s,i-i voi închina lui toata viat,
a mea".
- Print,ul se însoara( cu frumoasa fata( a împa(ratului vecin, auzi ea într-o zi
; el pre-ga(tes,te o corabie stra(lucitoare sub cuvânt ca( vrea numai sa( se duc
a( sa( vada( pe împa(ratul, dar adeva(rul e ca( el o sa( ia pe fata lui de sot,i
e.
Aceste vorbe fa(cura( pe mica sirena( sa( zâmbeasca(: ea s,tia mai bine ca orici
ne gândurile print,ului, deoarece el îi spusese: "Fiindca( doresc pa(rint,ii mei
, ma( voi duce sa( va(d pe frumoasa print,esa(, dar niciodata( ei nu ma( vor put
ea sili s-o iau de sot,ie. Nu pot s-o iubesc; ea nu seama(na(, ca tine, cu tâna(
ra fata( de la ma(na(stire, mai degraba( te-as, lua pe tine de sot,ie, sa(rman c
opil ga(sit, cu ochi fermecatori, cu toate ca( es,ti muta(".
S,i sa(rutand-o pe frunte print,ul pleca(.
- Cred ca( n-ai teama( de mare, scumpa( copila(, îi zise el când erau pe corabia
care-i ducea.
Apoi el îi vorbi de furtuni s,i de mare când e înfuriata(, de pes,tii ciudat,i s
,i de tot ce ga(seau scafandrii în fundul apei. Vorbele acestea o fa(ceau sa( zâ
mbeasca(.
Cine cunos,tea fundul ma(rii mai bine decât ea?
La lumina lunii, pe când dormeau ceilat,i, ea, s,ezând pe marginea corabiei, îs,
i adâncea privirea în apa stra(vezie, s,i i se pa(rea ca( vede palatul tata(lui
ei, s,i pe ba(trâna bunica( având ochii at,intit,i spre corabie. Într-o noapte î
i apa(rura( surorile ei: ele priveau cu mâhnire s,i îs,i frângeau mâinile. Mica
sirena( le chema( fa(cându-le semne, s,i îs,i da(du silint,a sa( le faca( a înt,
elege ca( totul mergea bine: dar în clipa aceea se apropie un marinar, s,i ele c
oborâra( în adâncuri, la(sându-l sa( creada( ca( n-a va(zut decât spuma( de mare
.
A doua zi, corabia sosea la cetatea unde locuia împa(ratul vecin. Toate clopotel
e începura( a suna, muzici cântau din îna(lt,imile turnurilor, s,i soldat,ii se
pusera(-n rânduri cu steagurile desfa(s,urate s,i cu armele stra(lucitoare în ba
(taia soarelui. Fiecare zi era o sa(rbatoare: balurile s,i petrecerile se t,inea
u lant,, numai print,esa nu venise înca( de la ma(na(stire, unde se zicea ca a f
ost trimisa( ca sa( învet,e toate îndatoririle împa(ra(tes,ti. În sfârs,it sosi
s,i ea.
Mica sirena( era foarte nera(bda(toare de a vedea cât de frumoasa( era print,esa
; i se împlini în sfârs,it dorint,a asta: trebui sa( recunoasca( s,i ea ca( nici
odata nu va(zuse chip mai frumos, fat,a( mai alba( s,i mai curata(, s,i ochi mai
adânc întunecat,i, un fel de albastru închis, ochi într-adeva(r fermeca(tori.
- Tu es,ti! striga( print,ul când o za(ri, tu es,ti cea care m-ai sca(pat de la
moarte acolo pe t,a(rm. S,i strânse în brat,e pe logodnica lui, care se înros,is
e toata(. E prea multa( fericire! urma( el, întorcându-se spre mica sirena(. Dor
int,a mea cea mai vie s-a împlinit! Tu vei împa(rta(s,i fericirea mea, ca(ci tu
t,ii la mine mai mult ca tot,i.
Copila ma(rii sa(ruta( mâna print,ului, cu toate ca(-s,i simt,ea inima zdrobita(
.
În ziua nunt,ii aceluia pe care-l iubea, ea trebuia sa( moara( s,i sa( se prefac
a( în spuma(.
Veselia domnea în tot t,inutul; crainici vestira( logodna pretutindeni în sunet
de trâmbit,e. În biserica cea mare miresme ardeau în ca(tui de argint, preot,ii
lega(nau ca(delnit,ele; cei doi logodnici t,inându-se de mâna(, primira( binecuv
ântarea marelui preot. Îmbra(cata( în aur s,i ma(tase, mica sirena( era de fat,a
la cununie; dar urechile ei n-auzeau cânta(rile, ochii ei nu vedeau sfânta sluj
ba(, nu se gândea decât la moartea ei apropiata( s,i la tot ce pierduse ea în lu
mea asta.
În aceeas,i seara cei doi tineri plecara( pe o corabie. Tunurile bubuiau. Toate
steagurile fâlfaiau, în mijlocul corabiei se as,ezase un cort împa(ra(tesc de pu
rpura( s,i de aur, unde se prega(tise un pat ma(ret,, pânzele se umflara(, s,i c
orabia luneca( us,or pe marea linis,tita(.
Când noaptea se apropie, se aprinsera( felinare de toate culorile, s,i marinarii
începura( a juca pe punte cu veselie. Mica sirena( îs,i aminti atunci de seara
când, pentru întâia oara(, a vazut ea lumea oamenilor. Se prinse s,i ea în joc,
zburând cum zboara( rândunica,încât uimi pe tot,i cu jocul ei nemaiva(zut vreoda
ta(. E cu neputint,a( însa( a spune ce se petrecea în inima ei. Pe când juca, ea
se gândea la acela pentru care pa(ra(sise rudele s,i lumea ei, îs,i jertfise gl
asul fermecator, s,i suferise chinuri nemaipomenite. Aceasta era cea din urma( n
oapte când mai respira acelas,i aer cu el, când mai privea marea adânca s,i ceru
l înstelat. Noapte ves,nica(, noapte fa(ra( vise o as,tepta, fiindca( n-avea suf
let nemuritor. Pâna la miezul nopt,ii t,inura jocul s,i veselia pe corabie, s,i
ea juca si râdea, cu moartea-n suflet.
Apoi print,ul s,i print,esa se retrasera( în cortul lor; totul intra( în ta(cere
, s,i ra(mase în picioare numai marinarul care era la cârma(. Mica sirena(, reze
mata( cu brat,ele-i albe pe bordul corabiei se uita spre ra(sa(rit unde se iveau
zorile; ea s,tia ca( prima raza( de soare o va ucide.
Deodata( surorile ei ies,ira din mare, albe ca s,i dânsa; pa(rul lor lung nu mai
fâlfâia în vânt: fusese ta(iat.
- L-am dat vra(jitoarei, zisera ele, pentru ca sa(-t,i vina( în ajutor s,i sa( n
u mori în dimineat,a asta. Ea ne-a dat cut,itul acesta; vezi ce ascut,it e. Înai
nte de a ra(sa(ri soarele, trebuie sa(-l împlânt,i în inima print,ului, s,i ca(n
d sa(ngele lui cald va curge pe picioarele tale, atunci ele se vor uni s,i se vo
r schimba într-o coada( de pes,te. Te vei face iara(s,i sirena(; te vei coborî î
n apa( cu noi, s,i numai peste trei sute de ani vei muri s,i te vei preface în s
puma( de mare. Dar gra(bes,te-te, ca(ci clipa când soarele va ra(sa(ri, trebuie
ca unul din voi sa( moara(. Ucide-l s,i vino cu noi! Vezi tu dunga aceea ros,ie
in fat,a noastra(? Peste câteva clipe soarele se va ivi, s,i totul va fi sfa(rs,
it pentru tine.
Apoi, oftând adânc, se cufundara( în valuri. Mica sirena( da(du la o parte perde
aua de la cort s,i va(zu pe tinerii print,i adormit,i. Ea se apropie încetis,or
de dâns,ii, se apleca( s,i puse o sa(rutare pe fruntea celui pe care-l iubise at
a(t de mult. Apoi întorcându-s,i privirile spre ra(sa(ritul care se înros,ea din
ce în ce, se uita( când la cut,itul ta(ios, când la frumosul print,, ce rostea
în vis numele sot,iei lui, ridica( arma cu o mâna tremura(toare, dar cut,itul îi
ca(zu din mâna(. Mica sirena( se mai uita( o data( la print, s,i se arunca( în
mare, unde-s,i simt,i corpul topindu-se în spuma(.
În clipa aceea soarele ies,i din valuri; razele-i calde s,i binefa(ca(toare ca(d
eau pe spuma rece, s,i mica sirena( nu se simt,ea înca( nimicita(; ea va(zu soar
ele stra(lucind, norii de purpura( s,i pe deasupra ei plutind mii de fiint,e str
a(vezii din lumile ceres,ti. Glasurile lor cântau as,a de dulce s,i as,a de tain
ic, ca( nici o ureche omeneasca( n-ar fi fost în stare sa( le-auda(, cum nici de
va(zut ochiul pa(mântesc nu le-ar fi putut vedea. Copila ma(rii ba(ga( de seama
( ca( s,i ea avea trup la fel ca fiint,ele acelea s,i ca( încet, încet, se la(mu
rea din spuma(.
Unde sunt? întreba( ea cu un glas în care nu mai era nimic pa(mântesc.
- La Fetele cerului, ra(spunsera( celelalte. Sirenele n-au suflet nemuritor s,i
nici nu-l pot dobândi decât prin iubirea unui om, ves,nicia viet,ii lor atârna(
de puterea altuia. Ca s,i sirenele, suflet nemuritor n-au nici Fetele cerului, d
ar ele îl pot dobândi prin faptele lor bune. Noi zburam în t,a(rile calde, unde
aerul otra(vit omoara( pe oameni, le ducem ra(coarea binefa(ca(toare s,i ra(spân
dim în aer miresmele florilor; pretutindeni pe unde trecem, ducem sa(na(tate s,i
voie buna(. S,i numai dupa( ce facem bine vreme de trei sute de ani, dobândim s
uflet nemuritor s,i putem sa( ne bucura(m s,i noi de ves,nica fericire omeneasca
(. Biata( mica( sirena(, tu ai fa(cut din toata( inima aceleas,i sfort,a(ri, ca
s,i noi; ca s,i noi ai suferit s,i ai ies,it învinga(toare din toate încerca(ril
e, tu te-ai ridicat pâna la lumea Duhurilor cerului, unde nu mai depinde decât d
e tine ca sa( pot,i, dupa trei sute de ani, dobândi suflet nemuritor prin faptel
e tale bune.
S,i mica sirena(, ridicându-s,i brat,ele spre cer, simt,i pentru întâia oara( ca
( i se umplu ochii de lacrimi.
Zgomote de veselie se auzira( din nou pe corabie; sirena va(zu pe print, s,i pe
frumoasa lui sot,ie cum se uitau cu înduios,are la clocotul de spuma(, ca s,i cu
m ar fi s,tiut ca( ea se aruncase în valuri. Nevazuta(, ea sa(ruta fruntea print
,esei, îl mângâie pe print,, s,i apoi se îna(lta( cu Fetele cerului în norul tra
ndafiriu care trecea pe cer.