optional IV: Analiza economica

04-2013
saptamana 6 [curs 5]

02-

Bugetul vanzarilor
(bugetul cifrei de afaceri)
Bugetul vanzarilor este bugetul anual principal
parametrii tuturor celorlalte bugete anuale.

care

determina

In economia de piata cifra vanzarilor este indicatorul dominant privind

viata economica a firmei. In functie de vanzari se regleaza capacitatea de
productie, aprovizionarile, numarul si structura personalului.

Elaborarea bugetului vanzarilor are loc in 2 etape:

1. de previziune a vanzarilor si a cheltuielilor de desfacere
2. de defalcare a previziunilor (prevederilor) anuale bugetare pe trimestre,
luni, pe familii de produse sau pe grupe de beneficiari
1. Previziunea vanzarilor, cea mai importanta dintre operatii, cuprinde
ansamblul de studii si de evaluari ale pietei potentiale de desfacere pe
care firma intentioneaza sa il cecereasca si sa il mentina.
Cercetarea priveste in mod egal materialele deja existente pe piata si
realizate de firma cat si produsele (materialele) noi care sa raspunda nevoilor
existente. De asemenea, cercetarea priveste atat mediul extern
(comportamentul cumparatorilor, pozitia concurentei, starea economiei) cat
si mediul intern (capacitatea de productie existenta, competitivitatea echipei
de cercetare, politica comerciala, reteaua de distributie)
Astfel, rezultatele acestei cercetari se vor concretiza in estimari, in
bugetari privind:
a) volumul vanzarilor posibile
b) valoarea incasarilor determinata de pretul de vanzare unitar
Toate aceste estimari se fac cu ajutorul unor tehnici de extrapolare.
Marimea cifrei de afaceri previzibila pentru anul viitor rezulta din studii
de marketing asupra vanzarilor totale ale produselor respective, asupra
segmentului de piata pe care-l poate avea intreprinderea si asupra pretului
unitar de vanzare.
Analistii financiari trebuie sa se pronunte daca rata de crestere a cifrei
de afaceri rezultata din analiza pietei poate fi stabilita in firma si tinand cond
de o crestere planificata.
1

2. Defalcarea vanzarilor pe trimestre si pe luni se face tinand cont de

cantitatile previzibile a fi realizate in perioadele viitoare de cererea pe
piata, de pozitia comerciala a firmei si de nivelul tehnologic.
Defalcarea pe luni tine cont si de cheltuielile de transport si cheltuielile
de desfacere.

Bugetul productiei
Daca bugetul vanzarilor reprezinta previziunea scopului activitatii
firmei, bugetul productiei este principala previziune a mijlocului de a atinge
finalitatea programata (asteptata).
Alaturi de bugetul de vanzari si bugetul productiei reprezinta un buget
principal care determina dimensiunea celorlalte bugete (de aprovizionare, de
investitii, de transport, de trezorerie).

Elaborarea bugetului productiei cuprinde 3 etape:

1. previziunea contitatilor de productie (numarul lucrarilor sau programul
de productie)
2. previziunea costurilor de productie (antecalculatie)
3. defalcarea cantitatilor care urmeaza sa fie executate pe perioade mai
mici de un an (pe trimestre sau pe luni)
1. Planul de productie are ca principal obiectiv armonizarea prevederilor
bugetului vanzarilor cu prevederile bugetului productiei in conditiile
satisfacerii cat mai complete a prevederilor comerciale si utilizarii cat
mai depline a capacitatii factorilor de productie.
Cantitatea de produse de fabricat ce decurge din bugetul vanzarilor se
determina in functie de cantitatea prevazuta a se vinde si de variatia
previzibila a stocurilor de la inceputul si de la sfarsitul perioadei de gestiune.
2. Previziunea costurilor de productie (antecalculatia)
Daca admitem ca indicatorul dominant in previziunea bugetara este
productia de vandut, urmatoarea faza a determinarii costurilor de productie
este calarea (determinarea) acestei productii pe cantitatea (capacitatea) de
productie disponibila si de pretul unitar stabilit cu ajutorul devizelor si al
fiselor tehnologice.
3. Defalcarea pe perioade mai mici tine cont de programul de productie
ce trebuie respectat, eliminand restrictiile folosirii factorilor de

productie (privind
tehnologic).

volumul

lor,

al

productivitatii

si

al

nivelului

In concluzie, toate aceste trei faze trebuie sa intre in atentia speciala a

inginerului sef (a directorului tehnic) si in acelasi timp al directorului
comercial.

Bugetul de trezorerie
Avand in vedere ca trezoreria pozitiva cat si cea negativa antreneaza
costuri de gestiune, functia de trezorerie este una dintre cele mai
responsabile pentru soarta intreprinderii.
Aceasta functie trebuie sa aiba semnificatia pentru dezvoltarea activa
si pentru o gestiune operativa si eficienta si care sa duca la eficienta firmei
(intreprinderii).

Obiectivele gestiunii de trezorerie sunt urmatoarele:

1. evitarea pierderilor in zilele de decontare la incasarile si platile prin
banca ale firmei
2. cresterea operativitatii incasarii creantelor intreprinderii fara a afecta
politica fata de clienti (fata de beneficiari)
3. asalonarea echilibrata si degajata a scadentelor obligatiilor de plata ale
intreprinderii
4. obtinerea celui mai bun credit si la cel mai mic cost real al acestuia
5. asigurarea unui sold zero al trezoreriei care nu antreneaza nici costuri
de finantare si nici costuri de oportunitate
6. optimizarea utilizarii disponibilitatilor banesti prin cea mai buna plasare
a lor si care sa asigure rentabilitatea, siguranta si lichiditatea optima.
Toate aceste obiective ale gestiunii trezoreriei rezulta din elementul
fundamental al finantelor, respectiv cresterea valorii capitalurilor sale
(proprii).
Obiectivul unei politici de trezorerie este stapanirea fluxurilor
financiare, respectiv sincronizarea incasarilor cu platile pentru a
asigurapermanent capacitatea de plata a firmei.
Daca echilibrul nu poate fi atins in conditii acceptabile, atunci se pot
revizui ansamblul bugetelor anuale si cel mai adesea se poate revizui politica
creditelor pentru clienti si ritmul de investitii.

In concluzie bugetul de trezorerie are ca functiune previziunea

incasarilor si platilor pornind de la planificarea cheltuielilor si de la
planificarea veniturilor cuprinzand astfel:
referitor la planificarea cheltuielilor:
- plata campararilor la vedere si pe credit
- plata salariilor si a altor cheltuieli sociale
- plata cheltuielilor de exploatare, de administratie, de transport si de
desfacere
- varsarea impozitelor si taxelor la bugetul statului
- plata dobanzilor si a ratelor scadente la creditele anterioare
- rascumpararea titlurilor emise de intreprindere
- varsarea dividentelor catre actionari
cateva venituri:
- vanzarile cu plata imediata (cash)
- incasarea vanzarilor pe credit
- vanzarile de valori mobiliare (actiunile si obligatiunile)
- vanzarile de imobilizari (cladiri, terenuri, utilaje)
- vanzarea unei noi emisiuni de titluri
- obtinerea unui imprumut
- incasarea chiriilor, a dobanzilor, a dividentelor si a altor venituri