NOŢIUNI FUNDAMENTALE DE REŢELE ELECTRICE ŞI DE TELECOMUNICAŢII

GENERALITĂŢI. MĂRIMI ŞI UNITĂŢI DE MĂSURĂ

1.1 Mărimea periodică sinusoidală este definită prin funcţia:

h(t)  Hmax  sin ωt  α  (1)
în care (figura 1.1):
 rad 
-   2f – pulsaţia  ;
 s 
- α - unghiul ce exprimă decalajul funcţiei în raport cu originea aleasă, [grad];
- Hmax - amplitudinea funcţiei;
- T – perioada funcţiei  s ;
1
- f  - frecvenţa Hz .
T
h(t)

 Hmax

0 t

T

Fig. 1.1 Forma sinusoidală a unei mărimi electrice

1.2 Valoarea efectivă a funcţiei sinusoidale

1  cos 2 t    
T 2 T T
1 2 H max H
h  t   dt  sin 2  t     dt  H max 
T 0 T 0  
H    dt  max
0
2T  2

(2)

1.3 Exprimarea fazorială a mărimilor sinusoidale (fig. 1.2)

Fazorul (vectorul de timp în planul complex) al funcţiei h t  are următoarea reprezentare şi
exprimare :
H  a  j  b  H  e  j  H  cos   j  sin    H   (3)

+j

b
+
- a
-b real

Fig. 1.2 Reprezentarea fazorială a funcţiei h (t)

1
 1.4 Tensiuni electrice în regim sinusoidal simetric (fig. 1.3)

conductor fază 1
u12 conductor fază 2 u01

receptor
receptor
conductor de fază u31
u23 conductor fază 3 u02
u0 conductor de referinţă u03
conductor neutru (neutru sau suprafaţa solului)

a) Circuit monofazat b) Circuit trifazat (cu nul sau fără nul)

Fig. 1.3 Tipurile de tensiuni

Tensiuni pe fază: u 01 , u 02 , u 03 , u 0 sunt tensiunile măsurate între conductorul de fază şi

conductorul de nul, în circuitele de joasă tensiune sau faţă de suprafaţa solului, în circuitele de înaltă
tensiune.
- În planul timpului au expresiile:
a) circuit monofazat:
u 0  U 0 max  sin  t     2  U 0 sin  t    (4)
b) circuit trifazat:
u 01  U 0 max  sin  t     2  U 0 sin  t   
 2   2 
u 02  U 0 max  sin  t      2  U 0 sin  t     (5)
 3   3 
 2   2 
u 03  U 0 max  sin  t      2  U 0 sin  t    
 3   3 

cu semnificaţia notaţiilor din paragrafele precedente.

- Exprimare fazorială :
a) circuit monofazat:
U 0  U 0  e  j   U 0  cos  j  sin    U 0   (6)
b) circuit trifazat:
U 01  U 01  e  j   U 01  cos   j  sin    U 01  
2
U 02  U 02  e  j   U 02  cos   j  sin    U 02    (7)
3
2
U 03  U 03  e  j   U 03  cos   j  sin    U 03   
3

Se observă că :
2 2
3   j  j 
 U 0K  U 0  e  j 

 1  e 3
 e 3 0
 (8)
K 1  

- Tensiuni între faze: u12 , u 23 , u 31 sunt tensiunile măsurate între conductoarele de fază:
u12  u 01  u 02
u 23  u 02  u 03 (9)
u 31  u 03  u 01

sau în exprimare fazorială:

2
 U 12  U 01  U 02
U 23  U 02  U 03 (10)
U 31  U 03  U 01

Se observă că:
U12  U23  U31  0 (11)
În cazul simetriei de tensiuni (module egale U 12  U 23  U 31  U şi fazorii de tensiune
2
decalaţi între ei cu  ), între modulul tensiunii pe fază U 0 şi al tensiunii între faze U există
3
relaţia (dedusă din figura 1.4):
U  3U 0 (12)

- Topograma tensiunilor (fig.l.4) este reprezentarea grafică a tensiunilor circuitelor trifazate,

luându-se origine de fază tensiunea pe faza l (   0 ) .
Punctul 0 corespunde tensiunii elementului de referinţă (nul sau suprafaţa solului).

U01

U12
U31 2 2
3 3

2
3
U03 U02
U23

Fig.l.4 Topograma tensiunilor

1.5 Curenţii în regim sinusoidal (fig. 1.5)

i1

i
receptor

conductor de fază
receptor

U0
i0 = i
conductor de nul

1
i2
2
i3
3
i0
0
conductor de nul

a) Circuit monofazat b) Circuit trifazat (cu nul sau fără nul)

3
 Fig. 1.5 Tipuri de curenţi

- Curenţii pe faze (figura 1.5 a), i1 , i 2 , i3 (fig. 1.5 b) sunt curenţii care se transmit prin
conductoarele de fază.
- În planul timpului au expresiile:
a) circuit monofazat :
i  I max  sin  t     2 I  sin  t    (13)

b) circuit trifazat :
i1  I 1 max  sin  t     2 I 1  sin  t   
i 2  I 2 max  sin  t     2 I 2  sin  t    (14)
i 3  I 3 max  sin  t     2I 3  sin  t   

cu notaţiile: I 1 , I 2 , I 3 – valorile efective pe fazele respective în  A ;

 ,  ,  – decalajele faţă de o origine aleasă arbitrar, în grade ;

- Exprimare fazorială :

a) circuit monofazat :
I  I  e  j    I  cos   j  sin    I   (15)
b) circuitul trifazat:
I 1  I 1  e  j  I 1  cos   j  sin    I 1  
I 2  I 2  e  j   I 2  cos   j  sin    I 2   (16)
I 3  I3  e  j 
 I 3  cos   j  sin    I 3  
2 2
Dacă modulele sunt egale ( I 1  I 2  I 3  I , iar argumentele     ;    ) regimul de
3 3
funcţionare se numeşte echilibrat.

În acest caz, expresiile devin :

I 1  I  e  j   I  cos   j  sin    I  
 2 
j      2   2   2
I 2  I e  3 
 I  cos     j  sin      I    (17)
  3   3  3
 2 
j      2   2  2
I3  I e  3 
 I  cos     j  sin      I   
  3   3  3

şi:
3

I
K 1
K 0 (18)

- curentul pe nul, i0  A , este curentul care se transmite pe conductorul de nul.

În circuitul monofazat :
i0  i (19)
sau fazorial:
I 0  I  Ie  f (20)
În circuitul trifazat dezechilibrat (relaţiile 14)
3
i 0   iK (21)
K 1

4
sau fazorial:
3
I0 Ik (22)
k 1
fiind egal cu zero pentru regimul echilibrat (18).
- Topograma curenţilor (figura 1.6) este reprezentarea grafică fazorială a curenţilor la
circuitele trifazate , luându-se ca origine de fază, curentul din faza 1 (   0 ).

I1
I1



2
I0
I3
I2 3

I0  0 I3 I2

a) regim dezechilibrat b) regim echilibrat

Fig. 1.6 Topograma curenţilor

1.6 Impedanţa

Este mărimea electrică ce se opune trecerii curentului electric în circuitele de curent alternativ
sinusoidal.
În expresie fazorială are forma :
 1 
Z  R  j   L  j 
  Z  e , în , în care (23)
 C  
R – rezistenţa ohmică a conductorului, în   ;
L – inductivitatea de serviciu ( proprie şi mutuală ), în  H  ;
C – capacitatea de serviciu (proprie şi mutuală), în  F  ;
 – pulsaţia , în  rad  ;
 s 
L  X L – reactanţa inductivă, în   ;
1
 X C – reactanţa capacitivă, în   .
C
Modulul şi argumentul impedanţei au expresiile:
2
 1 
Z R 2   L   (24)
 C 
XL  XC
  arctg (25)
R

Impedanţele pot fi montate în:

- serie
n
Z TOT   Z K ; (26)
K 1

5
 - paralel (derivaţie):
n
1 1
 (27)
Z TOT K 1 Z K

sau:
n
Y TOT   Y K ,
K 1
(28)
1
unde Y K  - admitanţa în S ( siemens).
ZK

1.7 Puteri în regim sinusoidal echilibrat şi simetric

În circuitele monofazate se definesc :

- puterea activă:
P  U 0  I  cos  în W  ,  kW  ,  MW  ,
(29)
- puterea reactivă:
Q  U 0  I  sin  în  var  ,  k var  ;  M var  . (30)
Se ia semnul: (+) când puterea este absorbită ; semnul (-) când este livrată.

- puterea aparentă:
S  U0  I  P2  Q2 (31)
în VA  ,  kVA  ,  MVA  .

Puterile pot fi exprimate şi fazorial:

S  P  j Q , (32)
cu reprezentarea grafică din figura 1.7.

+j

P Q

real
'
-Q
S

Fig. 1.7 Topograma puterilor

În relaţiile de mai sus, U 0 este modulul tensiunii pe fază, I – modulul curentului, iar  -
defazajul curentului faţă de tensiune (figura 1.8).
Menţionăm că acest decalaj poate fi inductiv - curentul este în urma tensiunii sau capacitiv -
înaintea acesteia.

6
 I CAP


 U0

I IND
Fig. 1.8 Defazajul fazorului curent faţă de fazorul tensiune

În circuitele trifazate :
- puterea activă:
P  3  U  I  cos   3  U 0  I  cos  , în W  ,  kW  ,  MW  ; (33)
- puterea reactivă:
Q   3  U  I  sin   3  U 0  I  sin  în  var  ,  k var  ,  M var  ; (34)
- puterea aparentă:
S  3 U  I  3 U 0  I  P 2  Q 2 în VA  ,  kVA  ,  MVA  , (35)
cu observaţia că U este modulul tensiunii între faze, iar U0 , pe fază.

1.8 Energii în regim sinusoidal echilibrat şi simetric

Energiile corespund tipurilor de puteri de paragraful la 1.7, astfel:

- Energia activă:
t2

E a   P  dt în Wh ,  kWh ,  MWh  (36)

t1
sau (fig. 1.9):
n
E a   Pi t i (37)
i 1

Grafic, se poate determina prin planimetrarea curbei P  t  .

Practic, este înregistrată de contorul de energie electrică activă.
- Energia reactivă:
t2

E r   Qdt în  var h  ,  k var h  ,  M var h  (38)

t1
sau:
n
E r   Qi  t i (39)
i 1
Grafic se poate determina prin planimetrarea curbei Q  t  .
În relaţiile de mai sus P, Q se introduc, după caz, fie cele monofazate (29, 30), fie cele
trifazate (33, 34).

7
 Pi Q

Pi
P

Q
Ea

t1 ti t2 t
Fig. 1.9 Determinarea grafică a energiilor activă şi reactivă

1.9 Factorul de putere în regim sinusoidal

În operaţiile de facturare a energiei electrice se are în vedere un factor de putere mediu lunar,
care rezultă prin citirea lunară a consumurilor de energie electrică activă şi reactivă şi aplicându-se
expresia :
Ea
K mediu  cos  mediu  (40)
E  E r2
2
a
Dacă valoarea acestuia este egală cu 0,92 el se numeşte factor de putere neutral şi serveşte
drept criteriu pentru plata energiei electrice reactive consumate.
Peste această valoare energia reactivă nu se plăteşte, dar dacă un consumator realizează un
factor de putere mediu lunar mai mic de 0,92, acesta plăteşte contravaloarea energiei electrice
reactive ce rezultă ca diferenţă între energia reactivă consumată sub factorul obţinut şi energia
reactivă corespunzătoare factorului neutral.

1.10 Curba de sarcină

Curba de sarcină este reprezentarea grafică (fig. 1.10) a puterilor active şi reactive în cursul a
24 ore absorbite de un consumator (curba de sarcină a consumatorului) sau de întreg sistemul electric
(curba de sarcină a sistemului – consumul + pierderile în întreg sistemul electric). Se definesc
următoarele mărimi caracteristice ale curbei de sarcină:
- putere de vârf  Pv  este consumul maxim de putere care apare o singură dată în
intervalul de timp ales;
- puterea de gol ( Pgol ) este consumul minim de putere ce apare o singură dată în
intervalul de timp ales;
- coeficientul de aplatizare:
Pgol
 (41)
Pv
Cu cât acest coeficient se apropie de valoarea unitară cu atât creşte gradul de eficienţă energetică a
reţelei electrice. Fig. 1.10 Curba de sarcină

Pi, Q

Pv
8 Pgol

0 24 t
 1.11 Curentul de sarcină I s (  A ,  kA ), în sensul utilizat în limbajul tehnic al reţelelor
electrice, este valoarea efectivă a curentului absorbit de către consumator.

1.12 Curentul nominal I n (  A ,  kA ) este valoarea efectivă a celui mai mare curent ales
dintre valorile standardizate pe care echipamentele electrice îl pot suporta un timp nelimitat fără ca
încălzirea diferitelor sale elemente să depăşească pe cea fixată prin prescripţii sau standarde.

1.13 Curentul de suprasarcină I ss (  A ,  kA ) este valoarea efectivă a curentului cuprinsă

între 1,01  1,2 I n . Acesta solicită termic echipamentele şi micşorează permitivitatea relativă a
izolaţiei.

1.14 Curentul de scurtcircuit I sc (  A ,  kA ) este valoarea efectivă a curentului din regim
permanent de scurtcircuit a reţelei electrice, cu valoarea ce depăşeşte 1, 2 I n .
Acesta solicită termic şi electrodinamic echipamentele electrice.

1.15 Tensiunea nominală Un este valoarea efectivă a celei mai mari tensiuni între faze pentru
care este proiectat echipamentul din punctul de vedere al izolaţiei sale şi al altor caracteristici
raportate la această tensiune prin standarde de produs. În ţara noastră tensiunile nominale
standardizate sunt: 400V , 10kV , 20kV , 110 kV , 220kV , 400kV .

1.16 Tensiunea maximă de serviciu a reţelei reprezintă valoarea efectivă a celei mai mari
tensiuni dintre faze, care poate apărea la un moment dat, într-un anumit punct al reţelei în condiţii
normale de funcţionare.

1.17 Supratensiunea este o undă de tensiune, de o anumită formă, a cărei valoare de vârf
depăşeşte cu cel puţin 20% valoarea amplitudinii tensiunii maxime de serviciu.

1.18 Avaria este un eveniment survenit în timpul exploatării instalaţiilor electrice, caracterizat prin
defectarea şi deteriorarea unei (unor) părţi ale lor, astfel încât revenirea urmărilor acestora necesită o
durată mare de timp şi un volum considerabil de muncă.

1.19 Deranjamentul este un eveniment survenit în timpul exploatării instalaţiilor electrice,

caracterizat prin defectarea sau/şi deteriorarea unei (unor) părţi ale lor, astfel încât remedierea urmării
acestuia necesită o durată de timp redusă şi un volum mic de muncă.

1.20 Manevra este un ansamblu de operaţii şi conduce la schimbarea configuraţiei unei instalaţii
electrice prin acţionarea unor aparate de comutaţie.

1.21 Mijloc de protecţie a muncii - este un produs destinat protecţiei împotriva accidentelor de
muncă sau îmbolnăvirilor profesionale.

1.22 Operaţie este o componentă dintr-o manevră.

1.23 Arcul electric este o descărcare în plasma dintre contactele aparatelor de comutaţie,
formată pe baza unui proces termoemisiv, în condiţiile unei tensiuni între contacte mai mare de 10 V şi
a unui curent prin circuitul electric, înainte de formarea arcului, mai mare de 0,5 A.

1.24 Reţea cu neutrul izolat este reţeaua a cărui transformator de alimentare are înfăşurările
părţii dinspre reţea în conexiune triunghi ().

1.25 Reţea cu neutrul legat la pământ este reţeaua al cărui transformator de injecţie are
înfăşurările părţii dinspre reţea în conexiune stea (Y) cu punctul neutru legat la pământ fie direct, fie
printr-o impedanţă (rezistentă sau bobină) de anumită valoare.

1.26 Telefonia este ramura tehnică ce se ocupă cu transmiterea la distanţă a vorbirii, folosind
centrale telefonice, posturi telefonice şi linii telefonice.

1.27 Canalul de comunicaţie - cablul interurban cu mai multe linii telefonice.

9
 1.28 Lărgimea minimă a benzii de frecvenţă în fonie este banda de frecvenţă cuprinsă între
300  3400 Hz pentru o transmisie inteligibilă şi între 30  15000 Hz pentru redarea cu înaltă
fidelitate a muzicii.

1.29 Interferenţa este termenul din telecomunicaţii care se referă la zgomotele provenite din
afara canalului de comunicaţie (linii electrice, fulgere, maşini electrice, etc.).

1.30 Diafonia este interferenţa cu alte canale telefonice, care face ca într-un circuit să se audă
convorbirea telefonică efectuată pe alt circuit telefonic.

1.31 Impedanţa caracteristică reprezintă, pentru circuitele electrice lungi sau de telecomunicaţii,
raportul între tensiune şi curent în orice punct al circuitului. Aceasta se determină cu constantele
lineice ale circuitului: R – rezistenţa ohmică, L – inductivitatea, C – capacitatea, G –
conductivitatea şi  - pulsaţia, după relaţia:
U R  jL
Zc     (42)
I G  jC

1.32 Constanta de atenuare exprimă reducerea curentului şi tensiunii, respectiv a puterii

transmise de la un capăt la celălalt al circuitului, pentru fiecare kilometru de linie. Această reducere se
datorează rezistenţei R şi conductanţei G ale circuitului şi se calculează cu relaţia:
 Np 

1
 1
R 2   2 L2 )(G 2   2 C 2 )  ( RG   2 LC )   (43)
2 2  J  km 
Literele au semnificaţia de la (1.31).

1.33 Fibra optică este un mediu transparent la radiaţia luminoasă, format dintr-un miez dielectric
(sticlă sau material plastic) prin care se ghidează radiaţia, înconjurat de un înveliş dielectric cu indice
de refracţie mai mic decât al miezului.

1.34 Indicele de refracţie indică raportul între viteza luminii în vid şi viteza sa într-un mediu
oarecare. Indicele de refracţie depinde de lungimea de undă a radiaţiei incidente.

1.35 Cablul optic este cablul care conţine una sau mai multe fibre optice, o serie de elemente de
fixare şi de rezistenţă şi una sau mai multe cămăşi de protecţie la agenţii mecanici şi chimici agresivi.

1.36 Conectorul optic este elementul demontabil prin intermediul căruia se pot interconecta
cablurile optice între ele sau se pot se pot cupla dispozitive optoelectronice (surse sau detectori) la
capetele cablului optic.

1.37 Cuplorul element de cuplare a două sau mai multe elemente optice într-o reţea de
comunicaţii optice.

1.38 Dioda luminescentă este o joncţiune semiconductoare pn, polarizată direct, care emite
spontan o radiaţie luminoasă incoerentă.

1.39 Dioda laser este un dispozitiv optoelectronic cu joncţiune pn, care emite o radiaţie coerentă
în momentul în care este alimentată cu un curent direct, mai mare decât valoarea de prag.
Dioda laser este prevăzută cu o cavitate rezonantă formată din pereţii laterali, semireflectorizanţi,
ai cristalului semiconductor.

1.40 Emiţător optic poate fi, într-un sistem de comunicaţii prin fibre optice, o diodă luminescentă
sau o diodă laser, caracterizată prin lungimea sa de undă, puterea de emisie şi dependenţa acesteia
de curentul direct prin diodă, diagrama de radiaţie, timpul de răspuns al impulsului luminos emis,
dimensiunile radiante şi durata sa de viaţă.

1.41 Fotodetectorul este dispozitivul care transformă semnalele luminoase în semnale electrice.

Abrevieri:
c.c. – curent continuu;

10
c.a. – curent alternativ;
î.t. – înaltă tensiune ( U n  110;220;400;750kV );
m.t. – medie tensiune ( U n  6;10;20kV );
j.t. – joasă tensiune ( U n  400V );
PT – post de transformare;
StE – staţie electrică;
SEN – sistem energetic naţional;
PA – punct de alimentare;
CE – centrală electrică;
LEA – linie electrică aeriană;
LES (LEC) – linie electrică subterană (în cablu);
I – întreruptor;
S – separator;
Sig – siguranţă fuzibilă;
A – întreruptor automat de joasă tensiune;
D – descărcător electric;
T – transformator de putere;
TM – transformator de măsură;
TT – transformator de tensiune;
TC – transformator de curent;
BC – bare colectoare;
AM – aparat de măsurat mărimi electrice;
CLP – cuţit de legare la pământ (al separatorului de linie);
DEL – diodă emiţătoare de lumină (luminescentă);
ILD – diodă laser;
FO – fibră optică;
CFO – cablu fibră optică;
CTf – cablu telefonic;
PTf – post telefonic;
RTf – reţea telefonică;
TTf – trunchi telefonic;
CUTf – centrală urbană telefonică;
CITf – centrală interurbană telefonică;

11