OBSERVATII VIZUALE ASUPRA FENOMENELOR

ELECTRICE

CUPRINS
ARGUMENT
CAPITOLUL I - ATMOSFERA
1.1.

Ce este atmosfera ?

1.2.

Formarea atmosferei

1.3.

Presiunea atmosferica

1.4.

Fronturile atmosferice

1.5.

Masele de aer

1.6.

Presiunea aerului

CAPITOLUL II - ELECTROMETEORI
1.1.

Ce este electrometeorul ?

1.2.

Fulgerul

1.3.

Trasnetul

1.4.

Tunetul
2

1.5.

Aurora polara

1.6.

Orajul

1.7.

Focul Sf. Elm

CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

ARGUMENT
Meteorologia este tiina care se ocup cu studiul fenomenelor care se petrec
n atmosfer. Denumirea de meteorologie provine de la cuvntul de origine greac ,,
metoron adic ceea ce se petrec n aer i ,,logos tiin, vorbire.
Din cele mai vechi timpuri, poate chiar de la pariia lui, omul a fost interesat
indeaproape de schimbrile vremii care se produceau n jurul lui. Trecerea de la o zi
frumoas i cald la o alta rece i vijelioas, de la ploaie la trsnete etc.au fost
fenomene care au impresionat puternic pe omul tuturor timpurilor. El a observat c
existena lui i a celorlalte vieuitoare precum i a plantelor sunt strns legate de
ceea ce se petrece n atmosfer.
Atmosfera este sediul unor fenomene luminoase care , din punct de vedere
meteorologic, dau unele indicaii asupra strii timpului i evoluiei sale. Aceste
fenomene de datoresc refraciei, reflexiei, difuziei luminii, precum i strii electrice a
atmosferei.
Lucrarea de fa cuprinde date i informaii despre fenomenele electrice din
atmosfer i prezint modul de formare i de manifestare a acestor fenomene.

O deosebit am acordat-o fenomenelor orajoase ( fulgere ), care produc

pagube materiale i chiar victime umane. Statisticile arat c n fiecare minut globul
pamntesc este lovit de aproximativ 1800 trsnete, ceea ce nseamn c anual cad
aproximativ un miliard de trsnete. n fiecare zi trsnetul omoar, pe intreg globul,
20 de persoane si rnete 80.
O importan deosebit o au i aurorele polare care ramn un spectacol unic,
grandios, pe care tehnica modern l face observabil nu numai de ctre locuitorii
latitudinilor mari, ci de toi cei pentru care natura nc nu i-a dezvluit toate
misterele.

CAPITOLUL I

1.1.

Ce este atmosfera?
Atmosfera este nveliul invizibil format din aerul care nconjoar planeta i

constituie un element vital pentru existena omului.

Aceasta concentreaz cea mai mare parte a mesei sale n primii 10 km ai
grosimii ei. n aceast ptur, compus n cea mai mare parte din azot i oxigen, se
deplaseaz masele de aer, mai mult sau mai puin reci i ncrcate de nori, care fac
s fie ploaie sau timp frumos.
Protejeaz pmntul de razele periculoase i de corpurile cereti care se abat
asupra lui.Modereaz considerabil violenele climatice la suprafaa globului.Face s
ard, nainte de a atinge solul, aproape toate corpurile

cereti care intr n

atmosfer.
Reflect 57% din radiaiile solare, mai ales din cele mai periculoase, si rein, ca
ntr-o ser, o bun parte din cldura acumulat de sol. Datorit acestui fenomen,
planeta nu cunoate diferene uriae de temperatur ntre poli i Ecuator (diferena
maxim nu atinge1500 C), ntre anotimpul rece i cel cald, sau ntre noapte i zi n
acelai loc.
Nu este mereu n repaus: cicloane tropicale sau viscole ngheate ne-o amintesc
din plin. Aceste micri violente de aer sunt dublate, n general, de efecte
slbatice: trombe de ap, scderi brute de temperatur, furtuni de zpad,
canicule Aceste catastrofe au totui domeniul lor de predicie; n regiunile
tropicale nu se ntlnesc viscole, i nici taifune n zonele reci. Aflate ntre cele dou,
regiunile temperate risc s cunoasc, n mod excepional, neplcerile amndurora.
Este foarte mobil, foarte sensibil la cele mai mici modificri, frecvente n
regiunile temperate. Astfel, n ciuda observaiilor i calculelor lor, meteorologilor le
este foarte dificil s prevad cu certitudine, cu mai mult de trei zile nainte,
schimbrile de timp.
Face de asemenea parte dintr-o planet n care omul i las din ce n ce mai
mult urmele prin activitile lui, dar mai ales prin poluare si prin degradri. Este
probabil ca, din aceast cauz, clima s fie uor modificat. De exemplu, astzi se
pune problema de a se ti dac praful aruncat n atmosfer provoac rcire sau
nclzire la scara planetei.
5

Este meninut in jurul Pmntului de fora de atracie a acestuia. Forma

atmosferei este asemntoare cu cea a Pmntului, ns este mai turtit la poli i
mai bombat la Ecuator.
Este format din:
a.

azot - 78%
b.

oxigen

21%

este

un

gaz

foarte

important

pentru

ntreine viaa i arderea;

c.

dioxid

de

carbon

absoarbe

cldura,

mpiedicnd

rcirea

atmosferei i a suprafeei terestre n timpul nopii;

d.

ozonul formeaz un strat la cca. 20-30 km nlime, al crui rol este de a

proteja Pmntul de radiaiile ultraviolete.

Nu este la fel pe toat grosimea ei. Astfel, cu ct ne ndeprtm de suprafaa
terestr, ea se rarefiaz i i modific temperatura. Pe baza acestor modificri, au
fost deosebite 5 straturi atmosferice:
a.

Troposfera (sfera schimbrilor) - se desfoar, n medie, pn la 12

km altitudine (deasupra polilor are 8 km grosime, iar deasupra Ecuatorului
18 km). Ea este cel mai important strat atmosferic. Face parte din nveliul
geografic. Aici se afl concentrat aproximativ 90% din toat cantitatea de
aer (din cauza atraciei Pmntului), se formeaz norii, precipitaiile,
vnturile i se desfoar viaa i activitatea omului.

b.

Stratosfera conine ptura de ozon care absoarbe cea mai mare parte a
radiaiilor ultraviolete. Dac ar ptrunde n totalitate pn la suprafaa
terestr, aceste radiaii ar distruge viaa de pe planet.

c.

Mezosfera

d.

Ionosfera - reflect undele radio, fcnd posibile comunicaiile.

e.

Exosfera nu conine dect particule extrem de rare de hidrogen.

Este incolor. Totui, troposfera pare albastr, iar cnd este ncrcat cu

diferite particule de praf sau cu vapori de ap, capt nuane roii-violete sau
cenuii-albicioase. n straturile nalte ale atmosferei, totul este ntunecat, negru, din
cauza rarefierii gazelor. n troposfer se produc anumite fenomene electrice i
optice, luminoase i sonore, cum sunt fulgerele, tunetele i curcubeul. n ionosfera

regiunilor polare se produc aurorele polare. Tot n ionosfer are loc aprinderea
meteoriilor i a meteorilor;
Poate fi poluat prin industrie, automobile, etc. mpotriva polurii se pot lua
unele msuri: instalarea de filtre la courile fabricilor i uzinelor, meninerea
pdurilor i re plantarea lor, oprirea fabricilor extrem de poluate i interzicerea
experienelor nucleare.

1.2.

Formarea atmosferei
Procesele de formare a atmosferei sunt legate de compoziia sa chimic, care la

rndul su a influenat procesele climatice. n urm cu 4,56 miliarde de ani, cnd a

avut loc formarea globului pmntesc, hidrogenul (H2) i heliul (He) erau deja
prezente. Ulterior, datorit densitii sczute a acestor dou gaze, ele nu vor mai
putea fi atrase de planet, disipndu-se progresiv n spaiul cosmic.
Datorit procesului de rcire lent a Terrei, respectiv a activitii vulcanice, au
fost aduse la suprafa diverse gaze, care rezultaser din reaciile chimice ale
straturilor interne ale globului. Prin aceste procese a luat natere o atmosfer cu o
compoziie de circa 80 % vapori de ap (H2O), 10 % de bioxid de carbon (CO2) i 5
pn la 7 % hidrogen sulfurat. Aceast combinaie de gaze poate fi i astzi ntlnit
n emanaiile i erupiile vulcanice.
Lipsa precipitaiilor din acea perioad de formare este explicabil c n ciuda
prezenei apei, inclusiv n stare de vaporii de ap, suprafaa fierbinte a Pmntului
nu permitea condensarea acestora.
Proveniena apei pe pmnt este, de fapt, o tem controversat. Prin scderea
temperaturii atmosferei sub punctul de fierbere al apei, aerul saturat, adesea suprasaturat cu vapori de ap, determin condensarea apei sub forma unor ploi de scurt
durat. n aceast perioad, s-au format, foarte probabil, mrile i oceanele.

Radiaia ultraviolet intens a determinat o descompunere fotochimic a

moleculelor de ap, metan i amoniac, prin acest proces acumulndu-se bioxid de
carbon i azot. Gazele mai uoare, precum hidrogenul i heliul au urcat n straturile
superioare ale atmosferei, ulterior disipndu-se n spaiul cosmic pe cnd gazele mai
grele, aidoma bioxidului de carbon, s-au dizolvat n mare parte n apa oceanelor.
Azotul inert din punct de vedere chimic, n condiiile existente atunci, a rmas
neschimbat n atmosfer, fiind nc nainte cu circa 3,4 miliarde de ani partea
component cea mai important a atmosferei.
Oxigenul O2 care joac un rol esenial n evoluia i existena vieii pe pmnt,
a aprut sub form liber, gazoas, acum circa 3,5 miliarde de ani, fiind eliberat
datorit activitii de fotosintez a bacteriilor care descompuseser produsele ce
conineau grupe cianhidrice.
Oxigenul format s-a dizolvat n mare parte n apa oceanelor oxidnd metalele
feroase. n urm cu circa 350 milioane de ani, o parte din oxigen a format prin
ionizare n straturile superioare a atmosferei ozonul, combinaie alotropic a
oxigenului, ce protejeaz pmntul de razele ultraviolete. Se consider c, ncepnd
cu acea perioad i pn astzi, compoziia aerului atmosferic rmne relativ
stabil.

1.3.
-

Presiunea atmosferic

ca toate corpurile, atmosfera are o greutate proprie. Prin urmare, atmosfera

apas asupra suprafeei terestre cu o for care se numete presiune
atmosferic. aceasta nu se manifest doar de sus n jos, ci n toate direciile;

aceasta nu se manifest doar de sus n jos, ci din toate direciile. Presiunea

atmosferic se msoar pe unitatea de suprafa, iar instrumentul de msurare
se numete barometru;

valoarea presiunii, citit pe barometru, se exprim n mm coloan de mercur.

Cnd valoarea este de 760 mm coloan de mercur, avemde-a face cu o presiune
normal, cvare se nregistreaz la temperatur de 00 C i la 0 m altitudine

cnd valoarea nregistrat este mai mare de 760 mm coloan de mercur, atunci
presiunea este nalt (sau maxim), iar dac valoarea nregistrat este mai mic
de 760 mm, presiunea este joas (sau minim);

din cauza rarefierii aerului, presiunea atmosferic scade odat cu crterea

altitudinii. n acelaai timp, presiunea se modific n funcie de temperatura
aerului (scade odat cu creterea temperaturii i crete odat cu scderea
temperaturii);

cnd aerul se nclzete, se dilat i se ridic, formndu-se un centru de joas

presiune, numit ciclon. Cnd este rece, aerul dvine mai dens i mai greu,
aprnd astfel un centru de nalt presiune, numit anticiclon;

n funcie de aceti factori (temperatura i altitudinea), pe Glob s-au format zone

permanente de minim i de maxim presiune:
-zona minimelor ecuatoriale (de o parte i de alta a Ecuatorului, pn la 5 0
altitudine);
-zonele maximelor subtropicale (la aproximativ 30 0 latitudine nordic i
sudic);
-zonele minimelor subpolare (la aproximativ 600 latitudine nordic i sudic);
-zonele maximelor polare (n regiunea polilor);

1.4.

Fronturile atmosferice
Existenta concomitenta pe suprafata terestra a unei multitudini de mase de aer

cu proprietati fizice deosebiteface ca intre ele sa se inregistreze contacte variate, ce

capata caracterul unor suprafete slab inclinate numite fonturi atmosferice. In
lungul acestora, miscarea maselor impusa de diferentele de presiune dintre ele se
realizeaza diferit. De regula, masa activa o onlocuieste pe cea slaba, stationara,
proces in care regiunea este traversata de frontul de aer, producandu-se vant

puternic, nori, precipitatii bogate, modificarea rapida a temperaturii, a umezelii etc.

In interval de cateva ore masa de aer activ o inlocuieste pe cea stationara,
producand o modificare radicala a volorilor elementelor meteorologice.
Cu cat diferentele de temperatura si umiditate dintre cele doua mase sunt mai
accentuate, cu atat frontul este mai scurt iar procesul de inlocuire a unei mase de
catre cealalta este mai rapid si invers.
Se disting mai multe tipuri de fronturi de aer, cel mai frecvent fiind criteriu de
deplasare a masei active, care are un anumit potential caloric. In acest sens se
separa:

Front atmosferic cald.

Front atmosferic oclus.

Fronturi reci, dezvoltate la contactul dintre masele de aer rece, care sunt
active si patrund sub mase calde (stationare), pe care le disloca. Se dezvolta la
inceput nori cirrus, apoi cumulonimbus, ce dau precipitatii; pe masura indepartarii
aerului cald de cel rec temperatura devine tot mai scazuta.

Fronturi calde,

apar la contactul dintre o masa rece stationara si una

calda activa. Aceasta din urma va urca peste cea rece si o va impinge concomitent.
Rezulta nori cirrus, nimbus (dau precipitatii bogate). Dupa trecerea frontului masa
calda domina, cerul va deveni senin, iar temperaturile vor creste.

1.5.

Masele de aer
Analiza de amanunt a troposferei releva faptul ca in cadrul ei se pot diferentia

volume de aer cu dimensiuni diferite care se caracterizeaza, fiecare, prin anumite

valori de temperatura, presiune, incarcatura de vapori de apa, si care au dinamica si

10

evolutia distincte. Aceste volume de aer, relativ omogene, care se intind pe suprafete
de cateva mii de kilometri patrati si a caror inaltime urca de la cativa kilometri la
limita superioara a troposferei, poarta numele de mase de aer. Caracteristicile si-le
dobandesc prin contactul direct cu suprafata terestra si prin schimbul de energie
intre doua medii diferite.
Acest proces este puternic influentat si diversificat, spatial si temporal, de
forma sferica a Pamantului, de inclinarea axei terestre asociata cu miscarea de
revolutie, de faptul ca suprafata terestra corespunde unei asocieri de medii acvatice
si de uscat. De aici concluzia ca exista un numar mare de mase de aer care se pot
diferentia dupa criteriile:
- caracteristica termica sunt mase de aer cald (la tropice, la Ecuator) si

mase de aer rece (in regiunile polare si subpolare);

- caracteristica dinamica sunt mase de aer stabile, care stationeaza

deasupra unei regiuni geografice (la tropice, in regiunile polare), si mase instabile,
care strabat mai multe regiuni, modificandu-si relativ repede trasaturile (indeosebi
in zona temperata);
- regiunea geografica deasupra careia se formeaza (mase arctice, mase polare,

mase tropicale, mase oceanice si mase continentale); este criteriul cel mai des folosit,
intrucat defineste cel mai clar caracteristicile termodinamice ale maselor.

1.6.

Presiunea aerului
Aerul este un fluid compresibil care exercita o presiune permanenta asupra

Terrei, aceasta avand la nivelul marii valoarea de 1 kg/cm 2 . Acest parametru este
influentat de temperatura si de altitudine. Presiunea scade cu altitudine conform
unei legi logaritmice, la inceput mai repede si apoi din ce in ce mai incet, datorita
rarefierii aerului. In general, in partea inferioara a troposferei scade cu un milibar
la fiecare 8 km.
Presiunea medie la nivelul marii este de 1015 mbari, ajungand la 900 mbari in
ciclonii tropicali si la 1060 mbari in ariile anticiclonale cu presiune mare. Pe
majoritatea hartilor meteorologice presiunea, masurata in diferite puncte, este
redusa la cea de la nivelul marii, ceea ce favorizeaza reprezentarea prin izolinii
11

numite izobare (liniile ce unesc punctele cu aceeasi presiune). Presiunea atmosferica

este mai ridicate in regiunile cu temperaturi scazute si mai redusa acolo unde se
inregistreaza temperaturi mai mari. Ca urmare, regional se dezvolta areale cu
presiune mare (numite anticicloni) si areale cu presiune mica (cicloni). Existenta lor
determina deplasarea in plan orizontal a maselor de aer dinspre centrele de maxima
presiune spre centrele de minima presiune.
Valorile de presiune inregistreaza si slabe oscilatii diurne. Ele sunt mai
evidente in regiunile ecuatoriale si tropicale, unde maximele se produc dimineata
(orele 8 -10), si seara (orele 20 - 22). In regiunile temperate se adauga schimbarile
frecvente determinate de evolutia circulatiei atmosferice.

CAPITOLUL II
12

13

1.1.

Ce este electrometeorul?
ELECTROMETEORUL este o manifestare vizibila si sonora a electricitatii

atmosferei; un asemenea fenomen meteorologic corespunde atat descarcarilor

electrice discontinue ca fulgerul si tunetul, cat si descarcarilor electrice lente, mai
mult sau mai putin continue, cum sunt focul Sf.Elm si aurorele polare.

TIPURILE DE ELECTROMETEORI:

-fulger
-trasnet
-tunet
-aurora polara
-oraj
-focul Sf. Elm

1.2.

Fulgerul

FULGERUL este o manifestare luminoasa care insoteste o descarcare brusca

de electricitete atmosferica;poate pleca dintr-un nor sau se poate produce in
interiorul norului.

14

Se pot observa trei tipuri principale de fulgere:

-descarcarile la sol (traznetele) au forma unei scantei imense intre nor si sol
care prezinta ramificatii orientate in jos si care urmeaza un canal principal net
conturat (fulger in linie sau banda)
-descarcari interne (fulgere in panza) se produc in interiorul norului orajos
si se manifesta printr-o iluminare difuza in care nu este posibil se identifice un
canal net.Tot in aceasta categorie intrafulgerele de calduracare constau in licariri
difuze observate la orizont.
-descarcari atmosferice (fulgerul liniar) se observa sub forma unor
descarcari sinuoase,adesea ramificate care pleaca dintr-un nor orajos,fara ca sa
atinga solul.De asemenea,fulgerul urmeaza un canal bine limitat,prezinta o parte
relativ lunga si aproximativ orizontala.
Dupa aspectul descarcarii,fulgerele se impart in urmatoarele categorii:
-fulgere liniare ce au aspectul unor fasii luminoase care serpuiesc in
aer.Acest tip de fulger este format dintr-un canal de descarcare cu diametrul de 5-60
cm,din care pornesc ramificatii.Lungimea fulgerului principal atinge 2-20 km si
uneori depaseste aceasta lungime.Fulgeru este format,de fapt,dintr-o succesiune de
descarcari ce se produc la intervale foarte mici de cateva milionimi de secunda.
-fulgerul plat sau difuz,cu intensitatea luminoasa mult mai redusa decat
a fulgerelor liniare,apare ca o descarcare luminescenta ce ocupa o suprafata intinsa
a suprafetei norilor.Acest fulger este rezultatul descarcarilor produse de picaturile
de apa din nori;de aceea acesta apare si in norii Stratus,cum si in ceata,nefiind
insotit de tunet.Acest fulger,difuz,nu trebuie confundat cu fulgerul liniar produs in
dreptul orizontului si care lumineaza si patura de nori din vecinatate.
-fulgerul sferic sau globular care se prezinta ca un glob de foc avand
marimea unui mar sau a unui pepene.Acesta coboara pe pamant,unde se deplseaza
cu iuteala moderata putand patrunde si in interiorul cladirilor,uneori disparand
fara zgomot,iar alteori producand explozii puternice prin forta de expansiune a
gazelor ce se afla comprimate in interiorul globului de foc.

15

-fulgere in forma de boabe sau matanii se produc rar si fac tranzitia de

la cele liniare la cele globulare.Acest fel de descarcari ar putea fi si o iluzie
optica,din cauza ca descarcarea prezinta in drumul ei diferite intensitati luminoase.
1.3.

Trasnetul

Trasnetul este o descarcare electrica in scanteie care se produce in atmosfera

terestra, fie intre doi nori, fie intre un nor si pamant.Norii de furtuna se incarca in
partea lor inferioara, in special, cu sarcina negativa, iar aceasta incarca prin
influenta suprafata pamantului cu sarcina pozitiva.Cand norul se deplaseaza, zona
de sarcina pozitiva de pe pamant il urmareste ca o umbra.Norul si pamantul pot fi
considerati drept armaturile unui condensator intre care tensiunea electrica atinge
valori de ordinul zecilor si chiar al sutelor de milioane de volti.Daca tensiunea dintre
doi nori sau dintre nori si pamant devine suficient de mare apare o descarcare
electrica foarete puternica numita trasnet.Exista multe forme de trasnete:

trasnetul liniar;

trasnetul superficial;

trasnetul globular;

trasnetul perlat;etc.

In majoritatea cazurilor, scanteia trasnetului, la inceput foarte mica si anemica

incepe in dreptul norilor si se alungeste in directia pamantului, aceasta fiind o
descarcare preliminara care creaza in aer ceva in genul unui canal bun conducator
16

de electricitate si care se deplaseaza spre pamant circa 50 de m cu o viteza egala cu

50000 km/s.Dupa un timp foarte scurt (zeci de milionimi de secunda) de la disparitia
primei descarcari apare o alta descarcare preliminara care se apropie si mai mult de
pamant si care se intrerupe din nou.Uneori au loc zeci de descarcari
preliminare.Dupa ce descarcarea preliminara ajunge la pamant sau la un obiect
aflat in legatura electrica cu pamantul, apare o luminozitate foarte puternica a
canalului parcurs de scanteie, mai intai in dreptul pamantului apoi din ce in ce mai
sus spre nori.Acum a aparut descarcarea principala a trasnetului, care se
deplaseaza de la pamant spre nor.Deci au dreptate atat cei care sustin ca trasnetul il
loveste pe om de sus, cat si cei care afirma ca il loveste de jos, din pamant.
In canalul trasnetului aerul este complet ionizat, substanta fiind aici sub forma
de plasma.Datorita degajarii unei mari cantitati de energie intr-un interval de timp
foarte scurt, in canalul subtire de plasma are loc un salt brusc al presiunii care
produce unde de soc acustice (tunetul).

1.4. Tunetul
TUNETUL este zgomotul sec sau bubuitul surd care insoteste fulgerul.
Simbolul tunetului se intrebuinteaza numai in cazul cand observatorul aude tunetul,
dar nu vede fulgerul.
Fulgerele si trasnetele sunt insotite de zgomote puternice numite tunete.
Producerea unui fulger este urmata, in scurt timp de aparitia tunetului, ce
reprezinta sunetul produs la descarcare.
In jurul tunetului numit,,canalul fulgeruluiaerul inconjurator atinge
temperaturi de 30.0000C care este de 5 ori mai mare ca temperatura de suprafata a
soarelui. Aceasta supraincalzire brusca a aeruluiduce la o dilatare masiva asemenea
unei exploziicu un zgomot puternic numit tunet.
Decalajul intre producerea fulgerului si receptia tunetului se datoreaza
diferentei dintre vitezele de propagare a celor doua unde luminoasa si acustica.

17

1.5.

Aurora polara

AURORELE POLARE sunt fenomene luminoase in atmosfera inalta, care apar

sub forma de arcuri, benzi, draperii sau perdele.

Aurora austral n Wellington, Noua Zeeland.

18

Aurora boreal n Alaska

Aurora polar este un fenomen optic ce const ntr-o strlucire intens
observat pe cerul nocturn n regiunile din proximitatea zonelor polare, ca rezultat
al impactului particulelor de vnt solar n cmpul magnetic terestru. Cnd apare n
emisfera nordic, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreal.

Mecanism
Aurora apare n mod obinuit att ca o strlucire difuz ct i ca o cortin
extins n spaiu orizontal. Cteodat se formeaz arcuri care i pot schimba forma
permanent. Fiecare cortin este compus dintr-o serie de raze paralele i aliniate pe
direcia liniilor de cmp magnetic, sugernd faptul c fenomenul de pe planeta
noastr este aliniat cu cmpul magnetic terestru. De asemenea, variabilitatea unor
anumii factori poate determina formarea de linii aurore de tonaliti i culori
diferite.

Auror austral nregistrat la 22:50 (ora local) n Lakes Entrance, Victoria,

Australia

Aurora polar terestr

Aurora polar terestr e provocat de ciocnirea unor particule ncrcate
electric (de exemplu electroni) din magnetosfer cu atomi din straturile superioare
ale atmosferei terestre, aflate la altitudini de peste 80 km. Aceste particule electrice
au o energie de 1 pn la 15 keV iar coliziunea lor cu atomii de gaz din atmosfer

19

determin energizarea acestora din urm. Prin fiecare coliziune o parte din energia
particulei este transmis atomului atins, ntr-un proces de ionizare, disociere i
excitare a particulelor. n timpul ionizrii, electronii se desprind de atom, care
ncarc energie i determin un efect de ionizare de tip domino n ali atomi.
n general, efectul luminos este dominat de emisiunea de atomi de oxigen n
straturile superioare ale atmosferei (aproximativ 200 de kilometri de altitudine),
care produce tonalitatea verde. Cnd se produc furtuni puternice, straturile
inferioare ale atmosferei sunt atinse de vntul solar (la aproximativ 100 de kilometri
altitudine), producnd tonalitatea rou nchis prin emisiunea de atomi de azot
(predominant) i oxigen. Atomii de oxigen emit tonaliti de culori variate, dei, de
cele mai multe ori, se ntlnesc roul sau verdele.
Fenomenul poate aprea i ca o luminescen ultraviolet, violet sau albastr,
datorat atomilor de azot, prima dintre acestea putnd fi foarte bine observat din
spaiu (dar nu de pe Pmnt, pentru c atmosfera absoarbe razele UV). Satelitul
NASA Polar a observat efectul n raze X, imaginile ilustrnd precipitaii de electroni
de energie ridicat.
Interaciunea ntre moleculele de oxigen i azot, ambele generatoare de
tonaliti ale culorii verde, creeaz efectul de linie verde auroral, fenomen
regsit n imaginile de mai jos, produse de Staia Spaial Internaional. n acelai
fel, interaciunea dintre aceti atomi poate produce efectul de linie roie auroral,
dei mai rar i prezent n altitudini mai ridicate.

Magnetosfer schematic a Terrei

Planeta noastr este atins permanent de vnturi solare, fluxuri rarefiate de
plasm cald (gaz de electroni liberi i cationi) emise de Soare n toate direciile, ca
20

rezultat al temperaturii nalte a coroanei solare, stratul exterior al stelei. Pe durata

furtunilor magnetice, fluxurile pot fi mai puternice, asemenea cmpului magnetic
interplanetar aprut ntre dou corpuri celeste, determinnd conturbarea ionosferei
n rspuns la furtuni. Asemenea tulburri afecteaz calitatea comunicaiilor radio
sau a sistemelor de navigare, putnd afecta astronauii din aceste regiuni, celulele
solare ale sateliilor artificiali, indicaia busolelor i aciunea radarelor. Aciunea
ionosferei este complex i dificil de modelat, ngreunnd prezicerea fenomenelor de
acest tip.
Magnetosfera terestr este o regiune din spaiu dominat de cmp magnetic.
Ea se constituie ca un obstacol n drumul vntului solar, cauznd dispersarea sa pe
sensul de ntoarcere. Limea sa este de aproximativ 190 000 Km, iar n timpul
nopilor o lung coad magnetic se extinde pe distane chiar i mai mari.
Aurorele sunt ncadrate n general n regiuni cu format oval, apropiate
polurilor magnetice. Cnd activitatea efectului este calm, regiunea dispune de o
dimensiune medie de 3 mii de kilometri, putnd varia pn la 4 sau 5 mii de
kilometri cnd vnturile solare se intensific.
Sursa de energie a aurorelor este dat de vnturile solare care circul pe
Terra. Att magnetosfera, ct i vnturile solare pod conduce electricitate. Este
cunoscut faptul c dac dou conductoare electrice legate ntr-un circuit electric
sunt introduse ntr-un cmp magnetic, iar unul dintre ele se deplaseaz n jurul
celuilalt, n circuit este generat un curent electric. Generatoarele electrice i
dinamurile utilizeaz acest principiu, ns conductoarele tradiionale pot fi nlocuite
de plasme sau chiar alte fluide. n acest context, vntul solare i magnetosfera sunt
fluide conductoare de electricitate cu micare relativ, fiind astfel capabile s
genereze curent electric, care produce efect luminos.
Cum polurile magnetice i geografice ale planetei noastre nu sunt aliniate, n
acelai fel regiunile aurorale nu sunt aliniate cu polul geografic. Cele mai bune
puncte de observaie a aurorelor se gsesc n Canada pentru aurorele boreale i pe
insula Tazmania sau n sudul Noii Zeelande pentru aurorele australe.

21

Auror cauzat de testul nuclear american Starfish Prime

Aurora artificiala
Aurorele se pot forma de asemenea prin explozii nucleare n straturile
superioare ale atmosferei (la 400 Km). Acest fenomen a fost demonstrat prin aurora
artificial creat n urma testului nuclear american Starfish Prime la 9 iulie 1962.
Atunci, cerul din regiunea Oceanului Pacific a fost iluminat de ctre auror pentru
mai mult de apte minute. Acest efect a fost anticipat de omul de tiin Nicholas
Christofilos, care lucrase la alte proiecte referitoare la exploziile nucleare.

Auror polar produs n laborator

Lucrrile lui Carl Stormer n domeniul micrii particulelor electrificate n cmp
magnetic au facilitat comprehensiunea mecanismului de formare a aurorelor. n
deceniul 1950 a fost descoperit emisia de materie a Soarelui, denumit vnt solar,
efect care explic, ntre altele, i poziionarea cozii cometei, ntotdeauna opus fa
22

de Soare. Aceast teorie a fost formulat de fizicianul american Newman Parker n

1957, fiind confirmat n anul urmtor de satelitul Explorer I. ncepnd de atunci,
explorarea spaial a permis augumentarea cunotinelor despre aurorele terestre, i
totodat observarea fenomenului pe alte planete, ca Jupiter i Saturn.
Aurora n folclor

Aurora boreal

n ciuda unei descrieri marcante, nu sunt relatri n literatura scandinav care s

susin aceast afirmaie. Dei activitatea auroral este frecvent astzi n
Scandinavia i Islanda, e posibil ca polul nord magnetic s fi fost situat destul de
departe de aceast zon n secolele anterioare documentrii mitologiei nordice,
explicndu-se astfel lipsa de referine.

Auror boreal vzut de pe Staia Spaial Internaional

23

Un vechi nume scandinav pentru Luminile Nordului se traduce ca fulger de

scrumbie. Se credea c luminile erau reflexe lansate de mari maldre de scrumbii
spre cer. O alt surs scandinav se refer la focurile care nconjoar extremele
nordic i sudic a lumii. Aceast surs evideniaz faptul c nordicii au reuit s se
aventureze n Antarctica, dei o singur referin este insuficient pentru a extrage
o concluzie solid.
Numele finlandez pentru auror este revontulet, care semnific focuri de vulpe.
Potrivit legendei, vulpile de foc triau n Laponia, iar revontulet erau scnteile pe
care le scoteau acestea cu cozile lor.
n estonian se cheam virmalised, spirite din regate nalte. n anumite legende
acestea au caracter negativ n timp ce n altele sunt personaje pozitive.

Poz a unei aurore australe fcut n 2005 de satelitul NASA IMAGE,

suprapus digital peste Blue Marble
n folclorul leton, n special dac este de culoare roie i apare iarn, aurorele
sunt considerate a fi sufletele rzboinicilor mori, semn precursor unui mare
dezastru (rzboi sau foamete).

24

O coroan
auroral

1.6.

Trei momente ale

unei aurore de pe
Aurora Boreal,
Auror boreal Saturn capturate de Auror boreal vzuta de la 11 000
capturat n
vzut de pe Staia telescopul spaial
m altitudine,
Suedia
Spaial
Hubble
Canada
Internaional

Orajul

ORAJUL reprezinta una sau mai multe descarcari bruste de electricitate

atmosferica ce se manifesta printr-o lumina scurta si intensa (fulger) si printr-un
zgomot sec sau bubuit surd (tunet).
Orajele sunt asociate norilor de convectie (Cumulonimbus) si sunt in general
insotite de precipitatii care, atunci cand ating solul au caracter de aversa si pot fi
sub forma de ploaie,ninsoare,mazariche moale sau tare ori grindina. In anumite
conditii sinoptice,orajele pot s nu fie insotite de precipitatii.

25

1.7.

Focul Sf. Elm

FOCUL SF.ELM reprezinta o descarcare electrica luminoasa in atmosfera,sub

forma de panase sau egrete violete sau verzui,net vizibile pe timp de noapte.
Focul Sf. Elm - apare n orele premergtoare orajelor
(descrcrilor electrice) pe vrfurile ascuite. n conditiile n
care cmpul electric al atmosferei are valori mari, se produce
un flux de electroni ce dau o anumit luminozitate

26

CONCLUZII

n atmosfer se produc descrcri electrice luminoase sau sonore numite

electrometeori.
Descrcrile electrice pot fi dicontinue ( fulgerul i tunetul ) i lente, mai mult
sau mai puin continue ( aurorele polare i focul Sf. Elm).
Fulgerele se pot produce n interiorul norilor sau ntre nori i sol.
Aurorele polare sunt fenomene electrice spectaculoase care apar sub diferite
forme.
Aurorele polare sunt fenomene luminoase care se deosebesc de fotometeori prin
variaiile n aspect i culoare pe care le capt de-a lungul evoluiei lor.
Orajele sunt cunoscute ca hazarde naturale datorit pagubelor materiale pe care
le produc.

27

BIBLIOGRAFIE

1. BACINSCHI, D., PLATAGEA, GH., 1971 - Meteorologie, climatologie i

hidrologie - Manual pentru licee de specialitate, Ed. Didactic i Pedagogic,
Bucureti
2. CIULACHE, S., 2002 Meteorologie i climatologie , Ed. Universitar ,
Bucureti
3. CRISTEA, N., STOICA, C., 1971 - Meteorologie general, Ed. Tehnic,
Bucureti
4. STOICA, C., CRISTEA, N., 1958 Meteorologie general, Ed. Tehnic,
Bucureti
*** Instruciuni pentru Staiile Meteorologice, 1995, Institutul Naional de
Meteorologie i Hidrologie, Bucureti
***http://ro.wikipedia.org/

28