Taina Sfintei Cununii

Absolvent:Todor Ionut Sebastian

Coordonator: Pr. Prof. Suru Petru Remus

Introducere:
Inca de la crearea omului,Dumnezeu a constatat ca nue e bines a fie singur si Ia facut femeie,pentru a forma o unitate pe toata viata in scopul perpetuarii neamului
omenesc (Facere2,18-25).
In felul acesta,Dumnezeu a intemeiat casatoria si familia ca un legamant natural
inscris insasi in firea omului.Reprezentand un consimtamant natural dintre barbat si
femeie spre a se uni pe toata viata,casatoria sta la baza familiei,care este celula societatii
omenesti.
Cununia este Sfanta Taina prin care un barbat si o femeie,care s-au hotarat sa
traiasca impreuna toata viata si declara aceasta in fata preotului,primesc de la
Dumnezeu,prin binecuvantarea Bisericii,harul care sfinteste legatura dintre ei si le da
puterea duhovniceasca de a intemeia o familie crestina.
Cand Biserica binecuvinteaza prin harul divin hotararea barbatului si a femeii de a
forma o unitate prin casatorie,nunta sau cununia devine o Sfanta Taina.
Mantuitorul a randuit casatoria numai intre un singur barbat si o singura
femeie,neingaduind separtirea lor sau divortul decat pentru motive foarte grele.
Cei ce voiesc sa se casatoreasca trebuie sa stie indeosebi,ca urmeaza sa incheie o
legatura sfanta si pentru toata viata,ca sunt datori unul fata de altul cu credinta si
dragoste,ca sunt datori sa faca copii lor buni credinciosi ai Bisericii lui
Hristos.Apoi,inainte de Nunta,mirii trebuie sa se spovedeascasi sa se cuminece,ca sa
primeasca in curatie deplina Sfanta Taina a Nuntii.
Dupa cum ne arata Sfanta Scriptura,casatoria,nunta sau cununia este un lasamant
natural si divin.A fost adica intemeiata de Dumnezeu inca de la creatie,spre a corespunde
firii omului,in scopul impliniri rostului pentru care a fost creat si anume acela de a
creste,de a se inmultii si de a stapanii pamantul.
Mantuitorul restabilind firea omeneasca,a binecuvantat nunta sau casatoria cu
prilejul participarii Sale la nunta din Cana Galileii si a accentuat cu alt prilej in mod
deosebit unitatea (adica nedesfacerea ) ei :Pentru aceasta va lasa omul pe tatal sau si pe
mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fi amandoi un trupDeci ceea ce a impreunat
Dumnezeu,omul sa nu desparta(Matei 19,3-10).Doua situatii dau totusi posibilitatea
repetarii casatoriei:moartea unuia dintre soti (Romani 7,2-3) si infidelitatea unuia dintre
ei (Matei 5,31:19,9).Intarind indisolubilitatea casatoriei,Sfantul Apostol Pavel ii
accentueaza necesitatea,spunand:Femeia sa nu se desparta de barbat,iar de se va
desparti,sa nu se marite,sau sa se impace cu barbatul sau si nici barbatul sa nu-si lase
femeia(I Corinteni 7, 10-11).Atat de trainica devenise in viata Bisericii crestine primare
indisolubilitatea casatoriei,incat chiar dupa moartea unuia dintre soti,celalalt prefera-si
Biserica recomanda si cinstea,dupa cuvintele Apostolului- sa ramana vaduv (I
Corinteni 7,18), in convingerea ca nici moartea nu va putea desface unitatea casatoriei (I
Corinteni 7,40).Pentru combaterea desfraului,Apostolul accepta totusi
recasatoria,fiindca mai bines a te casatoresti,decat sa arzi(I Corinteni 7,9)

Sfantul Apostol Pavel ridica nunta sau cununia (casatoria) la nivelul Tainei in
Hristos si in Biserica (Efeseni5,32).In felul acesta unitatea familiei pornita din Tina
Cununiei in Hristos si in Biserica este ridicata la nivelul sfinteniei lui Hristos si a
comuniunii dintre El(Capul) si Biserica (Trupul Sau).Intemeind unitatea sotilor pe duhul
iubirii lui Hristos,cununia primeste aureola sfinteniei care pecetluieste unirea naturala
temeluita pe iubirea dintre soti,asigurandu-I astfel unitatea si indisolubilitatea.Barbatul va
acorda femeii iubirea datorata,asemenea si femeia barbatului,spune Apostolul,fiindca
aceasta datorata iubire este patrunsa de duhul sfinteniei si iubirii lui Hristos.Dupa
cumcel ce se alipeste de desfranata devine un duh cu eatot asa cel ce se alipeste de
Domnul,devine un duh cu El(I Corinteni 6,16-17).In aceasta situatie barbatul
necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa,iar femeia credincioasa se sfinteste prin
barbat (I Corinteni &,14).Intr-o astfel de unitate tainica, ca cea dintre Hristos si
Biserica,barbatul e capul femeii,iar femeia e stralucirea,sarbatoarea barbatului(Metodiu
de Olimp).
Unitatea si indisolubilitatea casatoriei fixeaza familiei si un intreit scop:nasterea
de copii,data ca o porunca a lui Dumnezeu inca de la creatie;ajutorarea reciproca,ca o
consecinta a unitatii dintre soti si ferirea de desfranare,ca urmare a sfinteniei pe care o
imprima familiei unitatea in Hristos si in Biserica.
In oficierea Tainei remarcam ca se leaga mana dreapta a mirelui si miresei ca
semn al unirii lor pe toata viata,rostindu-se o rugaciune plina de consimtamant
duhovincesc.Apoi se pun cununile pe capul mirilor,rostindu-se formula de sfintire a
casatoriei: Se cununa robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N) in numele
Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.Cununile mirilor (sotilor) sant asemenea
cununilor cu care Mantuitorul incununeaza mirilor o demnitate morala cu totul deosebita
pentru toata viata.Ininte de Taina propriu-zisa are loc logodna,cand mirilor li se pune pe
deget inelul,pe care il vor purta toata viata.Asa cum inelul,fiind un cerc,nu are nici
inceput nici sfarsit,el simbolizeaza increderea pe care sotii si-o acorda reciproc.Prezenta
nasilor indeplineste si rolul de martori si chezasi ai fagaduintei de fidelitate conjugala,pe
care sotii o fac in fata lui Dumnezeu.Painea si paharul cu vin din care gusta mirii
reprezinta unitatea lor nedespartita in viata,atat la bine ,cat si la necazuri.INconjurarea
mesei este un symbol al bucuriei nuntii.
De aici remarcam ca partea vazuta a Tainei Nuntii este formata din cuvintele
rostite de preot,apartinatoare rugaciunii: Doamne,Dumnezeul nostrum,cu marire si cu
cinste incununeaza-I,precum si din declaratia mirilor facuta in fata preotului si a obstei
credinciosilor ca de buna voie si nesiliti de nimeni pasesc la Taina Cununiei,la fel si din
fagaduinta ca isi vor indeplinii toate indatoririle ce decurg din casatorie
Atat la Logodna ,cat si la Cununie,nasii sunt garanti (chezasi) ai seriozitatii
angajamentelor reciproce luate de viitorii soti si participa active la savarsirea celor doua
slujbe,indeplinind cu preotul anumite gesture sau acte liturgice,intre care punerea inelelor
si punerea si luarea cununilor de pe capetele mirilor.De asemenea,ei tin lumanarile.Ei
devin din acest moment parintii spirituali ai finilor.
Nasii trebuie sa fie ortodocsi.Nu este ingaduita asistenta mirilor la cununie de
catre nasi de alta confesiune.Este bine si recomandabil ca nasii sa fie mai in varsta decat
mirii.Obiceiul ca nasii de botez sa fie si de cununie este foarte sanatos.Cat priveste
persoanele care pot sa indeplineasca calitatea de nasi acestea pot fi si rudele
apropiate:frati,surori,veri,cumnati.Parintii nu pot fi nasii propriilor copii.De asemenea

calugarii nu pot indeplinii calitatea de nasi,deoarece,traind departe de lume,nu se pot

ocupa de educatia si indrumarea religioasa a finilor.
Nasii trebuie sa fie cununati si cu viata morala exemplara.Nu este de dorit ca nasii
sa fie mama si fiu sau tata si fiica,ci cuplu casatorit.
Obiceiul de la cununie sa fie mai multe perechi de nasi nu este recomandat.
Taina cununiei se savarseste de regula in biserica,iar nu in case,deoarece biserica
este locasul in care Dumnezeu este intotdeauna present si pentru ca Nunta fiind un act de
seama din viata omului trebuie savarsita in mijlocul colectivitatii,deci in biserica-locasul
de adunare al comunitatii.Preotii nu vor oficia cununia in case decat in cazuri cu totul
exceptionale si pentru motive bine intemeiate.
Slujba cununiei se savarseste in zilele de sarbatoare (de regula duminica),indata
dupa Sfanta Liturghie,desi obiceiul mai nou este sa se faca dupa-masa(spre seara),chiar si
sambata.
Conform poruncii a noua a Bisericii,nu se pot face nunti in urmatoarele zile si
rastimpuri:in cele patru posture de peste an,ca si in toate zilele de post din cursul
anotimpului;in saptamana branzei;in saptamana Luminata,in Duminica Rusaliilor,intre
Craciun si Boboteaza si in ajunul tuturor Praznicelor Imparatesti.
Savarsitorul Tainei este episcopul sau preotul.De obicei ieromonahii sant
exceptati de la oficiearea acestei Sfinte Taine,deoarece prin votul castitatii pe care ei l-au
depus,au renuntat la casatorie.
Primitorii Tainei sunt barbatul si femeia,care indeplinesc conditiile de viata,de
sanatate si nu reprezinta impedimente canonice de rudenie.Este de preferinta ca ambii
soti sa fie ortodocsi,Cu ingaduinta episcopului se poate savarsii cununia unui ortodox si
cu credincioasa apartinand altei confesiuni,cu conditia ca pruncii sa fie botezati in
credinta ortodoxa.Nu se admite casatoria cu o necrestina.
Materia Tainei este iubirea dintre barbat si femeie,care ii determina sa se uneasca
pe toata viata.
Cu privire la repetarea taine,Biserica Ortodoxa,avand in vedere slabiciunea firii
omenesti,admite pana la a treia casatorie.Cununia a d-a si a treia sunt insa lipsite de fastul
sarbatoresc al celei dintai.Daca sotii divortati voiesc sa convietuiasca din nou,nu mai este
nevoie de o noua oficiere a cununiei,deoarece prima i-a legat pe toata viata.Taina Nuntii
se poate repeat numai mirenilor (laicilor),preotilor si diaconilor nu li se permite
repetarea,iar episcopii provenind dinc inul monahal nu sunt casatoriti.
Taina Cununiei se leaga si de alte sfinte Taine ale Biserici.In primul rand
observam faptul ca ea se aplica mirenilor,care sunt membrii ai Bisericii,fiindca au primit
Taina Botezului,precum si cea a Mirungerii si a Euharistiei.In al doilea rand,se
recomanda ca inainte de primirea acestei Sfinte Taine,mirii sa se spovedeasca si sa se
impartaseasca cu Trupul si Sangele Domnului.Asocierea Dumnezeiestii Euharistii
aureoleaza Taina Nuntii,adancindu-I binecuvantarea harului divin in Hristos si in
Biserica.
Taina aceasta este marezice Sfantul Apostol Pavel.Legatura dintre sot si sotie
este atat de sulima si de sfanta incat ea poate fi asemanata cu legatura ce exista intre
Hristos si Biserica,Izvorul vietii familiei este iubirea,dar cele mai dintai manifestari ale
iubirii sunt devotamentul si jertfa.Viata familiei este o viata de dariuire si nu una de
egoism si capricii.Sotii sunt egali in drepturi si datorii,dar totusi au rosturi diferite si
specifice.

Unul reprezentand vointa si puterea,care conduce,celalat inima care incalzeste si

inobileaza;unul curajul,celalat duiosia.Numai astfel bucuria de azi va fi deplina in cer si
pe pamant.
Numai astfel Hristos ramane in mijlocul familiei.Biserica prin care ati primit
binecuvantarea si sfintirea casatoriei,va pune la inima sfatul care l-a dat Maica Domnului
Apostolilor la nunta din Cana Galileii:Tot ce va ziec voua faceti(Ioan2,5)Viata familiei
e o viata de fapte,de realizari pentru binele si progresul membrilor ei si al societatii.
Familia nu poate avea un carmaci mai bun decat Hristos.Unde este Hristos acolo
gerutatile vietii vor fi invinse.Din partea Bisericii care sse roaga pentru fericirea si
ocrotirea caminului se face urarea de viata lunga si plina de bucurii.
Dacan ne-ar cere cineva sa spunem care este cea mai de seama institutie pusa in
slujba vietii omenesti,cred ca nu am gresii numind familia.Toate celelate institutii,care
privesc exclusiv acestei vieti ii sunt subordonate,atat in ceea ce priveste originea si
valoarea,cat si in ceea ce priveste menirea lor,pentru ca tot ceea ce pot da ele vietii e mai
putin insemnat decat ce da familia.
Familia este leaganul vietii,izvorul si cuibul in care se naste si se dezvolta viata
oamenilor.Toate vietuitoarele au cuibul lor,il iubesc si il ingrijesc.Cu atat mai vartos
omul,faptura cea mai aleasa ,mai inzestrata cu puteri spirituale este dator sa-si ingrijeasca
si sa-si apere leaganul vietii.Dumnezeu l-a creat pe om nu ca pe ceva abstract ci l-a facut
pe el barbat si femeie,cu dorinte si simtaminte,cu legi si instincte,cu minte si vointa
libera,ca toate aceste insusiri sa le puna in slujba unui mare ideal:acela al creatiei.
Familia este un asezamant natural,chipul desavarsit al societatii fara de care se
tulbura sau se pierde fluviul vietii.Iar invatatura Mantuitorului ea este un asezamant sfant
biserica cea mica in care crestinii isi duc viata si pot implini mai usor voia lui
Dumnezeu.
Prin familie crestinul devine colaborator al lui Dumnezeu in opera de continua
creatie a vietii.Iata de ce abaterea de la menirea principala a familiei este un mare pacat si
o primejdie pentru societate.Desigur scopul cel dintai al casatoriei este fericirea
oamenilor,trairea in climatul unei iubiri naturale,morale si spirituale,iesirea din egoismul
ucigator al vietii si trairea unei vieti de mai multa daruire.Iubirea este izvorul fericirii in
veac si in eternitate.Dumnezeu este iubire,El L-a creat pe om din iubire si i-a
binecuvantat leaganul iubirii.Nu l-a lasat sa traiasca in imperiul egoismului aducator de
moarte,ci l-a facut sa traiasca in viata deplina,sa se impartaseasca de iubirea unui semen
si sa fie el insusi dator de iubire,izvor de fericire pentru altii.
Dar in stransa legatura cu acest scop este si acela de a fi generatoare de viata,izvor
firesc,binecuvantat de dumnezeu ,de continuare a vietii in lume insasi mantuirea
parintilor.Scriptura spuneFemeia se va mantui prin nastere de prunci.In lumina
invataturii crestine,familiile fara copii sunt socotite nu numai deficitoare,ci de-a dreptul
nevrednice in fata lui Dumnezeu si de ocara in fata societatii.
Unirea dintre cei ce se insotesc in Sfanta Taina a Cununiei se face in numele
Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh
Unirea credintei si partasirea Sfantului Duh cerand,pe noi insine si unii pe altii si
toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.Le auzim cu totii la sfanta
Liturghie.Ele au fost insa cuprinse in slujba Sfintei Taine a Cununiei.

CAPITOLUL I CASATORIA IN BISERICA VECHE

Cstoria a luat fiin odat cu crearea primilor oameni. Astfel, dup crearea lui
Adam, Dumnezeu, vznd c este singur, i-a fcut ajutor potrivit pentru el i a zis: Nu este
bine s fie omul singur, s-i facem ajutor potrivit pentru el..., din coasta luat din Adam a
fcut Dumnezeu femeie i a dus-o lui Adam (Facere 2, 18; 2, 22), plinindu-i prin aceasta un
gol fiinial cu o persoan de un chip cu el. Crearea Evei este esenialul consubstanialitii
conjugale. La vederea Evei, Adam a zis: Iat, aceasta-i os din oasele mele i carnea din
carnea mea, ea se va numi femeie pentru c este luat din brbatul su. De aceea va lsa omul
pe tatl su i pe mama sa i se va uni cu femeia sa i vor fi amndoi un trup. (Facere 2, 2324) Dac Eva nseamn via, aceast via este destinat omului, prin aceasta starea
conjugal care corespunde structurii ei, este norma ontologic.
Prin nsi fiina sa omul este predestinat spre comuniune, nu poate tri singur, de
aceea el avea nevoie de un partener, care s fie pe msura lui i s i se potriveasc. 1
Textele amintite mai sus cuprind mai multe adevruri cu privire la cstorie i
familie: mai nti constatarea c singurtatea nu este bun; n al doilea rnd c brbatul i
femeia sunt fcui unul pentru altul ca s se ntregeasc, amndoi avnd aceeai origine i
alctuind aceeai fiin. Dragostea dintre brbat i femeie nu-i are izvorul numai n unitatea
sufleteasc ci i n cea trupeasc.
Prima familie a fost ntemeiat n Rai avnd ca preot i martor pe nsui Dumnezeu
Crestei i v nmulii i umplei pmntul. (Facere 1, 28) n starea paradisiac, familia a
cunoscut desigur, cea mai frumoas perioad din viaa ei. Colaborarea, respectul i
nelegerea, caracterizau cea dinti familie, ns odat cu cderea n pcat, echilibrul sufletesc
se zdruncin, avnd repercursiuni i asupra vieii familiale. Dac pn la cderea n pcat,
soii triau ntr-o armonie deplin, dup aceea situaia se schimb. Cea dinti repercursiune
reiese din cuvinte lui Dumnezeu: Atras vei fi de brbatul tu i el te va stpni. (Facere 3,
16) Din aceste cuvinte rezult c femeia este pus deja ntr-o stare de oarecare dependen de
brbat, situaie de care el va abuza, dnd natere la ceea ce n istoria familial se numete
poligamie La evrei cstoria era de mare cinste, celibatul fiind puin rspndit. Existau totui
i n vremea Mntuitorului, oameni care alegeau celibatul din motive religioase, n special
esenienii. i nazireii practicau abstinena, dar numai pentru o perioad de timp. 2
n vederea rspndirii neamului omenesc, Dumnezeu a permis poligamia. Astfel
familia patriarhului Avraam, cunoate o form de concubinaj trector, iar familia lui Iacob
reprezint tipul cstoriei cu mai multe femei, poligamia devenind un lucru normal n viaa
poporului evreu.3 Chiar unii judectori i regi bine plcui lui Dumnezeu, ca Ghedeon,
David sau Solomon au avut un numr mare de soii i concubine, aceasta fiind un semn al
puterii lor. (Iudit 8, 30; II Regi 2, 2; III Regi 11, 1) Totui, poate mai mult din raiuni
economice, oamenii de rnd se mulumeau cu dou femei ( I Regi 1, 2), dac prima soie nu
putea s-i ofere urmai soul i lua de obicei a doua soie sau concubin, dar o pstra i pe
prima.

Pr. Prof. Dr. Ilie Moldovan, Adevrul i frumuseea cstoriei, Alba Iulia, 1996, p. 53
Prof. Dr. Constantin Mihoc, Taina cstoriei i familia cretin, Ed. Teofania, Sibiu, 2002, p. 18
3
Pr. Prof. Dr. Dumitru Abrudan, Pr. Prof. Dr. Emilian Corniescu, op. cit., p. 126-127
2

Primul poligam despre care ne vorbete Sfnta Scriptur a fost Lameh, un urma al
lui Cain, care i-a luat dou femei, pe Ada i pe Sela. (Facere 4, 17)
n timpul lui Moise, poligamia se nrdcinase att de mult, nct el nu a putut-o
ndeprta, iar Legea divin lupta n potriva ei cu prescripiile sale.
Astfel, Legea interzice cstoria aceluiai brbat cu dou surori (Levitic 18, 18) sau
interzice regelui s se csatoreasc cu dou femei (Deuteronom 17, 17). n general poporul
evreu a pstrat monogamia, cu excepia cazului cnd nu existau urmai.
Pentru israelii, cstoria monogam a fost instituia ideal rnduit de Dumnezeu, de
aceea celui mai mare dintre preoi, Arhiereului, i se permitea numai cstoria cu o singur
fecioar. (Levitic 21, 13-14). n scrierile profetice idealul cstoriei monogame este
prezentat ca simbol al unirii dintre Dumnezeu i poporul su. (Ieremia 2, 2; Iezechiel 16, 8).
n cartea Tobit, monogamia apare nu numai ca ceva firesc ci i uzual.
Evreii se cstoreau cnd erau nc foarte tineri, n general rabinii socotesc vrsta de
18 ani a brbatului potrivit pentru ncheierea unei cstorii . Fetele erau cstorite chiar la
12-13 ani.4
Pentru combaterea idolatriei, Legea interzicea israeliilor s-i ia soii dintre
neamurile pgne. (Iesire 34, 15-16) n Sfnta Scriptur gsim numeroase mrturii despre
acest lucru. Astfel, Avraam trimite s se aduc fiului su Isaac o soie din neamul su. (Facere
28) iar Iacov este trimis s-i gseasc soie ntre rudele sale din Mesopotamia. (Facere 28)
Legea mozaic interzicea cstoria ntre rudele de snge a fiului cu mama, a fratelui
cu surorile, a nepotului cu mtua, nepoata, nora, cumnata, pedepsind cu moartea aceste
abateri. (Levitic 20). De asemenea erau pedepsite cu moartea att zoofilia (Levitic 20, 15-16)
ct i relaiile homosexuale. (Levitic 20, 1)
Dac un brbat cstorit murea fr s aib copii fratele lui era obligat s ia n cstorie pe
vduv, iar primul nscut s poarte numele fratelui celui mort, pentru ca numele acestuia s
nu se tearg din Israel (Deuteronom 25, 5-6). Aceasta era cstoria de levirat, care era n uz
i pe vremea Mntuitorului, fiind pe larg expus n Talmud 5.
La evrei cstoria nu are un caracter religios, ea const din dou momente: logodna
(Eres) i cununia (Chatuna). Actul logodnei consta ntr-un contract ncheiat ntre prini sau
fratele mai mare a logodnicei i printele logodnicului n prezena martorilor, uneori se
ntrea prin legmnt (Iezechiel 16, 8; Maleahi 2, 14). 6
n urma ncheierii contractului ntrit de jurmnt, viitorul so pltea preul de
cumprare (Mochar) de 5 sicli prinilor logodnicii (Deuteronom 22, 29) pre care putea fi
nlocuit n cazuri rare prin munc Iacov a muncit pentru Rahela 7 ani (Facere 29, 20-27),
sau prin acte de eroism cazul lui David (I Regi 18,25).

Daniel Robs, La vie quotideinne en Palestine au temps de Jasus, Paris, p. 69

Vechiul Testament cunoate trei feluri de cstorie: ntre liberi connubium, era o cstorie deplin i se
ncheia cu binecuvntare ntre fiii lui Israel; ntre sclavi contubernium un fel de concubinaj, cauzat
probabil i de staraea social precar; de levirat specific Vechiului Testament (cf. Diac. Gheorghe
Papuc, Despre familie n Vechiul Testament, n rev. Mitropolia Ardealului, nr. 11-12, 1960, p. 826)
6
Pr. Prof. Dr. Dumitru Abrudan, Pr. Prof. E. Corniescu, op. cit., p. 15
5

Dup datina patriarhal, prinii erau cei care cutau femei fiului lor (Facere 38,
6; 21, 21). Dup ncheierea logodnei, viitorii soi purtau numele de mire i mireas, iar
mireasa nu prsea casa printeasc pn la cstorie i era datoare s-i pstreze
castitatea. Dei era numai logodit era socotit drept soia logotnicului i n caz c nclca
contractul ncheiat era ucis cu pietre. (Deuteronom 22, 23-24) Logodnicul avea dreptul
s desfac contractul ncheiat iar pentru aceasta trebuia s dea carte de desprire.
Dup ce se ncheia perioada logodnei care de obicei dura un an, avea loc cstoria
propriuzis. n ajunul nunii, mirele mbrcat n haine de srbtoare, cu o cunun pe cap
(Isaia 61, 10) i nconjurat de un cortegiu de tineri prietenii mirelui - mergea i i lua
mireasa pe care o aducea n casa prinilor si. Acetia rosteau o formul de binecuvntare
pentru fericirea i fecunditatea noii familii. Seara petreceau n veselie dar mireasa rmnea
ntr-o camer aparte mpreun cu prietenele ei. A doua zi mireasa aprea frumos mpodobit,
purta voalul de nunt impreun cu prietenele ei fecioare purtau lmpi aprinse. Srbtoarea
dura 7 zile cu mese, jocuri i muzic. 12
Familia iudaic era bine organizat, fiecare membru al ei avndu-i locul i rolul bine
precizat. Femeia se adresa uneori brbatului ei, numindu-l domn sau stpn. Soia era
considerat oarecum un bun al soului, ea era datoare soului cu fidelitate absolut, dar nu
putea pretinde acelai lucru de la soul ei, cu toate ca Legea lui Moise cuprinde unele
prescripii care au rolul de a proteja soia de abuzurile soului (Deuteronom 21, 11-17; 22, 1319) Intreinerea material a soiei era de datoria soului care trebuia s-i asigure locuin
hran i mbrcminte, dup posibiliti. (Iesire 21, 10)
Femeia rea este vzut drept cauza principal a decderii familiei. (Eclesiast 7, 27)
Dintre toate abaterile soiei, cea mai grav era infidelitatea conjugal, care era aspru
pedepsit prin uciderea cu pietre. (Levitic 20) n principiu, prin a VII-a porunc din Decalog
este interzis desfrul att al femeii ct i al brbatului. (Iesire 20, 14) Dar femeia care comitea
adulter era mai aspru pedepsit pentru c ea face motenitori din strini. (Sirah 23, 30)
n cazul unor greeli grave tatl putea s-i pedepseasc copiii cu moartea, dar acest
drept de via i de moarte asupra copiilor putea fi exercitat numai sub controlul btrnilor
cetii. (Deuteronom 21 19-23)
n familia evreilor, copiii erau considerai, ca o binecuvntare a lui Dumnezeu, o
familie numeroas era un dar divin (Levitic 26,9; Deuteronom 7, 14) iar cea fr urmasi ca o
pedeaps dumnezeiasc. (Levitic 20,21) Un numr mare de copii de parte brbteasc era un
semn deosebit al binecuvntrii divine (Facere 29, 31).
Educaia profund religioas a copiilor constituia o ndatorire permanent i de
cpetenie a prinilor, mai ales atatlui: Cuvintele acestea s le sdeti n fiii ti i s
vorbeti de ele cnd ezi n casa ta, cnd eti pe cale, cnd te culci, i cnd te scoli, s le legi
ca semn la mn i s le ai ca o tbli pe fruntea ta. (Deuteronom 6, 6-7). Educaia i
instrucia religioas trebuia svrit de timpuriu: deprinde pe tnr cu purtarea pe care
trebuie s o aib, atunci cnd va mbtrni nu se va abate de la ea. (Pilde 22.6)
Familia era pentru evreii celula de baz a societatii, membrii unei familii se simeau
ntradevr acelai os i aceeai carne iar a avea acelai snge nsemna a avea acelai
suflet. Pentru evrei familia nu avea doar un rol social ci i unul religios. Astfel, unele
srbtori se celebrau n familie, ele fiind prilej de comunicare pentru toi membrii familiei iar
capul familiei era oficiant al unor ritualuri de srbtoare. (Iesire 12, 3; 13, 8).
CAPITOLUL II CASATORIA IN BISERICA PRIMARA

De-a lungul timpului, n urma cderii n pcat, cstoria a deczut din starea ei
originar. Astfel caracteristicile stabilite de Dumnezeu cstoriei pe care a instituit-o,
insolubilitatea i monogamia, au devenit tot mai vagi. Cu toat strduina sa de a asigura
cstoriei insolubilitatea, Moise nu a putut mpiedica nici divorul nici repudierea, ncercnd
totui s tempereze unele practici care degradau cstoria din punct de vedere moral i o n
deprtau de ndeplinirea scopului ei esenial naterea de copii. 1
Mntuitorul restaureaz caracterul religios al cstoriei, prin harul Duhului Sfnt,
purific, nnobileaz iubirea conjugal. El i inaugureaz activitatea cinstind cstoria cu
prezena Sa lanunta din Cana Galileii. (Ioan 2, 2-11) svrind acolo cea dinti minune prin
puterea Sa mai presus de fire, i dnd perechii care se cstorea s bea din vinul iubirii
entuziaste turnate de el prin Harul Su, El vrnd s arate prin aceasta c ncepe nlarea vieii
omeneti n ordinea harului de la ntrirea i nlarea cstoriei. 2
Mntuitorul Hristos afirm necesitatea reunirii la ordinea iniial a familiei ntemeiat
prin cstorie, pronunndu-se mpotriva poligamiei pe care o denun ca fiind o cdere de la
rnduiala cstoriei monogame: n-ai citit spune Mntuitorul c cel ce l-a fcut de la
nceput l-a fcut brbat i femeie? (Mt. 19, 14)
Brbatului nu-i este ngduit s-i lase femeia sa, i nici femeii brbatul ei, chiar dac
Moise a fcut unele compromisuri n aceast privin: pentru nvrtoarea inimii voastre, v-a
dat voie Moise s lsai pe femeile voastre, dar la nceput nu a fost aa. (Matei 19, 8)
Familia a fost rnduit de Dumnezeu: pentru aceea va lsa omul pe tatl i pe mama sa i se
va lipi de femeia sa i vor fi amndoi un trup. (Matei 19, 5)
n ce privete desfacerea cstoriei, nvtura Mntuitorului este clar: Ceea ce
Dumnenezeu a mpreunat omul s nu despart. (Matei 19, 6) Ruperea unitii familiale este
permis numai pentru motive de desfrnare. Mntuitorul spune: Iar eu zic vou c oricine va
lsa pe femeia sa, nafar de pricina de desfrnare, svrete adulter, i cine s-a nsurat cu
cea lsat, svrete adulter. (Matei 19, 9)
Aadar, indiferent de defectele pe care le are soul sau soia acestea nu sunt suficiente
pentru a desface ce Dumnezeu a legat; desfrnarea ns este n stare s desfac aceast
legatur att de puternic, ea sfie legtura sufleteasc dintre so i soie, iar divorul uneori
nu face dect s oficializeze o situaie dejacreat. 3 Din acest motiv, acest pcat este
condamnat de Mntuitorul nostru Iisus Hristos mai mult dect celelalte pcate, deoarece este
un pcat greu pentru c se ncalc n mod voit i deliberat demnitatea de om pe care cei doi
au primit-o la creaie.4 Mai mult, acest pcat se poate petrece i n inim, printr-o privire sau
prin intenia de a pctui, punndu-se n pericol n acest fel unitatea i indisolubilitatea
cstoriei.
Mntuitorul extinde nelesul poruncii a aptea din Decalog : Ai auzit c s-a zis
celor de mult: s nu svreti adulter... Eu ns v spun vou: c oricine se uit la femeie
poftind-o a i svrit adulter cu ea n inima lui. (Matei 5, 27-28)
1

Pr. Prof. Dr. Dumitru Radu, ndrumri misionare, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureti, 1986, p. 587
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Teologia Dogmatic Ortodox, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureti, 1978, p. 182
3
Pr. Lect. Mihai Vizitiu, Familia n nvtura Mntuitorului i a Sfinilor Apostoli, n volumul Familia
cretin azi, Ed. Trinitas, Iai, 1995, p. 30
4
Paul Evdokimov, Taina iubirii, Ed. Christiana, Bucureti, 1995, p. 79
2

Dar, cu toate c prin pcat legtura sufleteasc dintre so i soie este destrmat,
legtura cstoriei nu s-a desfiinat ntre cel ce i-a lsat soia prin faptul c a prsit-o. Soii
i aparin unii altora, lucrarea divin a unirii lor neputnd fi desfiinat printr-un act
omenesc.5 Astfel prin cuvintele: Oricine va lsa pe femeia sa i i va lua alta, svrete

adulter cu ea, iar femeia, de-i va lsa brbatul i se mrit cu altul svrete adulter.
(Marcu 10, 11-12) Mntuitorul afirma nu numai indisolubilitatea cstoriei ci i egalitatea
deplin a celor doi soi.6
Dintre Sfiinii Apostoli, Sfntul Apostol Pavel insist cel mai mult i face referiri la instituia
familiei, la membrii i la raporturile dintre ei dnd o serie de norme i ndemnuri pentru
reglementarea vieii sociale n primele comuniti cretine.
Spre deosebire de lumea pgn, n care brbatul era despotul familiei, avnd puteri
absolute asupra soiei i copiilor, n familia cretin soii devin egali naintea lui
Dumnezeu7: nu mai este parte brbteasc nici femeiasc, pentru c voi suntei una n
Hristos Iisus. (Galateni 3, 28)
Cstoria este un dar al lui Dumnezeu, la fel ca i fecioria. (I Corinteni 7, 7) Sfntul
Apostol Pavel ndeamn la viaa n feciorie: Bine este pentru om s nu se ating de femeie
(I Corinteni 7, 1), dar pentru prevenirea desfrului admite cstoria: dar din cauza
desfrnrii, fiecare s-i aib femeia sa i fiecare femeie s-i aib brbatul su... fiindc mai
bine este s se cstoreasc dect s ard.(I Corinteni7, 2-9).
Legtura fizic dintre brbat i femeie este legitim i voit de Dumnezeu: S nu v
lipsii unul de altul, dect cu buna nvoial pentru un timp...i iari s fii mpreun ca s nu
v ispiteasc Satana din pricina nenfrnrii voastre. (I Corinteni 7, 5) aceasta pentru
combaterea concupiscenei, ct i pentru realizarea comuniunii totale n iubire, ntr-ajutorare
reciproc i natere de prunci.
Numai iubirea reciproc a soilor face posibil nelegerea locului i rolului fiecare n unitatea
familiei, fiecare are drepturi i responsabiliti proprii care se intersecteaz cu ale celuilalt:
dreptul la iubire (I Corinteni 7, 3; Efeseni 5, 25) dreptul i stpnirea asupra trupului celuilalt
(I Corinteni 7, 4), obligaia soului de a purta de grija soiei sale ca de nsui trupul lui,
jertfindu-se dup modelul jertfei lui Hristos pentru Biserica (Efeseni 5, 25-28).
Prin cstorie, soii se mprtesc unul din puterile celuilalt, de darurile i virtuile
celuilalt8, astfel: Brbatul necredincios se sfinete prin femeia credincioas i femeie
necredincioas se sfinete prin brbatul credincios. (I Corinteni 7, 14).
De mai multe ori, Sfntul Apostol Pavel nir pcatele care trebuie s lipseasc din
viata cretin. Desfrul era unul dintre cele mai rspndite pcate n lumea pgn, fiind
ntlnit uneori i n unele practici cultice, el prezenta un real pericol pentru viata cretin.

Pr. Prof. Dumitru Stniloae, op. cit., p. 184

Sfntul Ioan Gur de Aur, Omilia despre cstorie Comentariu la Epistola ctre Efeseni, trad. i note de
Marcel Hanche, n rev Altarul Banatului, nr. 1-3, 2002, p. 75
7

Eugenia Safta Romano, Arhetipuri Juruduce n Biblie, Ed. Polirom, Iai, 1997, p. 142
Olivier Clement, Trupul morii i al slavei, trad. de Sora Eugenia Vlad, Ed. Christiana,
Bucuireti, 1996, p. 75
8

De mai multe ori, Sfntul Apostol Pavel nir pcatele care trebuie s lipseasc din
viata cretin. Desfrul era unul dintre cele mai rspndite pcate n lumea pgn, fiind
ntlnit uneori i n unele practici cultice, el prezenta un real pericol pentru viata cretin.
Astfel e amintit cazul incestuosului din Corint: nici ntre neamuri nu s-a pomenit cineva ca
s aib pe femeia tatlui su(I Corinteni 5, 1). Una din cauzele desfrnrii era mbtarea cu
vin ntru care este desfrnare (Efeseni 5, 18), n vechime petrecerile nocturne fiind des

ntlnite: s umblm cuviincios ca ziua, nu n ospee i beii, nu n desfrnri...(Romani 13,

13)
Satisfacerea poftelor trupeti n afara cstoriei este considerat un pcat grav, prin desfrnare
ntinndu-se trupul tainic al lui Hristos (I Corinteni 6, 15) trupul omului fiind considerat
templu al Duhului Sfnt. (I Corinteni 16, 9)
Dup Sfntul Apostol Pavel scopurile cstoriei sunt naterea de prunci, iubirea i
ntrajutorarea soilor precum i potolirea poftelor trupeti: iar dac nu pot s se nfrneze s
se cstoreasc (I Corinteni 7, 9)
n ceea ce privete problema divorului Sfntul Apostol Pavel este categoric: Femeia s nu
se despart de brbat... tot aa, brbatul s nu-i lase femeia. (I Corinteni 7, 10-11) Cei care
s-au desprit au dou posibiliti, ori s rmn aa ori s se mpace. Legtura cstoriei
dintre cei doi soi rmne valid pe tot parcursul vieii celor desprii, numai moartea
dezlegnd aceast legtur: Femeia este legat prin lege atta vreme ct trieste brbatul ei.
Iar dac brbatul ei va muri, este liber s se cstoreasc cu cine vrea, numai ntru Domnul
(I Corinteni 7, 39)
Dup cum aminteam anterior, unul din importantele scopuri ale cstoriei este
naterea i creterea copiilor, legtura fizic dintre soi nu este justificat dac este privit
numai ca remediu mpotriva concupiscenei, ci se are n vedere i procrearea, cci actele de
unire trupeasc se mbin prin asumarea unei responsabiliti de un element spiritual i mai
accentuat9.
Naterea de prunci este socotit n Vechiul Testament ca o binecuvntare divin, iar Noul
Testament este considerat ca fiind mijloc de mntuire 10: femeia se va mntui prin natere
de prunci, dac va strui, cu nelepciune, n credin, n iubire i n sfinenie (I Timotei 2,
15). Cu toate acestea, naterea de prunci nu e singura modalitate de dobndire a mntuirii,
dac unele familii nu pot avea copii, asta nu nseamn c pentru ele nu exist mntuire. Dup
afirmaia Sfntului Apostol Pavel chiar i cei care au copii sunt n situaia de a-i pierde
mntuirea dac nu-i cresc n credin, n iubire i n sfinenie. Naterea de prunci presupune i
responsabilitatea creterii lor, ntru nelepciune i nvarea poruncilor lui Dumnezeu.
(Efeseni 6, 4).
n procesul educaiei prinii, n calitate de primii ndrumtori ai copiilor, trebuie s dea
dovad de mult tact: voi prinilor nu ntrtai la mnie pe copiii vostri (Efeseni 6, 4).
Pentru ca o familie s fie bine plcut lui Dumnezeu, att prinii ct i copiii, trebuie s
ntrein o atmosfer de pace i bun nelegere mulumind pentru toate lui Dumnezeu n
psalmi, n laude i cntri duhovniceti.(Coloseni 3, 14)

Ieromonah Serafim Rose, Un singur trup, amndoi o singur fiin, Ed. Sofia, Bucureti, 1997, p. 34
Paul Evdokimov, Femeia i mntuirea lumii, trad. de Gabriela Moldoveanu, Ed. Christiana, Bucureti,
1995, p. 48
10

Aadar, din punct de vedere teologic, departe de a fi o simpl asociere, alian sau
contract juridic, unirea conjugal a fost neleas ntodeauna ca i o comunitate existenial,
n care domin dragostea, binecuvntarea lui Dumnezeu ntru care soii se druiesc unii altora
cu toat fiina lor mplinindu-se reciproc.
n faa tuturor forelor disoluiei, familia, acest factor de echilibru i de nenlocuit, aceast
flacr de iubire i pace, martor a demnitii umane, i afirm fora transfiguratoare,
angajat plenar i contient n faa lui Dumnezeu i a lumii.

CAPITOLUL III TAINA CUNUNIEI IN CONCEPTIA SFINTILOR PARINTI

(asta-I subcapitol)
Taina cununiei in conceptia Sfantului Ioan Gura de Aur.

S nu socotii c altele sunt cele ale Aceluia [ale Fiului]. Cci dup cum a aduce la fiin
cele ce sunt, Fiul a facut-o ca sa nvm puterea Lui. De aceea El nsui S-a ntrupat,
pzind [asistnd] lucrarea [ntruparea] prin Duhul si astupnd gurile celor ce rstlmcesc
pricina negritei Sale iubiri de oameni, [prefacnd-o] n motiv de necredin
[necucernicie] [asebeia]. Cci atunci cnd ei zic c de aceea S-a ntrupat Fiul, pentru c
era mai mic dect Tatal, sa le spunem: Dar ce zicei de Duhul?. Ca [Duhul] nu a luat
trup si totui nu spunei c este mai mare dect Fiul, nici c Fiul este mai mic dect El.
De aceea i la botez este cuprins Treimea. C i Tatl poate s lucreze totul i Fiul i
Duhul Sfnt, ns pentru c despre Tatal nimeni nu se ndoiete, ci ndoiala era n legatur
cu Fiul i cu Duhul Sfnt, s-au cuprins [toi Trei] n iniiere, ca din faptul c n comun dau
acele negraite bunatai, s nvm i vrednicia Lor comun. Iar c poate Fiul s fac prin
Sine nsui cele pe care la botez are putere [s le fac] mpreuna cu Tatl i [la fel
poate] i Duhul Sfnt -ascult acestea n chip limpede. A zis iudeilor: Ca s stiti c
stapnire are Fiul omului pe pamnt sa ierte pacatele (Matei 9,6). Si iari: Ca s fii fii
ai luminii (Ioan 12, 36) si Eu le dau viaa vesnic (Ioan 10, 28).
Apoi, dup acestea, Ca s aib via venic i din belug s o aib (Ioan 10,10). Dar
s-L vedem i pe Duhul Sfnt fcnd aceasta. Unde putem vedea? Fiecruia, zice, se
d artarea Duhului spre folos (l Corinteni 12, 7). Deci, Cel Ce d acestea cu mult mai
mult iart i pacatele. Si iari: Duhul este Cel Ce d viat (Ioan 6, 63). i Va va face
vii prin Duhul Lui Care locuiete ntru voi (Romani 8, 11). Si Duhul este viata din
pricina dreptaii (Romani 8,10). Si iari: Dac suntei mnai de Duhul, nu suntei sub
Lege (Galateni 5, 18). Cci nu ai luat un Duh al robiei iari spre team, ci ai luat
Duhul nfierii (Romani 8, 15). i toate minunile care le-au facut pe atunci, le-au lucrat
fiind Duhul de fat. i scriindu-le corintenilor a zis Pavel: Dar v-ai splat, dar v-ai
sfinit ntru numele Domnului nostru Iisus Hristos si n Duhul Dumnezeului nostru (I
Corinteni 6, 11).
Deci pentru c despre Tatal au auzit multe si au vzut c Fiul lucrase multe, dar despre
Duhul nu tiau nimic lmurit, cum c lucreaz minuni, introduce aici si cunoaterea
desavrita. Dar ca nu cumva de aici sa se presupun c [Duhul] este mai mare lucru
care 1-am si spus de aceea zice: Cte va auzi le va grai si va vesti cele viitoare (Ioan
16,13). C dac nu ar fi asa, cum nu ar fi lucru nepotrivit faptul c atunci urma s aud, si
nc din pricina ucenicilor? ar ce ar fi mai nelegiuit dect acest cuvnt? Sau alta
[explicatie]: ce urma sa auda? Oare nu le-a spus toate acestea prin prooroci? Caci daca
urma sa nvete despre dezlegarea Legii, a fost spus [mai nainte acest lucru]; daca despre
Hristos si despre Dumnezeirea Lui, si despre iconomie, si acestea au fost spuse. Si ce
urma sa spuna mai clar dupa acestea? Si cele viitoare va vesti.
Aici arat mai cu seam vrednicia Lui, pentru c mai cu seam lui Dumnezeu i este
propriu sa vorbeasc cele viitoare. Iar dac ar nva aceasta de la alii, nu va avea nimic
mai mult dect proorocii. Dar aici arat lamurit cea mai exact cunoatere ce o are
[Duhul] fa de Dumnezeu: c este cu neputin ca El [Dumnezeu] s griasc altceva
[dect Duhul]. Iar din al Meu va lua (nseamn) din harul care a venit n trupul Meu,

sau din cunotina pe care si Eu o am, nu ca unul lipsit, nici ca unul care o nva de la
altul, ci ca una care este aceeai si unica fiin.
- i de ce a zis aa i nu altfel?
- Pentru c nu tiau cuvntul despre Duhul. De aceea numai un singur lucru pregatete: ca
El [Duhul] sa fie crezut i s fie primit de ei i ei sa nu se poticneasc. i, pentru c
spusese Unul este nvtorul vostru: Hristos, ca s nu cread c nu trebuie s asculte
de Acela [de Duhul], i convinge ca Una este nvtura Mea si a Aceluia. Din cele din
care Eu urmam s nva din aceleai i El [Duhul] va grai. Aadar, nu socotii c altele
sunt ale Aceluia. Cci i [acelea] sunt ale Mele si arat slava Mea. Cci una este voia
[thelema] Tatalui i a Fiului si a Duhului Sfnt.

Aa vrea sa fim i noi atunci cnd zice: Ca s fi una precum Eu si Tu una suntem (cf.
Ioan 17, 11). Cci nimic nu este deopotriv cu unirea cugetului [homonoia], nici cu buna
ntelegere (symfonia). Cci n acest fel unul este mai muli. Cci dac doi sau zece sunt
de un suflet (homopsychoi), unul nu mai este unul, ci fiecare este de zece ori mai mult i
vei afla n cei zece pe unu si n unu pe cei zece. Iar dac au un duman nu pe unul l atac
[vrajmasul], ci pe zece si aa este biruit. Cci nu este respins numai de ctre una, ci de
ctre zece guri.

i merge la unul ru? De fapt nu-i merge ru, cci parii mai mari, adica celor nou, le
merge bine si partea creia i merge ru, ca una mai mic, este acoperit de partea mai
mare, creia i merge bine. Fiecare dintre acetia are douzeci de mini si douzeci de
ochi si picioare tot pe attea. Cci nu numai cu ochii lui vede, ci i cu ai celorlali; nu
numai pe picioarele lui se poart, ci i pe a celorlali; nu numai cu minile lui lucreaz, ci
si cu ale celorlali. [Fiecare] are zece suflete. Cci nu numai el nsui pentru sine, ci i
acelea se ngrijesc pentru el. Dar si dac ar fi o sut, acelai lucru va fi, i nsutite sunt cel
ale puterii lor.

Ai vzut mreia dragostei, cum nenvins l face pe cel unul i l nmulete? Cum cel
unul poate fi n multe locuri? Acelai i n Persia i n Roma! Si ceea ce firea nu poate,
poate dragostea. Caci ceva din el va fi aici, ceva acolo. Ba mai degraba totul [ntreg] aici
si totul [ntreg] acolo. Deci daca are o mie de prieteni sau doua mii, gndeste-te ct i va
fi puterea. Vezi cum dragostea este o putere sporitoare? Caci ceea ce e minunat este ca l
face nmiit pe cel unul.

Asadar, pentru ce nu dobndim puterea aceasta si nu ne punem n siguranta? Acest lucru

ar fi mai bun dect orice putere si bogatie. Acest lucru ar fi mai mult dect sanatatea si
dect nsasi lumina. Aceasta este pricina de buna dispozitie.Dar pentru ce sa restrngem
dragostea la unul sau doi? nvata realitatea si din cele potrivnice. [Sa zicem] ca este
cineva care nu are nici un prieten, lucru care este cea mai mare nebunie (Caci nebunul
va zice: Nu am prieten). Unul ca acesta ce fel de viata va trai? Caci chiar de ar fi de mii
de ori bogat, chiar daca ar petrece n belsug si desfatare, chiar daca ar dobndi mii de
bunuri, este pustiu si gol de toate.
Dar n cazul prietenilor nu este asa, ci chiar de ar fi saraci sunt mai bogati dect bogatii.
Si cele pe care el pentru sine [n favoarea sa] nu le poate spune, acestea le va spune
prietenul. Si de cte nu se poate bucura prin sine se va putea prin celalalt, ba chiar cu
mult mai mult; si aceasta va fi noua pricina de toata siguranta si bucuria. Caci nu poate
pati vreun rau cel pazit de attea garzi. Caci nu sunt att de apropiate garzile de corp ale
mparatului precum acestea [formate din prieteni]. Caci acelea pazesc din necesitate si
frica, pe cnd acestea prin bunavoie si dragoste. Si ea [dragostea] este mult mai tiranica
dect frica. Acela [mparatul] se teme de garzile lui, pe cnd acesta este cutezator fata de
acestea [fata de prieteni], mai mult dect fata de sine nsusi, si din pricina acestora nu se
teme de nici unul dintre uneltitori.
Sa ne mbogatim, dar, cu bogatia aceasta. Saracul ca sa aiba mngiere n saracie, bogatul
ca sa-si pastreze n siguranta bogatia, stapnitorul ca sa stapneasca n siguranta, supusul
ca sa fie rabdator fata de conducatori. Acest lucru este pricina de bunatate, este pricina de
blndete. Fiindca si ntre fiare acelea mai ales sunt cumplite si neastmparate care nu se
aduna n turme. De aceea locuim n orase si avem foruri [piete]: ca sa fim mpreuna unii
cu altii. Aceasta si Pavel a poruncit zicnd: Sa nu lasati adunarea voastra (Evrei 10, 25).
Caci nimic nu este asa rau si de ucigator si de neapropiat ca nsingurarea.
- Dar atunci ce e cu monahii, ar zice [careva], si cu cei ce petrec pe crestele muntilor?
- Nici aceia nu sunt fara de prieteni, ci au fugit de tulburarile din cetate [agora], nsa au
multi de un suflet cu ei [homopsycoi] de care sunt legati strns unii de altii. Si ca sa
realizeze desavrsit aceasta, s-au retras. Si fiindca rivalitatea n treburile lumesti produce
multe certuri, de aceea, iesind din mijlocul lumii, lucreaza [gheorgousi] dragostea cu
multa adncime [metaakribeiaspolles] .
- Deci cum, ar zice careva, daca cineva ar vietui de unul singur, chiar si unul ca acela are
mii de prieteni?
- Si eu vreau, daca e cu putinta, sa fie vazuti ca petrec unii cu altii. Dar sa ramna cele ale
prieteniei nemiscate. Caci nu locul i face pe prieteni. Cei ce vietuiesc n singuratate au pe
multi care i admira. Si nu i-ar fi admirat daca nu le erau prieteni daca nu-i iubeau. Iar ei,
cei nsingurati, la rndul lor, se roaga pentru ntreaga lume. Lucru care este dovada cea
mai mare de prietenie. De aceea si la savrsirea Tainelor Sf. Liturghii ne sarutam
[mbratisam] unii pe altii, ca cei multi sa fim una. Si pentru ce neinitiati [nebotezati]

facem rugaciuni comune, rugndu-ne pentru cei bolnav si pentru roadele lumii, si ale
pamntului, si ale marii.
Vezi ntreaga putere a dragostei: n rugaciuni, n taine, n ndemnuri. Acest lucru este
pricina a toate bunatatile. Si daca ne tinem de ea [de dragoste] cu de-amanuntul si
iconomisim bine cele [ale vietii] prezente, vom avea parte si de mparatie. De care fie ca
noi toti sa ne mpartasim cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos
prin Care si cu Care Tatalui si Duhului Sfnt slava n vecii vecilor.

(al2-lea subcapitol)
Taina cununiei in conceptia Santului Vasile Cel Mare

CSTORIA (cel doi una sunt)

ntr-adevr, ce ar putea fi mai apropiat pentru un brbat dect soia lui, parc chiar mai
mult i dect trupul lui propriu, nct ei nu mai sunt dou trupuri, ci un singur trup
?(Epistole, epistola 160, IV, n col. PSB, voi. 12, p. 350)
CSTORIA (ncheierea casatoriei-conditii)
Cstoriile ncheiate fr nvoirea stpnilor sunt desfrnri. Deci, atta timp ct sunt n
via tatl sau stpnul lor, cei ce locuiesc laolalt sunt vinovai, iar aceasta dureaz pn
cnd
stpnii
lor
vor
aproba
cstoria.
Dac stpnii aprob, cstoria lor e valabil. (Epistole, epistola 199, XLII, n col. PSB,
voi.12,p.407).
Att de mult v potriveai ntreolalt, nct aveai impresia c uitndu-te la unul vedeai ca
ntr-o oglind pe cellalt. (Epistole, epistola 301, n col. PSB, voi. 12, p. 585)
CSTORIA (ndatoririle i sarcinile celor cstorii)
Cstoria este, de obicei, pentru oameni, motivarea antrenrii lor n dorinele, plcerile
i grijile lumeti. Cci nimeni nu poate descoperi o dorin mai puternic i mai
constrngtoare, existnd n natura trupului, dect dorina brbailor pentru femeie, sau a
femeilor pentru brbat; i e chiar foarte natural, pentru c de la natur se tinde ctre
naterea descendenilor. Ei bine, fiindc are putere excepional, cstoria trebuie s
poarte i o sarcin mai grea. Cci nici chiar grijile care se ntmpl oamenilor pe
neateptate nu sunt mai grele dect acelea care vin cu grmada din cauza cstoriei,
precum spune Sfntul Pavel, c, adic cel cstorit se ngrijete de cele ale lumii (I Cor.
7, 33), fiind npdit de griji. (Constituiile ascetice, Introducere, cap. I, n col. PSB, voi.
18, p. 469)
CSTORIA (ostenelile duhovniceti ale celor cstorii)
Aadar, tu care ai preferat cstoria s nu insiti ca i cum ai avea dreptul s mbriezi
viaa lumii. Cci pentru dobndirea mntuirii este nevoie de mai multe osteneli i de paz
dup ce ai preferat s trieti n mijlocul curselor i al triei puterilor rzvrtite i ai n
jurul tu excitrile pcatelor i trezeti toate simurile tale ziua i noaptea ctre dorina
lor. S cunoti, aadar, c nu vei evita lupta mpotriva celui rzvrtit, nici nu-1 vei nvinge
fr s-i asumi multe osteneli pentru observarea poruncilor evanghelice. Cci cum vei
putea s refuzi lupta mpotriva vrjmaului n timp ce trieti n traneul luptei ? (Cuvnt
ascetic (I), cap. II, n col. PSB, voi. 18, p. 62)

CSTORIA (ngduina soilor unul fa de altul)

Chiar dac soul ar avea o fire aspr i slbatic, soia trebuie neaprat s-1 suporte i
nici o pricin s n-o fac s rup unirea. Este pornit spre btaie ? Dar i e brbat! Este

beiv ? Dar este unit cu el potrivit firii! Este aspru i neplcut ? Dar este mdularul tu i
cel mai de cinste dintre mdulare ! (Omilii la Hexaemeron, omilia a VlI-a, V, n col.
PSB, voi. 17, p. 154)
CSTORIA (i monahismul)
Iubitorul de oameni Dumnezeu, Care poart grij de mntuirea noastr, a mprit
viaa oamenilor n dou, adic n viaa cstoriei i cea a fecioriei, aa nct cel care nu
poate s duc lupta fecioriei s-i ia n cstorie femeie, cunoscnd c i se va cere cuvnt
(fgduin) pentru cumptare, sfinenie i asemnare cu sfinii care aveau soie i au
crescut copii. (Cuvnt ascetic (I), cap. I, n col. PSB, voi. 18, p. 61)
CSTORIA (a doua)
Cstoria a doua este un leac mpotriva desfrnrii. (Epistole, epistola 160, IV, n col.
PSB, voi. 12, p. 350)
CSTORIA (a treia)
n legtur cu cei care se cstoresc a treia oar, sau de mai multe ori, cei vechi au
hotrt acelai canon care se potrivete comparativ la cei cu a doua cstorie: un an
(oprire de la mprtanie, n.tr.) pentru a doua cstorie, cu toate c alii spun doi ani. Ct
privete pe cei cu a treia cstorie, cei vechi i opresc de la mprtanie trei ani i chiar
patru ani. De fapt, ei nu-i mai spun cstorie acestei mpreunri, ci poligamie sau mai
curnd un desfru continuu. De aceea a zis i Mntuitorul ctre femeia samarineanc,
care schimbase cinci brbai: acela care-l ai acum nu-i este brbat pentru c cei care au
trecut peste limita cstoriei a doua nu mai sunt vrednici n ochii lor s se numeasc
brbat ori soie. Pentru cei care se cstoresc a treia oar am primit obiceiul de afurisire
pe cinci ani, nu din vreun canon, ci din urmarea celor primite mai nainte. Pe ei nu trebuie
s-i oprim cu totul de la Biseric, ci s-i nvrednicim de ascultare de doi ori trei ani i
dup aceea s li se dea voie s stea mpreun, dar de mprtirea binelui s fie nc
oprii, abia cnd vor arta un rod oarecare de pocin, abia atunci s se aeze n locul
mprtaniei. (Epistole, epistola 188, V, n col. PSB, voi. 12, p. 377)
Nu exist lege privitoare la cea de a treia nunt, din acest motiv cea de a treia cstorie
nu-i ncheiat dup lege. Desigur eu privesc asemenea practici ca ntinciune pentru
Biseric. Dar nici nu arunc asupra lor osnd public, de aceea le socotim mai de ngduit
dect desfrnarea propriu-zis. (Epistole, epistola 199, L, n col. PSB, voi. 12, p. 409)

CSTORIA (divorul)

Chiar dac este btut ori pentru c nu poate rbda btile, femeia trebuie s rabde mai
vrtos dect s se despart de so. (Epistole, epistola 188, X, n col. PSB, voi. 12, p. 380)
Dar nici cazul c soul triete n desfru n-a fost prevzut de obiceiul bisericesc i nici
n-a fost rnduit femeii s se despart de un so infidel, ci s rmn cu el din cauz c nu
se tie ce va urma. Cci ce tii tu, femeie, dac i vei mntui brbatul ? (I Cor, 7, 16).
De aceea, femeia care i-a lsat soul i s-a dus la altul este o adulter, pe cnd cel prsit
este de iertat i nici cea care vieuiete laolalt cu unul ca acesta nu se osndete.
(Epistole, epistola 188, X, n col. PSB, voi. 12, p. 380)
Femeia al crei brbat a plecat i nu tie unde se afl, dac se nsoete cu altul nainte
de a se fi convins despre moartea lui, svrete adulter. (Epistole, epistola 199, XXXI,
n col. PSB, voi. 12, p. 406)
Femeia prsit de brbatul ei trebuie, dup prerea mea, s rmn aa (nemritat),
pentru c Domnul a spus oricine va lsa pe femeia sa, afar de cuvnt de desfrnare, o
face s svreasc adulter. Apoi, prin numirea ei de adulter a exclus-o pe dnsa de la
mpreunarea cu alt brbat. Cum poate fi acuzat ca pricin de adulter un astfel de brbat,
iar femeia care s-a numit de Domnul adulter s fie nevinovat? (Matei 5, 32). (Epistole,
epistola
199,
XLVIII,
n
col.
PSB,
voi.
12,
p.
409)
Nu trebuie s se despart brbatul de femeie sau femeia de brbat, dect numai pentru
desfrnare sau dac ar fi piedic spre evlavie. (Regulile morale, reg. 73, n col. PSB, voi.
18, p. 187)
Nu este ngduit celui care i-a lsat femeia lui s se cstoreasc cu alta, nici celei
lsate de brbat s se cstoreasc cu altul.
Matei: Iar Eu zic vou c oricine va lsa pe femeia sa, n afar de vina de desfrnare, i
va lua alta, svrete adulter; i cine s-a nsurat cu cea lsat svrete adulter (Matei
19, 9). (Regulile morale, reg. 73, n col. PSB, voi. 18, p. 187)
CSTORIA (sfaturi pentru o cstorie reuit)
Cci comuniune perfect de via, dup mine, exist acolo unde nu mai sunt proprietari,
contradiciile de preri au disprut, iar orice tulburare i contestare i ceart au fost
ndeprtate, i unde toate sunt comune; inimile, cugetele, trupurile i acelea prin care se
hrnesc i se ngrijesc trupurile, comun este Dumnezeu, comun este tot ceea ce duce
spre pietate, comun este mntuirea, comune sunt luptele, comune sunt ostenelile,
comune sunt coroanele, unde muli formeaz unul i unul nu este singur, ci n mai muli.
(Constituiile ascetice, cap. XVIII, I, n col. PSB, voi. 18, p. 500)

(al3-lea subcapitol)

Taina cununiei in conceptia Sfantului Grigori Teologul

Murind Gorgonia, Grigorie i-a nchinat un Cuvnt mictor, care se pare c nu a fost
rostit la nmormntarea surorii lui. Grigorie s-a dus la Iconiu mai trziu cu siguran, la
una dintre primele ei pomeniri. Atunci a rostit acest Cuvnt despre viaa ei sfnt i
despre csnicia ei. Prin acest Cuvnt voia s-i nvee pe asculttori multe, mai ales despre
cstorie.
Necstorit fiind, se confruntase odinioar personal cu problema cstoriei. ns ntruct
nc nainte de-a se nate mama sa l afierosise Domnului i fiindc pn n 361 a avut
multe semne dumnezeieti, era ncredinat c este chemat de Dumnezeu s vieuiasc
necstorit, s nu se nsoare. Pentru aceasta, cu mndrie istorisete n poemele lui ct de
lesne dispreuia plcerile nunii. Grijile pentru femeie, bucuriile pentru copii, toate i
preau mici i nensemnate punndu-le de fa cu fecioria i cu viaa lui ntru linitire.
ns Gorgonia s-a cstorit. i-a luat brbat necretin, pe Alipiu, i au fcut copii. I-a
crescut i a trit ca o sfnt. A dobndit virtui minunate i a ajuns pild pentru alii.
ntrebarea s-a ivit de la sine:
Oare cum nunta, care pentru Grigorie era o cale mai prejos, a avut pentru Gorgonia un
deznodmnt aa de binecuvntat? A ncercat s rspund grabnic i pe scurt:
Dou sunt cile vieii, iubiii mei: a nuntii si a necstoririi. Necstorirea este mai nalt
i mai dumnezeiasc. Mai anevoie i plin de primejdii.
Gndurile acestea, generale, nu explicau road duhovniceasc i succesul Gorgoniei n
cstorie. A neles ntrebrile ce se citeau n ochii celor ce-l ascultau i s-a strduit s
rspund:
Gorgonia a fost o cretin desvrit, O fiic pe potriva mamei sale, Nonna. De-aceea,
ca o albin, Gorgonia a ales dintre cele dou ci pe cea mai bun i a lsat-o pe cea
primejdioas. A luat de la necsatorire mai presusul i de la nunt neprimejduirea,
sigurana.
A unit, adic nunta cu necstoria.
Nedumeriri se ghiceau nc n ochii asculttorilor, aa c i urm cuvntul:
- Ct ar prea de anevoie, Gorgonia i-a atins elul. Marele meter, Cuvntul cel ziditor a
toate, adic Dumnezeu, le-a aezat pe amndou: i nunta i fecioria.
De-aceea i cluzete deopotriv i pe cel cstorit i pe cel dintru feciorie. Virtutea e
inta. Ea este criteriul nostru. Cu mintea ei, Gorgonia cea cstorit cu ajutorul Bisericii, a
fost dus la virtute. Aadar, nunta a fos aezat de Dumnezeu i duce la virtute. Aceasta
are nsemntate.

Grigorie tia c nc umblau prin Asia Mic vorbe batjocoritoare despre nunt i despre
legtura ei. Acestea fuseser condamnate de circa treizeci de ani, la Sinodul de la Gangra.
Biserica i-a condamnat ca eretici pe cei ce respingeau nunta i-i defimau pe clericii i
laicii cstorii. Cugetul ru nu dispruse ns cu desvrire, aa c Grigorie s-a gndit
c trebuie s fie mai limpede, s vorbeasc i mai lmurit:
Acela care, frailor, este legat cu legtura nunii nu nseamn c s-a desprit de cele
duhovniceti. Precum nici fata care i primete prin nunt drept cap pe brbatul ei nu
nseamn c L-a uitat pe primul ei cap, pe Hristos. Iar Gorgonia a fcut ntru nunt cele
ale nunii. S-a purtat n cele ale nunii dup legea firii, a trupului. Precum voia legea
trupului, ns i precum voia Cel ce-a rnduit cele ale trupului, Dumnezeu. De-aceea a
avut atta road, atta binecuvntare i n cele ale familiei, i n cele duhovniceti.
Grigorie, purtat de interesul obtii i de admiraia fa de viaa Gorgoniei, a nfiat cu
amnuntul n continuare lucrrile i purtarea unei bune soii.
A vorbit despre virtuile pe care aceasta le poate dobndi prin nunt, precum le vzuse la
Gorgonia. A istorisit, desigur, semne minunate din viaa ei, a amintit elul minunat n care
se svrise din via i apoi i ncheie Cuvntul.

CONCLUZIE
Casatoria este o taina pentru ca in ea si prin ea Imparatia lui Dumnezeu devine o
experienta traita.In fiecare dintre tainele individuale,aceeasi unica Taina a mantuirii

devine realitate si este aplicata unui moment concret al existentei umane.Fie ca este vorba
de intrarea intr-o noua viata,de crestere in Duh,de asumarea unei slujiri bisericesti sau de
tamaduirea unei boli,aceeasi prezenta mantuitoare a lui Hristos este pmpartasita prin
Sfantul Duh:in Botez,in Mirungere,in hirotonia pentru diversele trepte ale preotiei,in
taina Maslului.Si in fiecare caz,o noua poarta se deschide in viata omului ca o
posibilitate,nu ca o obligatie,ca un dar si ca un potential,iar nu in chip magic;si omul
ramane liber sa intre pe usa care I se deschide inainte,sau sa stea acolo unde este,pe
taramul trupului.
Totusi, aceste taine individuale isi dobandesc adevarata realitate si adevaratul
lor sens doar daca conduc la,sau exprima,viata globala a Bisericii,Trupul lui
Hristos.Botezul este o intrare in Biserica;Mirungerea este un dar care determina cresterea
libera in Duhul;preotia este o responsabilitate pentru unitatea si zidirea Trupului;taina
Maslului deschide o noua dimensiune a existentei in noul Adam in care nu mai exista
moarte sau boala.Toate aceste aspecte individuale ale vietii Trupului au centrul si plinirea
lor in Taina care face ca Biserica sa fie Trupul lui Hristos:Dumnezeiasca Liturghie a
Euharistiei.In afara Trupului,nu poate exista nicio taina.
Sensul casatoriei ca taina- nu poate fi inteles in afara aceluiasi context
euharistic.Biserica,inca din primele asle zile,a considerat institutia legala sau sociala a
casatoriei ca fiind transferata in realitatea Imparatiei,doar daca este incheiata intre doi
membrii ai Trupului lui Hristos.Doar in Trupul lui Hristos pot doi oameni deveni,in chip
adevarat crestin,trupul altuia.Acesta este motivul pentru care,la inceput,casatoriile erau
binecuvantate in timpul Dumnezeiestii Liturghii,la care mirele si mireasa primeau Sfanta
Impartasanie.Si acest fapt era posibil doar in cazul primei casatorii,pe care ambele parti
erau dispuse sa o accepte ca legatura vesnica,ce nu poate fi stricata nici chiar prin
moarte.Tocmai aceasta sfintenie a casatoriei,deoarece implica fiintei umane care traiesc
inca intr-o lume cazuta si bolnava,are nevoie de protectia unor prevederi legale
formale.Am vazut ca acest aspect formal, canonic al practicii Bisericii nu este,pentru
Biserica,un scop in sine;ci arata doar caile prin care idealul crestin al casatoriei-care este
la fel de unic precum unirea dintre Hristos si Biserica-poate fi mentinut in conditiile lumii
actuale.Acesta defineste modalitatile posibile de tolerare a formelor imperfecte de
casatorie-implicand,in acele cazuri,o separare intre casatorie si Euharistie-si protejand
autoritatea invatatoreasca si pastorala a starii clericale,clericii nebeneficiind de toleranta
acordata laicilor.
Recunoscand in casatorie o taina a Imparatiei lui Dumnezeu,Evanghelia cresita si
Biserica nu proclama,totusi,un fel de realitate mistica,detasata de ceea ce omul este cu
adevarat.Credinta crestina nu este doar un adevar despre Dumnezeu si Imparatia Sa,ci
este si un adevar despre om.Intr-adevar,invatatura crestina despre casatorie este o fericita
responsabilitate;ea daruieste satisfacite legiuita sufletului si trupului;arata ce inseamna a
fi cu adevarat om;revarsa asupra omului bucuria negraita de a da viata,asemeni
ziditorului say,Cel ce a dat viata primului om.

Bibliografie:

- Lumin din Scripturi ANTOLOGIE TEMATICA DIN OPERA SF. VASILE CEL
MARE, editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, anul
2009
- Stelianos Papadopoulos, din Vulturul ranit Viata Sfantului Grigorie Teologul, editura
Bizantina, 2002
-John Meyendorff Casatoria.Perspectiva ortodoxa,editura Patmos,Cluj-Napoca,2007
- Pr.Prof. Sorin Cosma Cuvinte ale dreptei credinte.(Cateheze) Arad,1992
-Paul Evdokimov Taina Iubirii Christiana,Bucuresti,1994
-Inalt Prea Sfintitul Nicolae Mitropolitul Banatului Culegere de predici ,Editura
Mitropoliei Banatului ,Timisoara,1984.
- Sfanta Scriptura Editura I.B.M.B.O.R. ,Bucuresti,2006
-Preot Prof.Ilie Moldovan Iubirea Taina Casatoriei.Teologia iubirii I Tipografia
Episcopiei Ortodoxe Alba Iulia,1996
- Preot Prof.Ilie Moldovan Adevarul si frumusetea casatoriei.Teologia iubirii II
Tipografia Episcopiei Ortodoxe Alba Iulia,1996
-Pr.Prof. Gheorghe Safta Indrumator Liturgic Bucuresti,Asa,2008