SENECTUTEA ȘI BOLILE

CRONICE
Todor Sebastian
Tulbure Daniel
Tulcan Alexandra
Îmbătrânire Îmbătrânire
fiziologică nefiziologică

Îmbătrânirea

Îmbătrânire
patologică
 1. Îmbătrânirea fiziologică se referă la îmbătrânirea „normală”, care
survine treptat, dar continuu, reușind să armonizeze vârsta biologică cu cea
cronologică. Ea se mai numește și ortogerie sau eugerie.

2. Îmbătrânirea nefiziologică își subordonează două subtipuri:

Îmbătrânirea prematură (vârsta biologică e mai mare decât vârsta

cronologică)

Îmbătrânirea accelerată (când tempo-ul îmbătrânirii biologice este mult

mai alert sub impactul unui eveniment stresant major, ca de pildă,
pensionarea, în special la persoanele de sex masculin)
 Îmbătrânirea patologică – este aceea care, prin apariția unor maladii,
accentuează regresul neurofiziologic.

În literatura de specialitate, unii autori au încercat să decripteze

principalele tipuri de personalitate existente la vârsta a treia. În acest context se
poate invoca tipologia propusă de Neugarten, Havighurst și Tobin (1968, apud. T.D.
Hargrave și W.T. Anderson, 1992), tipologie care se configurează astfel:
 ■ Personalitatea integrată
își asumă propriile forțe și carențe, conservându-și nealterată capacitatea de
adaptare și respectiv bunele relații cu familia și prietenii.
acest tip reunește trei subcategorii:

Cel fără angajamente – cel

Cel care reorganizează - cel
Cel care este centrat pe un care își menține nealterată
care știe să substitutie
singur aspect – cel care se imaginea de sine robustă,
activitățile care i-au devenit
rezumă la îndeplinirea unui apreciază că a venit timpul
inaccesibile cu altele noi,
număr limitat de roluri (1-2) să intre într-o prelungită
tonice și valorizante
vacanță existențială
■ Personalitatea defensivă
este proprie indivizilor care tratează bătrânețea ca pe un adversar
redutabil, care nu-ți îngăduie să depui armele, motiv pentru care, el se
încrâncenează să conserve o serie de ocupații specifice vârstei adulte.

Cel care se restrânge – cel care se lasă

Cel care se agață – cel care se
copleșit de nostalgia trecutului, când
cramponează să desfășoare în continuare
avea roluri utile, lamentându-se de
ocupațiile aferente vârstei anterioare,
configurația cenușie a prezentului, cu
tonusul lui psihologic oscilând în funcție
întregul lui „cortegiu” de privațiuni și
de reușita prestației respective.
deficiențe
■ Personalitatea pasiv-dependentă
cea care încearcă să „demisioneze” de la propria lui îngrijire, transferând-o,
mai mult sau mai puțin total, familiei sau persoanei care îl îngrijește, având un
nivel de satisfacție care nu depășește cota medie.
subcategoriile acestui tip sunt:

Apaticul – acela care care

Cel care cere ajutor – cel
arborează o atitudine de
care solicită permanent
îngrijire minimă nu numai
anturajul, promovând un
față de viață, dar și față de
activism crescut pentru a
propria persoană, ceea ce în
focaliza atenția și care
contrapartidă suprasolicită
uzitează frecvent tehnici de
implicarea familiei sau a
manipulare
celor care o substituie
■ Personalitatea neintegrată
este prezentă la acei indivizi care sunt total incapabili de a se implica în vreun
rol, adeseori datorită faptului că sunt afectați de unele maladii grave. Uneori, în
această categorie, pot apărea persoane total dezorganizate, care afectează întreaga
lor claviatură somato-psihologică.
 Sistemul nervos

Afecțiunile neurologice specifice senectuții

se subdivid în două categorii: maladii vasculo-
cerebrale cronice sau insuficiențe circulatorii
cerebrale cronice și maladii vasculo-cerebrale
acute (hemoragia cerebrală, infarctul cerebral,
atacul ischemic tranzitor, etc).
 Demența este o boală destul de răspândită în această perioadă
ontogenetică. Așa cum menționează R.D. Chirileanu (2001), un procent de 5-10 %
din vârstnicii de peste 65 de ani înregistrează un regres cognitiv, iar dintre aceștia,
aproximativ 50 % vor fi afectați de o demență degenerativă, cea mai răspândită
fiind demența Alzheimer.
Sistemul cardio-vascular
Scăderea elasticității colagenului (a fibrei proteice fundamentale din țesutul
conjunctiv) afectează întregul organism, dar cu predilecție sistemul cardio-vascular.
În consecință, pereții arteriali se îngroașă din cauza depozitelor de grăsime, inima
crește în volum, dar își diminuează randamentul. Frecvent, pot apărea aritmii,
palpitații dureri în piept, gât și mâini, aceste simptome fiind un semnal de alarmă
pentru posibilele maladii cardiace.
 Sistemul respirator

Capacitatea inspirator-expiratorie este și ea diminuată

din cauza modificărilor de structură ale colagenului. Astfel
întregul organism este privat de un aport corespunzător
de oxigen. Această dereglare a ventilației pulmonare și respectiv a parametrilor
ventilometrici afectează capacitatea de efort a persoanei, provoacă creșterea
capacității funcționale reziduale și alterează însăși capacitatea ei vitală ( W.R.
Hazzard,1993). Cele mai uzuale maladii respiratorii în această perioadă sunt: bronșita,
emfizemul pulmonar și pneumonia.
 Sistemul digestiv

Senectutea provoacă o serie de transformări degenerative, atât la

nivelul tubului digestiv, cât și al glandelor sale anexe. O problemă serioasă la
senescență este cea a constipației, în etiologia căreia pot fi invocate mai multe
motive: activismul diminuat al intestinului gros, aport insuficient de lichide și fibre în
alimentație.
 Sistemul urogenital
Declinul sistemului urogenital se materializează printr-o involuție fiziologică a
rinichilor, ceea ce perturbă capacitatea lor de filtrare a noxelor din organism. Vezica urinară
își pierde mult din elasticitate, așa încât incontinența urinară este frecvent întâlnită la
vârstnici, alimentând jena și chiar episoade depresive. În plus, la sexul masculin, survin
adeseori disfuncționalități ale prostatei.
 Sistemul osteo-articular și muscular
La senectute, oasele își pierd gradual calciul
cauzând instalarea osteoporozei, adică ele devin mai
friabile, ceea ce favorizează apariția fracturilor. Tasarea
discurilor intervertebrale și postura deficitară provoacă o
scădere progresivă a taliei.
Oricum, aparatul locomotor este, din cauza
îmbătrânirii, unul dintre cele mai vitregite sisteme.
Patologia la acest nivel, este reprezentată îndeosebi de:
artrite, dureri cervicale și lombare, scolioze, etc.
 Constelația existențială a vârstnicului
e bulversată și de prezența unor conduite
abuzive.
Deși, comparativ cu celelalte etape
ontogenetice, abuzul de alcool este mai puțin
uzual la senescență, totuși prezența lui
sugerează adeseori o atitudine
compensatorie, cu încărcătură anxiolitică și
antidisforică evidentă (D. Tomb, 1986).
Social support deficits, loneliness
and life events as risk factors for
depression in old age.
The Gospel Oak Project VI
■Obiectiv:
Avand ca punct de reper studiile precedente
in demeniu, obiectivul acestui studiu este de a
se axa pe relatia dintre depresie si variabilele
demografice, suportul social si evenimentele de
viata.
■Metodologie:
A fost realizat un chestionar care a fost completat
de catre membrii comunitatii din Gospel Oak.
Participanti: 654 de subiecti cu o varsta minima de 65
ani
Variabile:
-dependenta: depresia universala
-independente: evenimente grave din viata, suport
social, venit, clasa sociala, calitatea locuintei.
■Rezultate:
S-a constatat o asociere moderata intre ingrijirea-
minima din cadrul depresiei universale si numarul de
evenimente de viata ce s-au petrecut in ultimul an. Bolile,
doliul si jaful au fost cele mai proeminente evenimente. S-a
constatat insa o relatie puternica intre numarul de deficite de
suport social si depresie. Singuratatea a fost asociata foarte
puternic cu depresia.
■Concluzie:
Datorita modului in care a fost structurat studiul
s-au putut face interpretari limitate asupra relatiei
dintre suportul social, singuratate, handicap si
depresie. Insa amalgamarea acestor 4 factori paote fi
folosita pentru a definii o parte larga a populatiei de
varstnici cu o calitate de viata redusa. Acest studiu a
oferit o deschidere spre a intelege si ajuta persoanele
aflate in aceaste situatii.
THE EXPERIENCE OF DYING WITH
DEMENTIA: A RETROSPECTIVE
STUDY
■Obiectiv:
Obiectivul acestui studiu este de a descrie
ultimul an de viata a persoanelor suferinde de
dementa, simptomele lor, atentia care o necesita
acestia din partea ingrijitorilor si folosul pe care il
aduc serviciile de sanitate traiului lor.
■Metodologie
Studiul a extrapolat date din "Regional Study of
Care for the Dying", realizat in Anglia in anii '90,
preluand informatii despre persoane care au murit de
dementa si datele stranse de la apropiatii lor si de la cei
care au avut grija de ei si au comparat cazurile cu cei ce
au murit de cancer.
-Pacienti dementa: 108 femei, 62 barbati
-Pacienti cancer: 756 femei, 757 barbati
■Rezultate:

-Simptome
-Asistenta
-Servicii de sanatate
-Self-care
-Persoanele care au avut grija de suferinzi
■Concluzie
Pacientii suferind de dementa au simptome
si nevoi de ingrijire similare cu cei ce sufera de
cancer, in consecinta este necesar sa le fie
acordata o mai mare atentie.
Loneliness, Health, and
Mortality in Old Age:
A National Longitudinal
Study
■Obiectiv:
Obiectivul acestui studiu este de a examina
diferitele mecanisme care ar putea explica
efectele singuratatii asupra sanatatii si a
mortalitatii.
■Metodologie:
Folosind datele extrapolate din "Health and
Retirement Studyes", s-a examinat relatia dintre
singuratate, sanatate si mortalitate, pe un grup de
origine americana format din 2,101 adulti cu varsta de
50+ ani intre anii 2002 si 2008. S-a estimat efectul
singuratatii asupra mortalitatii in acesti 6 ani,
investigandu-se relatiile sociale si sanatatea ca
potentiale mecanisme prin care singuratatea afecteaza
riscul mortalitatii in randul oamenilor mai in varsta in
America.
■Rezultate:
Cercetatorii au descoperit ca sentimentele
de singuratate erau asociate cu un grad ridicat
de mortalitate intr-o perioada de 6 ani, iar acest
efect n-a fost explicat prin natura relatiilor
sociale sau comportamentele legate de
sanatate, dar a fost explicat prin efectele ce le
aveau asupra sanatatii.
■Concluzie:
Potentialele implicatii ale singuratatii pentru
sanatate si longevitate sunt cumplite intr-o lume
caracteriza prin neliniste sociala si amenintari
aduse integritatii simtului de conexiune colectiva
dintre indivizi.
Fericirea prelungeste viata?
Prezicerea longevitatii la
senectute
■Obiectiv
Viata lunga si fericirea sunt adesea mentionate
impreuna. Daca o viata lunga este un lucru de valoare
atunci fericirea nu este daunatoare.
Insa zicala populara s-ar putea sa fie bazata mai
mult pe dezirabilitate decat pe realitate. Studiile
empirice sunt cele care trebuie sa decida daca
fericirea (satisfactia) este asociata intr-adevar cu o
viata mai lunga.
■Metodologie
Luand in considerare literatura de specialitate, studiile
precedente si erorile lor, cercetatorii au cazut de acord ca cel mai bun
design experimental ar trebui sa combine urmatoarele elemente:
mostra reprezentativa; mentinerea contactului cu subiectii pana a
decedat ultimul dintre acestia; determinarea altor potentiali factori
care ar putea creste longevitatea in afara de satisfactie, in particular
cei legati de sanatate; masurarea satisfactiei prin rapoarte
completate de respondenti.
In total au participat 3149 de persoane cu o varsta minima de
65 de ani.
■Rezultate
Conform rezultatelor studiului, luand in calcul toate corelatiile
nivelurilor de satisfactie (sanatate, financiar, relatiile familiale, etc) s-
a constatat ca fericirea afecteaza intr-o oarecare masura
longevitatea. Astfel, dovezile arata ca satisfactia cu viata in general,
la fel ca si satisfactia cu sanatatea si starea financiara au efecte
independente asupra timpului de supravietuire.
Cand vine vorba de diferentele de sex, nu s-a constatat o
discrepanta prea mare, barbatii care s-au declarat ca avand o viata
satisfacatoare au trait un pic mai mult decat femeile, insa se observa
ca femeile se adapteaza mult mai usor decat barbatii la batranete si
tot ce presupune aceasta etapa din viata.
■Concluzie
In concluzie, o viata fericita contribuie la longevitate intr-o
masura limitata. Cele 11 variabile de satisfactie analizate explica
intre 1.4% si 8.1% din variatiile timpului de supravietuire. Cele mai
notabile efecte asupra longevitatii s-au regasit in satisfactia legata de
sanatate si imbatranire, evaluarea starii materiale si perceptia valorii
vietii la senectute. Efectele descrise fiind mai puternice pentru
barbati decat pentru femei.
Magnitudinea efectelor fiind cel mai bine ilustrate in cazul
imaginar al unui barbat de 70 de ani, in stare medie de sanatate si
cu un nivel al satisfactiei de 1 deviatie standard peste medie.
Expectanta sa de viata crescand de la 10 ani si 7 luni, peste nivelul
de baza de supravietuire al populatiei sale, cu inca un an si 8 luni.
 Perceptia satisfatiei legata de
pensionare: O comparatie a 6 state din
cadrul Uniunii Europene.
■Obiectiv
Pensionarea reprezinta unul dintre cele mai
importante aspecte cu care se confrunta tarile
europene in zilele noastre.
Principalul obiectiv al acestiu studiu a fost
de a evalua perceptia satisfactiei pesionarii in
randul varstnicilor din 6 tari din cadrul U. E.
■Metodologie
In total au participat la acest studiu 1686
pensionari,barbati si femei, cu o varsta medie de 55-
60 ani, din 6 tari europene ( 253 Portugalia, 173
Spania, 202 Finlanda, 555 Franta, 321 UK, 182
Belgia). Participantii au fost pe deplin pensionati,
nefiind angajati part time sau savarsind servicii de
munca la liber. In cadrul studiului subiectii au
completat un chestionar cu itemi preluati din
“Retirement Satisfaction Inventory”.
■Rezultate
Primul rezultat semnificativ a constat in faptul ca
respondentii din Belgia, U.K, Finlanda, Franta, Spania
au declarat niveluri similare de satisfactie de viata, in
vreme ce pensionarii din Portugalia au declarat un
nivel mai scazut de satisfactie.
Al 2-lea rezultat a fost faptul ca determinantii
majori ai satisfactiei in cele 6 tari au fost a) sanatate si
resurse si b) satisfactia anticipata.
In final datele au relevat faptul ca backgroundul
cultural a fost responsabil pentru un numar limitat de
discrepante la nivelul total de satisfactie.
■Concluzie
In consecinta putem observa ca este loc de
imbunatatire a calitatii vietii pensionarilor si in tarile
mai dezvoltate, iar eforturi ar trebui sa se duca pentru
asta pretutindeni.
 Calitatea vietii intr-o batranete
sanatoasa: Relatii cu IQ-ul din copilarie,
simptome psihologice minore si
optimism.
■Obiectiv

Cercetatorii au dorit sa examineze relatiile de la

varsta batranetii intre calitatea vietii, IQ-ul din
copilarie, performanta cognitiva actuala si
simptomele minore psihologice.
■Metodologie
La acest studiu au participat 88 de batrani,
barbati si femei, ce nu prezentau dementa, nascuti in
1921, dintr-o comunitate rezidentiala.
S-a masurat calitatea vietii (QoL), cognitia
curenta, IQ-ul copilariei, simptome psihologice minore
printr-o scala de masurare a depresiei si anxietatii
(HADS) si optimismul subiectilor
■Rezultate
Calitatea vietii s-a dovedit a fi mai buna la barbati decat la
femei. Femeile au prezentat mai multa anxietate si depresie.
Aceasta calitate, s-a corelat semnificativ cu cognitia curenta a
batranilor, inteligenta din copilarie, simptomele de depresie si
anxietate, optimism si echilibru.
Ce a contribuit cel mai mult la aflarea calitatii vietii au fost
inteligenta copilariei, masurarea depresiei si anxietatii si masurarea
optimismului.
Alte variabile nu au contribuit la aflarea calitatii vietii (QoL). Se
pare ca in acest studiu asocierea dintre axietate si simptomele
depresive si un optimism scazut asupra vietii si calitatii ei este
incerta.
■Concluzie
Capacitatea mentala din perioada copilariei
este o importanta influenta asupra calitatii vietii la
batranete. Cei cu o capacitate mentala inalta probabil
s-au bucurat de mai multe oportunitati cu ajutorul
carora au reusit sa stapaneasca problemele de viata
si au dobandit mai multe cunostiinte benefice odata
cu imbatranirea.
Pentru a avea o mai buna calitatea asupra vietii
la batranete dar si chiar si inainte de aceasta, se
recomanda imbunatatirea prin diferite interventii
psihologice pentru a usura si a diminua starea de
spirit scazuta si pentru a contracara sentimentele de
pesimism.
Dezvaluirea de sine, partenerii de viata
si bunastarea psihologica la varsta
inaintata
■Obiectiv
Acest studiu a dorit sa imbunatateasca ipoteza
testata in trecut (sub numele de Lowenthal-Haven)
ce sustine ca partenerul de viata este un factor
important pentru sanatatea mentala la batranete. A
fost examinata relatia dintre numarul partenerilor de
viata (SO) si bunastarea psihologica (ABS).
■Metodologie
Pentru cercetare au fost alesi subiecti femei si
barbati (f=51%, b=49%) cu varsta de 60 de ani sau
peste 60, pensionati, care au ramas fara parteneri de
viata, dar si care au in continuare un partener sau
persoane apropiate.
Datele au fost colectate prin intermediul unui
program de tip interviu, ce a constat în întrebări fixe
alternative.
■Rezultate
Pentru acest eșantion de persoane în vârstă, având mai multe
persoane apropiate de ele, la care se pot confesa, a fost semnificativ
legată de sentimentele de bunastare, corelatia existand indiferent de
situatia in care era subiectul (cu sau fara partener de viata).
Datele sugerează o relație neliniară între suportul pentru
dezvaluirea de sine și bunastarea psihologica, subiectii ce au un nivel
de dezvaluirea de sine de nivel mediu și înalt avand o înaltă
bunăstare psihologică mai mare, iar cei cu nivel scăzut de dezvăluire
având un nivel scăzut de bunastare.
■Concluzie
In acest studiu dorindu-se imbunatatirea unei
ipoteze mai vechi, s-a constatat ca desi pentru
persoanele in varsta este foarte important partenerul
de viata/persoana semnificativa, se pare ca numarul
de persoane semnificative, adica “cantitatea
suportului” este cruciala pentru o bunastare buna la
batranete.
Pentru persoanele in varsta, se pare ca
numarul de sustinere sociala este mai direct legat de
starea de bine, indiferent de nivelul dezvaluirii de sine,
situatia casniciei sau varsta.
 Devenind mai buni cu varsta: se
imbunatatesc constienta,atentia si
bunastarea la batranete?
■Obiectiv
Nu se cunoaste daca atentia se imbunatateste
odata cu inainte in varsta la un individ sanatos. In
ciuda stereotipurilor negative, s-au adunat destule
dovezi cum ca atentia ar spori bunastarea
psihologica.
Asadar, obiectivul acestui studiu a fost de a
examina contributia inaintarii in varsta si a
constientei si atentiei, la bunastarea psihologica.
■Metodologie
Participantii au cuprins un grup de 292 de adulti
sanatosi: un grup mai tanar (122 de pers, intre 17 si
35 ani) si un grup de persoane in varsta (170 de pers,
intre 60 si 80 ani).
Acestia au fost pusi sa completeze 2 chestionare,
unul pentru masurarea bunastarii si celalalt si inca
unul pentru masurarea atentiei.
■Rezultate
Rezultatele au aratat ca adultii in varsta
au avut un randament mai bun in toate
aspectele din punct de vedere al atentiei si
bunastare psihologica.
In acest studiu analizele au demonstrat
ca exista o corelatie semnificativa intre
atentie si bunastare psihologica.
■Concluzie
In concluzie, batranii sanatosi
prezinta o mai mare stare de constienta
si atentie si bunastare din punct de
vedere psihologic.
Totusi sunt necesare cercetari
suplimentare pentru a afla daca relatia
pozitiva dintre varsta si bunastare este
afectata de starea de constienta si
atentie.
Psihiatri la varsta batranetii: ce gasesc
ei ca fiind stresant?
■Obiectiv
Psihiatri din toate specialitatile se confrunta zi
de zi cu un stress particular inca de la inceputul
carierei lor.
Principalul scop al acestei cercetari a fost de a
examina principalele surse de stres pentru psihiatri
ce sunt la varsta batranetii.
■Metodologie
S-a realizat un studiu de 1 saptamana pentru
orele si modelele de lucru in 1993.
Mai multi psihiatri ce au ajuns la varsta
batranetii au fost rugati sa completeze un chestionar
pe durata unei saptamani.
Chestionarul continea intrebari despre orele de
lucru si activitatile psihiatrilor din saptamana
respectiva, la care au mai primit de completat
principala sursa de stres pentru acestia.
■Rezultate
S-au identificat de la 138 de
consultanti, 492 de tipuri de stres.
S-au primit si raspunsuri mai pozitive
legate de stres cum ar fi: “nu cred ca mi-ar
placea sa fiu”, “nu sunt deloc stresat”.
S-a constatat ca pentru psihiatri
batrani, a avea colegi in practica este mai
mult un factor de suport decat de stres.
■Concluzie
In concluzie, se poate spune ca si
psihiatrii in mediul lor de lucru sunt
supusi la multi factori stresanti, dar
acestia pot fi ameliorati prin diferite
tehnici.
Este necesara aprofundarea pe
acest subiect deoarece in mediul
terapiei, acest stres se poate transmite
si poate afecta pacientul chiar si se
poate ajunge chiar sa afecteze institutiile
de psihiatrie.
BIBLIOGRAFIE
■ Munteanu A. (2017): Psihologia vârstelor adulte și ale senectuții, Timișoara, editura Eurobit
■ Prince, M. J., Harwood, R. H., Blizard, R. A., Thomas, A., & Mann, A. H. (1997). Social support deficits, loneliness and life
events as risk factors for depression in old age. The Gospel Oak Project VI. Psychological medicine, 27(2), 323-332.
■ McCARTHY, M. A. R. K., ADDINGTON‐HALL, J. U. L. I. A., & Altmann, D. A. N. (1997). The experience of dying with dementia: a
retrospective study. International journal of geriatric psychiatry, 12(3), 404-409.
■ Luo, Y., Hawkley, L. C., Waite, L. J., & Cacioppo, J. T. (2012). Loneliness, health, and mortality in old age: A national
longitudinal study. Social science & medicine, 74(6), 907-914.
■ Deeg, D. J., & van Zonneveld, R. J. (1989). Does happiness lengthen life? The prediction of longevity in the elderly. How
harmful is happiness, 29-43.
■ Fouquereau, E., Fernandez, A., Fonseca, A. M., Paul, M. C., & Uotinen, V. (2005). Perceptions of and satisfaction with
retirement: A comparison of six European Union countries. Psychology and Aging, 20(3), 524.
■ Bain, G. H., Lemmon, H., Teunisse, S., Starr, J. M., Fox, H. C., Deary, I. J., & Whalley, L. J. (2003). Quality of Life in healthy old
age: relationships with childhood IQ, minor psychological symptoms and optimism. Social psychiatry and psychiatric
epidemiology, 38(11), 632-636.
■ Moriwaki, S. Y. (1973). Self-disclosure, significant others and psychological well-being in old age. Journal of Health and
Social Behavior, 226-232.
■ Hohaus, L. C., & Spark, J. (2013). 2672–Getting better with age: do mindfulness & psychological well-being improve in old
age?. European Psychiatry, 28, 1.
■ Benbow, S. M., & Jolley, D. (1997). Old age psychiatrists: what do they find stressful?. International journal of geriatric
psychiatry, 12(9), 879-882.