Comunicarea

Comunicarea reprezint un proces esenial de

meninere a legturilor interumane,care st la
baza organizrii sociale .
Majoritatea vorbitorilor percep cuvntul
comunicare ca pe un schimb de
mesaje,fapte, idei, impresii,ntre doua sau mai
multe persoane .
Conceptului de comunicare nu i s-a stabilit nc
o definiie unic , ncercarea de a gsi o
definiie universal valabil fiind aproape
imposibil.

Scopul comunicrii este cel informare, motivare,

convingere, instruire, ncurajare.
Obiectivul comunicrii este cel al crerii unei
modaliti prin care mesajele s fie
receptate,nelese i acceptate.
Comunicarea este un proces complex care
dispune de patru componente fundamentale:
Emitor
Canal
Informaia
Receptorul

De foarte multe situaii, procesul comunicrii este

confundat cu stabilirea transferului de informaie. n
aceste situaie receptorul devine o int, care
recepioneaz sau nu mesajul.
n teoria informaiei apare foarte frecvent fenomenul de
entropie (eroare aleatoare, activat la un anumit nivel,
care provoac dezorganizarea sistemului ) ,mesajul
putndu-se distorsiona sau deteriora pe parcurs , pn la
pierderea datelor iniiale
Comunicarea interuman este ns mult mai complex,
canalele de transmisie i respectiv, informaiile , fiind de
fapt multiple( cuvinte , ton , intonaie, emoii, etc.). Rolul
ntre emitor si receptor se schimb permanent, fluxul de
informaii funcionnd de fapt , n ambele sensuri , fiecare
utiliznd canale multiple pentru a transmite mesaje
intercorelate i formulate n coduri diferite.

Comunicarea organizaional are rol de

procesare a informaiilor i mesajelor n
vederea realizrii obiectivelor individuale i
comune ale angajailor organizaiei respective ,
care trebuie :
S informeze;
S armonizeze dinamica schimbrilor;
S antreneze resursele umane n procesele din
firm;
S creeze un climat plcut de lucru;
S faciliteze lucrul n echipe;
S promoveze imaginea i perspectivele firmei;
S dezvolte identitatea unei firme.

Comunicarea verbala
Comunicarea verbala
reprezinta cea mai evidenta
forma de comunicare si cea
mai usor de identificat

Comunicarea verbala reprezinta transferul

de informatii prin intermediul limbajului oral,
intre unemitatorsi unreceptor.
Comunicarea face parte din viata de zi cu zi
si este modalitatea prin care transmitem
idei, sentimente, emotii si pareri .
Receptor

Emitator

Cei patru factorii de succes ai

comunicari verbale sunt :
ATACTIVITA
TEA
CONCIZIA

CLARITAT
EA

CORECTITUDIN
EA

Dup modelul dezvoltat de Dr. A.

Mehrabian, n anii 70, comunicarea
verbal reprezint un procent de doar
7% din comunicare, la care se adaug
38% comunicare paraverbal i 55%
comunicare nonverbal

Avantaje ale comunicrii verbale:

-se poate realiza n diferite moduri:
-in limbaj oral(monolog, dialog,..),
-in limbaj scris
-in limbajul intern.
-permite transmiterea unui coninut complex, sistemul de informaii
transmis i receptat poate fi logic structurat, sistematizat, exprimat ntrun limbaj elevat, etc.
-pune n eviden capacitatea de gndire i creativitatea
limbajul intern, vorbirea cu sine i pentru sine, prezint un maximum
de economicitate, uznd de prescurtri, condensri, substituind
cuvintele cu imagini, viteza de lucru fiind de sute de ori mai mare dect
a vorbirii
-pe msura constituirii sale , limbajul intern ndeplinete funcii de
anticipare, proiectare, coordonare a limbajului oral i scris
-se intercondiioneaz cu funcia cognitiv i cea reglatorie a
limbajului.

-este lipsit de expresivitate, dac

nu apeleaz la mijloace paraverbale i
nonverbale.
-transmite mai greu o anumit stare
afectiv( suprare. bucurie, etc),
cuvintele nu sunt ntotdeauna suficiente.
-viteza de transmitere si mai ales de
receptare a mesajului este mai mic,
uneori se poate mai uor i mai rapid
exprima printr-un simplu gest.

Stiati ca :
- fiecare om vorbeste in medie, o
ora pe zi , adica 2,5 ani din viata lui
- oamenii comunica tot timpul de
100.000 de ani incoace.
- daca s-ar inregistra toate cuvintele
rostite de om in cursul vietii lui , s-ar
obtine 1 000 de volume a cate 400 pagini
fiecare.

Pentru a scrie bine, exprimate ca oamenii obisnuiti dar

gandeste ca un intelept . Sau
gandeste precum inteleptii
dar vorbeste precum oameni
obisnuiti !
Aristotel

COMUNICAREA
NONVERBAL

Comunicarea nonverbala este cumulul de mesaje, care

nu sunt exprimate prin cuvinte si care pot fi
decodificate, creand intelesuri.
Aceste semnale pot repeta, contrazice, inlocui,
completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte.
Importanta comunicarii nonverbale a fost demonstrata
in 1967 de catre Albert Mehrabian. In urma unui studiu,
acesta a ajuns la concluzia ca numai 5% din mesaj este
transmis prin comunicare verbala, in timp ce 38% este
transmis pe cale vocala si 55% prin limbajul corpului.

Tipuri de comunicare
nonverbal
Sezonier- mesaje recepionate cu ajutorul

simurilor vzului, auzului, mirosului, tactil i

gustativ;
Estetic(pictur, muzic, dans, imagine)- are loc
prin intermediul diferitelor forme de exprimare
artistic i comunic diferite emoii artistice;

Principalele funcii n comunicarea

nonverbal
Are menirea de a o accentua pe cea verbal;

astfel, profesorul poate ntri prin anumite

elemente de mimic sau de gestic importana
unei anumite pri din mesaj din ceea ce
transmite, n timpul orelor, elevilor;
Poate s completeze mesajul transmis pe cale
verbala
Poate s contrazic anumite aspecte ale
comunicrii verbale
Repet sau actualizeaz nelesul comunicrii
verbale

Voluntar sau involuntar,

cnd vorbim, comunicm
de asemenea prin:
Expresia feei
Gesturi
Poziia corpului
Orientarea
Contactul vizual
Contactul corporal
Aspectul exterior
Micri ale corpului

Elemente componente n
comunicarea nonverbal
Limbajul tcerii- prin tcere se poate exprima

intenia de continuare a unei expuneri,

dezvluirea unor idei, sentimente sau atitudini
care ar putea fi blocate prin intervenie verbal.
Limbajul timpului- timpul este vzut ca parte a
contextului n care interacioneaz oamenii. El
poate fi folosit i simbolic, ca n expresia Timpul
nseamn bani, expresie care invit la
ntrebuinarea raional a timpului.

Limbajul corpului- Micrile corpului, numite i

"limbajul corpului", pot avea uneori sens

simbolic i n acest caz participa la
comunicarea nonverbala.
Postura corpului este definitorie pentru
anumite mesaje. Umerii lsai sau capul plecat
indica timiditate, deprimare, amrciune,
sentiment negativ sau un sentiment de
inferioritate, capul sus i umerii drepi transmit
mulumirea i chiar superioritatea. ntr-o
discuie aplecarea spre interlocutor poate
nsemna interes, atenie. Retragerea corpului,
dimpotriva sugereaz respingere. ncruciarea
bratelor la piept semnifica nchidere n sine

Studiu de caz privind

comunicarea nonverbal n
training-Limbajul braelor
Date:
Cursanii au fost mprii n dou grupe
n grupul A trainerul ine braele ncruciate tot timpul.
n grupul B trainerul se poart natural.
La final s-a folosit un chestionar prin care s-a evaluat rata de

retenie a informaiilor de ctre cursani i atitudinea lor fa de

trainer.
Concluzii:
Participanii grupelor A au nvat i au reinut cu pn la 38%

mai puin dect participanii grupelor B, lucru datorat atitudinii

nchise i inabordabile pe care trainerul o exprima prin
ncruciarea braelor.
Participanii din grupele A au avut o opinie foarte critic asupra
temei alese i trainerului.

Funciile Comunicrii
i Limbajului.
Eficacitatea comunicrii este strict dependent

de gradul de implicare a individului (sau

grupului) n ea.
La rndul su, gradul de implicare exprim
caracterul funcional al comunicrii i limbajului.
De-a lungul timpului psihologii s-au concentrat
pe stabilirea funciilor acestor dou mecanisme

Ceea ce au n comun este faptul c, n marea

lor majoritate, toate clasificrile au prezentat

funcia reglatoare a comunicrii i a
limbajului, ca fiind considerat esenial.
Din perspectiva activitii i existenei umane,
ne intereseaz nu att schimbul de mesaje n
sine dintre parteneri, ct mai ales modul i
maniera n care un asemenea schimb de
mesaje conduce la modificri, restructurri n
plan cognitiv, afectiv, atitudinal, motivaional
etc.
Comunicarea trebuie raportat la individ i la
grupul din care el face parte, la valenele pe
care ea le are n raport cu aceste dou entiti
eseniale ale vieii sociale.

Clasificarea functiilor
comunicarii si a limbajului
Gerard Wackenheim (1969) a clasificat funciile comunicrii
i a limbajului n raport cu individul i cu grupul astfel:
1. Funcia de integrare a individului n mediul su. (permite
individului s triasc alturi i mpreun cu alii)
2. Funcia de dezvluire i autodezvluire. (prin comunicare
individul se face cunoscut altora dar i siei)
3. Funcia valorizatoare. ( prin comunicare individul atrage
atenia altora i se afirm)
4. Funcia reglatoare a conduitei altora. ( comunicnd cu
alii, un individ i poate schimba poziia n ierarhia
grupului)
5. Funcia terapetuica. ( comunicarea este un mijloc
curativ).

Funciile comunicrii n raport cu grupul:

1. Funcia productiv-eficient. ( permite realizarea

sarcinilor)
2. Funcia facilitatoare a coeziunii grupului. (prin
comunicare se nate i subzist un grup)
3. Funcia de valorizare a grupului. (prin
comunicare grupul i afirm prezena, se pune n
evidena, i justific existena)
4. Funcia rezolutiv a problemelor grupului.
(comunicarea salveaz onoarea grupului)

 Funciile comunicrii i limbajului, clasificate dup

raportarea la grup, sugereaz faptul c dincolo de

cuvinte i de sensul asigurat de lexic omul poate
produce sensuri derivate, cu efecte multiple, datorate
tocmai dinamicii grupului.
Dup reprezentanii unui grup numit Scoala de la
Palo Alto, a comunica nseamn a intra n
orchestra, a intra n simbolurile disponibile, a-i
ajusta timbrul la ansamblul preexistent, a pune n
comun, a face ceva mpreun cu cineva.
Paradigma orchestrei se opune paradigmei liniei de
telegraf, ea combate egocentrismul, insistnd, n
schimb, asupra necesitii de a pune n joc ansamblul
semnelor disponibile interlocutorilor care declaneaz
comportamente.
Toate funciile enumerate sunt, sub o form sau alta,
expresii particulare ale funciei generale de reglare a

Influena reglatoare a limbajului se remarc cel

mai bine n cadrul proceselor persuasive.

Esenial n acest caz rmne argumentarea,
amplu tratat n unele lucrri de specialitate,
concluziile crora pot fi generalizate astfel:
dac posibilitatea de contraargumentare a
receptorului permite descreterea impactului
persuasiv al unui discurs, atunci orice
procedeu capabil a anihila un astfel de proces
trebuie s creasc eficacitatea discursului.
Aadar impactul mesajului persuasiv va fi cu
att mai mare cu ct el este structurat ntr-o
manier capabil s elimine orice
contraargumentare din partea receptorului.

Formarea competenelor de
comunicare pentru manageri
prin intermediul activitilor
de tip role-play

Tulbure Daniel

Comunicare
Omul social, viitorul specialist, trebuie sa fie capabil de

comunicare pentru a avea succes.

Conceptul modern de comunicare n curs de dezvoltare
rezum diferite abordri oferite de mai multe domenii
de tiin. Aceasta poate avea accente in definitii
lingvistice, psihologice, psiho-sociale, filozofice, etc.
Aceast cercetare este axat pe un mod optim de a
sublinia oportunitile oferite de jocul de rol ca o
metod activ, participativ n formarea abilitilor de
comunicare ale managerilor.
n aceste condiii, funciile de comunicare, de
asemenea, pot interfera cu diferite alte domenii, astfel,
comunicarea poate fi analizat din punct de vedere al
tuturor proceselor sociale.

Pentru a gsi un instrument

ajutator de folosit, s-a inceput cu
trei functii propuse de . Gamble si
. Gamble [9]:
ntelegere si cunoastere
Dezvoltarea unei relatii consistente cu

ceilalati
Dimensiunea de influenta si convingere a
comunicarii

Principiile de comunicare sunt

prezente n cele mai multe studii cu
privire la comunicare, subliniind n
acest sens, c ea este inevitabila,
este un proces continuu i
circular, aceasta implic coninut
i o relaie, este o acumulare de
factori - verbali, non-verbali, de
context etc., este simetrica i
complementara.

Competente
Ideea de competenta creeaza o trecere semnificativa de

la ce la cum, si contribuie la realizarea procesului de

formare ce include un efort ndelungat si convergent,
dar si actiuni sistematice.
I. Jinga and E. Istrati [14] considera ca o competenta
reprezinta abilitatea cuiva de a rezolva o problema in
mode corespunzator, de a lua decizii adecvate, de a
practica o profesie cu rezultate bune.
A fi competent intr-o ocupatie semnifica: aplicarea
cunostintelor tehnice, folosirea unor aptitudini specifice,
analizarea si luarea deciziilor, a te prezenta creativ la
sarcinile date, a lucra cu altii ca membru al unei echipe,
a comunica in mod eficient, adaptarea la un mediu de
lucru specific, abilitatea de a face fata unor situatii
neprevazute.

Competentele au o tripla origine:

vocationala, formationala si
experientiala
Competentele au o structura tripla:
rationala(cognitive), emotionala,
culturala-atitudinala si emotionala.
Competentele sunt aplicate situational.
A avea competente profesionale reale
inseamna capacitatea de a indeplini
anumite roluri si activitati la un nivel
performant si in relatie cu standardele
profesionale specifice in diferite situatii.

Role-play
Role-play-ul este o metoda de formare bazata
pe simularea unor relatii, activitati, functii,
profesii, statuturi sociale, fenomene, toate
acestea, urmate de o analiza a reprezentarilor,
comportamentelor si atitudinilor observate in
timpul simularii. In timpul jocului de rol,
participantii devin actori in viata sociala si
profesionala.
Pentru a face acest lucru posibil, participantii
se antreneaza cu scopul de a-si forma si
imbunatati competentele, abilitatile,
aptitudinile, comportamentele si credintele.

Proiectarea, pregatirea si utilizarea role-playingului consta in

urmatoarele etape metodice:
Identificarea situatiei interpersonale care va fi folosita in jocul de

rol si corespunde obiectivelor urmarite.

Modelarea situatiei si proiectarea scenariului de instruire
Organizarea grupului
Alegerea actorilor
Informarea actorilor cu privire la cerintele si caracteristicile ale
jocului de rol
Pregatirea rolului de catre actori
Studierea instructiunilor
Dezvoltarea jocului de rol in sine
Dezbaterea si reflectarea colectiva a interpretarilor
Analiza continutului si analiza comportamentelor identificate

Obiectivele jocului de rol:

Dezvoltarea capacitatii de predictive,luarii a unor

decizii mai bune, actionarii in mod corespunzator in

situatii exceptionale
Imbunatatirea capacitatii de evaluare a validitatii
solutiilor practice
Contribuie la formarea competentelor caracteristice
ale unui bun organizator si comunicator
Jocul de rol il face pe manager un creator, un
investigator, un inovator al situatiilor, unde isi creeaza
abilitatile creative, atitudinile si credintele pentr ua
prezenta solutii originale.

Exemple
de
circumsta
nte in
care este
indicata
utilizarea
role-playului:

Concluzii:
Pornind de la concluzia de interes tiinific, care
spune c este absolut necesar s se fac acordul
ntre componenta cognitiv-teoretic i component
actional-practica n formarea profesional, n
general in formarea profesionala, si cea
managerilor, in special, realizam ca aceste
competene de comunicare reprezint o condiie
esenial pentru succesul n cariera unui manager
care nu poate fi atins fr a avea o dezvoltare
optim a celorlalte componente ale sistemului
comunicaional al unui manager, iar training-ul
prin role-play este un mod efecient pentru a realiza
acest lucru.

Bibliografie
R. A. Clin, Sistemul de competene de
comunicare ale profesorului. Formarea
competenelor de comunicare prin jocul de
rol., Tez de doctorat, unpublished.