Ion Luca Caragiale

Primii ani
1852-01-30Se naste in satul Haimanale, judetul Prahova, Ion Luca
Caragiale, fiul avocatului Luca Caragiali, secretar al Manastirii Margineni, si
al Ecaterinei Karaboa, descendenta a unei familii de negustori greci din
Brasov.

1862 - 1864Urmeaza cursul primar la "Scoala Domneasca" nr. 1 din

Ploiesti. In vara anului 1864 absolva clasa intaiul din 85 de elevi.

1865 - 1867Elev la gimnaziul "Sfintii Petru si Pavel" din Ploiesti. Absolvise

in prealabil prima clasa gimnaziala in particular.

Perioada de formare si
debutul
1868 - 1870Fascinat de timpuriu de teatru, se inscrie la cursul de
mimica si declamatie tinut la Conservatorul bucurestean de unchiul sau
Costachi Caragiali. In toamna anului 1868 il cunoaste pe M. Eminescu.
1870Dupa un scurt stagiu de sufleur si copist, in trupa celuilalt unchi
(Iorgu Caragiali), este angajat - la 20 iunie - copist la Tribunalul
Prahova.La 10 septembrie, moare tatal sau, Luca, tanarul copist devenind
singurul sustinator al familiei. Paradoxal, renunta tocmai acum la serviciu,
fiind destituit la 24 octombrie, aceelasi an.
1871 - 1872Sufleur, la Iasi, in trupa lui Mihail Pascaly, apoi sufleur al
doilea si copist la Teatrul National din Bucuresti. Peste ani, autorul va
evoca acesta epoca in scanteietoarele sale "Amintiri din teatru",
republicate ulterior sub titlul "Din carnetul unui vechi sufleur".
1873 - 1874Debuteaza, apoi colaboreaza la "Ghimpele". O poema,
versuri, ii apare in 'Revista contemporana' (1 octombrie 1874)

Activitatea publicistica
1875 - 1876"Girant responsabil" la "Alegatorul liber", foaie liberala de opozitie.
1876 - 1877Corector la "Unirea democratica" (organ al tinerilor liberali), redactor la "Claponul"

(mai - iunie 1887), apoi impreuna cu Frederic Dame, la "Natiunea romana" (august) si, iarasi
singur, la "Calendarul Claponului" (decembrie). La sfarsitul anului, pe parcursul caruia servise in
"garda civica", incepe in "Romania libera" seria de foiletoane "O cercetare critica asupra teatrului
romanesc"
1878La invitatia lui M. Eminescu, pe care-l cunoscuse la Giurgiu cu zece ani in urma, incepe (in
februarie) colaborarea la "Timpul". Are loc premiera piesei lui Al. Parodi, "Romainvinsa" in
traducerea excelenta a lui Caragiale, care avea acum 21 de ani. In 26 mai participa pentru prima
data la intrunirile bucurestene ale "Junimii". La 12 noiembrie citeste la Iasi, la a XV-a aniversare a
"Junimii", comedia "O noapte furtunoasa" sau "Numarul 9"
1879Premiera piesei "O noapte furtunoasa". La al doilea spectacol Ion Ghica, directorul
Nationalului intervine in text fara consimtamantul autorului. Iritat, acesta isi retrage piesa de pe
afis. Va face prima calatorie in strainatate, la Viena, ca invitat al lui Titu Maiorescu.
1880"Conul Leonida fata cu reactiunea" este citita in cercul "Junimii" acasa la Maiorescu.
1881Retras de la "Timpul", va fi numit in octombrie, prin decret regal, revizor scolar pentru
judetele Neamt si Suceava.
1882Este transferat, la cerere, in judetul Arges-Valcea. Va pune astfel o necesara distanta intre

el si Veronica Micle, cu care avusese o scurta idila, evitand astfel si posibilele accese de violenta
ale lui Eminescu. Functia de revizor inceteaza in octombrie.

 1883-02-18Are loc premiera farsei Soacra-mea Fifina (O soacra).

18841 martie, premiera operei bufe "Hatmanul Baltag", scrisa in colaborare cu Iacob Negruzzi.

13 noiembrie, intaiul spectacol cu "O scrisoare pierduta". Succesul depaseste orice asteptari, gratie
si actorilor I. Petrescu (Trahanache), C. Nottara (Tipatescu), I. Niculescu (Catavencu), A. Catopol
(Farfuridi), Anton Leonteanu (Branzovenescu), St. Iulian (Pristanda), N. Mateescu (Cetateanul
turmentat), Aristizza Romanescu (Zoe)
Functionar la Regia Monopolurilor, unde o va cunoaste pe Maria Constantinescu; din aceasta legatura
se va naste Mateiu I. Caragiale
1885-04-08Premiera piesei "D-ale carnavalului", care a fost fluierata. In septembrie, Maiorescu
publica in "Convorbiri literare" Comediile d-lui Caragiale.
1888-07-02Este numit, tot prin decret regal, director general al teatrelor. Oficialitatile si presa ii
privesc cu ostilitate initiativele.
1889Se casatoreste cu fiica arhitectului Gaetano Burelly, Alexandrina. Va avea cu aceasta mai
multi copii, dintre care au supravietuit doi : Luca (n. 1893), viitor scriitor, mort tanar, si Ecaterina (n.
1894). Demisioneaza (5 mai) din functia de director general al teatrelor. In mai, apare la Editura
"Socec" volumul Teatru, prefatat de Titu Maiorescu cu studiul publicat in 1885.
1890-02-03Are loc premiera piesei Napasta.
1891Volumele Teatru si Napasta sunt respinse de la premiul Academiei in sedinta din 14 aprilie (cu
20 de voturi contra, 3 pentru). Rolul cel mai important in dezavuarea operei scriitorului il va juca
liberalul D. A. Sturza, care l-a acuzat, declarand sententios ca dramaturgia lui ar fi imorala si
antinationala. De altfel, singurul membru al "Junimii" care a avut lealitatea sa pledeze in favoarea
fostului colaborator a fost Iacob Negruzzi.
1892Gandul unui "exil voluntar", de asta data la Brasov, il tenteaza iarasi. Conferentiaza la Ateneu
despre "Gaste si gaste literare", atragandu-si ostilitatea "Junimii" si a lui Maiorescu. Apar volumele
"Note si schite" si "Pacat". Om cu noroc

1897Activitate publicistica la "Epoca" , "Drapelul". Ii apar volumele "Schite",

traduceri originale (Editura Saraga) si "Notite si fragmente literare"

1899Registrator clasa I la Regia Monopolurilor Statului. Delavrancea, devenit primar
al capitalei il numeste in postul onorific de membru in comitetul Teatrului National. La
27 septembrie incepe colaborarea la "Universul", cu foiletoane ce vor forma volumul
"Momente"
1901Sarbatorit la Ateneul Roman pentru 25 de ani de activitate literara. Publica
volumul "Momente" (Editura Socec). "Disponibilizat" de la Regie, scoate, de la 1 aprilie
pana la 18 noiembrie, a doua serie a "Moftului Roman". Un gazetar obscur, Constantin
Al. Ionescu (Caion), iritat de intepaturile din "Moftul", il acuza ca ar fi plagiat "Napasta"
dupa piesa unui fictiv dramaturg maghiar Istvan Kemeny. Caragiale ii intenteaza
proces pentru calomnie.
1902Curtea cu jurati din Ilfov il condamna in lipsa - la 11 martie - pe Caion la
inchisoare corectionala, cinci sute de lei amenda si zece mii de lei daune-interese.
Ulterior, Caion e achitat. El isi va continua calomniile, invocand si numele lui L. Tolstoi
si publicand brosura "Originalitatea lui Caragiale, doua plagiate". Caragiale a fost
aparat la proces de Barbu St. Delavrancea.
1904In marie, Academia respinge de la premiu, volumul Momente, preferandu-i o
simpla culegere de documente.

Exilul la Berlin
1905Dupa peregrinari, impreuna cu familia, prin Italia, Franta si Germania, se

stabileste, toamna, la Berlin. Intentioneaza sa reia personajele din "O noapte

furtunoasa", si "O scrisoare pierduta" intr-o noua comedie, "Titrica , Sotirescu &
Co". Piesa nu depaseste stadiul de schita.
1907In ziarul vienez "Die Zeit", publica (sub semnatura "Un patriot roman")
prima parte a articolului "1907". Din primavara pana-n toamna. Eseul apare
integral, in brosura, la Editura Adevarul, intr-un tiraj total de 10.000 de exemplare.
Restabileste legaturi amiabile cu Titu Maiorescu.
1908La Editura Minerva apare seria "Opere complete", in trei volume.
1909Colaboreaza din nou, cu povesti si schite la "Universul". Scrie instantaneul
"Incepem!" cu care Nationalul bucurestean isi deschide noua stagiune. In "Viata
romaneasca" (noiembrie) apare nuvela "Kir Ianulea".
1910Publica volumul "Schite noua" (Editura Adevarul), ultima aparitie editoriala
antuma.
1911Din februarie pana in mai colaboreaza la "Romanul" din Arad. In 28-30
august se afla la Blaj, unde participa la serbarile prilejuite de semicentenarul
Astrei. Cu aceasta ocazie asista la zborul demonstrativ al lui Aurel Vlaicu, efectuat
cu avionul construit de el.

Sfarsit
1912Refuza propunerea avansata de Emil Garleanu, in numele
Societatii Scriitorilor Romani, de a fi sarbatorit cu prilejul aniversarii
a 60 de ani.
Moare subit in zorii zilei de 22 iunie . In toamna aceluiasi an trupul
sau a fost deshumat din cimitirul berlinez si adus in tara, unde a
fost reinhumat la cimitirul Belu din Bucuresti, alaturi de M.
Eminescu si G. Cosbuc.

Postum
1912Barbu Stefanescu Delavrancea, la moartea lui
Caragiale :
"Caragiale n-a murit
Caragiale nu poate sa moara ...
Ostenit de atata zbucium, doarme cu fata in sus... incet sa
nu-l desteptam... desprins din unda divina, oprit o clipa intre
noi, geniu reversibil, se intoarce in splendorile misterelor de
unde ne vor veni geniile.... "