Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
"Cealalta Ancuta" evoca o alta poveste de dragoste din vremuri apuse, mult mai pline de
evenimente decat cele ale timpului narativ. Naratorul este, de data aceasta, mesterul Ienache
coropcarul. "Iernile pe atunci erau mai tari", spune acesta, figurand imprecis timpul
evenimential, completandu-1 apoi cu detalii de atmosfera a vremurilor. Deschiderea spatiului
narativ incepe prin prezentarea oamenilor de altadata, din "vremea veche", diferiti de cei din
timpul povestirii, cand prin targuri nu mai erau atatia "venetici", cu atatea dughene noi, incat
coropcarii, vanzatorii ambulanti de maruntisuri, erau tinuti la mare cinste. Boierii daruiau mai
mult pe vremea aceea, un ban intreg de aur, nu doar un banut, vreun "graitar" lipsit de valoare.
Ba chiar existau monahi drepti, unde panerele cu provizii se ridicau direct pe ziduri, cu
ajutorul franghiilor si al scripetilor. Iar Domnul era atat de respectat, incat, in momentul in
care iesea, toata lumea se inchina in jurul sau, "cu dosu-n sus si cu fruntea-n pulbere."
Coropcarul are un singur defect: acela de a trage din tutun, trebuind, din cand in cand, sa
intrerupa povestea si sa-si curete luleaua, pentru ca, observa el cu ironie, Satana atata treaba
avea, sa i-o infunde. Povestirea lui incepe cu o intriga erotica, evocand intamplari dramatice
de pe ulitele lasului si din apropierea turnului Golia, in care personaj principal este Todirita
Catana, razes "nebun si nemernic", indragostit de o fata de boier, duduca Varvara, cu care
incearca sa fuga in lume. Personajului-martor ii apare ca o vedenie de om, "intru adevar om
nalt si voinic - subtire in mijloc, lat in spate. Avea mustati balai si ochi negri si se uita fudul in
juru-i." Todirita fusese prins dupa "munca si batalie" de oamenii stapanirii, fiind batut "peste
falci cum se cuvine". La eveniment asista o multime de lume: "Apoi dupa roata de arnauti s-a
luat mahalaua ca dupa o laie, cu colbi si cani, cu muieri si prunci." Pentru indrazneala si
vitejia in lupta cu arnautii, Todirita Catana este considerat un "zalud", apreciere confirmata si
de modul senzational in care ; evadeaza din temutul turn al Goliei, rozand cu dintii funia cu
care fusese legat, coborand cu ea pe zidul inalt, apoi fugind pe drumuri necunoscute, spre
marea ciuda a arnautilor care nu-i dau de urma. Ca in romanele de capa si spada, intalnirea
dintre razas si Ienache coropcarul are loc din nou pe drumurile din preajma hanului in care
patrona "cealalta Ancuta", toti trei punand la cale o inspirata intriga prin care cei doi iubiti sa
scape de amenintari cumplite (duduca Varvara sa ajunga la manastirea Agapia, iar Todirita
Catana la supliciul final prin buzduganul domnesc).
in aceasta actiune concentrata si tensionata, naratorul gaseste timp sa alcatuiasca si portrete
Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate