Bilet nr 2

1. Balada populara Mesterul Manole

Tema baladei Meterului Manole se bazeaz pe credina foarte veche, rspndit la numeroase
popoare i n special la cele din Balcani, c o construcie nu poate fi durabil dect dac se afl sub
paza unei vieti care a fost zidit la temelia ei. Iniial erau sacrificate fiine omeneti, s-a trecut apoi
la zidirea umbrei lor sau a unor animale. Pn nu se mplinete acest ritual, tot ce se zidete ziua se
drm noaptea. Zidarii sunt avertizai n vis c nu vor avea spor la lucru dect dac respect obiceiul.
Dar de la acest motiv mitologic iraional, se trece, prin evoluia culturii populare, la un motiv din sfera
experienei istorice raionale; care ne nva c este de nenchipuit s poi construi ceva durabil fr
eforturi fr sacrificii. n variantele cunoscute la noi, vechea superstiie este diluat, credina magic
despre nsufleirea construciei printr-un sacrificiu uman trecnd pe planul al doilea. n primul plan al
baladei se situeaz ncrederea n misiunea artistului, setea de creaia a meterilor i a domnitorului,
ambiia de a construi un edificiu cum n-a mai fost altul. Prin aceasta, pe strvechiul mit primitiv al
jertfei zidirii - imagine a fanteziei naive , se altoiete un mit cu un mesaj nou - mitul elanului creator,
care nsufleete orice activitate artistic, dorina omului de a nfrumusea lumea, chiar cu preul
jertfei sale.
Noul mit estetic - ce se constituie ca un rspuns raional la una din problemele fundamentale ale
existenei omului - ne atrage ns attnia nu att asupra strdaniei creatoare, ct asupra suferinei
umane ncorporate n opera de art. Cel mai valoros dintre constructori triete nu numai drama zidirii
soiei, ci i pe aceea a indiferenei domnitorului fa de propria sa per soan. Evenimentele epice
explic de ce mitului estetic, n strns dependen de subiectul baladei, i se adaug i motivul
conflictului dintre artist i domnitor, acesta din urm simboliznd clasa dominant (feudalitatea) dintr-o
anumit epoc istoric. Privit n semnificaia ei cea mai profund, balada Meterului Manole este
expresia artistic popular cea mai izbutit a laudei spiritului creator, hrniciei oamenilor acestor
meleaguri, nzestrai cu toate talentele i cu o nestins dragoste de frumos. Imaginea artistic pe care
ne-o ofer balada Meterului Manole este un mod de a exprima concepia populara c viaa nu-i
dobndete un sens dect prin faptele i sir-guina oamenilor. Este o concluzie nu numai a sensibilitii
i
a
intuiiei
artistice,
ci
i
a
experienei
i
a
inteligenei
omeneti.
Valoarea deosebit a baladd Meterului Manole rezid ns' n drama artistului care, pentru a-i
nfptui opera, i sacrific fiina cea mai apropiat i mai iubit. Versurile n care sunt invocate forele
naturii pentru a o ntoarce clin cale i drzenia cu care Ana nvinge mpotrivirea lor, mpletind iubirea
curat cu devotamentul nermurit, sunt, n toat simplitatea lor, o culme a lirismului popular.
Alturate acestora, versurile: Soioara lui / Floarea cmpului" alctuiesc un tablou impresionant al
sensibilitii i graiei feminine. Iar desprirea meterului de soia sa, ntr-o alia variant dect cea
reprodus
n
manual,
este
exprimat
n
versuri
de
o
duioie
rar
ntlnit:
Manole, Manole, / Soiorul meu, / Dulciorul meu, / Zidul ru m strnge, / Trupuoru-mi frnge, /
Inimioara-mi plnge. / Manole-auzea / i se zbuciuma, /Din adnc ofta, / Cu grai stins gria: / Taci,
mndrua mea, / C Dumnezeu vrea / La el s te ia/ Ca noi s gtim / i s isprvim / Ciast
mnstire, / Loc de pomenire, / Frumoas i nalt / Cum n-a mai fost alt, / Frumoas ca tine/ Cnd
eti
lng
mine
/
i
nalt
ca
gndul
/
Cnd
i
cnt
cntul...".
n unele variante mai vechi, balada Meterului Manole se ncheie, ca i Mioria, - o alt capodoper a
literaturii noastre populare, - cu acea viziune senin a mpcrii sufleteti a omului aflat la durere, prin
participarea naturii atotputernice la mplinirea destinului uman. Evocarea mpletirii intime a existenei
omului cu cea a naturii este una dintre cele mai izbutite din nenumratele imagini artistice ale creaiei
noastre populare. Durerea mamei silite s se despart de copilul iubit dobndete o neasemuit
strlucire
poetic
n
acest
dialog:
-Drajilor, zidarilor, / Meterilor marilor, / Io-am gndit c-i numa ag / Pntru ct v-am fost de drag,
/ Dar dac v e-ntr-o doar / Lsai-m snuu-afar / C-am un hiu mititel / i cine-o cota de iei? / P
cap cine mi 1-a la? / - Ploia cnd a ploua;/ - P cap cine mi 1-a unje? / - Ia, omtu cnd a ninjc; / - i

cine 1-a legna? / - Vntuu, cnd a sufla. /Sufl vntu di p dealu / i-1 legn-ncet i raru; / Sufl
vntu di p esu / i-1 leagn-ncet i desu; / Sufl vntu di p vale / i-l leagn-ncet i tare'...".
Mitul elanului creator, alturi de mitul iubirii, - ntruchipat n balada Zburtorul, pe care o vei cunoate
n prelucrarea lui Eiiade Rdulescu, - mitul formrii poporului romn, cristalizat n legenda Troian i
Dochia, i mitul fuziunii omului cu natura, din Mioria, constituie, dup G. Clinescu, cele patru mituri
fundamentale ale culturii populare romneti. Reflexele lor n literatura noastr cult sunt numeroase,
- unele chiar de dat recent, - dovedind c literatura popular, prin temele i motivele ei, este un
nesecat izvor de inspiraie.

2. Influente asupra limbii romane

Limba romana la fel ca si italiana, franceza, spaniola etc. este o continuare a limbiilatine, pe care romanii au dus
-o, prin cuceriri militare de-a lungul catorva secole, indiversele sale provincii ale vastului lor imperiu.
Limba romana a luat nastere si s-a dezvoltat,
o buna bucata de vreme, nu numai la
N
de Dunare ci si dincolo de acest fluviu, in Moesia Inferioara si in Moesia Superioara.Procesul de transformare a
latinei orientale in romana incepe, imediat dupa cucerirea decatre romani a teritoriului unde a luat nastere drep
t urmare a simbiozei populatiilorautohtone si a colonistilor adusi de cuceritori.
Limba latina,
la fel ca limba tuturor popoarelor ajunse la
un anumit grad
dedezvoltare spirituala, avea doua variante principale : una culta, aceea pe care
ocunoastem din operele literare si stiintifice si alta populara(vulgara) vorbita de oameniitotal neinstruiti. Varian
ta populara a limbii latine difera de cea culta si prin unele particularitati absente cu totul sau foarte rare. Este
vorba de influenta unor dialecte (caci variantele limbii latine nu erau numai de ordin social ci si teritorial) si de
influenta altor limbi. Cuvintele latinesti mostenite au suferit de-a lungul timpului multe si importante modificari.
Latina populara este destul de bine cunoscuta datorita faptului ca ea apare in inscriptii, in documente
particulare si in unele texte care dateaza dintr-o epoca in care cunosterea latinei clasice lasa mult de dorit.
Toate compartimentele latinei populare sunt, in comparatie cu ale celei clasice, mult mai simple si aceasta fiind
insasi gandirea oamenilor care o foloseau ca mijloc de intelegere intre ei. In domeniul foneticii in loc de a lung
si a scurt, e lung si e scurt avem a,e inchis si e deschis. Diftongii ae si oe se monoftongheaza devenind e inchis
respectiv e deschis. Diftongul au se preface in unele regiuni o deschis, iar in altele se pastreaza. S-au produs si
alte modificari fonetice in latina populara. Cea mai importanta caracteristica, pentru Italia si Dacia este
disparitia consoanelor finale : servus > rom. serb(u), facit> rom. face etc. In domeniul morfologiei cele cinci
declinari ale latinei se reduc la trei. 737h75h ;: casa>casa (pl. casae>case), frater>fraet. Spre deosebire de
alte limbi romanice, romana a pastrat doua forme cazuale : una este vacativul masculin in e
(domine>doamne), cealalta este genitiv-dativul feminin (casae>case).
Cuvintele transmise limbii romane, ca si continuitate a limbii latine, exprima notiuni elementare, in sensul,
ca oricat de inapoiat ar fi un popor el nu poate exista, din punct de vedere lingvistic, fara sa cunoasca si sa
exprime prin cuvinte tot ceea ce il priveste direct din fiinta sa si din lumea inconjuratoare. Latinesti sunt in
limba romana numele partilor corpului : cap, picior, mana, ochi, gura, nas, fata etc, numele legaturilor de
rudenie : mama, tata, parinti, sora, var, cumnat,bunic, nepot etc, numele anotimpurilor si ale zilelor : vara,
toamna, iarna, primavara, luni, marti, miercuri, joi, vineri, sambata, duminica, numele multor plante : grau, orez,
cires, fag,frasin, par. numele animalelor domestice : bou, vaca, oaie, caine, cal etc. Diverse activitati si actiuni
ale oamenilor au si ele nume latinesti : ara, semana, alerga, merge, sari, pleaca, canta, plangea etc. obiectele din

casa si din jurul acesteia : scaun, poarta, acoperis, pat, etc. terminologia crestina : cruce, crestin, inchina,
mormant. Etc
Cuvinte provenite din latina : albastru<albaster,
dogar<dogarius, margea<margella, nutret<nutricium. etc.

ceata<caecia,

cerbice<cervix,

cerceta<circitare,

Deoarece populatiile autohtone din aceasta zona a Europei, unde s-au format poporul roman si limba lui,
erau alcatuite in majoritate din triburi trace (geto-daci si moesii) iar albanezii sunt, dupa parerea multor
specialisti, continuatorii unor grupuri etnice de aceeasi origine, se incearca identificarea unor cuvinte
autohtone din limba noastra cu ajutorul albanezei. Cuvinte precum : barza>alb. bare, mazare>alb mout,
viezure>alb. vjeut. s.a. etc.
Cele mai vechi imprumuturi sunt cele slave din epoca simbiozei slavo-romanice, care a inceput in a doua
jumatate a secolului al VI-lea si in secolul urmator.
Primele contributii valoroase in cercetarea stiintifica a raporturilor lingvistice slavo-romane sunt legate de
numele lui B.P. Hasdeu, care a acordat o atentie deosebita influentei slave.
Cuprinsi in amplul fenomen al dislocarii de populatii de la inceputul mileniului trecut, cunoscut sub numele de
migratia popoarelor, ramuri masive de slavi si-au parasit patria primitiva. Slavii care s-au indreptat spre sud au
urmat in drumul lor doua directii : o parte a slavilor, trecand prin Moldova, Dobrogea si Muntenia, si-au
continuat incursiunile, stabilindu-se, cei mai multi tn sudul Dunarii. Slavii ramasi pe teritoriul tarii noastre au
fost treptat asimilati. De la ei ne-au ramas cele mai vechi imprumuturi slave, care prezinta trasaturile slavilor
din sud-est. Cuvintele romanesti precum : bob<sl. bob, bogat<sl. bogat, clopot<klopot, contin vocala o, din a (a
scurt), care s-a dezvoltat in sistemul vocalic slav dupa sec al VII-lea si al IX-lea.
In momentul in care au inceput sa patrunda elemente slave in limba romana, aceasta era deja formata.
Legile fonetice care individualizeaza limba romana, detasand-o de latina tarzie si de celelalte limbi romanice, nu
au actionat asupra imprumuturilor din slava. Astfel, prefacerea lui a accentuat in pozitia nazala in a sau i : lat.
Lana>lana, campus>camp, nu a afectat imprumuturile slave : hrana, blana, rana< sl. hrana, blana,rana. Etc.
Influenta slava asupra limbii romane sa exercitat pe doua cai :
1.

pe cale orala, ca urmare a contactului direct dintre romani si slavi, a convietuirii indelungate a
celor doua popoare. Aceasta influenta slava de natura populara.

2. pe cale carturareasca sau culta, datorita utilizarii, timp de cateva veacuri, a limbii slave in
administratie, in diplomatia tarilor romanesti si in biserica romaneasca, precum si datorita
legaturilor cultural-politice dintre romani si slavii invecinati. Primele noastre texte oficiale si
bisericesti sunt scrise in slava.
Cele mai multe imprmuturi slave in limba romana prezinta caracteristicile limbii bulgare din grupul de sudest. Au intrat din slava in romana cuvinte ca : clopot, coasa, gol, invarli, lopata, mila, nevasta, plati, rana, slab,
trup, deal, crap, toiag, colac, sabie, plug, sita, cosi, drag, glas, slab, plocon, profa, pacoste, veste, vorba, claie,
morcov, dobitoc, otet, ulei, citi, glezna s.a. care se gasesc in toate cele patru dialecte romanesti.
Imprumuturile care au patruns in epoca veche a influentei slave in limba romana se repartizeaza in toate
compartimentele lexicului.

Alaturi de imprumuturile cu caracter popular, in limba romana exista si imprumuturi carturaresti cuvinte
care au intrat in limba romana prin intermediul administratiei, cancelariei, biserici etc. Inceputurile influentei
slave culte exercitate asupra limbii romane sunt legate de primele formatiuni statale de pe teritoriul tarii
noastre. Termenii referitori la biserica : danie, evanghelie, staret, popa, izvod, icoana etc. , termenii referitori
la administratie : diac copist , gramatic scriitor , globnic functionar insarcinat cu incasarea darilor ,
staroste guvernator al unei cetati .
Cercetarile cu privire la raporturile lingvistice romano-maghiare au stabilit relatiile dintre populatia
romaneasca de la nordul Dunarii si maghiarii dateaza din primele decenii ale sec. al X-lea.
Influenta maghiara asupra limbii romane se limiteaza la lexic. Convietuirea cu maghiarii in Transilvania si
partial in Moldova a facut ca limba romana sa imprumute o serie de termeni din maghiara. Valorile functionale
alea acestor imprumuturi sunt diferite. Unele dintre ele cunosc o mare circulatie, avand un caracter general,
dar cele mai multe imprumuturi sunt cunoscute doar la nivelul graiurilor regionale.
Primele atestari ale interferentei lingvistice romano-maghiar dateaza din sec. al XIV-lea. In documente,
cei mai vechi termeni atestati sunt :hotar, mester, nemes, vama, oras, dijma etc. in documentele slavo-romane
din sec al XV-lea si in textele romanesti din sec XVI-lea, atestarile elementare de origine maghiara se
inmultesc. Cuvinte din vista orasaneasca si sateasca : birau, dijma, hotar, ilis, lacui, megias, oras, pargar, salas,
talhar ; viata de curte : aprod, herteg, hitlean, nemes, uric, viteaz, comert ; industrie : ban, chelciug, cheltui,
maja, marfa, mester, tar, vama, drept ; aldamas, chezas, paras ; diverse : banui, belsug, chibzui, chip, chin,
fagadui, gand.
Unele imprumuturi lexicale din limba romana au azi la noi, alt sens decat in limba maghiara.
Astfel marfa provine din mag. marha vita ,soba< szoba camera , viclean<hitlen necredincios ,
mereu<mer absolut , tulai<tolvaj hot etc.
Influenta maghiara in lexicul graiurilor romanesti din Transilvania este in regres, pe de o parte, prin
disparitia unor termeni perimati legati de vechea organizare a vietii sociale, iar pe de alta parte, disparitia unor
cuvinte dialectale se datoreaza influentei limbii literare.
Limba romana, in urma raporturilor indelungate cu lumea greaca, purtatoarea unei stralucite civilizatii
milenare, s-a imbogatit cu numeroase imprumuturi lexicale, care au patruns in limba in diferite etape istorice.
Nici o alta limba romanica, in afara de dialectele italiene meridionale, nu au vut legaturi atat de stranse cu
limba greaca, care a jucat un rol deosebit de important in sud-estul Europei. Grecii erau trimisi de la
Constantinopol pentru a supraveghea aplicarea dispozitiilor din tratatele Principatelor cu Imperiul otoman.
Putandu-se
misca
liber,
grecii
isi
aduceau
si
rudele
apropiate. In modul acesta, limba romana a suferit o influenta puternica din partea limbii grecesti.
Influeta greaca asupra limbii a variat mult ca intensitate, atat de la un dialect la altul cat si de la un grai la
altul.
Cele mai multe elemente grecesti au patruns in dialectul aroman, aflat de secole in contact nemijlocit cu
limba greaca. Mai putine sunt cuvintele de origine greaca in dialectul meglenoroman si inca mai putine in cel
istoroman. O mare parte din lexicul de origine greaca a disparut odata cu oranduirea social-politica, al carui
apogeu a fost atins in epoca domniilor fanariote.
In limba romana imprumuturile grecesti au patruns :
1.

pe cale directa, prin relatiile politice si culturale (cancelaria domneasca, scoala, biserica etc.)

2. pe cale indirecta, prin intermediul slavei meridionale.

Vocabularul limbii romane s-a imbogatit cu unele cuvinte din greaca bizantina, care au patruns in graiul
romanilor din nordul sau sudul Dunarii, astfel: agonisi, arvuna, cort, cucura, folos, flamura, mul, omida, prisos,
scafa, stol.
Influenta turca, pe baza unor criterii lingvistice si extralingvistice urmatoarele cuvinte au fost considerate
de majoritatea cercetatorilor ca apartinand acestui strat vechi de imprumuturi. Cercetand elementele lexicale
de origine turceasca din limba romana, putem distinge doua straturi de imprumuturi: primul cuprinde cuvinte
care pot fi atribuite populatiilor de origine turco-tatara: baltag, capcana, cazan, cioban, cobuz, dusman, teanc,
chior, habar, haram, murdar, buzdugan, marama, maimuta etc.
Elementele lexicale de origine turca din limba romana se refera la domenii foarte variate: casa si
locuinta: balama, cearceaf, divan, dusumea, hambar, iatac, tavan etc. ; mancare si bauturi: cafea, caimac,
cascaval, ciorba, ghiveci, iaurt, musaca, pilaf, rachiu, etc.; imbracaminte: basma, ciorap, ilic, tulpan etc. ; flora si
fauna: abanos, bama, dovleac, zambila, buesuc, catar etc. ; comert: chilipir, cantar, taraba, etc. ;
diverse: ciubuc, ibric, ghiozdan, haram, lulea, maidan, tipsie.
Multe din imprumuturile lexicale turcesti au suferit in limba romana interesante evolutii semantice.
Astefel, cuvantul balama insemna legatura .
In Transilvania, in locul termenilor de origine turceasca din Muntenia si Moldova, circula termeni maghiari:

Muntenia Moldova : catifea

Transilvania: barson

cearceaf

lepedeu

tutun

duhan

rachiu

palinca

Influenta germana asupra limbii romane este redusa, mai cu seama in comparatie cu influenta slava,
maghiara, greceasca si chiar turca.
Singurele cuvinte la care originea germana pare posibila,
urmatoarele :balca ulcior ,bulz, ciuf, nastur, stranut, zgudui.

sau

cel putin mai probabila sunt

Cercetarile cu privire la raporturile lingvistice romano-germane au aratat dificultatea de a delimita, in mod

cert, stratul de imprumuturi vechi de origine saseasca, patrunse in limba romana inainte de sec al XVIII-lea, de
elemete germano-austrice si de cele germane moderne. O clasificare a imprumuturilor germane pe domenii de
activitate ilustreaza faptul ca influenta germana s-a exercitat mai cu seama in domeniul culturii materiale :
come, meserii, obiecte de uz casnice etc, imbracaminte : stofa, snur, spit, sort, laibar, roc, strimfli. ; mancaruri
si bauturi :cartof, chifla, crenvusti, gris, halba, parizer, snitel, sunca, etc. ; armata : caprar, grenadir, maior,
ofiter ; comert : taler, sfant, rabat, plev, ghips. ; ocupatii : chelner, maistru, malroz.
Cuvintele imprumutate din germana nu au avut toate aceeasi soarta. Cea mai mare parte dintre ele au
pastrat un caracter regional, fiind cunoscute numai acelor graiuri unde a existat un contact direct. Urmarinduse repartitia geografica a termenilor de origine germana. Pe baza Atlasului lingvistic roman, s-a constatat ca
intensitatea imprumuturilor din limba germana difera de la o regiune la alta, Banatul fiind aria cu cea mai
puternica influenta germana.

Epoca moderna a istoriei limbii romane incepe, aproximativ, cu influenta franceza. Influenta pe care a
exercitat-o cultura franceza sub toate aspectele ei asupra psihologiei romanilor, transformand-o treptat in
sesul apropierii ei asupra psihologiei romanilor, transformand-o treptat in sensul apropierii ei de psihologia
occidentala, deschisa si primitoare de noutati. Aceasta influenta, care s-a manifestat mai ales prin limba
fanceza ca purtatoare a culturii poporului francez, a inceput inca din sec al XVIII-lea, indirect dar efectiv.
Domnii fanarioti aveau ca secretari vorbitori ai limbii franceze, de fapt chiar francezi ca nationalitate. Prin
ei s-a desteptat daca nu chiar interesul, cel putin curiozitatea unora dintre reprezentantii claei conducatoare
din Moldova si Tara Romaeasca pentru cultura franceza in sens larg ca si pentru limba franceza, pe care au
inceput s-o invete. In tara noastra veneau si francezi propriu-zisi, adica din Franta, cu diverse interese.
Venirea francezilor la noi a capatat oarecare proportii dupa Revolutia din 1789. Partizanii vechiului regim isi
paraseau tara, spre a scapa de persecutii, care duceau adesea la asasinate si la executii. Unii contraevolutionari
francezi au ajuns la noi si in ciuda conceptiei lor politice, ne-au influentat mai degraba in sens opus coceptiei lor
politice.
In traducere de cele mai multe ori nu existau in limba noastra echivalentele necesare, fiind vorba de
notiuni cu totul necunoscute mai inainte. De aceea s-a procedat la adoptarea termenilor francezi, cu modificari
fonetice si, adesea, morfologice, menite sa le dea o infatisare mai mult ori mai putin nationala. In felul acesta ,
limba noastra si-a imbogatit vocabularul cu o cantitate enorma de cuvinte noi. Cuvinte imprumutate din
franceza : cravata, bulevard, amic, egal, cadru, cadrilat, apa, iapa, patru etc.
Prin Tratul de pace de la Adrianopole (1829) dintre rusi si turci, statutul politic al Moldovei si a Tarii Romanesti
a suferit o modificare foarte importanta. Pana la aceasta data ele erau tari vasale ale Imperiului otoman, caruia
i se inchinase cu secole in urma. Castigand razboiulcontra turcilor, Rusia a impus acestora s-o accepte ca
putere protectoare
a celor doua tari romanesti. Ne intereseaza acest eveniment istoricdin cauza ca prin el si cu
el incepe o influenta ruseasca asupra limbii romane.
Influenta ruseasca a avut la dispozitie si alte cai spre tarile noastre in primul rand spre Moldova. In
diverse
lucrari alea lui N. Iorga gasim informatii pretioase cu privire la aceasta problema. In Istoria literaturii
romanesti este vorba de o traducere din ruseste. Alta opera istorica si aceasta tradusa din ruseste
este : istoria slovenilor, a neamului Rosii . in a doua jumatate a secolului XVIII-lea a circulat traducerea din
limba rusa a unei geografii. In 1789 a aparut tiparita Gramatica romano-rusa .
Aceste fapte explica suficient existenta in limba noastra a unui numar mare de cuvinte rusesti inca din sec
al XVIII-lea. Cuvinte precum :tractat, carantina, interes, rang, parade, excelena, dama, cristal,palat, gazeta,
imperatrita, bilet, canal etc ; numele tarilor : Anglia, Austria, Bulgaria, Belgia, Italia, Norvegia, Prusia,
Germania, Suedia(Svetia).
Influenta italiana a inceput inaintea influentei franceze. La fel insa ca si aceasta, ea s-a exercitat, nu
direct, ci prin intermediul altei limbi, mai apropiata geografic si politic de noi.
Identificarea italienismelor in textele secolelor al XVII-les si al XVIII- lea este ingreunata din cauza ca
destul de multe au venit prin intermediul altei limbi (greaca, de cele mai multe ori).
Influenta italiana este relativ slaba asupra limbii romane : barbiiar-barbier, belacoasa-tesatura pretioasa
din matase, campi-a se aseza cu tabara, duca-duce, fortalitii-fortarete, furcate-vase pentru transportul
ostilor, lastra-stofa de lana, lazur-vopsea albastra, malcotenr - nemultumit, comisar, decada, direct, gratie,
mod, orga, poet, prezidiu, rebel, rezident,suma. Etc
Curentul italian nu s-a bucurat de succesul pe care il sconta, initiatoul lui.

VARIANTA 2
1.

ILUMINISMUL

Iluminismul este un curent ideologic(laic) si cultural,aparut in Franta in secolul al 18lea(numit secolul luminilor) si care se extinde apoi in intreaga Europa.Ideea de baza a
Iluminismului este emanciparea(luminarea)popoarelor prin cultura si raspandirea ei prin
scoli si prin lucrari de popularizare.Omul luminiloreste filozoful sau inteleptul care crede in
progres,are
incredere
in
puterea
ratiunii
umane,respinge
dogmele
si
prejudecatile,popularizeaza
descoperirile
stiintei
si
tehnicii
si
are
vocatie
didactica.Iluminismul are caracter antimonarhic,anticlerical,antifeudal.Manifestare ideologica
a unei Burghezii aflate in ascensiune Iluminismul are ca punct de plecare revolutia burgheza
din 1688 din Anglia , cand poarlamentul voteaza Declaratia dereptuilor omului.Enciclopedia
sau Dictionarul rational al stiintelor,artelor,meseriilor este marea opera colectiva cu care
ideologia iluminista culmineaza,publicata in Franta(1751-1772) sub directia scriitorului si
filozofului Denis Diderot si a matematicianului Jean Le Rond dAlembert,cuprinzind,din
perspectiva rationalista,toate domeniile cunoasterii.
Trasaturile iluminismului: 1 .are caracter antidespotic si antifeudal-institutiile feudale erau
supuse unei critici severe,ceranduse anularea privilegiilor feudale,drepturi sociale si politice
egale pentru intregul popor,pentru ca toti oamenii sunt egali prin nastere,si limitarea puterii
monarhului.Iluministii aveau un ideal politic:monarhul luminat,care guverneaza supusii cu
intelepciune,garantandu-le drepturi si infaptuind reforme.Scriitorul iluminist Jean Jacques
Rousseau enunta in lucrarea intitulata Contractul social principiile de egalitate si libertate a
poporului. 2 .are un spirit rationalist si materialist_ratiunea este pentru iluministi calitatea
fundamentala cu care natura l-a inzestrat pe om,de aceea toatele fenomenele vietii cunosc o
interpretare materialista. 3 .are caracter anticlerical si laic-majoritatea reprezentantilor
iluminismului sunt adepti ai ateismului,ei pledeaza pentru eliberarea spiritului de prejudecati
sau superstitii si cauta,ca si umanistii,sa elibereze individul de sub puterea bisericii,a
credintelor populare. 4 .propune accesul poporului la educatie si emanciparea lui pri culturaprin instructie oamenii devin constiienti de drepturile lor.J.J.Rousseau teoretizeaza ideile
pedagogice iluministe in lucrarea Emile sau despre educatie. 5 .iluminismul este doar un
curent ideologic si cultural,nu un curent literar,deoarece nu are o estetica sau principii
literare.Operele literare iluministe au,in general,caracter moral si social.Prinalegorie,satira si
fabula se critica indirect fanatismul religios,se promoveaza ideea de toleranta si egalitate
intre oameni,se denunta abuzurile tiraniei feudale.Repezentanti ai iluminismului european:in
Anglia:Daniel Defoe,etc.;in Germania,etc.:Johann Wolfgang Goethe,etc.;in
Franta:Voltaire,Jean-Jacques Rousseau,etc.
Iluminismul romanesc se manifesta intre 1780 si 1830 si este o miscare culturala
si ideologica.In Tara Romaneasca si Moldova aceasta miscare are slabe ecouri pentru ca in
mare parte coincide cu perioada domniilor fanariote si ideile iluminismului francez patrund

prin filiera greaca sau rusa,punand accent mai mult pe aspectul filozofic,pe
conditia umana.InTransilvania,Iluminismul apusean,in miscarea ideologico-politica si
cultural-literara a burgheziei romanesti de la sfarsitul secolului al 18-lea si inceputul
secolului al 19-lea,isi gaseste o coordonata specifica cunoscuta sub numele de
Scoala Ardeleana.Ea are ca principal obiectiv obtinerea libertatii si a egalitatii in drepturi
sociale si politice a romanilor din Transilvania cu celelalte natiuni privilegiate.Aceasta
discriminare era notata intr-un pact politic anterior:Unio trium nationum(Uniunea celor trei
natiuni) prin care sasii,secuii si nobilii maghiari erau considerati locuitori de drept in
Transilvania,in timp ce romanii,cea mai veche si numeroasa natiune a principatului,erau
lipsiti de drepturi,fiind considerati tolerati,iar religia ortodoxa nu era recunoscuta de
constitutia tarii.In plan politic,reprezentantii Scolii Ardelene redacteaza un memoriu intitulat
Supplex Libellus Valachorum Transilvaniae adresat imparatului Leopold al-2-lea,in anul
1771.In plan cultural,contributia Scolii Ardelene s-a indreptat spre dezvoltarea stiintelor
naturii si a invatamantului avand 2 directii:1.emanciparea poporului prin cultura(Gheorghe
Sincai initiaza infiintarea a 300 de scoli in limba romana,se scriu aritmetici,abecedare,cart
de popularizare a stiintei,etc.);2.directia erudita ce cuprinde tratatele de
istorie,teologie,filologie,filozofie ale celor patru corifei ai Scolii Ardelene:Petru Maior(17611821),Ion Budai-Deleanu(1760-1820),Gheorghe Sincai(1754-1816),Samuil MicuKlein(1745-1806).Toti au stidii superioare la Viena si Roma,au cercetat arhive,documente in
biblioteci cu care au putut argumenta romanitatea poporului si latinitatea
limbii romane.Au adus ,in lucrarile lor,argumente filologice,istorice si demografice privind
continuitatea si unitatea etnica si originea latina a poporului roman.Iluminismul
romanesc,din punct de vedere literar,nu este foarte bine reprezentat.Ion Budai-Deleanu este
autorul celei mai importante opere literare a iluminismului romanesc si totodata al primei
epopei di literatura romana,Tiganiada,scrisa dupa modelul Iliadei lui Homer.Epopeea
ramane,din pacate in manuscris vreme de 7 decenii si nu poate influenta evolutia
literaturii romane.Va fi publicata in 1875 si 1877 in revista Buciumul roman,Iasi,iar in volum
apare in 1925 la Bucuresti.