i EDITURA MEDICALA VA OFERA, PRIN LIBRARIA DIN BUCURESTI BD. PACHE PROTOPOPESCU NR. 131 (P-TA IANCULUI) CART! MEDICALE SITIPIZATE MEDICALE. Pentru mai multe informatii: tel.: 252 51 86: fax: 252 51 89 web: www.ed-medicala.ro e-mail: ed-medicala@b.astral.ro ISBN 973-39-0591-7 39-05912, 978-973 I nan, 234LVIIL9 Lipoprcacle cu dentate cd (LDL, fipaproeine) VUL9S Lipopracinele cu denstate mae (HDL, elipopratct. MUlL9.6 Ati grag liber (AGL, aca grap nese VIlL9.7 Distipisemie y ‘VUL10 Eicosaptz - NWULIO. Biosilera cicosanoiln, 2.0.1 VUL1022 Catabolism prostalandinlor VIULI0.3 Actonle biologie ae eicosanoiior. Cap. IX, Metabotismal proteinclor sal aminacalor, (Pot, Dr. E-Traish « 1 larodcer ed Sire nani rotenone. siiicge es ez Sars dna anc yi suo aminoacid pasincix cndogce ed Pee none Amines seal . CS Colima sminegitr esaninare oat cl regent ies aves pence Bee pemcatst ida «aac wasp amon wai B33 Bee a a 3:4 Ro nr sical urogene ic seiioe verbo, 1X33 Bolleauate ue defects in cubzareaameniaelh ‘4 Castine smeelao ilare stele Ge exon XS Arpeae gre 3 Bes ete teria, ici soi itina (i citi) se degrade ac pina. Pee ule pen; lscina lain sell shan se degree inal e-soglae is : 165.4 spans cial spi se egies abet C$ teeing,‘ i metnnina se depradca Ta secin-CoA Pee rect ana deradezi i act asencne sat aston: CoA 9 Weems degrassi aa CoA gt alsin. Piece aia ae ecru la acd fms aid aceon Des bulettne Se detec th ullancs stb de cston el moses 17 Bosna gine neo. Rt Aspe gee Ie2 Ci paar de bionic cS Fmd mae nom inl ee ‘DET Compu eta pin decarbouucaannoseaor. De82 Biobveragnaoaa n= BESS Snes cent Rela cata cesta. Cent. DEBS Goris de cougar” a aminosiaor Cap. X. Metsboliswul hetoproteincor, (Prof. Dr.E:Tws) Xl Aspe chime X2. Bonner hel Xa Bape sites X22 Redlres ores hem X23 Pode x3 Cathal esi. Xe opel ina See arrears plan i fei, samc congue, exer il X23 Bhapete fae XA Hipeiitineie Cap. XI. Metabotianel nucteotidstr purine i piinidinie, (Prof. Dr. Elena Popa-Criste XL] Metshotsmul aucleotdctor prince. ‘XRT Biosinteza de ovo 9 nelcotielorpusnie ‘Bisitena IMP. Biceinters AMP si GMD. 2 Bicsintezaaucleatdeor cu igi fosia mactotgice Biesiatern dezoxiibosucleotdeor, glare bionlze de nove a puineoe. X43 Increonversinil i roulizre pasineor X13 Caabaismal purnelon XL Patologia netomat paaelorCap. IX. METABOLISMUL PROTEINELOR SIAL AMINOACIZILOR IX.1. INTRODUCERE In organismete vii proteinele constitu, din punet de vedere cama. partea cea mei semnati dintre compusii organici, Ele se Prezint’ intr-o mz Sompusi de alié.naturd. In ce priveste catabolism, tie cd eelo roi cling “de Proeine din jsut, el este relay simpla in prina cere ee sr, dminoaicilr ‘pin ‘hidrolict, Elpcle umatare, ‘ccnsied fuego umd bereits Producere de energie sau pentru snteza de glace, lpr cat Capi see COMPUR cu func bologcespevaiat, sunt warts coun anplul acta cuprinde aspetele cele mai importante ae calabolinnala sore Foosntear an ocat unt specificeorganismuliuman; sunt prezentate: detaserenn Gosinteza amincacizilornesstniali st panciparea aminoacizilee a ae eae x numerosi ‘Compusi cu functi specalizate. IX.2. STAREA DINAMICA A PROTEINELOR. BILANTURI AZOTATE Proteinele din organismele vii se retnoiesc permanent. Pentru ‘menginerea constant fie cra coca cn Arsulu vtezele de sintend i de degradare ale proteinclor usb ns fie epale, ceea ce constituie 0 stare stafionard. Vitezsle de_reinoire ale proteinelor se exprim& prin timpul de injumatajire, TY2, Geeeinand durata Gn minute, ove sau zile) dupt care jude Gia proteine! Br aa ancieste. De exemplu T1/2 pentru proteineteminsculare gi conjuction ‘cea Pande. tm timp ce pentru protcinele hepatice totale este $6 vie Gos we roteine ‘in special enzime, au ins T1/2 deTabelut EX. T 12 al unor enziene din ficat ‘Enzima Ty (ore) Omitin decarboxtlazés 02 5 - aminolevulinat sintetazt ry ARN polimerazé | 3 Triptofan oxlgenazs ‘ 4 Sorin dehicratans 3 ; Z 150 r Gletiaa§teiet cotcioperi ‘ degradiri cu producere de amoniac. dioxid de carbon si apt, sau participa ta sinte altor compusi specializaj; in tocul lr, la sinteza proteinelor sunt utilizaji aminoae Provenii din proteine alimentare si prin sintect endogen’, - Balana azotului in organismal uman consti in raportul intre cantitatea de igri ns puis Gon a on) alc dean tcl prin uring sub forma de amoniac si uree (care reprezinti cea mai insemnatt parte), care se adaugh azotul excreta prin fecale si piele. Balanja este echilibratd dach aportul exogen compenseaz’ pierderile, situate intlniti la adultul normal; ea este negativa daci N ingerat < N excretat (situajie intlniti in inane, boli infectioase, hemoragii, traumatisme) si pozitivai dactt N ingerat > N excretat (caracteristicd organismelor in Gresiere, in convalescent, la femeia insfrcinat’). Cunoasterea balanjei azotului are mare yaloare in stabilirea necesarului zilnic de proteine in hrand. In recomandarle care se fac (Tabelul IX.2) trebuie si se fin seam Si de tipul de proteine; valoroase sunt, in primul rand, proteinele care congin asa numifi -aminoacizi esenjiali. dar si ceilali aminoacizi naturali in proportie edt mai apropiatl ‘ecesarului sintezei dé proteine endogene. Tabelul. 1X. Necesarul de proteine (dupa recomandirite OMS ) oe Necesar de proteine in mr grame/kg corp /zi 0-3 luni 23 3-12Iuni 1-2 4-18 ani 0,7-0,9 15-19 ani 0,65 ADULT 0,60 480IX.3. DIGESTIA PROTEINELOR ALIMENTARE SI ABSORBTIA AMINOACIZILOR. HIDROLIZA PROTEINELOR ENDOGENE, Proteinele, asemanator glucidelor si lipidelor hidrolizabile, nu sunt absorbite ka nivelul intestinului. Prin hidroliza totali proteinele elibereaza aminoacizi care se absorb, Hidroliza proteineloralimentare se face sub actiunea combinatt a enzimelor din sucurile gastric, pancreatic g intestinal. Desi toate acest enzime cataizeazd hidrolizalegdturior Peplidice. thre ele exist diferente de specificitate. Se disting endopeptidaze care Fereura scindarea numai a legiturilor peptidice din interiorul lanfurilor st exopeptidaze eae rcindeazl numai legiturile peptidice formate de aminoacizit de la capete cu restul facromoteculei proteice sau peptide. Tabelul 1X.3. cuprinde principalele enzime proteolitice digestive. Tabelul 3 Enzimele protoolitice digestive Proenzima Enzima ‘Substratul Pepsinogen Pepsin Proteine Sucut gosto jesin Sued gee . esti Proteine Frolabfermental | Chimezina | Cazoina din (Renina, lapte Labtermentul) Tipsinogen Tripsin’ Polipeptide Ghimotipsinogen| Chimotrpeind | Polipeptice | peptide | sueu! paneroate| (275-80) Prociastazd Eastaxi Elastina Peptide slaminoaclel Fro-carboripepti- |Carboxipeptidaza| Polipeptiae, pep- daza tide $1 aminoaciz! a “Aminepeptidaza| Peptide ‘Sueu! intestinal glaminoaclel (e6.2-7-9) Dipeptidaze Dipeptide ‘Aminoacizi © caracteristicd a majoritgi’ enzimelor digestive este c& sunt secretate de citre cetalele produeatoare th forme inactive, numite proenzime sau zimogeni; explicaia line, pe de o parte, de necesfalea de a intra rapid in ajiune (biosinteza lor necesitane yn Pe umit timp), pe de alti parte, se protejeazt de acfiunea lor instisicelulele productton: re si canalele prin care sunt excretate, Activarea are loc prin deagarea de la capete saudin imerior a unor oligopeptide, realizdndu-se dup caz, 0 demascare a centrului activ ‘ou constituirea acestuin din starea preformatt (vezi capitolul .Enzime*) ‘Pepsinogenul este produs de celulele .principale" ale mucoasei gasrice. Oda secretat fn stomac, pepsinogenul este rapid activat la pepsin in prezenfa ionilor H° si apoi ‘autocatalitic; activarea consid in Indepirtarea unui fragment cuprinznd 42 resturi de aminoacizi de la capttul N-terminal al lanfului polipeptidic unic al pepsinogenului, Secretia de acid clorhidric este deci ta fel de necesard ca si seeretia pepsinogenului pentru digestiaproteinelor in stomac. Pepsina acjioneazit optim la pH tn jur de 2; ea este 6 endopeptidaa’ care atack specific lexaturile peptiice la care particip®, prin grupirile aminice, aminoacizit aromatci gin mich misur% metionina st leucina: 4.0 NH CHG ENH—GH— 6 — Ry fanaa, Worn rR, of Rar 0 ‘metioning, leucina Gasiricsina, numitt si pepsina C, se formeart altturi de pepsind prin activarca intr- tun alt mod a pepsinogenului; pH-ul optim de actiune al gastricsinei este ceva mai mare decit al pepsinei (aproximativ 3). Gastricsina acjioneazi predominant la copii intrucat la acegtia sucul gastric are 0 aciditate ceva mai mic’. 2 Chimozina este prezenti numai in sucul gastric al sugarilor. in prezenja Ca chimozina transform’ procazeina in cazeing care este apoi hidrolizaia de pepsin’. In stomac, proteinele alimentare sunt mai intii denaturate (datoriti pH-ului foarte seaizu); este favorizati astfel acjiunea hidrolitich specific a pepsinei gi gasticsinei. Se objin polipeptide si oligopeptide, nu ins aminoacizi liberi Sueul pancreatic, care este secretat in intestinul subjire, confine tripsinogen, chimotripsinogen, proclastaza si procarboxtpeptidaat “Tripsinogenul este trnsformat in tripsina prin tndepArtarea, din capital N-terminal, ‘a unui hexapeptid; procesul are loc sub actiunea enterokinazei, enzima secretata, de ‘mucoasa intestinals, dar si autocatalitic. Dupit indepastarea hexapeptidului, molecula tripsinei se pliazA formandu-se centrul activ in care se afli His-29, His.-46 si Ser-183 (Fig. XD). | ‘Tripsina hidrolizeazi legiturile peptidice la care particip’, cu gruparea Ci aminoaciail arginind gi lizind. ‘Chimotripsinogenul este. transformat in chimotripsind prin indepartarea ad dipeptide, proces care are toc sub acliunea tripsinei. Din lanful polipeptidie unic chimotripsinogenului, ce confine 245 resturi de aminoseii, rezultl wei Tanfuri mai scurte care menfin, in lini mari, conformafia zimogenului datort& unor legtturi disulfur Incrucigate (45-58; 168-182; 191-201). Prin golurile” create se permite acces substratului Ia centrul activ (Fig. 1X.2. c Chimotripsina asigurd scindarea legdturilor peptidice Ia care participa, cu grup CO, fenilanina,tirozina si triptofanul Blastaza, care ssigura hidroliza specific’ a unor legtturi din elastin’, se objine d proelastazlt sub acfiunea cataltick a tripsinei. Procarboxipeptidaza se. transforma Carboxipeptidaza, de sasemenea, sui» actiunca tripsinei. Carboxipeptidara asi seindarea specifict a leghturilor peptidice la care participa cu gruparea NH, aminoaci ‘Ceterminali. Ba este deci o exopeptidazt. Defintivarea hidrolizei se realizeazi prin acjiunea enzimelor produse la. nivel intestinului subtire: cminopeptidaza (exopeptidaza) scindeazi specific aminoacizii 48246 29 ME sal-AspspAspAse-lys—HiS” Ser 783) Injosineger Exterokingeé sau gutecaralitic Val ~Asp Aee-Asp A-lse?| Hexapepid Tripsiné Fig. K.1- lustrarea transforms tipsinogenulul in ‘vipsind cu formarea contri act (care cuprinde cele ‘doua restur de hisidind gi restul de serind) 16: By, Sr Ay phe oan 8) Chimohpsinogen Oninolnipsind Fig. X.2 - Formarea chimotripsinel din chimottipsinogens ole dovd dipeptide Indepartato sub acfunea tipsinel si Ghimmotipsine! sunt Ser-Arg (14-18) gi ThrAsn (147-148) ‘capetele N-terminale ale peptidelor, iar dipeptidazele (care acfioneazA chiar la nivetul nlerocitclor) asiguri ruperea ultimelor legtituri peptidice. “absorbjia aminoacizilor are loc la nivelulintestinului subir; dup absorbfie et sunt preluati in forma libert, de single portal cae fi transport la fica. Ficarul utlizeaz Prbund parte din aminoacizi pentru sinieza proteinclor proprii gi a proteinelor serice. Restul de aminoacizi este distribuit, prin circulafia sistemict, la celelalte fesuturi,‘Absorbjia propriuzis a aminoacizilor (sau transportul prin epitelial_ intest prezint’clteva caracteristci: 1. existenfa urmatoarelor translocaze de grup: ‘a. pentru aminoaciaii neutsi cu moleculf mic; } pentru aminoacizi neuti cu molecule mari si aminoacizii aromatic ¢. pentru aminoaciaithazici si csteina; 4. pentru aminonciail eu carater acid: pentru prolin’, hidroxi-prolin si glicina, -Thapiocacele sears tn multe privinie cu enzimele: prezinta fenomenul de saturare cu subsirat, sunt susceptible la aefiunea unor inhibitor’ et: 2. necesita consum de energie, este deci transport activ; J meeeaith oni de Na’ in mediul extern; din acest punct de vedere transportal aminoacizilor seamind cu cel al slucozei; “4 sunt transportali numai aminoacizii eu configuratie 1; ‘Atsorbjia unor oligopeptide (de ex. dipeptide) si chiar @ unor proteine nu este total excheal Altfel nu se pol explica anumite date experimentale cum ar fi, de exemple, ispunsul imun la unele proteine administrate pe cale digestive int cunoscule 0 serie de tulburiri (boli) cauzate de. deregltsi ale transportulu aminoacizilor. Cateva dintre acesten se prezintl in Tabelul IX4, Tabetul KA ‘Tulburari couzate de absorblia detectuoas ‘@.unor aminoacizi ‘Simptom $1, ‘manifestare re ‘Doficionta de niacind 51 | Transportul defectuos a! amioacialior (Yolulaciyy Hor Arginini Ald, (yr a Heatbaiiher Fig. K.5- Intortolafile cntre cictl ureogenetic g ciel acizlortricarboxlic ntre cele dou cicluri existh si relayii energetice. Cele patru legituri macroergice ‘consumate la formarea unei molecule de wree echivaleza cu patru molecule de ATP care se hidrolizeazi la ADP + Pj acest ATP este obijinut prin fosforilarea ADP care acompaniaz\ oxidarea intermediatilor din ciclul Krebs. IX.5.5. BOLI CAUZATE DE DEFECTE IN METABOLIZAREA AMONIACULUI Producerea in exces a amoniacului sau indepttarea insuficient de rapida datoritt unor defecte genetice in sinteza enzimelor carbamilfostatsintetaza si ornitin-carbamiltrans- erazit determina acumularea lui in singe si fesuturi, cu multiple consecinje: fesuturile consume canttiyi mari de a-celoglutarat Gn reacfia catalizatt de glutamaidchidrogenaza), 493intense ilu Kres minus dei scade produceen de ATP. S-a demonstrat co pf crvier, penis gltaminsnttc8emoniaul exten num subst it maltor poi Cum reagia esata de gluaminsincaca necesid ATP, consuml acesuia va cre corespunzitor, creer esimte rapid deficiul de ATP de acess hiperamonemialitur desi vomitv, et, rable, letergi, se semnalizeak ineeea davai minal ca urmaee 2 unr Ieziuni pe cir. Se pot adoce uneleamelicrs pein regi alimentar src fn protein gi prin adasul arn a unor c-etaca i vor neorporaamoniacl in aminoaii tilabil pena biosintza proenelor dei concentra acta in singe va sea, Sin srtezaceloriateenzime ale il reogenetic pt exixa dee ole cauate sat numit cilinara (dees aginin-suciatsin‘etaza,arinnosuccinc acidemia (fet rginin- ‘cin in, hipererginnemia fect agiaza. Copii coal ipseg total orcare dine enzimele cil ureogenetc mu supravieise perioadei neonatale, IX6. CATABOLISMUL AMINOACIZILOR: UTILIZAREA SCHELETELOR DE CARBON TK6.1. ASPECTE GENERALE Aminoacizii (deci proteinele) sunt utilizati kituri de glucide si lipide 1a acoperirea necesitiilor energetce ale orgenismelor animale. Curent, organismal uman Tsiprocur aprox. 10% din energie pe scama degradériieminoacizilor. {in ansamblal ei, degradarea aminoacizilor este complex, datorit faptului cd acestia sunt variayi ca structura, Partea complica a acetui proces fine ist numai de transformareafiecinui aminoacid intr-unal din intermediarit cicluli acizilortrcarboxilici sau in compu aflai in strinsi legituri cu acest ciclu: oxaloaceta, c-cetoglutrat, succinil-CoA, fumarat, pirwvat, acetnacetil-CoA, aceti-CoA (Fig, IX.6). De aici tncolo degraarea este comunt cu a glucidelor si lipidelo. fn legituri cu schema degradativa a amincaczilor se mai mentioneazi: 8) unii au c&te doul cli de transformare in intermediarii menfionafi: trozina si fenilalanina Ja acetoaceilCoA gi fumarat,izoleucina la suocinil-Cos gi avetil CoA; 'bimermediari la care sunt degrada serves si pentru sinteza de glucide (gluconeogenaza) sau. pentu sinteza de lipide. Se numesc aminoacizi glucogenici cei care se degradeazi Ia oxaloacetat, o-cetoglutara, succinil-CoA, fumarat gi piruvat; aminoaciaii care se degradeazi la acetoacetil-CoA gi acetilCoA sunt cetogeni (din e, altri de alte lipide, se sintetizeazA corpii cetonici) Cei doi aminoacizi de la punctul a) sunt ait glucogeni ct si cetogeni, ‘Toate transformirle aminoaciailor spre diver intermediar includ obligatori transaminai sidezamintr Dact pent uni simpla tansaminare sau hidroiz§stransaminare conduce direct Ja intermedia, pentru alti sunt necesare gi alte react Este de refinut c& majritatea reacilor ciilor degradative sunt reversible (chiar dac Ta serierea lor se omite puneree semnulu reversbiliti). Aceastapreznt important sensul ‘sunt uflizate si in biosinteza aminoaczilor. 494Fig. 1.6 - Conversia aminoacilfor la irtermettari ai cilului ecizilor ticerboxiic sau ‘compu inrusij cu acest. 1X62, ALANINA, TREONINA, GLICINA, SERINA, CISTEINA (SI CISTINA) SE DEGRADEAZA LA ACID PIRUVIC Aceste transformfri sunt cuprinse in schema general LTreonina Glicina I Lae Lectin Add pic —— L-cisteina ‘AcetiLCon ‘Treonina formeaz’ glicina prin scindarea catalizat& de treonin-aldolazt;‘Treonin-aldolaza He —cH cH—cooH > _H,C CHO + H,N— CH, — COOH Pe otH Glicina se transforma in serind prin hidroximetilare cu metilen-FH: Sern hidroxmation cH, — oH cH, — NH “rensfraza { | CH= NH, cool | cooH N®metlen-FH, FH, Enzima serindehidratgaa catlizeaz4 eliminarea apei din serind cu formarea (dup rearanjre) a unui iminoacid: cu apa, acest rece spontan in acid pimuvc (elimingindy-se NH: CH, —OH | cH, cH, cH, Serin-dehidratazé MW | +Ho CH—NH, ———__—_» ANH c-n4|—> cao HO 1 1 nH I coon ‘cooH CoH cool! In ficat, sub actiunea unui sistem enzimatic complex (asemanator complexului piruvatdehidrogenazei), glicina cedeaz metilenal acidului tetrahidrofotic(elimingind CO, si NH). Avid fn vedere schema de mai sus cat si reversibilitatea totals a reactiet catalizath de serinhidroximetilentransferaza, in ficat serina si weonina alaturi de glicina Sunt transformate prioriar in CO, si NH, fiind fumizori principali de metilen pentny acidul tetrahidrofolic. . Revenind Ia acetaldehidi, format alituri de glicin& 1a scindarea treoninei 8 iunea treonin-aldolazei, aceasta prin oxidare la avid acetic i reacfia celui din ur cu CoA conduce la formarea acetil-CoA: ‘Aldehiddehidrogenazé CH, — CHO + H,0 ‘CH, — COOH FAD FADH, Acetattiokinazi 72 CH,— COOH + CoASH+ ATP. > CH,— + AMP + PP, ~ scoa CCstina, care apare in hidrolizatele proteice ca urmare a. faptul proteolitice din tubul digestiv si din celule nu sunt capabile si scindeze leghtu Jisulfurice, este transformatd in cistein’ printr-o reacjie de reducere catalizatt d cistinreductaza:ee See aa Citin-reductazi Pratt inatthenM coon cooH NAOH+Ht Naot = COOH Se cunose trei cli de transformare a cisteinei in acid piruvic: in prima, gruparea SH este eliberati ca SO? in a doua ca SCN’, iar in a treia ca HS; ultima, considerati ca principal la om. consti dintro reacjie de transaminare $i 0 reacyie de transsulfurare: cH, — SH CH, — SH cH, I Transaminare I Tronceulturare 1 a a ceo cooH COOH 2H As COOH ‘Triptofanul elibereazd alanin’ in cursul degradarii sale specifice. Deoarece al doilea produs al degradirii triptofanului este acetil-CoA, intreaga suiti a reacfiilor se va pprezenta la categoria aminoacizilor care se degradcazi Ia acetil-CoA. ‘Alanina (inclusiv cea rezultati din degradarea triptofanului) se transforma in acid piruvic prin intermediul reacfillor de sansaminare descrise la dezaminarea oxidativa a aminoacizilor. IX.6.3. ARGININA, PROLINA, HISTIDINA, GLUTAMINA $1 ACIDUL GLUTAMIC SE DEGRADEAZA LA ACID a-CETOGLUTARIC Aceste transformari au loc dup schema general: Acginind Profina | | | ‘Acid pirlin-5- Ornitna carboxlle ‘Acid urocanic Fg aul Semialdehida zolon-S-propionic ‘acidulul | dare moan ae <= olen Glutamina ———>* Acid glutamic I ‘Acid c-cotoglutaricReacfia prin care arginina se ransforma in omitind este una dint reacfileciclului ureogenetic, Printr-o reacte de transaminare, omitina formeaza semialdehida aeidului glutamic: - j ee eee i. 7 Semialdehida acidului glutamic este oxidat’ la acidul glutamic intr-o reactie catalizatt de 0 dehidrogenazi cu coenzima NAD": t+ HOOS ~ GH — Hy — COOH NADY NADH+ HY NH, ‘Transformarea acidului glutamic in acid q-cetoglutaric este cunoscuta (vezi degaminaxea oxidativi a aminoacizitor): Printr-o reacje de oxidare (catalizatt de protinoxidaza), yrmata de 0 reac spontan de desfacere a ciclului, protina se transforma in semialdehida acidului glutamic; de aici se urmeazii calea degradativas comund cu arginina: 120, HO \ , +O. SS ——> Hooc—ch—(cH,,—cHO COOH ‘COOH | NH, Cele patra reacfii prin care histidina se transforma in acid glutamic, cu precizarea numelor enzimelor si a intermediailor, sunt: CHy—GH—COOH Hiaidin. | -——=7— CH=CH COOH urocanat i ‘amonioliaza, ideataza eek lolnie le NUN >= NH, Acid urocanic iyo(CH. —CH,—GOOH Imidazolon-_ HOOC—CH—CH,—CH,—COOH ropionaz | na Ne ae ett Ho ~~ 4imidazolon- S:propionat Acid N-formi- minoglutaric Formimino- ‘wansteraza ‘Acid glutamic ‘Transformarea glutaminei este cunoscutd. IX.6.4. ASPARAGINA $I ACIDUL ASPARTIC ‘SE DEGRADEAZA LA OXALOACETAT. Asparagina se hidrolizeazi la acid aspartic intr-o reacfie cetalizatl de asparaginazi: *Ho, Hoc — cH, — ch—cooH #s Hoo¢— cH, — cx coon ne “NH, a ‘NH, _ NH, /Acidul aspartic ete ransformat i acid oxalocetic in ea} catalizata de GOT (vezi dezamnarea oxidaivi& aminoaczi), 1X65. IZOLBUCINA, VALINA $I METIONINA SE DEGRADEAZA LA SUCCINIL-CoA Aminoaciziialifatici cu catend ramificatd valina, izoleucina si leucina se degradeazi. prin succesiuni de reacfi care conduc la succinii-CoA pentru valind, acctil CoA. gi Suezinil-CoA pentru izoleucin8, acid acetoacetic si acetil-CoA pentru loucina (Fig, IX.7), In faza de inceput a degradiii cei trei aminoacizi parcurg reac|ii comune catalizate de enzime unice: o transaminazi. specific pentru aminoecizi cu. catena ramificatt, complexul multienzimatic c-cetoacidehicrogenazi (aseminstor complexului c-cetogiutarat. dehidrogenazi) si acil-CoA dchidrogenazA (aseminator acil-CoA dehidrogonazei responsabil& de dehidrogenarea acizilor grasi activati. Celelalte reactii ale clilor degradative ale celortrei aminoacizi sunt aseminitoare dar se petrec sub acfiunea unor enzime specifice. Unmirind succesiunea reactilor de degradare din Fig. IX.7 se observ c& in cazul izoleucinei intervine in final transformarea propionil-CoA in succinil-COA; aceasta ate loc prin urmatoarea succesiune de reacfi pe ProprionlkGoA — ¢OO- Moti: mato carboxligazs | nvcoamuacs T'* + Hoo; 4 SCoA 7 a CO - ScoA CO~ SCoA AMP + PP, Mesi-ma- lonit-Coa,vane om boon 1 Transaminare beo saat, ‘CoASH aah d| £20 CH,- CH-cH, oh lh see, Hose By eee re one ay bins 00H, asi ATP | #' up ABO ose" Sto, bo-scea = HOOC~CH.-CH, ~ Conscoa Suche Go eoeusng um He { Trancaminare di -cedapeay iy fon aoltabto| Seonee Ch on da doe nif] oh cet €0~scoa HOW fi tr on Ero, couse nase nal) ; b0~scon jen om oH, cH, 0-scoq see ee Coon Succi C04 Aceoscetd- cop FIG.XC7 - Catabotemul eminoeciztor alfa cu catena ramiicatsMetilmalonil-CoA mutaza are drept coenzim& un derivat sintetizat in organism din vitamina B, Dupi produsii degradisii leucinei, aceasta nu apartine grupului din care fac parte izoleucina si valina; schema ei de degradare a fost prezentat totus aici pe baza analogici reactillor cu ale celorlalti doi aminoacizi. “Metionina este catabolizatt la succinil-CoA printr-un gir lung de transformari dintre care unele au fost prezentate in legatura cu S-adenozilmetionina in calitate de coenzima pentru transferul radicalilor meti,altele la catabolizarea izoleucinei. in schema din Fig. IX. sunt date toate reacpille transformarii metionin’-succinil-CoA, formulele find serise ‘numai pentru acelea care nu au fost prezentate in alt parte. NH, H,C-S~CH,~ CH,~CH-COOH NH, are HOOC-GH-CH,-$~CH,~ CH,- CH COOH NH, Cietationing HO Hooc~cH—ch, SH NH, wh ° H,¢-ch,- 6-cooH ‘Acid ceautie cones. | mao" HO CoA NADH +H" Adenozing cH, cH,- 6% scoa NH, | " HS ~CH, -CH,-CH-COOH J Homocisteins Fig. IX.8 - Catabolismai metioninei1X.6.6. LEUCINA $ILIZINA SE DEGRADEAZA LA. ACID ACETOACETIC SAU ACETOACETIL-CoA Degradarea leucine a fost descrisf a punctul IX.65, {n organismete animale, dintre diferitele ci degradative cunoscute pentru lizina cea prin intermediaral saccharopind fost identifica in ficet, Penta a se ajunge la aceto- acetCoA se parcurg nous react caalizate de enzime specfice (Fig. IX.) cow oH, HO~HW ~CH,~CH, ~CH,~ coo as ane o0C~CH.~ cH.~cH~ € = S004 0 >| 740K S mpdenwctokaseat 69 000-0 =cH=0¥-b Set oe mao” mow Ge eg ne-cn-cH,--scoa NA He-b40H,~0-scot Fig.IX.9 - Calea de degradare a lzine! in feat Deoarece nici acidul acetoacetic, nici acetoacetil-CoA mi pot fi transformate in alucozi, leucina si lizina sunt aminoacizi strict cetogeni.1K.6.7. TRIPTOFANUL SE DEGRADEAZA LA ACETIL-CoA $I ALANINA, area are loc pe o eale complicati pe parcursul c&rcia heterociclul indolic se sface succesiv. De la un intermediar, acidul 3-hidroxiantranilic, se sintetizeaz& cantitiji ci de vitamina PP; de aceea lipsa acestei vitamine poate fi suplinita partial prin ofan, Degradarea este redati in Fig. IX.10. 1X68, FENILALANINA §1 TIROZINA SE DEGRADEAZA LA ACID FUMARIC $1 ACID ACETOACETIC Cei doi aminoacizi aromatici se degradeazit pe o cale unic’, specifica tirozinei Fenilalanina se transform’ in tirozin§ prin hidroxilare int-o reacjie catalizat’ de laninhidroxilaz8: coenzima acestei enzime este tetrahidrobiopterina, aseminatoare votural si funcfional cu aciai tetrahidrofoli Torah intro. Dele (THEP) pond (DHEP) 4 oe i. HN NS oH —cH—on, t eel OH OH Tetrahidrobiopterina 8 shia is f nA cH —cH—cH, I Tevial OH OH Dihidrobiopterina fn cursul cataboliziei Grozinei (Fig. 1X1), 0 reacie important este deschiderea leului benzenic sub actiunea homogentizatoxidazei; aceasti reactie implicd liciparea vitaminei C, glutationului gi a ionilor Fe si Cu™.Cr 4 @ CE ee si 40 8 groom Ce i ae Kinurening a (NADPH HO. NADP NH, = CH, " -CH,-CH-COOH Wooe-¢=6-¢=¢~cooH ° NH, : AAA Ni, 3- hiro oe ‘inurening HO ‘NADH Ho NA, NAD’ Alani. 1 HOOH - CH, CH, Ch, e~ coon 1 1 ! I ! ~ Acid 3-hidroxi - I S y Fig. K.10 - Calea de degrade a triptofanuluino < Sen ~gH-c00H io Tirozin transaminazé wo-€ oe ¢-co0n i 3 02, 4- hidroxitenilpiruvat - oxidazd ae Acid homegentizic "cHa- COOH Homogentizic - oxidazi 02, Hooc-¢ HHO o C-G-CiHg -¢-CHy-COOH Mslellacetoacetat izomerazé Hos €-g-che-¢-che: Cosh 6) 6 1 Fumariacetoncetat- NI hidrotazs 4 6-CooH cts ~G ~CHz ~COOH ° Fig. 1X14 = Conversia tirozinel in acid fumatie gl acid acstoacetic1X69. BOL] CAUZATE DE DEFECTE {N UTILIZAREA SCHELETULUI DE CARBON AL AMINOACIZILOR fn legitur§ cu catabolizarea aminoacizilor sunt cunoscute un numfr mare de boli cuprinse in categoria larga ale ,erorilor intscute de metabolism”. Ele sunt cauzate mai ales de modifcdri genetice a unora dinie enzimele implicate in efile degradative specitice. Deoarece enzimele modificate au Km, Vmax, afintate pentra coenzim& etc, diferite de cele normale, ele sunt fie lipsite complet de activitate, fie c8 au aceastlactivitate mult diminuata. in consecing’. caile catabotice sunt blocate Ja nivelul acestor enzime iar intermediarit anteriori se acumuleazai; in concentra: mari ei pot fi toxici sau pot da nagiere la alfi produsi toxii, care sunt de fapt cauza bolilor. ‘in majoritatca cazurilor, aceste boli se manifesta foarte curdnd dupa nastere, Dacti nu sunt identificate la timp si dact nu se iau masurile corespunzitoare multe dintre ele au cconsecinge drastice pentnt tot restul viet, iar, uncori, sunt cauza decesului Exist® posiblitatea identificarii acestor boli prin semne.clinice, analize enzimatice gi ale compusilor toxici acumulat in singe. Pe de alti parte, deoarece multe dintre enzimele cilor degradative ale aminoacizilor pot fi defecate tn culturile de celule din fluidul amniotic, este posibil in prezent si diagnosticl prenatal. Fenilceronuria, Frecvenga acestei boli este de aproximativ 1 1a 10000 nasteri. Forma rnumitt .clasict* este datorati unui defect in sinteza picii proteice a fenil-alaninhidro- xilazei; in forma .atipict" defectul este la nivelulsintezei coenzimei (ttrahidrobiopteri- na). Din fenilalanina care se acumulew7,printr-o reacyie de transaminare se produce acid fenilpiravic si din acesta, in continuare, acid fenil-actc, aid fenilaceic si fenlacetlglutamin: ‘cook 1 = CH OH I Tirozina cH, coon 6 oH on, on, cy Ss nei_or? coe Gu a-ceto CH, cH, glutaric NADY \_ co, : NADH‘Acidul fenlpiruvi gi toi ceilljicompusi formagi din el sunt toxici tn special pentru creier la nivelul chruia se produc leziuni care sunt responsabile de asa numita .idiogie fenilpinvicl" se produc, deasemenea, demicinizri ireversiile. Pe de alk parte fenilolanina ate efeet inhibitor asupra tiozinhidroxilazei si asupra triptofanhidroxilazei, find deci afectate sintezele L-DOPA si serotoninei. Depistarea precoce a boli face posibil tratamentuk: diet cu conjinut redus de fenillanind (pentru forma clasict) i administrare de tetrahidrobiopterina (pentru forma atipic®) ritevptonuria: este datorati unui defect in biosinteza alte enzime implicatd in catabolvzareafenilatanine i tirozinei espectiv homogentizatoxidaza, Acidul homogenti- sie care se acumuleazi in singe, trece in un’, aceasta se inchide la culoare tn contact a aerul datortt formic unor produsi de oxidare ai acidului homogentizic; tn forme Severe se coloreazX si fesutuile in special cele conjunctive, tot datontl pigmentiior formati din acidul homogentiic. Desi prin rind boala se semnalea® din copie. consecinfle ei inte care 0 anumith form’ de arith apar dupa treizeci de ani; nu prezintS un pericol att de mare ca fenilcetonuria, rina cu niros de arjar (Maple syrup disease): boat datorata activitiii seBzute a complexului multienzimatic al a-cetoacid-dehidrogenaze care catalizeaA a doua reac Te ctabotizarea aminoaczilor afifaici cu catena ramifict(valina, feucina izoleucina). jn forma ,clascz, din cauza mutajilor suferite, activitatea complexului este sub 246 din fea normal’, tn forma qintermedias™ activitatea este fntre 2-10% iar tn forma SFntenmitentt” se pstreazi 10-20% din dctivitate. Mutaile tn eazul acestor forme se Thetrng asupra sintezei normale a componentelor proteice ale complexului multenzima tie, S.a stabilit c& existh gi o form datoratd deficiensei coenzimelor din complex, én special iaminpirofosfatul (TPP). Tndiferent de forma, boala este cauzatl de toxicitatca, resimyitt mai ales de ereier ‘Qniarierea dezvoltri mintal), a celor tei aminoaci sia a-cetoaciilorcorespunzator- Que se acumuleazt, In cazurile severe, dact boola nu este depistal si nu se interving Print dita shack in cei wei aminoacizi swv administra de timing (cind Upseste "TPP-ul), copii care o mastenese mor repede dupa nastere. ‘© boalt cu manifestiri aseminatoare este acidemia datorata acumuliri’ de. acid tovalerianic, intermediar in degradarea leueinei, defectul in acest caz este 1a nivelul izovaleril- CoA-dehidrogenazei, Alituri de alimentayie siracd tn leucind in acest cuz are feet adminstrarea de glicind care reacjioneaz’. cu acidul izovalerianic formnd un complex lipsit de toxicitate. aeiduria meniimatonted: este cauzatt de o dereglre in conversia metilmalonil-CoA [ guceinik CoA. reactie caalizati de metilmalonil-CoA mutazS, a cfrei coenzim’ este 5 eooniadenowilcobalamina, Defectul genctic est la nivell sintezei acestei coenzime din oH, cH, sho S| ate | \ appa, CH, cH, | napp+H" NAD‘ | NADPH+H" NADP* COOH CHO coon He re coon COOH \ SN COOH H CCalea este reglatd prin feed back, prolina inhiband alosteric prima enzimd. ‘Cum sa aritat, arginina este un aminoacid semiesential. Se admite c& nu sinteza ca atare diferd intre perioada de crestere si cea de dupa aceasta ci viteza mult mai mare cu care arginina este transformati in uree fn prima perioad’. Sinteza, la om, a argininel se face print-o suit de reactii: cooH El GH ct GS i a CH NH, ‘oma hie feud game ‘Acidul aspartic se sintetizeaza din acidul oxaloacetic prin transaminare, de exemplu fn prezenta GOT (vezi catabolismul aminoacizitor). fn organismele animale, formarea asaparaginei din acidul aspartic are loc printr-o reac{ie numai partial aseminatoare formirii glutamine! din acidul glutamic; enzima, teparaginsintetaza, utlizeazi fash glutamina drept sursi de grupare-NH,, iar ATP este scindat la AMP + PP, Gin cu O00 — oh, — o4— COOH ><. HyN-06— C4, G4 — COOH NH, ate AMP + PP, NH, ‘Transformarea acidului 3-fosfogliceric in serini are Toc prin secventa de reacti‘COOH Dehicre- COOH Trans COOH = Fost: COOH I genaza I rminare | ta CH—OH C-0. === CHONH, ——> CH—MH, Nao naokewe | 1 ' Hc — oPO.H, HC — OPO,H, H,C—OPO,H, H.C —OH Acid Fosto fosfopiruvie ‘rind Scrina participa a sinteza cisteinei in cadrul unui proces complex corelat cu transferul de radicali metil de citre S-adenozil-metionind, Cedind metilul unor acceptori, S- adenozil-metioninia se transform’ in S-adenczilhomocisteina, care, in reactie cu serina, formeaza cisteina (Fig. IX.13): 1, tS cr trie ee on oH ‘cei NS~Ch,-CH~COON + HO(Ch}~CH~COOH a, ia, Fig. 1.18 - Procasale da matiare cu S-adenoailmetionina sunt corelate cu sinteza dsteinel din serina Prin reacfia succesivi a unei dehidrataze sia unei transaminaze, homoserina se transforma in acid o-cetobutiric, care, prin decarboxilare, conduece la propionil~CoA si ‘in final la suecinil~CoA. Prin cedarea fragmentului de un carbon acidului tetrahidrofotic, seria se transform’ {in glicocol, reacfia aceasta find reversiilt (vezi importanfa acestei tansformari in Cap. .Vitamine gi coenzime”):CH, —OH acy | cH—NH, coo# | cooH FH, NiN"metien FH, Formarea alaninei din acidul piruvic are loe prin reacjile de wansaminare (care sunt reversibile) prezentate la catabotismul aminozcizior. ‘Biosinteza trozine se face de la fenialanind care se hidroxileaz in prezenga fenilalnin hidroxilzzei (veri catabolizarea fenilalaninei si tirozinei). Denarece Tenilalanina este ‘aminoacid sential, formarea in cantitiyjile necesare a tiazinei depinde de aportl prin than a fenilalanine’ 1X.8. FORMAREA DIN AMINOACIZI A UNOR COMPUSI CU FUNCTI SPECIALIZATE, ‘Aproape tofi amincacizii naturali participa, in organismal uman, ta formarea unor compusi cu funcfii variate. in aceasta categorie se incadreaza sintezele hemului si nucleotidelor, care, datoritt importanfei deosebite, s¢ trateaz2i tn capitole speciale. in capitolul , Hormoni" a fost prezentata participarea tiozine! la sinteza entecolaminelor si ‘a hormonilor tiroidieni. Formarea din aminoacizi a altor compusi specializafi, inclusiv funcjile acestora, se prezinti in cele ce urmeazi. 1X.8.1. COMPUSI REZULTATI PRIN DECARBOXILAREA AMINOACIZILOR In organism, o bund parte dintre aminoacizi pot fi decarboxilai: se formeazA amine primare numite amine biogene. Enzimele care caalizea2Areacfie se numesc decarboxi- Jaze: unele dintre acestea au specificitate absolut, altele au specificitate de grup. Toate av inst acecasi coenzim’ si anume piridoxal-fosfatul Simplifcat, reacfille de decarboxilare se redau prin: aia as Doe R—CH,— NH, coo# ‘co, Gn realitate, aminoacidul formeaza mai inti o baz Schiff cu piridoxalfosfatul si sub aceastf form® are loc decarboxilarex; in final, amina se desprinde de coenzima, CCiteva enzime biogene important: Histamina, rezultd din histidint, enzima este L-aminoacid-decarboxilaza care mai cataizeaz’ decarboxilarea DOPA, S-hidroxitiptofanu, fenilalanine,tiroznei si wiptofanulu. 513Histamina produst in sistemul nervos are rol de neurotransmitator dar controleaz i resiunea sanguina (s-a evidentiat acjiunea hipotensiva la nivelul hipotalamusulu), Histamina produs’ tn stomac are rol de stimulare a sccrefilor acide. Cimetidina (tagametul), eu formuli apropiat, inhib competitiv histamina (legindu-se de acciasi receptor). In cursul reaefillor alergice are loc, de ascmenea, eliberarea de histamind, Serotonina rezultati din triptofan care mai inti se hidroxileaz’ si apoi se decarhoxd Jeazi (in prezenja L-aminoacid-dccarboxilazei) cr CAL—CH—COOH tyne CEG Coon | rien 2 lt N ‘NH, icra H = Y H ce, 5-neroxpoan mie oH, cH,—NH, Ny 4 Serotonina Serotonina sc sintetizear4 in sistemul nervos cetral unde are rol de mediator chimic controlind funeii motor: senzafia dureroas’, comportamentul sexual. Producerea ‘suficienta sau degradarea rapida fa acid metoxi-indolilacetic, care este forma de eliminare din ‘organism, determina stiri depresive, Inhibitori ai monoamino-oxidazei (MAO), principala enzimi din calea degradativa, ca acidul lisergic, prelungesc durata de vial a serotoninei in organism. Se mai sintetizeazi in celule cromafine din alte fesuturi, ‘ndeplinind, intre alice, ol de vasoconstictgr si stimulator al contracfiei musculaturil netode. ‘Acidul y-aminoabutiic (GABA), cu formula H,N — CH, — CH, — CH, — COOH, rezultt prin decarboxilarea, care are Joc numai in sistemul nervos, a acidului glutamic: encima este specific, glutamat-decarborilaza. GABA ca si glicina, sunt neurotransmilt. {ori de tip inhibitor. Fixarea lor pe receprori la nivelul membranei post sinaptice creste permeabilitatea pentru ionul CI~ determindnd hiperpolarizarea acestcia, Putresceina (1,4-diaminobutan) si cadaverina (1,S-liaminopentan) rezultt prin decarboxilarea ornitinei, respectiv lizinei, HIN CH,—CH,—CH,—CH,— NH, HIN —CH,—CH,— CH, — CH, — cH, — NH, putresceing cadavering Prin condenstiriintre ele, dar si cu 1,3-diaminopropanul, rezults compusi poliaminici ‘mai simpli (spermidina), sau mai complica (spermina). HN’ — CH, — CH, — CH, — Nth, — CH, — CH, — CH, — CH, — NH, ‘Spermicina (ionizets)Poliaminele, datoritl swcinilor pozitive, se asociazd ugor cu. ADN gi ARN care sunt Polianionis nue efectele acestor asocieri sunt stabilizarea structurilor acizilor nucleici dar si stimularea biosintezei lor. In culturile de celule, potiaminele au. rol de factori de ‘restore; sunt, de asemenea, stabilizatori ai celulelor, organitelor celulare gi membranelor. Prin decarboxilarea serinei se formeaza colamina, care, prin metilare, formeaz& colina: acesti aminoalcool int in structura unor lipide complexe (lectine, cefaline). Cu aceti- CoA, colina formeaza acetileolina care este mediator chimic la nivelul joncjiunilor euromuscutare. Prin decarboxilarea cisteinei se formeazi tioetanolamina (cisteamina) care este ‘component al coenzimei A, Din acidul aspartic se pot forma doi compusi de decarboxilare: + oealanina daca decarboxilarea are loc la Cy; = B-alanina daci decarboxilarea are loc la C,. Tous formarea f-laninei care este de asemenea, component al coenzimei A, nu a fost identificata 1a om:; se pare ci aici singura surst de B-alanind o reprezintt degradarea pirimidinelor. IX.8.2. BIOSINTEZA GLUTATIONULUI Spre deosebire de multe peptide (care se obfin prin prelucrarea post traducere a unot proteine, cum este cazul prelucririi. proopiomelanocortinei POMC), glutationul (y- lutamil-cisteinil-glicina) se sintetizear% direct din cei trei aminoacizi. Pentra fiecare: dintre legaturile peptidice care se formeaz’ se consuma cite o moleculi de ATP. Cele dowa reacfii si enzimele care le catalizeaz sunt: Goon HN GHi—cooH ‘ylutaml phetom noe etein- ra om sinvetaza oh a, cH, SH aa CH, SH ATP ADAP, oH cooH ‘rolutamib-cisteina celal Mlnsesinisibascmaai CH, CH, 1 | ch, 1 oa, ‘COOH glutatonfn ficat si in rnichis-aevidengiat cd aceste react fac parte dintr-un cielu mumit slutamit" care cuprinde biosinteza glutationului dar si degradarea sa simaltan& cu transfer aminoacizlor prin membrana celulark (Fig 1X14). In acest eelurolulesenfial fl are enzima y-glutamil-transpeptidaza (yGT), localizaté in membrana; ea asiguré formarea inte acidul glutamic eiberat din glutation i aminoacii a unor complexe acid slutamic-aminoacid din care in citosol se elibereazt aminoacizii si acidul glutamic. Numeroasele funcjt ale glutationului au fost prezentate in alte capitle crrosot ee Fig. IX.14 - Cictal y-glutamil TX83, SINTEZA CREATINEL RELATIA CREATINA-CREATINFOSFAT. CREATININA Glicina, arginina gi S-adenozilmetonina sunt sursele de carbon si de azot ale creatinei (acidul N-metil-guanidin acetic). Prima reacjie in biosintez’, care are loc numai in ‘muschi, este reprezentati de transferul grupérii amidino de pe arginina pe glicint; se formeaza acidal guanidinacetc si omitina. Reacfa este catalizaté de glicin-amidinotransferaza: vt ome cH NH 1 oH, i i Me i G4, + NOH —cooH —> Hv 20 +o N—CH,—COOH 1 CH — NH, 1 CH—NH, 1 H | boon boon 516‘in reactia urmatoare, acidul guanidinacetic este metilat de citre S-adenozilmetionin: formeazi cred 7 NA w= are00 HN=C # creatina Dup& cum sa vazut (Cap. Bnergetica biochimic#"), cind _con- ‘centratia de ATP din muschi este ridicati creatina este fosforilati_ tn reacia catalizat de creatinfosfokinazi: 4 7 NM oPk N-POM, HN= 0 +a <= eo + ADP cH. coon ch, — coo on, oH, Creatinfosfatul este singurul * compus cu legituri macroergice pe seta °R"she pale’ rua eal aaa muschi. jin debutul unui efort fizic creatinfosfatul reformeazi ATP- ul, tot prin reactia catalizath de CPK; cliberarea ATP-ului din creatinfos- falco mel api det emaren i pe cama goles a lanl respirator ‘Creatinfosfokinaza sericd este una dintre enzimele a c&rci activitate creste mult in infacal nocd, Dovaea soil tales ei gi ioenzinelorprezind 0 mare Gaponantk pene diagnostic (re Cap. zine") © part din eatin (este wansfrmats neenzimatic i creating / NH POHe NH CO HIN=c HN=0 i Sw—et— coor \ Nu d cw I cH, CH, creatnina Creatinina se climin& prin uring. Fiind produsi aproape fn totalitate de muschi, cantitatea de creatinin& format este proporfionala cu masa musculard. Pe de alt parte, learence-l de creatinind este © metoda simpli, extrem de utili in investigarea funcfci enale. 1X.8.4, COMPUSII DE ,CONJUGARE* AI AMINOACIZILOR ‘Aminoacizii glicocol, glutamina si cistein& formeaza cu o serie de intermediari sau produsi finaliai degradirii unor compusi endogeni sau exogeni complexe care se numese Teompusi de conjugare" sau ,conjugati*. Taurina, care se formeazs din cisteing, particips, de asemenea, la conjugari: 517H.C — sh Cistein- He — soy HC—so,4 dioxigenaza | Dr rebate alonerbizes catty o 4, coon co, Lo — NH, coon Compusii conjugati au diferite funcfil. de exemplu: Glicocolul si taurina conjugaacizi bili care dupa cum s-a aratat (vezi .Metabolis- mul lipidelor"), sunt esengiali pentru digestia si absorbtia lipidelor. Pe de alt parte. slicocolul conjugit 0 serie de acizi organici de origine exogend sau endozeni. Astie! forma de eliminare din organism a acidului benzoic este benzoil-glicina sau acidul hipuric: in vederea conjugatii, acidul benzoic este mai inti aetivat (benzoil-CoA): CO—NH—CH,—cooH coors O Goa~sH ‘Acid hipuric ‘aromatici cu gruparea carboxil in catena lateral se conjugt cu gluta ul fenilacetic formeaz’ cu glutamina fenil-acctlglutamina COOH | Conjugarea cu cisteina, numita si ,conjugare mercapturic” este caracteristici! Pscoarsco, 24cI0 8-AMNOLEVULMIC Perfebiinegen sont Pano + 44-PORFOBILINOGEN Uroportrinogen Tein Ss , ‘UROPORFIRINOGEN 1 Uroportrinogen i eosinaes ‘UROPORFIRINOGEN 11 Uroportvinegen decarborags og, ‘COPROPORFIRINOGEN 1 Coproportiinogen enter ~ 200,44 Y PROTOPORFIRNOGEN 1X Protoporfinegen “Seat Fig. K.S - Schema general a biosintezel hemuluiconfi intensi a ficatului (datorit canttajilor mari de porfirine) in timp ce eritrocitele si celulele m&duvei spinarii nu sunt fluorescente Pe baza unor date experimentale recente, fotosensibilitatea cutanali este interpretaté astfel: cfnd sunt in exces, uroporfirinogenii I si Ill difuzeaz& in piele unde in contact cu lumina (radiayiile din banda Soret) trec in stiri excitate capabile si reactioneze cu (0, din care se produc radical: -ionul superoxid (03), hidroxil (-OH) si alii, inclusiy HLO,. Acestia atact lizozomii gi alte organite celulare; din lizozomi se elibereaza enzime care atacd jesutul cutanat producéindu-se efectele mengionate mai inainte (vezi "Specii reactive ale oxigenului” in capitolul de energeticd biochimict). ‘Coproportria.ereditari. este cauzati de defectul enzimatic ereditar in biosinteza ccoproporfiinogen oxidazei, enzima mitocondrisli. care catalizeaz conversia copropoci tinogenului IT in protoporfirinogen IX. Se caracterizeazA prin eliminare renal (mai pujin prin seaun) a tnor cantitij excesive de coproporfirinogen Il. In contact cu aerul, coproporfirino- genul ITT este oxidat rapid la coproporfrina Ill, care este coloratA fn rasu. Si tn cazul acestei Porfiri, la debut se elimind cantitificrescute de acid 8-aminolevutinic gi porfobilinogen. Sub ‘acest ultim aspect, casi din punctul de vedere al debutului (administrarea de medicamente ca barbituricele si tranchilizantele),inlusiv a manifestrilorclinice (dureriabdominale si afectiuni ale sistemului nervos), coproporfiria ereditart se aseamind cu porfiia acu intermitont. ‘Tabloul clinical bolt este complectat ins cu fotosensibilitates cutanati. Porfiria variegata sau protocoproporfiria ereditari are drept cauzi, dupi uni autor, numai sinteza defectuoast a protoporfirinogen oxidazei. Dup& alti, la acest defect se adauga si 0 incapacitate de sintez3 a ferochelatazei. Boala apare rar si numai in zona ‘Airicii de Sud. Biochimic se manifesti. prin excretia excesiva de. protoportirind, Coproporfirind II, uroporfirina si - numai la debut - de acid S-aminolevulinic. si pporfibifinogen prin urina, uroporfiind, coproporfirind. si protoporfirind prin fecale. Allituri de acesti precursoti ai hemului apare si o porfirind atipic, notata X, hidrofila, ce are atagat un rest peptidic. Eliminarea de iniermediari este uneori crescuta si in stati Tatente. Plasma acestor bolnavi are o fluorescent rosie intens. Simptomele clinice sunt asemiinitoare cu ale coproporfiriei ereditare, inclusiv fotosensibilitatea cutanata Porfrile eritropoietice sunt "porfriaeritropoietic& congenitala\ si "protoporfiria’. Porfria critropoietic& congenital este 0 boald rar, al cei defect metabolic primar este sinteza defectuoasi a uroporfirinogen II cosintetazei. Ca urmare, se proxiuc cantitii ‘mari de uroporfirinogen I si coproporfirinogen I care se climin& prin urina gi fecale. Ca si in cazul porfirilor hepatice, porfirinogenii se oxideaza rapid la porfirinele corespunzi- {oare, urina cipitind o culoare rosie si prezentind fluorescenga sub actiunea radiatici ultraviolete. Fluorescenti prezinté si eritrocitele. Diagnosticul diferenfial fay de porfirile hepatice se bazeaz8 gi pe faptul ci climinarea urinaré de acid 8-aminolevu: Tinic gi porfobilinogen este. normal. ‘Acumularea de uro- si coproporfrinogen In ertrocite diminui durata de vials a acestora (prin hemolizt), sezand si depovitele eritroctare din maduva osoas. Creste eliminarea de Dilirubin’. Cei doi poririnogen I difuzeazi fn jesuturi, in special in pele, cartilaje gi rnihi Clinic se constaté hepatomegalie, fotosensibilitate foarte mare cu producere de eriteme si vericule care Iasi cicatrici. Uneori apar deforma la fat si maini. Depozitele matt de porfirinogeni I (care se transform® in porfirine 1) din dinfi determin& colorarea in oyu a acestora gi fluorescenga la iradiri cu uliraviolete; acestea sunt alte caracteristici care servesc diagnosticului timpuriu al boli Protoporfiria este determinati de deficienja sintezei ferochelazei si este asociatl chimic cu producerea de urticarii in urma expunerii la luming. Eritrocitele, plasma fecalele conjin canttaji mari de protoporfirina IX, iar reticulocitele (ertrocitele tinere) si pielea prezinté fluorescent rosie. 528Coproporfirile secundare sunt mult mai frecvento dectt cele determinate genetic. Malte boli fnire care hepatitele, anemia pernicioas8, ca i intoxicajile cu metale grele (plumb) sau cu substanje organice (benzen, alcool, tetraclorura de carbon) pot duce la indei crescute de porfcine. In bolile hepatice cu colestazi se gisesc descori uro- By coproparfirinagenii de tip 1 In general, mecanismele produceril coproportirinopentilor SeGundero nu sunt cincscute. Jn imoxicafile-cu.plumb se fare cX are loc-o gubetituire a fierului cu plumbul. Dupi caz, sinteza hemului in mAduva osoasa si ficat este mai ‘mult sau mai puyin perturbata X.3 CATABOLISMUL HEMULUI 23.1, ETAPELE INIJIALE Hemal din diferitele hemoproteine se catabolizeaz printr-un mecanism unie dar eu viteze diferite in primele etape. La om sila animale de experienta clrora li sa administrat glicind sau acid 8-aminolevulinic marcai radioactiv s-a constatat aparitia in timp a dou maxime de producere a bilirubinci, principalul intermediar in degradare hemului, Primal maxim apare la circa trei zile si el corespunde formarii si degradirii parfiale a hemoproteinelor nehemoglobinice, in particular a Cit. P-450 si catalazei; cel de al doilea maxim apare in cazul sobolanilor in intervalul 40 la 80 zile de Ia adminis- trarea precursorilor radioctivi ai hemului. La om, al doilea maxim, care cuprinde circa 75% din radioctivitatea administraté, apare dupa 120 zile, Aceasti bilirubin deriv rnumai din degradarea Ho stiut fiind c& durata de viafé a eritroctelor este chiar de 120 ile. Catabolismul hemoglobineieritrocitare incepe odati cu ruperea membranelor celulelor mbétrdnite, Corespunzator celulelor care se distrug, ta un om adult se degradea zilnic in jur de 6 g Hb, respectiv 300 mg hem. Hib cliberati in plasma este fagocitatd de macrofagele sistemului rticulo-endotelial, fn special ale ficatulu, splinei si ganglionilorlimfatci, sedil principal al catabolismulu Existh controverse referitoare la etapa de debut a degradérii hemului; so afirma ci procesul are loc numai dup& desprinderea acestuia de globind; mai sustinuta de date experimentale este interpretarea c& primele reacfii ale catabolismului au loc inaintea ‘coon aaa yee GAM Bilirubinmonoglucuronid Bilirubindiglucuronid ») Dismmutaza 2 ES ilrubindighucuronia + 2 Bilieubinmonoglucurontd nd Jn fat forma principatt a bilrubinei conjugate este de monoglucuronid prezent se sie c& in ficat exist mai multe glucuronil transferaze. Cea care asigura conjuzarea bilirubinei catalizeaz’ si conjugarea unor sterols ativitatea ei este indusi dd substrat (ilirubina) dar si de fenobarbital. Bilirubina conjugatt este transportat, printun mecanism activ, in canaliculele biliare, Capacitatea de transport este mic in raport cu cea de conjugare, astfel ined ea se consiuiéca un mecanism limita cu rstrangereasuprafregului metabolism al bliubine, Spre deosebire de hepatocito, in bili cea mai mare parte a biliubinei este sub forms de diglucuronia, X33, ETAPELE FINALE Ultimele etape ale degradirii hemului au toc in intestin unde bilirubina conjugat’ ajunge prin intermediul bilei. in ileonul terminal si in intestinal gros, resturile de acid glucuronic sunt indepfiriate sub actiunea f-glucuronidazei produsi de bacteriile intestinale; bilirubina liber’ este supusi unor reacfii de reducere succesive catalizate de reductaze produse tot de bacterii. Primul compus objinut prin reducere, care datorith 533lipsci conjugasii nu are culoare, este urobilinogenul (mezobilirubinogen). O parte mica in urobilinogen este redus in continuare: Ia stercobilinogen, de asemenea, incolor. ‘Stercobilinogenul gi in mict méisuri urobilinogenul sunt eliminati prin fecale. In contact eu aenul ef se oxideact partial (dehidrogencazd) trecind in urcbilin’, respectiy stercobilind, care sunt compusi colorai ‘Cea mai mare parte. urobilinogenului este reabsorbit din intestin; ajuns prin circulaia, porta la ficat (circulaje enterohepatict) este reexcretat prin bil, O mic parte din urobilinogenul reabsorbit se elimind pe cale renal, O reabsorbfie crescutd tradust printr-0 eliminare renal de asemenea crescutt, cuplie cu insiabilistea urobiinogerului in uring acid’, consttuie un indicator al metabolismuluibiirubinei. Pe de alli parte, absenfa urobilinogenului in fecale si urin’ indic’ © obstructie complet a canalulu bilir. Reacfille finale ale catabolismului hemului si stucturile compusilor corespunzitori sunt redate in continuare (E este —CH,—CH,}: Bilirubing conjugata -2cid glucuronic Bilibind wy Pe oMmM o£ me Be me. LU ULI Ul TL Storcobiling ‘X34, HIPERBILIRUBINEMIILE La om, concentrafia normala a bilirubinei serice totale este cuprinst intre limitele 0.4 i mg/100 ml, Nu se cunose cazuri de scidere marcati a bilirubinei sub limita infecioari, fn schimb, sunt frecvente, cazurile. depsigirt limitel superioare: in acest situajii bilirubina din’ singe trece in fesuturi, Colorarea intensii in galben a piclit si ‘mucoaselor este un semnal clinic primar al acestor sri cunoxcute sub numele comun de icer Cauzele depisiriiniveluiui normal al bilirubinei serice sunt diverse: + eresterea vitezei de formare a bilirubinei (deci a degradirii hemoproteinelor); = scdiderea capacitaii de captare a bilinubinei de cate ficat: + sediderea capacitiit ficatului de a conjuga bilirubina; ~ perturbarea mecanismului eliminarit prin bil + tulburari extrahepatice ale Auxulu biliar. 534Patologia metabolismului bilirubinei este complex’ deoarece, frecvent, actioneaz’ simultan mai mulji dint factor enumerayi {nainte de prezentasca principalelor forme de icter se face precizarea ed din punct de vedere clinic este deosebit de important raportul bilirubina. neconjugati/bilicubind Conjugati din plasma. Concentratia celor dou forme se stabileste pe baza reactiei cu ‘acidul diazobensulfonic (reacjia Van den Berg): fractiunea care formeaz imediat cu acest reactiv un compus de cuplare de culoare rosu-purpuriu se numeste bilirubin cea care reacfioneaz! numai dupi adaosul de metanol (Sau acetona). se ‘numeste "indirect". Bilirubina direct corespunde forinei conjugate, cea indirect este forma neconjugata,legati de albumina sericd. Reaciile acestea nu sunt foarte specifice; sa demonsirat prin alte metode eX raporul normal in plasma pentru bilirubina heconjugata/ bilirubina conjugata este de 30/1 in timp ce reacjia Van der Berg 4 0 yaloare mai micii a acestui raport (circa 10/1) ‘Funcjie de tipul de bilirubin’ prezent in plasma, se disting hiperbilimbinemii cu bilrubind neconjugatt (de "retenjc") si hiperbiliubinemii cu bilirubin’ conjugati (de “regurgtare"); ‘n anumite cazus, in plasm’ spar in concetrai crescute ambce tipuri de biliabind 1) Hiperbilirubinemiile cu bilirubina neconjugatd pot fi cauzate de oricare dintre primi tei factori enumerafi anterior (sau o asociere a lor). a) Cazul cel mai frecvent este “icteral neonatal” considerat a fi “fiziologic". Practic fiecare nou-nascut are astfel de iter, in jur de 50% fiind declaraji clinic, Din studii epidemiologice a rezultat c& la circa 5% dinire now niscui bilirubinemia este mai mare dde 15 mg/100 ml, la aproximat 16% este peste 10 mg, la ceiali find tn jur de 5-6 mg. Dupi primele tei zile, bilirubina incepe s& sead& revenind la normal in 7-10 zile. ‘Cauzele icterului neonatal sunt hemoliza acceleratd corelaté cu o "imaturitate” a ficatului de a prelua, conjuga si excreta bilirubina. Capacitatea de conjugare este In aif deoarece ficatul nu sintetizeazA cantitatea de UDP-glucuronat hecesari conjugirii, Complicati in aceste cazuri pot apirea Ia concentra plasmatice ale bilirubinei de peste 20 mg/100 ml; bilirubina neconjugat’ este capabilt st strabat Dariera hemato-encefalic& producdnd. encefalopatia toxic sau kemicterul. Prin ‘capacitatea sa de a induce metabolizarea birubinei, fenobarbitalul are efect favorabil (ca de altfel gi in alte forme de icter) b) Sindromul Crigler-Najjar de tip I este o oak ce se datorcazit unui defect genetic cu transmitere autosomal tecesivi; defectul consta in incapacitatea ficatului dea sintetiza UDP-glucuronil transferaza specific pentru conjugarca bilirubine!, Cum s-a anita, climinarea bilirubinei prin bil nu se poate face decdt sub form’ conjugatd. De ‘aceea, bilirubina se acumuleazai in singe unde concentratia rimane ridicati (de regult peste 20, uneori ajungand la SO mg/100 ml ser). Eliminarea de urobilinogen este foarte redusi. Funcille ficatului, inelusiv conjugirile ator compusi nu sunt alterate. Phtrunderea bilirubinei in sistemul nervos central cauzeazi modificdri profunde (kernicter), determindnd moartea in perioada neonatali. Se citeazt totusi cazuri de supraviefuire pana in jur de 20 ani. FFenobarbitalul, in calitatea Jui de inductor al metabolismului bilirubinei, este fra cefect in acest sindrom. Oarecare efecte are fototerapia (A = 425-475 nm); se pare c& prin iradiere bilibina este fragmentatd in compusi polar, eiminabili pe cale renal’ ‘o) in sindromul Crigler-Najjar de tip I defectul ereditar in sinteza UDP-ghucuronil transferazei (transmitere autosomal dominant) este numai partial. O complicatie (tot de naturt genetic8) pare a fi conjugarea bilirubinet 1a bilirubin dighncuronid. In singe se 535afta, de asemenca, numai bilirubina liberi dar concentratia acesteia nu depaseste 20 tg/100 mi ser. Tabloul clinic este mai putin sever fat de sindromul Crigler-Najar de tip LIn primal rnd semnete nu apar deeit in tinerefe gi la adult. Nu apar complica la hivelul sistemului nervos central, Pe de alt& parte, doze mari de fenobarbital amelioreaza pboala fiind stimulate cresterea depozitului de bilirubin’ in fica, sinteza de proteine Y si Z, eresterea fluxului bili. e Sub denumirea de boala lui Gilbert sunt cuprinse Un-grup heterogen de tulburit ale captiniibilrubinei de cite fcat i ale mecanismului de preluare a biliubinei conjugate do ‘ciire canaliculele biliare, fn unele cazuri aceste tulburari sunt insofite de activitate scizuta | UDP-glucuronil transferazei, in altele de-o dura de via mai mick a ertrocitului deci 0 froducte suplimentrk de bilubini: Au fos temnalate muta In seevenga protenelor Y si Fence jifbad in capniatca de ionizare a biibine, In medic, biirubina seick na Gepigeyee 3 mg/100 rol dar exist luctuaii dest de insemnaty; Ia acest bolnavi, cresteri peste valoarea medie se semnaleazd in stresuri diverse, exerci fizice, in infometare (dupa ‘iea 48 ore), Patogencza acestor procese nu este complet Tamuriti Tiberi din ser eregte de asemenea, in intoxicafii diverse ("hiperbilieu- "; ew cloroform, tetracloruri de carbon ete 2) Hiperbilirubinemii cu bilirubina conjugat a) in icteral numit “obstructiv” acumulaea bilirubinei conjugate in singe si difuzarea ei in fesutur este urmarea blociri pariale sav totale a canalclor biliare: mai freevent blocarea se produce prin formarca de calculi (liaze bitiar®), cazurile mai rare flind datorate tumorilor sau congestiilor in aceasta zona. Dact obstructia canalulu billar este total, in intestin nu se mai aflé urcbilinogen, scaunul este decolorat. Acesti derivati ai bilirubinei nu se climiné nici prin urin8. Nu sunt ined pe deplin cunoscute mecanismele prin care bilrubina conjugati trece din canalele biliae sau celulele hepatce in fluxul sanguin ’) eterul "idiopatic eronic” (Gindromul Dubin-Johnson) este cauzat de un defect genetic transmisibil, al secretii bilirubinei conjugate (dar si alli compusi conjugati) din Celulcle hepatice in caplaree biliare. Bilirubina seria este in mod curent pusin crescuti {2-5 mg/100 ml, rareori mai mult), dar din aceasta peste 50% este conjugaté. Sindromul apare rareori aintea pubertfji, Culoarea ficatlui este foarte inchs datoria format unui pigment care este destul de asemfnitor melaninei. ‘o) Sindromul Rotor se deosebeste numai parial de sindroml Dubin-Johnson tn sensul lipsei pigmentului brun din hepatocite. ') Hiperbilirubinemii cu ambole forme de bilirubin 4) Ieterul “hemolitic” apare frecvent si la adulti, Distructia anormal a eritrocitelor poate avea diverse cauze fntre care si anemia pericioas8. Degradarea masivid a Femoglobinei este posibild datorits inductbilitaii hemoxigenazei. Ca urmare creste bilirubina neconjugat8 din plasma. Dac& hemoliza este foarte puternic%, in plasmit (Si eci in tesuturi) crese 5 bilirubina conjugal, deoarece, cum s-a ardtat mal inaine, etapa Timitantd de viterS in catabotismul hemului este reprezentai de tecerea bilrubinei conjugate din celulele hepatice in blé. Degradarea masivé s hemoglobinei se traduce in acest caz si prinr-o eliminare crescuti de urobilinogen prin fecale gi wind. Hemoliza avansati este Compensati paral prinr-o intensificare a eritropoiezci in miduva osoasi. 3) Tetercle "hepatocelulare” apar in suferinje hepatice diverse cum sunt hepatita acut virald, puseele evolutive ale hepatitelor cronice, hepatopatiile alcoolice si cirozele fepatice, tn toate aceste cazuri sunt afoctateatitcaptaea, glucuronoconjugarea c&t $i exeretiabilirubinei. Raportul inte bilirubina conjugaté si cee din plasma este difert de 536Ia alta si depinde tn toate cazurile de gravitatea boli. Cele mai mari seri ale bilirubinei totale se semnaleaz’ in hepatita acutd viral, valoarea ei pulind tinge chiar 20 mg/100 mi plasma. In aceasti bool’ paralelismul concentratci iubinei cu activitaten unor enzime serice (GOT, GPT si GIDH) este evident utul bolii si revenizea treptatt Ia normal dupa 6-8 siptimani. Dac’ hepatita viral fe insofitt de fenomene colestatice pronunjate, scaunele devin palide gi urobilinogenul din urini (in lipsa colesiazei el este decelabil la acest nivel). Reaparijia bilinogenului in uring! coincide cu reluarea fluxulu bliar gi reflect) inceputul vindecdi. Cresterile bilirubinei in puseele hepatice cronice si in ficatul gras de etiologic ‘olict sunt rareori peste 2-3 mg/100 mi plasm’; in ciroza, bilirubina totals variazA tre valoarea normali $i 3-4 mg/100 ml plasma,