Importana socializrii

Socializarea reprezint procesul prin care indivizii inva sa devin membri ai

societatii prin internalizarea normelor, valorilor si modelelor de comportament
asteptate de aceasta indeplinirea unor roluri sociale specifice unui grup sau unei
comunitati.
Socializarea este o experienta de-a lungul intregii vieti. Utilizarea cea mai
frecventa a termenului se refera insa la procesul prin care copilului i se inculca
normele, valorile si comportamentele asteptate de societate si la procesul de
adaptare a acestuia la mediului socio-cultural in care este crescut. In aceasta
privinta exista o disputa veche privind importanta ereditatii si a mediului in
dezvoltarea umana.
Numeroase teorii sustin ca socializarea desemneaza procesul prin care
societatea formeaza subiecti capabili sa-si asigure integrarea, dar si indivizii
susceptibili sa produca actiuni autonome. Multi autori caracterizeaza ulterior
socializarea printr-o tensiune situata in centrul diverselor dezbateri sociologice
privind reprezentarea actorului si a sistemului social.
Conceptia traditionala conform careia individul este format si ghidat pentru a fi
in armonie cu societatea careia ii apartine este astazi depasita. Perspectiva
functionalista sustinea adaptarea pasiva a individului si conformarea la
asteptarile de rol, normele sociale, valorile si convingerile celorlanti. Accentul era
pus pe rolul coercitiv al determinantilor sociali asupra comportamentului si
dezvoltarii individuale. Perspectiva interactionista accentueaza dezvoltarea
indivizilor ca persoane unice prin achizitionarea de atitudini, valori si norme, iar
procesul de socializare ca pe tranzactia intre individ si societate, in care ambele
parti au o influenta mutuala. Socializarea devine astfel element esential al
interactiunii sociale. Noua psihologie sociala a dezvoltarii situeaza interactiunea
in centrul modelelor descriptive si explicative ale dezvoltarii, in general, si ale
celei intelectuale, in special.
Socializarea este o parte importanta a cresterii si dezvoltarii copilului (socializare
primara). Achizitionarea limbajului de catre copil reprezinta unul din
evenimentele socializatoare cele mai semnificative prin amploarea si
profunzimea efectelor sale. Agentii socializarii in afara familiei: scoala, grupul de
prieteni, mass media sunt, ulterior, institutiile si grupurile care au cea mai
importanta contributie in procesul de socializare. Studii numeroase s-au
concentrat asupra diferentelor de socializare intre clasele sociale, in special in
legatura cu limbajul si diferentele de orientare valorica, si asupra formelor de
transmitere: mecanismele de control, ritualuri, practici de crestere a copiilor,
forme de imitatie, de identificare, de intelegere sau de conformare.
Socializarea adultului, adesea numita si socializarea secundara, se construieste
pe ceea ce s-a invatat in copilarie si adolescenta. Exista un interes crescind
pentru socializarea adultului: intrarea in viata profesionala, paternitatea si

maternitatea, somajul, mobilitatea sociala sau geografica etc. in ceea ce priveste

cunostintele, normele si valorile implicate in noile experiente din cimpul social.
Cercetarile recente privind socializarea se concentreaza asupra importantei
dezvoltarii cognitive si asupra semnificatiei interactiunilor sociale timpurii ale
copilului cu adultii (cu parintii). In ambele orientari se porneste de la ideea
conform careia copilul nu este doar un receptacol de influente, ca el are un rol
activ in cautarea informatiilor care sa-i ghideze comportamentul.