Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
facut o mare favoare cuiva. Este cel pentru care adevaratul client este publicul, de
ale carui interese tine cont atunci cand propune ceva clientului sau jurnalistului. Este
omul care se adapteaza cu usurinta la orice situatie noua, fara a avea aerul ca le stie
pe toate. Dimpotriva invata cu modestie atat de la client, cat si de la jurnalist. Stie
sa asculte si sa intrebe poate mai mult decat sa vorbeasca. Apreciaza un sfat de la un
jurnalist mai mult decat o stire publicata in numarul de maine si uneori se consulta
cu colegii din presa ca sa-si valideze teoriile. Sunt multe lucruri care il definesc, insa
probabil primele doua cele mai vizibile sunt atitudinea lui ca individ fata de
partenerii de discutie si competenta cu care rezolva o ecuatie. El nu are nevoie de o
descriere il simti si-ti place fara sa-ti gasesti argumente cu dificultate.
2. Mafiotul este specia cu cea mai rapida crestere din PR un domeniu
care se dezvolta numeric mai repede decat calitativ. Pe Mafiot il stiti nu prea sta
mai mult de un an intr-o agentie, pentru ca oportunitatile externe sunt mai tentante
decat cele din interior. Cand isi schimba job-ul, neaparat aduce cu sine si un snop de
prezentari interne, cel putin o baza de date si, daca se poate, macar un model de
lucru al agentiei pe care tocmai a parasit-o. Ca sa-si justifice suta de euro pe care a
negociat-o in plus, asterne pe masa proaspatului angajator o sumedenie de CD-uri cu
care a plecat de dincolo si le foloseste ca si cand toate aceste instrumente nu ar fi
rodul echipei pe care tocmai a parasit-o, ci consecinta fireasca a propriei sale
genialitati. Dupa mai putin de un an, pleaca spre urmatoarea destinatie cu si mai
mult mostre de inteligenta. Solicitat sa creeze ceva mai bun decat a reusit sa copieze
intr-o seara in agentie, va genera doar replici palide a ceea ce a auzit candva, la o
discutie cu colegii. Cu toate acestea, este specia cel mai greu de combatut.
3.Juniorul este cel cu sanse egale de a deveni un profesionist sau un mafiot.
Oamenii cu forte crude ar trebui sa fie probabil targetul cel mai vanat de agentii.
Uneori asa se si intampla, numai ca bietul junior poate sa ajunga intr-o agentie unde
va invata sa foloseasca mai degraba tactici de gherilla decat arta ceremoniei ceaiului.
Daca are norocul sa-si inceapa cariera intr-o echipa profesionista, atunci nu e nevoie
sa-si faca griji in privinta viitorului. Incurajati acesti oameni sa devina niste
profesionisti, fie ca sunteti jurnalisti, fie ca sunteti clienti sau agentii. Ei sunt cei care
la un moment dat vor face ca nivelul serviciilor de PR sa ajunga acolo unde asteptati.
Investiti in ei rabdare, exercitiu, cult pentru munca si respect pentru cei din jur. Chiar
daca pleaca la un moment dat din echipa, vor fi consultanti care sa va faca cinste si
care vor contribui intr-un fel sau altul la cresterea valorii acestei bresle.
4. Expertul este toba de carte, insa deseori calitatile umane nu-i pot egala
pregatirea profesionala. Ce pacat, ar fi putut deveni chiar un profesionist! De ce nu e
asa? Pentru ca in superioritatea lui bazata nu de putine ori pe lecturi de specialitate,
cursuri universitare sau post-universitare, calificari ulterioare sau pur si simplu
experienta bogata de lucru, uita ca PR-ul este o meserie facuta de oameni. Uita ca
pregatirea profesionala continua trebuie sa-i modeleze si caracterul. Expertul
vorbeste frumos, dar se comporta indoielnic. Are excese de zel, dar nu si de caldura
umana. Condamna cu usurinta, fara sa invete ceva dintr-o intamplare. Are acea
aroganta pe care i-o da CV-ul, dar ii lipseste empatia. Profesional este greu sa-i
reprosezi ceva, insa uman nu stii de ce nu te simti confortabil in preajma lui. Este cel
de la care un jurnalist poate sa afle cu usurinta ce urmeaza sa publice ziarul X, fara
sa-si dea seama ca si el poate deveni victima urmatoarei turnatorii.
5. Diletantul deghizat este cel pe care il intalnim cel mai frecvent el suna
jurnalistii de la cotidiene numai intre orele 15.00 si 18.00, eventual ca sa intrebe
daca a aparut stirea bazata pe comunicatul lui de presa. Iar daca faci greseala sa spui
da, atunci te roaga sa i-o trimiti si lui, pe fax sau pe mail. Este cel care incepe un
comunicat de presa cu background-ul de companie intotdeauna superlativ si pune
stirea undeva catre sfarsit, poate nu o observa nimeni si bifeaza si el job-ul. Cel care
intreaba obsesiv cand o sa apara? sau insista la telefon cu o poveste fara substanta.
Cel care asigura clientul ca ii vor aprea fix 12,5 stiri dupa ce o sa dea el si nu
Anii 80 s-au caracterizat prin faptul c toate organizaiile au fost nevoite s-i
formuleze politici prin care s serveasc interesul public i prin care s poat fi
aprate pe piaa opiniei publice. n acea perioad personalul din conducerea
companiilor recunotea c relaiile publice considerau un instrument viabil de
soluionare a problemelor i de captare a ateniei. Dac sunt practicate demn i
inteligent relaiile publice pot ajuta (organizaia, instituia, compania, corporaia) s
funcioneze mai eficient ntr-un mediu caracterizat de crize.
Conducerea de vrf a corporaiilor ateptat mult mai multe de la departamentul
su de relaii publice dect simple comunicate de pres sau forme de contact cu
mass-media. Aceasta are n vedere urmtoarele aspecte:
A. Analiza informaiei Membrii departamentului de relaii publice ar trebui s
activeze ca analiti de informaii i publiciti care s informeze despre clienii
invitai la o rund de convorbiri (negocieri) sau alte evenimente publice. Ei trebuie
s fie capabili s interpreteze filozofia corporaiei pentru oameni i filozofia
oamenilor pentru corporaie.
B. Probleme de conducere Relaionitii trebuie s nregistreze i s
interpreteze tendine sociale i apoi s anticipeze problemele nainte ca acestea s
ajung la adevrate conflicte.
Fora de Aciune pentru Statutul i Rolul Relaiilor Publice format de PRESA n
1980, sublinia: Cea mai important calitate a specialistului n relaii publice o
reprezint capacitatea acestuia de a anticipa i a modela evenimentele i nicidecum
de a sesiza i raporta ceea ce este deja cunoscut. n momentul n care o organizaie
se confrunt cu reacia publicului i a clienilor si, este deja prea trziu ca relaiile
publice s mai poat repara ceva. Desigur c este important s faci fa
evenimentelor n curs, dar i mai important este s poi modela i direciona
atitudinile viitoare.
n acest caz, relaiile publice s-au aflat ntr-o poziie de consultan obligatorie
. Prin acest concept politica organizaiei impune conducerii de vrf (cu funcii de
supraveghere) ca, cel puin, s dea ascultare experilor n relaii publice, nainte de
adoptarea unei decizii. Doi profesori americani, autori ai unui manual de
management, susin urmtoarele: Un asemenea procedeu nu limiteaz nicidecum
posibilitile managementului de a aciona conform propriilor convingeri, n schimb
face ca acesta s asculte i opiniile specialitilor n relaii publice.
n cadrul unei organizaii, un alt nivel de relaie de consultan este denumit
autoritate cooperatist. De exemplu, o secie operativ care dorete s publice o
brour nu poate face acest lucru dac nu are aprobarea departamentului de relaii
publice al companiei pentru forma de prezentare i multiplicare.
Dac apar diferende, prile trebuie s ajung la un acord nainte de demararea
activitii. Multe firme folosesc aceast modalitate pentru a prentmpina difuzarea
(de ctre departamente sau secii) unor materiale care nu sunt n concordan cu
standardele companiei. n plus, compania trebuie s se asigure c marca sa este
folosit corect, astfel nct s fie protejat. ns, autoritatea cooperant poate s
limiteze libertatea departamentelor de relaii publice. Politica multor firme este de a
supune aprobrii personalului juridic orice articole publicate de angajai n revistele
firmei sau orice declaraie dat presei. Materialele nu pot fi date publicitii nainte
de a avea aprobarea juridicului i a relaiilor publice.
Limitarea se manifest i mai puternic cnd departamentul juridic are autoritate
de comand n modificarea relatrilor de pres cu sau fr consimmntul relaiilor
publice. Acesta este motivul pentru care editorii de ziare gsesc c unele relatri de
pres sunt pline de avocisme astfel nct sunt de necitit.
Friciunile apar inevitabil, ntre cei cu supravegherea, delegarea de autoritate i
misiunile de lucru i cei cu sugestiile, recomandrile i consilierea.
10
11
12
13
14
15
16
17
18