Abcesul dento-alveolar

Definitie
Denumiri sinonime: abces apical,

periapical sau dentoalveolar

Acumulare de puroi (celule
inflamatorii) la nivelul apexului unui
dinte (cel mai frecvent secundar unei
carii sau dupa traumatiseme
dentare).

 Sunt manifestari frecvente ale infectiilor

orale acute si trebuie considerate urgente

stomatologice.
Aspectele clinice variaza functie de
severitatea inflamatiei si pozitia dintelui
afectat, dar durerea si tumefactia
regiunii periapicale sunt semne
constante.
Uneori, febra poate fi prezenta.

Abcesul dento-alveolar
-etiologie

Infecie polimicrobian

3-5 specii bacteriene

Bacterii anaerobe

Bacterii facultativ

anaerobe

Bacterii anaerobe

Bacterii
aerobe/facultative

Prevotella intermedia
Prevotella denticola
Prevotella melaninogenica
Porphyromoas endodontalis
Porphyromonas gingivalis
Porhyromonas asaccharolytica
Fusobacterium nucleatum
Fusobacterium mortiferum
Propionibacterium spp.
Actinomyces spp.
Bifidobacterium spp.
Eubacterium spp.
Veillonella spp.
Peptostreptococcus spp.
Sirochete

Stretococi alfa-hemolitici
Streptococi beta-hemolitici
Enterococi
Staphylococcus epidemidis
Staphylococcus aureus
Neisserii nepretentioase
Bacili difteroizi
Capnocytophaga sp.
Eikenella corrodens
Enterobacteriaceae

Abces dentoalveolar etiologie

Semne i simptome

Bacterii asociate

Durere spontan

Prevotella, Fusobacterium,
Micromonas, Eubacterium, Filifactor
alocis, Tannerella forsythia

Percuie dureroas

Actinomyces, Fusobacterium,
Porphyromonas

Tumefiere

Porphyromonas, Fusobacterium,
Enterococi, Micromonas micros,
Filifactor alocis

Exsudat purulent

Micromonas, Porphyromonas,
Fusobacterium, Filifactor alocis,
Tannerella forshythia, Treponema
denticola

Abces dentoalveolar etiologie

Citomegalovirusul i virusul Epstein Barr

afectarea rspunsului imun

nmulirea patogenilor cunoscui

 Bacteriile izolate din abcesele dento-

alveolare fac parte, in marea lor

majoritate, din microbiota indigena a
cavitatii orale.
Ele provin fie din pulpa dentara
necrozata, prin foramenul apical, fie
din pungi parodontale profunde, prin
obturare sau traumatizare accidentala.

 Studii recente au aratat ca formele

severe ale abceselor periapicale sunt

determinate mai frecvent de
Porphyromonas endodontalis si
Porphyromonas gingivalis, in timp ce
din formele benigne au fost izolate
preponderent Prevotella oralis si
Prevotella intermedia.

Complicatii
Abcesele periapicale pot fistuliza

spontan fie la mucoasa orala, fie la

tegumentele fetei.
In alte situatii, microorganismele pot
migra din abces de-a lungul planurilor
musculare si fasciale, producand
infectii severe ale tesuturilor moi orale
si periorale (e.g., angina Ludwig).

Complicatii
Bacteriile pot migra in profunzime,
spre osul maxilar, determinand
osteite.
Prin lezarea vaselor de sange din
focar este posibila diseminarea
hematogena a microbilor, cu
producerea de bacteriemii si
septicemii.

Diagnostic
Aspectul clinic al leziunii este mai

mult decat sugestiv pentru

diagnostic.
Precizarea etiologiei unui abces
dento-alveolar este posibila.
Prelevarea puroiului este facuta prin
aspiratie cu ac si seringa sterile, dupa
antiseptizarea regiunii cu alcool etilic
sau alcool izopropilic 50%.

Sistem de transport al probelor

pentru anaerobi

Incubare anaeroba

 Deoarece principalele bacterii implicate sunt

anaerobe, este recomandat sistemul "seringa

anaeroba".
Alternativ, produsul poate fi descarcat
imediat dupa prelevare intr-un mediu de
transport reducator.
In laborator, prelevatul este omogenizat si
insamantat pe trei tipuri de medii agarizate:- medii imbogatite pentru incubare aeroba,
- medii imbogatite pentru bacterii anaerobe si
- medii selective pentru bacilii gram-negativi
anaerobi.

Seringa pentru pastrarea conditiei anaerobe (inainte

si dupa eliminarea aerului)

Camera anaeroba

 Placile incubate aerob sunt citite

dupa 2-3 zile, dar cele incubate

anaerob sunt urmarite zilnic, timp de
7 zile.
Din coloniile izolate sunt practicate
teste biochimice de identificare si
antibiograma.

 Desi accesibil, diagnosticul microbiologic al infectiilor

periapicale nu este efectuat curent deoarece:
1. mediile de cultura si sistemele de identificare a
anaerobilor sunt scumpe, conducnd la o relatie
cost-beneficiu negativa;
2. principalii agenti etiologici - Prevotella si
Porphyromonas, cultiva lent, astfel ca rezultatele
sunt obtinute dupa 2-3 saptamani, cnd nu mai pot
fi utile pacientului investigat.
Din aceste motive, astfel de teste sunt facute
periodic, in cadrul studiilor de supraveghere
epidemiologica a rezistentei la antibiotice a
bacteriilor implicate in infectii periapicale.

Tratamentul infectiilor
periapicale
In cazul abceselor dentare bine

individualizate, neansotite de manifestari

generale, drenajul chirurgical este suficient.
In infectiile mai severe, insa, terapia
antimicrobiana este indispensabila ca
adjuvant al tratamentului stomatologic.
Antibioticele de electie sunt penicilina sau
amoxicilina, in asociatie cu metronidazolul.

 In caz de esec terapeutic, trebuie

suspectata implicarea bacteriilor

producatoare de betalactamaze si
este recomandata utilizarea asociatiei
amoxicilina - acid clavulanic.
La pacientii alergici la peniciline sunt
recomandate: eritromicina, rovamicina,
clindamicina sau tetracicline.

Infecii endodontice
secundare - etiologie
Microorganisme care nu sunt implicate n
producerea infeciei primare
radicular:
n timpul tratamentului;
ntre programri;
dup
terminarea
endodontic;

ajung la nivel

tratamentului

Infecii endodontice
secundare - etiologie
Surse de recontaminare:
1.Resturi ale biofilmului dentar;
2.Tartrul dentar;
3.Contaminarea
instrumentelor
endodontice;
4.Contaminarea soluiilor de irigare;
5.Difuziunea prin materialele obturaiei
temporare;

Infecii endodontice
secundare - etiologie
6. Fisurarea

temporare;

sau

pierderea

obturaiei

7. Fracturi dentare;
8. ntrzierea obturaiei definitive;
Cel mai frecvent sunt infecii produse de
1-2 specii bacteriene.

Patogenie
Bacteriile anaerobe:
Capacitate mare de a adera;
Produc toxine i enzime care lezeaz

structurile gazdei;
Prin activitatea proteolitic contribuie la
declanarea procesului inflamator
necroz i supuraie;

Patogenie
Porphyromonas endodontalis (bacil

gram negativ strict anaerob):

leucocidin
inhib chemotaxia
leucocitelor
deprim rspunsul
imun;

Diagnostic microbiologic
Metode:
microscopie;
cultivare pe medii pentru bacterii
facultative si anaerobe.
tehnici de biologie molecular;

Transport:
maxim 30 minute
- mediu de transport : bulion
thioglicolat cu resazurin
Incubare - 37C n anaerobioz, 5-7
zile

Diagnostic microbiologic
Examenul microbiologic al esutului pulpar

infectat i necrozat
nu se face de
rutin, ci doar n scop de cercetare.
microbiologic
n
abcesele
Examenul
dentoalveolare
prin recoltare de puroi
cu ajutorul unei seringi cu ac gros.
Controlul antiseptizrii canalelor radiculare:
util, ieftin,uor de realizat.

Prevenirea infeciilor
secundare
Se face prin:
Folosirea de tehnici adecvate;
Completarea tratamentului mecanic i

chimic ntr-o singur edin;

Folosirea medicaiei intracanalare
antimicrobiene;
Evitarea lsrii canalelor radiculare
deschise;
Meninerea condiiilor de lucru aseptic n
timpul terapiei;

Tratament
Pulpita
ndeprtarea complet a

microorganismelor din canalele radiculare:

mecanic

antiseptice

obturare cu materiale inerte

Tratament
Antiseptice eficiente: hipocloritul de

sodiu, paramonoclorfenol camforat,

soluia de clorhexidin de 2%, apa
oxigenat,
folosite ca
irigani de canal.
paste cu
Obturaii temporare
hidroxid de calciu (efect limitat) sau
pe baz de iod.

Tratament
Pastele cu dexametazon efect
favorabil n fazele incipiente, dar
administrate singure n cazul unor
procese infecioase deja constituite
au efect nociv deoarece deprim
fagocitoza, favoriznd multiplica-rea
bacteriilor.

Tratament
Pastele cu antibiotice:
cu amoxicilin i metronidazol;
Bacteriile anaerobe eliminate prin:
terapia propriu-zis
schimbri ecologice: expunerea
oxigen,
distrugerea
microbiene.

la
interaciunilor

Tratament
Bacteriile

facultative
sau
macroaerofile
(streptococi
non
mutans,
Enterococcus,
stafilococi
coagulazo-negativi,
lactobacili,
Actinomyces, Gemella, Pseudomonas) pot
contamina canalele radiculare:
n timpul tratamentului;
datorit unei obturri temporare inadecvate;
pot supravieui terapiei mecanice endodontice
i antimicrobiene;
Nu sunt sunt ageni etiologici ai pulpitelor i
parodontitei apicale;

Tratament
Persistena micorganismelor n regiunea
intracanalar a dinilor cu obturaie:

eec terapeutic
Enterococcus faecalis
(majoritatea tulpinlor sunt rezistente la eritromicin i
azitromicin)

Tratament
Introducerea intracanalar a sngelui:

eec terapeutic

hemoglobina este surs de energie pentru multe

bacterii (ex. Porphyromonas endodontalis)

Tratament
Parodontita apical:
Amoxicilin+metronidazol;

eec
Amoxicilin-acid
clavulanic
rovamicin+metronidazol.

sau

Microbiologia bolii
parodontale
Boala parodontal - cea mai frecvent

condiie inflamatorie cu caracter distructiv

din patologia uman.
Infecie produs de specii bacteriene c are
interacioneaz cu esuturile i celulele
gazdei ducnd la eliberarea de citokine
si ali mediatori ai inflamaiei , avnd
drept
consecin
distugerea
structurilor parodontale.

Clasificarea bolii
parodontale
1999 ADA (American Dental Association)
1.Gingivita
asociat cu biofilmul bacterian
neasociat cu biofilmul bacterian
2.Parodontita cronic (PC)
localizat
generalizat - >30% din dini sunt afectai

Clasificarea bolii
parodontale
3. Parodontita agresiv (PA)

localizat
generalizat >30% din dini sunt afectai;
Severitatea se apreciaz pe baza adncimii pungii (PD
= periodontal pocket depth) i a pierderii de ataament
gingival (CAL = clinical attachment level):

uoar 1 ~2 mm;
medie 3 ~ 4 mm;
sever 5 mm;
4. Parodontita din bolile sistemice
5. Boala parodontal necrozant (BPN)
gingivita ulceronecrotic
parodontita ulceronecrotic

Clasificarea bolii
parodontale
6.Abcese ale esutului periodontal
abces gingival
abces parodontal
abces pericoronal
7.Parodontita asociat cu leziuni
endodontice

Clasificarea bolii
parodontale

Modificri aduse de aceast clasificare:

parodontita adultului a fost nlocuit
cu parodontita cronic;
eliminarea termenilor de parodontit
recurent i parodontit refractar;
nlocuirea termenului de parodontit
cu debut precoce cu parodontita
agresiv;
nlocuirea termenului de parodontit
ulcero necrozant cu boala

Biofilmul dentar asociat cu

boala parodontal
inceputul secolului trecut -

consecina acumulrii plcii

subgingival i a diminurii
rspunsului imun, precum i a
creterii susceptibilitii odat cu
vrsta;

Etiologia bolii parodontale

Teoria

nespecific
boala
parodontal este rezultatul elaborrii
de produi toxici de ctre ntreaga flora
a plcii.
Teoria specific - anumite tipuri de
plac sunt patogene iar patogenitatea
depinde de prezena sau de numrul
mare al unor microorganisme specifice .

Teoria ecologic
boala
parodontal
este
rezultatul
modificrilor habitatului (nutrieni, pH,
potenial redox).
selecia bacteriilor patogene este
influenat direct de schimbrile de
mediu;
boala nu are o etiologie specific;
orice specie cu anumite caracteristici
poate contribui la evoluia bolii.

Teoria ecologic
Astfel semnificaia clinic a speciilor nou

descoperite poate fi stabilit pe baza

caracterelor fiziologice ale fiecreia;
boala poate fi prevenit nu numai prin
atacul
intit
asupra
patogenilor
parodontali, ci i prin interferarea cu
presiunea selectiv a factorilor de mediu
responsabili de inmulirea lor.

Grupurile de bacterii din biofilmul dentar

subgingival
Grup
Grupul violet
Grupul
galben
Grupul verde
Grupul
portocaliu

Grupul rou

Specii bacteriene
Veillonella parvula
Actinomyces odontolyticus
Streptococcus spp.
Eikenella corrodens
Capnocytophaga spp.
P. intermedia/ nigrescens
Micromonas micros
Campylobacter rectus
Fusobacterium nucleatum
Porphyromonas gingivalis
Tannerella forsythia, Treponema

Criterii de identificare a
patogenilor parodontali

Potenialul patogen trebuie:

s fie asociat cu boala, prin creterea
ca numr n situs-ul afectat de boal;
s fie eliminat sau s scad ca numr
n situs-urile cu evoluie clinic bun
sub tratament;
s duc la apariia unui rspuns imun
din partea gazdei;

Potenialul patogen trebuie:

s fie capabil s produc boala la un

animal de laborator;
s aib factori de virulen responsabili
de distrugerea esutului parodontal;
n lipsa inoculrii de patogeni
parodontali la animalele germ free nu
trebuie
s
apar
gingivite
sau
parodontite;

Microbiologia bolii
parodontale
Numrul total al bacteriilor din placa

subgingival este de 2 ori mai mare

n starea de boal dect n cea de
sntate,
rspunsul
imun
fiind
crescut n prima situaie.
i morfotipurile bacteriene difer n
cele 2 situaii.
n starea de sntate sunt mai puine
spirochete i bacili gram negativi
dect n starea de boal.

Patogen

Sntate

PA

PC

BPN

Streptococcus

+++

Actinomyces

+++

Veillonella

Aggregatibacter
actinomycetemcomitans

++

Capnocytophaga

+/-

+/-

+/-

+/-

Treponeme orale

+/-

+++

+++

+++

Porphyromonas
gingivalis

++

+/-

Prevotella intermedia

+/-

++

++

Tannerella forsythia

++

++

Fusobacterium
nucleatum

++

++

Concluzie:
- biofilmul dentar subgingival al strii
de sntate
poate gzdui n
cantiti foarte mici patogeni
parodontali, ei fiind incapabili s
concureze cu bacteriile gram
pozitive zaharolitce dominante.

 La

acumularea
biofilmului,
rspunsul
inflamator care apare
duce la creterea
fluxului
lichidului
crevicular
gingival
cu
alterarea status-ului nutriional local
acesta duce la nmulirea bacteriilor
proteolitice gram negative, creterea pHului i scderea potenialului redox.
Proteazele interfer cu controlul gazdei
asupra rspunsului inflamator, agravat i prin
creterea continu a masei bacteriilor gram
negative.

 Biofilm subgingival stare de

sntate domin bacterii gram

pozitive zaharolitice;
Biofilm subgingival inflamaie
domin bacteriile gram negative
proteolitice;

 Trecerea de la gingivit la

parodontit depinde de 3 factori:

susceptibilitatea gazdei;
prezena bacteriilor patogene;
prezena bacteriilor protectoare;

Motivele care fac ca etiologia

bolii parodontale s nu fie pe
deplin elucidat:

diversitatea speciilor bacteriene din

placa subgingivala asociat bolii

parodontale,
variaiile n compoziia florei de la un
individ la altul,
diferenele n rspunsul gazdei la
aciunea diferitelor specii bacteriene ,
etc

Asocierea bacteriilor suspectate cu boala parodontal

Foarte puternic

Puternic

Moderat

Aggregatibacter

Fusobacterium

Streptococcus

actinomycetemcomitans

nucleatum

constellatus

Porphyromonas gingivalis

Prevotella
intermedia

Parvimonas micra

Tannerella forsythia

Campylobacter
rectus

Actinomyces
viscosus

Treponema denticola

Eikenella
corrodens

Actinomyces
odontolyticus

www.topleyonline.com

Microbiologia bolii
parodontale
Microbiota

parodontal
sistem
ecologic complex, cu multe interaciuni
structurale i fiziologice ntre bacteriile
rezidente i ntre bacterii i gazd;
Nivele crescute ale unor bacterii
consecina bolii;
Lipsa leziunii numr mic de bacterii,
susceptibilitate sczut a gazdei,
diferene de virulen intraspeciii;

Microbiologia bolii
parodontale
Bacteriile protectoare:
ocup spaiul vital ce ar putea fi
populat de bacteriile patogene;
aderena
bacteriilor
inhib
parodoniu;
inactiveaz anumii patogeni.

la

Rolul virusurilor n boala

parodontal
Citomegalovirusul (CMV) i virusul EpsteinBarr (VEB);
Efect citopatic pe fibroblati, celule
epiteliale, celule inflamatorii;
Supresia mecanismelor de aprare a
parodoniului care permite multiplicarea
patogenilor parodontali;
Alterarea micromediului care devine propice
pentru nmulirea patogenilor parodontali;

Mecanisme patogenice n
boala parodontal
Adeziunea, coagregarea, invazia;
Producerea de exotoxine;
Constituienii celulari;
Producerea de enzime;
Eludarea rspunsului imun;

Metode de diagnostic microbiologic n boala

parodontal
Microscopia optic:

cu fond luminos
cu fond negru
cu contrast de faz

Cultivarea
Tehnici PCR
Teste imunoenzimatice ELISA, BANA
Imunofluorescena
Gaz lichid cromatografie
Alte teste

Diagnostic microbiologic
1.

Recoltare:
Proba biofilm bacterian subgingival;
Etape:
izolarea dintelui;
ndeprtarea
mecanic
a
plcii
supragingivale;
uscare;
recoltarea probei cu ajutorul conurilor de
hrtie de filtru;

2.Transport:
maxim 30 minute

- mediu de transport : bulion

thioglicolat cu resazurin

Examenul microscopic
Frotiuri colorate

Gram
rapid, ieftin i util
pentru pacient;
rol n stabilirea prognosticului;
justific continuarea
investigaiei
microbio-logice;

Microscopia cu fond negru

i contrast de faz utile
pentru evidenierea
spirochetelor

Incubarea probelor - 37C n

anae-robioz, 5-7 zile.

Alte sisteme de identificare

Detectare de enzime preformate (constitutive)
cu substrate cromogene sau fluorogene
Rapid ANA, Rapid ID 32 A, BBL Crystal, API
ZYM
CDC Presumpto plates I, II, III agar
Lombard Dowell
Microbe Lynx System spectroscopie de mas

GLC gaz /lichid

cromatografie
Evideniaz produi finali ai metabolismului
bacterian:
acizi grai cu lan scurt
acizi grai cu lan lung

Tehnici
de
biologie
molecular
real
Micro-IDent

time PCR

ELISA - Enzyme Linked

Immunosorbent Assay
- identificarea reaciilor AgAc, prin marcaj enzimatic

ELISA

BANA

Test colorimetric
Testul pozitiv indic prezena: Treponema
denticola, Porphyromonas gingivalis i
Bacteroides forsythus n prob.
Detectarea unei activiti enzimatice: acest
bacterii produc hidroliza unui peptid sintetic,
benzoil DL- arginin- naftilamnei (BANA) .

JOURNAL OF CLINICAL MICROBIOLOGY, July 1990, p. 15511559

WALTER J. LOESCHE, et all

Treponema denticola, Porphyromonas

(Bacteroides) gingivalis, and Bacteroides

forsythus are among the
anaerobic species frequently associated with
adult forms of periodontal disease.
These organisms hydrolyze the synthetic peptide
benzoyl-DL-arginine-naphthylamide (BANA), and
such enzyme activity can be detected in the
plaque and related to clinical disease and the
presence of spirochetes.

..In this investigation, the liquid BANA assay

was compared with a commercially developed

BANA assay which employed a paper format and
which could be read after a 15-min incubation.

Imunofluorescena

Alte tehnici
FISH (Fluoresecence in situ

hybridization) hibridizare fluorescent

in situ
Electroforez n gel de poliacrilamid
duodecil sulfat

Concluzii
Cultivarea i PCR cele mai folosite
Nici o metod nu poate fi considerat
per se de referin
Combinarea de teste cea mai buna
metod

Antibiograma

Antibiograma ATB ANA (BioMerieux) nu mai este acceptat

EX: ATB ANA susceptibility test. The ATB ANA strips (bioMrieux, Marcy lEtoile, France) permit determination of the susceptibility of anaerobic bacteria to antibiotics in a semisolid medium under conditions similar to those used for the agar dilution

method. A suspension of no. 3 McFarland standard was prepared by homogenizing without shaking C. difficile colonies in 0.85% saline buffer, and 200 l was transferred into an ampoule of ATB-S medium; 135 l was then distributed into each cupule of the
strip containing dehydrated antimicrobial agents. The strips were incubated for 24 h at 37C in an anaerobic atmosphere. The turbidimetries of the cupules were observed by visual reading, and interpretation was performed according to the manufacturers
recommendations. The breakpoints to be used for interpretation of the results were as follows: 1 to 4 g/ml for erythromycin, 2 g/ml for clindamycin, 8 g/ml for tetracycline, 4 to 16 g/ml for rifampin, and 16 g/ml for chloramphenicol .

Sistemul Vitek si E-Test

 Abstract:
Abstract. The aim of the present investigation was to determine

the susceptibility of Prevotella intermedia, Porphyromonas

gingivalis, Fusobacterium and Peptostreptococcus micros to
metronidazole in vitro. Two methods were applied on each isolated
strain: agar dilution and epsilometer Etest. A total of fifty three
wild test strains (13 P.intermedia, 14 P.gingivalis, 14 F.spp and 12
P.micros) were isolated from patients with periodontitis. The
Etest appears to be a simple, rapid and reliable method for the
metronidazole susceptibility testing. The results show that all
P.intermedia, P.gingivalis and F.spp strains were susceptible to
metronidazole. The mean values of minimal inhibitory
concentration obtained with the agar dilution method were,
respectively, 0.98 g/ml, 0.122 g/ml and 0.242 g/ml. For P. micros,
the minimal inhibitory concentration was of 12.14 g/ml.
Comparatively to break points, only 60% of P.micros strains seem
to be susceptible, in vitro, to metronidazole. This study
demonstrated the excellent activity of metronidazole against
P.intermedia, P.gingivalis, F.spp except perhaps for P.micros.
Keywords: metronidazole; minimal inhibitory concentration;
anaerobic bacteria; periodontal disease; human study

Terapia cu antibiotice
Antibiotice beneficiu versus folosire
n exces cu afectarea ecologiei orale.
controlul
biofilmului,
nu
Scop:
eliminarea lui.
la
antibiotice
a
Sensibilitatea
patogenilor
parodontali
variaz
considerabil, terapia empiric este,
deci, dificil.

 Sensibilitatea

bacteriilor componente ale

biofilmului difer de cea a bacteriilor n stare
planctonic din cauza:
penetrabilitii sczute a antibioticelor n
structura biofilmului;
bacteriile din biofilm pot avea intele de atac
ale antibioticelor modificate, sau chiar pot
lipsi;
straturile profunde ale biofilmului pot constitui
un mediu nefavorabil aciunii antibioticelor.

Categoriile de pacieni ce pot

beneficia de antibioterapia
sistemic:

pacienii cu parodontite agresive;

pacienii cu parodontite cronice severe;
pacienii cu parodontit cu manifestri

sistemice;
parodontite cu pierderi progresive de
ataament dup tratament corect;
abces parodontal cu extinderea n lojile
nvecinate i adenopatie sever;
boala parodontal necrozant cu starea
general influenat.

Cum alegem un antibiotic?

n funcie de identitatea patogenilor
parodontali.
n funcie de sensibilitatea in vitro a
patogenilor parodontali.

Terapia sistemic cu
antibiotice
Metronidazol: 3x500mg, 7-10 zile
Amoxicilin: 3x500mg, 7-10 zile
Amoxicilin + acid clavulanic:
3x500mg, 7-10 zile
Clindamicin: 4x300mg, 7-10 zile;
Metronidazol+amoxicilin+acid
clavulanic;

Terapia cu antibiotice
Penicilina, amoxicilina:
bactericide;
50% din bacilii gram negativi anaerobi
produc lactamaze.
asocierea cu acid clavulanic.

Terapia cu antibiotice
Clindamicina:
aciune foarte bun pe anaerobi;
Toate tulpinile de Eikenella corrodens
i Aggregatibacter
actinomycetemcomitans sunt
rezistente;

Terapia cu antibiotice
Tetraciclina:
spectru larg;
bacteriostatic;
multe tulpini de anaerobi au dobndit
rezisten;

Terapia cu antibiotice
Metronidazol:
antibioticul de elecie n infeciile
produse de anaerobi;
nu acioneaz pe facultativi anaerobi
(E. corrodens, A.
actinomycetemcomitans).

Tratament local
Produse cu eliberare controlat de
tetraciclin,
metronidazol
(geluri,
polimeri, fibre).
Antiseptice: hipocloritul de sodiu,
clorhexidina, compui cationici
biguanidici, hyaluronan, triclosan (n
geluri, sprayuri, ape de gur, paste
de dini, gume de mestecat)

Tratamentul local cu
antibiotice
apare rapid rezistena;
are mai puine reacii adverse dect

terapia sistemic;
compliana este bun;
mai scump dect terapia sistemic;

 Tratamentul

cu
antibiotice
nu
tratamentul
mecanic

nlocuiete
stomatologic.
Combinarea tratamentului mecanic
cu antibioterapia sistemic sau local
d rezultate statistic mai bune dect
fiecare din ele luate separat.