Sunteți pe pagina 1din 7

ARTA DE A FI DASCL

,,Cei care educ copiii sunt demni de mai mult onoare dect cei care le dau via, de aceea pe lng
via, druii copiilor i arta de a tri bine, educndu-i. -Aristotel
,, Singurul scop al educaiei este s transforme oglinzile n ferestre. -Sydney Harris
Profesiunea de dascl ar putea fi definit drept condiia uman, cu alte cuvinte preocuparea de a ameliora
n permanen pe plan spiritual. Prin urmare, dup obinerea calificrii nimeni nu poate rmne n afara
studiului fr riscul descalificrii, deoarece nimic nu este mai duntor viitorului dascl dect formarea
sentimentului de suficien de sine. Sunt necesare n continuare iniiative, aciuni concrete, antrenare
ritmic, care s determine mobilizare total, real i efectiv a cadrului didactic, indiferent de specialitatea
sa, pe linia ridicrii permanente a nivelului de cunotine, prin utilizarea eficient a tuturor formelor de
perfecionare a pregtirii profesionale i pedagogice. Nobila munc de autoperfecionare continu a
educatorului i de a sdi ceva din fiina sa n fiecare activitate cu tineretul se cere fcut cu mult pasiune,
cu mult dragoste, aa cum au fcut-o atia ctitori de coal romneasc: N. Iorga, T. Vianu, G. Clinescu
.a. Acetia au neles c a fi un bun sau mare dascl nu nseamn numai a avea fiele ultimelor nouti pe
care s le comunice cu emfaz calculat, ci nseamn a fi un bun pedagog i patriot, adic a iubi pn la
druire total omul, tnrul care vine ncreztor s devoreze idei, nseamn a iubi cu ardoare ara cu
viitorul ei, s cultive n toate mprejurrile cel mai scump tezaur al inimilor noastre, care este limba
romneasc, s cerceteze obiceiurile i datinile strmoeti, care trebuie pstrate cu sfinenie i transmise
nealterate generaiilor urmtoare. Privit din aceast perspectiv, dasclul este chemat s se racordeze la
cerinele vieii, s se implice total n lupta pentru o nou calitate n nvmnt, n soluionarea problemelor
pe care le pune iintegrarea acestuia n cercetare i producie. Calitatea muncii acestuia este dat nu numai de
ceea ce tie s fac, ci, mai cu seam, de felul cum realizeaz ce trebuie s nfptuiasc, de orizontul su
spiritual, de fora, adncimea i cuprinderea nelegerii, gndirii i intuiiei sale, de vibraia i tensiunea
intelectual i afectiv pe care le investete i cu care i nzestreaz munca. De la omul colii societatea
pretinde calitate i eficien maxim, instrucia i educaia fiind socotite ca investiia cea mai important, o
investiie fcut de om i pentru om, rezultatele materializndu-se n contiine, convingeri, sentimente i
atitudini. Aceasta presupune un efort permanent de informare i de ncorporare fireasc a noilor cuceriri ale
tiinei i tehnicii n activitatea teoretic i practic, condiie esenial a meninerii n actualitate a oricrui
educator care se vrea competent i eficient. Orice dascl i amintete cu plcere anii de coal i retriete
tainica ndejde cu care i-a ales aceast carier: de a nu tri inutil, nchis n preocupri mrginite, ci de a mai
avea o familie. Nu e o simpl metafor vorba dasclul e al doilea printe al copilului, ci o realitate. N-au
oare dasclii, dup mprejurri, toat severitatea, toat ambiia, toat duioia, toat amrciunea i tot
orgoliul adevrailor prini? Ba da! Pn ntr-att c, adesea, elevii i studenii se neal asupra valorii
iubirii reale a dasclului, aa cum se neal uneori asupra iubirii prinilor. Trebuie s ajung oameni n
toat firea, s triasc departe de acetia, pentru a-i da seama de adevrata durere de inim ce sta la izvorul
unei msuri aspre, a nenduplecrii, ce li s-a prut grozav de grea atunci, dar sub care era dorina i truda de
a-i face oameni. Iat de ce etica dasclului se cade n mod special s fie ireproabil, pentru c dasclii
reprezint principalul i cel mai nruritor model viu de comportament n viaa elevilor. Un dascl transmite,
odat cu cunotinele sale, i, de regul fr s-i dea seama, i modul lui de a fi, de a gndi, de a se
comporta n societate i n via, n raport cu oamenii, cu valorile spirituale i materiale ale poporului nostru,
totul este s le transmit ntr-un sens pozitiv, creator, care s duc la configurarea nu a unui cetean
oarecare, ci a omului nou de care avem nevoie.
Din acest motiv dasclul nu poate s fie nlocuit de alte mijloace audiovizuale, de noile tehnici electronice
de transmitere a informaiei. coala, fr dascl, este o ficiune. Concepia dup care tiina i tehnica duc la

nlocuirea dasclului are un caracter dezumanizant, contrar nsi raiunii de a fi a nvmntului. Rolul
dasclului se va schimba, dar nu n sensul unei diminuri impuse de noile tehnici care vor fi introduse n
procesul instructiveducativ, ci ntr-unul opus, al creterii misiunii sale, al apariiei unor note definitorii noi
ale profesiunii de dascl, izvorte din poziia nou a nvmntului, din noile sale valene informaionalformative. Personalitatea uman nu poate fi dect creaia omului. ncercrile de prefigurare a profilului
dasclului de mine nu pot s nu in seama i de faptul c procesul de formare a personalitii umane este
rezultatul interaciunii dintre individ i societate, c principalul factor care va asigura i n viitor aceast
interaciune ntre ansamblul relaiilor sociale i individualitatea uman n formare l va constitui tot dasclul.
Suntem ndreptii, ns, s vorbim de un dascl al viitorului ale crui principale trsturi caracteristice
trebuie s fie o pregtire intelectual superioar, multilateral, care, pe fondul unei largi culturi generale,
trebuie s nsumeze nu numai o solid specializare, dar i o temeinic pregtire pedagogic, psihologic,
sociologic i, bineneles, tehnic. Cu privire la chemarea dasclilor, poeii, i adeseori marii gnditori
pedagogi, vorbind n mod figurant, le-au adus cele mai frumoase elogii. Au fost numii furitori de suflete,
creatori de valori, luminatori sau apostoli ai poporului, nvtori ai neamului. Acesta este rolul cel
mai frumos i cel mai compatibil cu misiunea dasclului i care va putea continua cu succes n toate
timpurile, nefiind o obligaie, ci o necesitate naional izvort din dragostea celor ce au fost educai n acest
spirit.
Personalitatea cadrului didactic poate influenta dezvoltarea personalitatii copiilor prin modul de
prezentare a informatiilor, prin stilul sau de gandire spre nou,spre neexplorat,cultivarea increderii in sine,
incurajarea efortului creator chiar din primele lor manifestari.Cadrul didactic trebuie sa aiba o atitudine
pozitiva si naturala atunci cand intervine pentru a-l invata pe elev limbajul artei,reguli si tehnici
moderne.Alegerea strategiilor didactice adecvate care sa-i activizeze pe toti membrii grupului.

Educarea simtului estetic prin creatii literare, plastice si muzicale

Educatia estetica este un


factor
care influenteaza in mod deosebit conturarea
personalitatii umane, contribuind prin formele sale specifice, la dezvoltarea receptivitatii fata
de actul de cultura, la formarea gustului fata de frumos si fata de adevar, realizand in
acelasi timp,
completarea
culturii generale
a
elevului,
cunoasterea caracteristicilor artei si oferind posibilitatea intrarii in contact
cu procesul de creatie artistica.
Invatand limbajul plastic, cunoscand formele de comunicare si expresie plastica,
elevul devine capabil
sa descifreze mesajul
operei
de
arta,
sa se
exprime
cu ajutorul mijloacelor specifice acestui gen de creatie.
Dar, educatia estetica se realizeaza nu numai prin educatie plastica , ci si
prin literatura,
educatie moral-civica,
educatie fizica,
educatie muzicala.
Acest lucru presupune pregatirea tuturor educatorilor in directia formarii propriei sensibilitati,
dar si pentru formarea sensibilitatii elevilor, in vederea receptarii semnificatiilor estetice.
Dorinta de cunoastere a
copiilor
este nelimitata.
Dupa ce
s-a informat si a retinut,
copilul simte nevoia sa reproduca, sa arate, sa demonstreze ca a inteles.
Stimularea timpurie a
dorintei de
a
crea
(din
perioada prescolara
si accentuata pe masura ce copilul creste si invata
)
se va reflecta in influenta deosebita asupra realizarii unor lucrari artistice (atat in arta cat
si in literatura-compuneri) ,asupra formarii personalitatii acestuia. Curiozitatea mereu treaza si
activa, receptivitatea, inclinatia spre nou, sensibilitatea, imaginatia bogata, nevoia de cunoastere
si de afirmare pot fi satisfacute si dezvoltate in orele de educatie plastica, educatie muzicala
(atat in gradinitele de copii cat si in scoli).

Provocandu-l pe copil la creatie,


ii dam sansa sa transmita sentimente,
stari
sufletesti,
ii
stimulam nevoia
de activitate,
ii sporim increderea in fortele proprii
de a se exprima in artele plastice, muzica, literatura ,dans etc.
Creativitatea este o floare atat de delicata, incat elogiul o face
sa infloreasca, in timp ce descurajarea o inabuse adesea chiar inainte ca ea sa se poata
transforma
in
floare.(
T.
Carlyle
).
Dascalii trebuie
sa iubeasca si
sa
inteleaga aceste flori delicate pentru ca ele dau puterea si progresul omenirii.
Termenul de estetic isi are radacina in grecescul sisthesis-

simti,

asa ca,ad

literam,

educatia estetica

inseamna dezvoltarea sensibilitatii. In gandirea teoretica acest termen a fost introdus pe la jumatatea secolului al XVIIIlea, intelegandu-se prin el: stiinta despre frumos.
Un insemnat numar de filozofi burghezi, intelegand prin frumos numai frumosul artistic, creat de om, defineau
estetica, stiinta frumosului artistic.Acesta a dus la conceperea educatiei estetice de catre unii pedagogi doar ca
educatie artistica: pregatirea pentru frumosul din arta.
Educatia estetica este insotita de un simt estetic, gust estetic, judecata estetica, atitudine si emotie estetica.
Simtul estetic este inclinatia fireasca a omului spre frumos; simtul estetic s-a nascut si se desavarseste in activitate.
In acest sens trebuie inteleasa observatia lui Gorki-omul este artist din fire, care este in deplin acord cu cea a lui Marx:
.omul da forma lucrurilor si in conformitate cu legile frumosului.
Simtul
estetic
trebuie trezit si
calauzit;
el
nu se poate dezvolta spontan caci cum observa Dimitrieva- in acest caz poate capata o orientare si un caracter fals,
denaturat.
Gustul estetic este o manifestare a propriului temperament estetic,
care
rezida in capacitatea
de a surprinde spontan si prompt,frumosul, deosebindu-l de falsa frumusete; el este o intuire subtilaa frumosului, o
judecata intuitiva.Gustul estetic este rezultatul educatiei: spunem ca cineva are gust estetic cand dovedeste atat sensibilitatea
pentru
ceea ce este frumos,
cat si
capacitatea
unei
alegeri in conformitate
cu legile frumosului.
Gustul estetic variaza cu epocile
si indivizii,
dar
merita acest
nume cand coloranduse diferit ramane totusi la un nivel superior.
Judecata estetica este judecata care are ca obiect frumosul artei, al naturii sau
al vietii sociale,
deci,
obiectul ei este intotdeauna o valoare estetica. Spre deosebire de judecata logica, in cea estetica, sensibilitatea omului se
manifesta sub forma impresiilor aduse de gust, impresii care sunt raportate la criteriile de apreciere a frumosului. Tratatele
burgheze
deosebesc
doua
categorii de judecati estetice:
judecati
de constatare
(Giocondacapodopera lui Leonardo da Vinci), care semnaleaza o valoare estetica si judecati de apreciere estetica (Pe Donul linistit
este cel mai grandios roman al realismului), care ierarhizeaza, stabilesc analogii, raporturi, motivatii etc.
Consideram ca in mod practic, cunoasterea artisticapresupune o prezenta de fiecare clipa a aprecierii: alaturi
de constatare, o legatura permanent nemijlocita intre observare si atitudine.
Atitudinea estetica este conduita
consecvent manifestata prin sensibilitate
fata
de frumos,
din
dragostea pentru frumos si prin apararea si crearea frumosului. Atitudinea estetica se concretizeaza si in actiuni care duc
la instaurarea si raspandirea frumosului in realitatea inconjuratoare.
Emotia estetica este o traire intensa (un act de constiinta, puternic colorat afectiv), provocat de perceperea frumosului.
Desi termenul emotie denumeste acte psihice rapide si intense, expresia emotie estetica este folosita cu intelesul de mai
sus: un act complex, care angajeaza toate laturile personalitatii umane, o traire puternica, o bucurie luminoasa, care
continua si
dupa incetarea
contactului cu
opera
de arta.
In acest sens emotia estetica reprezinta actul de intelegere emotionala
a frumosului.
Avem

in vedere pe omul sanatos sufleteste, indeosebi pe omul societatii noastre, in emotiile caruia ideologia intervine adecvat,
dand orientare justa si adancime priceperii artei.
In jurul varstei de 8
ani are loc o diferentiere intre emotiile si sentimentele estetice,
legate de gustarea operei de arta si cele legate de procesul de creatie.
Se formeaza cerinte interne ale frumosului aspiratii, dorinte,
interese si atitudini estetice.
Gustul
artistic se dezvolta inegal pentru diferite domenii artistice. Exista un gust estetic general, care refuza ceea ce este urat,
murdar, dezarmonic- inestetic. Uneori nedezvoltarea si cultivarea gustului estetic genereaza circulatia de obiecte de prost gust
.
In perioada scolaritatii mici, atat institutorul cat si familia trebuie sa puna accent pe educatia estetica, aceasta fiind o
componenta de baza a formarii vocationale a personalitatii, sa ajute si sa urmareasca indeaproape procesul de formare a
caracterului si sa intervina cu promptitudine atunci cand este cazul.
Educatia pentru frumos si educatia prin frumos reprezinta doua sensuri,
pe
care educatia estetica le implica. Nu ne putem ocupa doar de calauzirea elevului
spre frumos,
de pregatirea lui
vederea perceperii profunde
a artei,
fara sa cercetam
si
ceea ce
urmeaza:
influenta frumosului asupra personalitatii celui care il percepe. Eucatia estetica are deci, in vedere mai intai frumosul artelor:
literatura (arta cuvantului), muzica (arta sunetului), pictura (arta formei si culorii), coregrafia (arta formei in miscare).
Culoarea dincolo de perceptie si trairea ei afectiva, este o oglinda a personalitatii copiilor. Specialistii pot interpreta aspecte
ale personalitatii oamenilor in functie de preferinte pentru una sau unele culori.
Cunoasterea corelatiilor subiect-culoare ne poate ajuta in relatiile cu subiectii-copii, ajutandu-ne sa aflam raspunsuri corecte
la intrebarile: cand, cum si cu ce mijloace, cu ce fel de ajutor sa intervenim in valorificarea potentelor formative ale desenului?
Totodata ii conducem pe copii spre descoperirea semnificatiilor culorilor, gasind titluri cat mai potrivite cromaticii folosite.Astfel ii
angajam pe acestia in decodificarea semnificatiei culorilor specifice anotimpurilor si le folosim in lucrarile lor. Aceste activitati sunt
insotite de ilustratii muzicale adecvate (de exemplu:Anotimpurile, de Vivaldi). Culorile sunt semene,stimuli sau mijloace de
expresie, purtatoare ale unor semnificatii de natura intelectuala,estetica si afectiva. Se stie ca limbajul artistic-plastic al copiilor
reprezinta invelisul material al gandirii lor artistice, care face posibil schimbul de idei, de sentimente,stari emotive, deci exprimarea
impresiilor vizual-estetice in structuri specifice artei plastice.
Copiii, pot fi familiarizati la un nivel optim cu elementele de limbaj plastic (culoare, punct, linie, forma) prin elaborarea unei
strategii adecvate: selectarea unei tematici care vizeaza elementele limbajului plastic si care se poate realiza prin activitatile
artistico-plastice, dar si prin alte activitati (antrenament grafic, cercul de pictura etc.); folosirea unor metode activ-participative si a
unor tehnici de lucru variate.
Pentru familiarizarea copiilor cu elementul de limbaj plastic culoarea ne putem propune sa rezolvam urmatoarele teme:
Jocul culorilor infratite (fuzionarea la margine a culorilor, obtinerea unor noi culori); Spune cu ce seamana? (fuzionarea in masa a
culorilor); De-a fabricantii de culori (prepararea nuantelor prin amestecul a doua culori in diferite proportii); Deschidem cu alb si
inchidem cu negru (tonuri de culoare, ruperea tonului); Marea (efectul termic al culorilor, culori reci); Camp cu grau si maci (culori
calde)
In vederea redarii punctului spontan ne putem opri la temele: Camp cu flori si Noapte instelata,iar pentru punctul elaborat la
temele: Margele colorate in sirag si Struguri cu boabe mari, mijlocii si mici.
Pentru linia plastica modulata,putem alege subiecte cu forta de sugestie: Ploua si bate vantul toamna, Prietenul sau
prietena mea.Peisaj de iarna (primavara),iar pentru linia modulata in punct continuu (fara a ridica instrumentul de scris)
tema Copaci.
Deoarece toate activitatile de desen, pictura vizeaza nemijlocit si forma obiectuala, planificam in cadrul activitatilor comune
doar realizarea formei spontane: Sa facem fluturi colorati, Cum putem sa facem sa semene mai bine cuetc.

Strategiile didactice folosite trebuie sa fie cat mai diversificate. Astfel putem folosi cu certa eficienta mici povestitoare sau
texte adaptate:Unde-iMofturosul (Ion Susala),Calatorie in tara culorilor (Gheorghe Mocanu), Basme multicolore (I.Ziedonis);
ghicitori, auditii muzicale si diverse mijloace de invatamant: esantioane textile, reproduceri de arta din albume,pliante etc.
In scopul cunoasterii si utilizarii constiente a culorilor de catre copii, putem concepe o serie de jocuri introductive sau
finale: Recunoaste culoarea,(din esantioane textile, reproduceri de arta, diapozitive, fotografii,etc.); Gaseste culoarea (educatoarea
spune numele unei culori, copiii o cauta si coloreaza cu ea o pata in partea de sus a plansei); Rece,cald,frige (educatoarea spune
numele unei culori calde sau reci ,iar copiii raspund prin asociere cu senzatia termica; de exemplu: pentru rosu raspund frige,
pentru galben cald, pentru albastru rece); jocul colectiv Rosu,galben si albastru (sau oricare dintre culori), care a avut ca obiectiv
recunoasterea si deosebirea culorilor si aplicarea relatiei au aceeasi culoare; sau jocul De-a criticii in expozitie, folosit in final, la
aprecierea lucrarilor realizate.
Arta are o mare forta educativa care se explica prin aceea ca ea ne ofera nu numai o conoastere plastica (prin imagini
concrete), ci si emotiva (afectiva).A intelege o opera de arta inseamna, inainte de toate, a o simti, a o trai si abia pe aceasta baza
a cugeta asupra ei. Arta detine o multitudine de valente educative si cognitive, deoarece se adreseaza nu numai afectivitatii si
imaginatiei, ci si gandirii si vointei.
Arta plastica formeaza si dezvolta spiritul de observatie, atentia, imaginatia creatoare, placerea si interesul de a desena, de a
picta sau modela.
Educatia plastica, ca parte componenta a educatiei artistice, utilizeaza o metodologie specifica in desfasurarea orelor si
impune anumite cerinte:a lasa elevului deplina libertate de exprimare plastica, a-i dezvolta capacitatea de a se emotiona in fata
frumosului din natura si arta.
Pentru a pune bazele culturii artistice si ale gustului estetic, trebuie sa se urmareasca, inca din prescolaritate inca una dintre
sarcinile educatiei estetice, aceea a formarii atitudinii estetice a elevilor fata de valorile estetice din natura, societate si arta.
Educatia estetica presupune nu numai formarea unor aptitudini si deprinderi de sesizare sau apreciere a frumosului artistic,
dar si insusirea unor cunostinte specifice. Etapa cultural- informativa vizeaza dobandirea unui cumul informational de integrare si
relationare a obiectelor estetice.
Fara o informare corespunzatoare nu se poate crea cadrul favorabil intelegerii, pentru ca arta vorbeste doar celui care este
pregatit sa o asculte.Ea poate emotiona in masura in care receptorul este instruit, pregatit pentru a intampina opera care isi incepe
adevarata viata in sufletul si mintea publicului.
Educatia artistico-plastica scolara prin dezvoltarea sensibilitatii estetice,a gandirii lor artistico-plastice si a gustului artistic,
contribuie in mare masura la formarea omului nou, care va participa activ la imbunatatirea estetica a produselor muncii si a
ambiantei artistice a locului de munca, la strangerea relatiilor de prietenie intre oameni, bazate pe sentimente profund umane,pe
principii de etica si estetica, la ridicarea calitatii vietii.
Personalitatea cadrului didactic poate influenta dezvoltarea personalitatii copiilor prin modul de prezentare a informatiilor, prin
stilul sau de gandire spre nou,spre neexplorat,cultivarea increderii in sine, incurajarea efortului creator chiar din primele lor
manifestari.Cadrul didactic trebuie sa aiba o atitudine pozitiva si naturala atunci cand intervine pentru a-l invata pe elev limbajul
artei,reguli si tehnici moderne.Alegerea strategiilor didactice adecvate care sa-i activizeze pe toti membrii grupului.

BIBLIOGRAFIE
1.Barsanescu, S. Vaideanu,Ge. Educatia estetica,E.D.P., Bucuresti,1961
2.Bogdan, T., Stanculescu, I. Psihologia copilului si psihologia pedagogica,
E.D.P.,Bucuresti, 1971

3. Constandache, M.

Formarea initiala pentru profesia didactica


prin colegiile universitare de institutori,
Constanta, Ed. Muntenia &Leda,2001

4. Susala, I.

Estetica si psihopedagogia Artelor plastice si


Designului,Ed.Sigma,Bucuresti,2000

5. Vianu, T.

Estetica, Bucuresti,1968