Consumatorul de bere in romania.

Piata berii vbvdin Romania se ridica la un consum anual de 11,3 milioane

hectolitricu incasari intre 500 si 600 milioane dolari. Consumul se ridica in prezent la un nivel
de4 9 l i t r i d e b e r e p e c a p d e l o c u i t o r , d o v e d i n d u - s e a s t f e l o p i a t a
f o a r t e a t r a c t i v a . Cu o rata de crestere anuala de 4%, Romania urmeaza sa devina a doua
piata
de
desfacered
u
p
a
P
o
l
o
n
v
b
v
b
i
a
.
"Aceasta
crestere
se
datoreaza
n i v e l u l u i r e l a t i v r e d u s a l t a x e l o r , i m b u n a t a t i r i i semnificative a calitatii berii
in urma investitiilor realizate de producatorii de bere precumsi profesionalismului si intensitatii
activitatilor de marketing", spun analistii.
4
In anul 2007, consumul de vbvbbvb b e r e , 0 , 9 l i t r i v i n , 0 , 2 l i t r i t u i c a s i
r a c h i u r i n a t u r a l e . Comparativ cu consumurile din anii anteriori, aceste niveluri
au fost mai mari cu 35,6%
tirul (Amaranthus retroflexus) este o specie de plante din familia Amarathaceae.
Dei tirul este considerat o buruian, n grdinile organice ajut la aerisirea solului. Frunzele
sunt comestibile i au gust asemntor spanacului. n ceea ce privete animalele domestice,
precum vitele i porcii, tirul are proprieti toxice.
Anumite specii de Amaranthus au fost consumate de ctre oameni (n special n America de Sud
- Mexic-5000 a.C.) nc de acum 7000 ani datorit faptului c aceast plant este mai hrnitoare
chiar mai mult dect porumbul, grul, sau alte cereale. Se pot consuma att frunzele proaspete,
ct i seminele uscate sub diferite forme. n plus, cultivarea ei este foarte uoar deoarece este
foarte rezistent n orice clim.

Compozitie, valoare nutritiva si terapeutica

Stirul (speciile de amarant, de fapt) este o planta bogata in vitamine, in spedcial A, K, B1, B3,
B5, B6, B17, C, E, riboflavina, acid folic si folat, in minerale precum calciu, fier, magneziu,
fosfor, potasiu, zinc, cupru si magneziu. Valoarea nutritiva a amarantului este foarte ridicata,
frunzele de Amaranthus cruentus de exemplu contin cu 25% mai multe proteine si mult mai
multa lisina decat orice produs obtinut din porumb sau alte cereale si mai multa metionina decat
soia. Amarantul contine cantitati importante de provitamina A (beta-caroten), un compus vital
pentru milioane de malnutriti, care risca orbirea. De asemenea este bogat in acizi grasi
polinesaturati (PUFA), in special acid linoleic. In mod fericit, incercarile de a obtine concentrate
proteice din frunzele de amarant au aratat ca pe langa proteine, s-au extras vitamine (printre care
si provitamina A) si PUFA de care va spuneam mai sus.
Problemele care apar sunt cauzate de prezenta in cantitati ridicate a acidului oxalic, care are un

rol important in formarea calculilor renali (de tip oxalati sau cu compozitie mixta), inhiba
absorbtia calciului si zincului, si influenteaza negativ persoanele care sufera in general de
afectiuni ale rinichilor, guta, artrita reumatoida, polireumatism articular. De asemenea, nitratii din
frunze se pot transforma in nitriti (similar spanacului) in urma reincalzirii frunzelor gatite.
Continutul ridicat in proteine precum si continutul aproape complet in aminoacizi, in special
aminoacizi esentiali, recomanda stirul ca o planta dezirabila pentru alimentatie, dar si in diete si
cure, asemenea unor plante precum hrisca si quinoa (adica spanacul salbatic de la noi chenopodium- dar este la moda quinoa andina). Semintele de stir sau uleiul din seminte de stir au
un continut ridicat de PUFA si compusi cu valoare antioxidanta, stanoli si squalen, si au un rol
important in tratamantul conex al celor care sufera de boli cardiovasculare (in special
hipertensiune arteriala), de cei cu dislipidemii (care au valori crescute ale colesterolului si/sau
trigliceridelor).
In medicina traditionala este folosit ca tonic, astringent, nutritiv, in tratamentul diareei si ca
antihemoragic (scaune cu sange sau polimenoree). Ceaiul se foloseste pentru gargara, in cazul
durerilor de gat sau a aftelor, si pentru spalaturi externe in cazul exemelor.
Pentru ca va pomeneam de squalen, ei bine, stirul este o extraordinara sursa de obtinere a acestui
compus, care se obtine in principal din ficatul de rechin si de balena. Iata ca studii recente au
aratat ca uleiul de stir este de 8 ori mai bogat in squalen decat uleiul din ficat de rechin. Nu ca
rechinii ar fi animalele mele favorite, dar parca prefer totusi uleiul de amarant, in acest caz,
macar.
Sa va spun cate ceva depre squalen, aducandu-va astfel inca un argument in favoarea acestei
plante pe care am ajuns, sincer, sa o iubesc- stirul. Squalenul este din punct de vedere biochimic,
un precursor al intregii familii a steroizilor, un compus antioxidant extrem de puternic, care are
printre altele capacitatea de a ajuta la "epurarea" organismului, la inlaturarea efectelor nocive ale
poluarii mediului (incluzand aici poluarea cauzata de deseurile industriale, de emisiile
atmosferice industriale sau cele rezultate din arderea combustibililor). Cercetari recente au aratat
rolul squalenului in inhibarea dezvoltarii vascularizarii tumorilor si deci in inhibarea dezvoltarii
tumorale, de asemenea s-a demonstrat faptul ca are un rol important in reducerea extinderii
metastazelor, si in stagnarea dezvoltarii tumorilor maligne la sani, plamani, prostata si creier, iar
in anumite cazuri chiar s-a constatat eradicarea tumorilor. De asemenea, squalenul este implicat
in controlul alergiilor, astemului, diabetului, candidozelor, inflamatiilor, si are o contributie
importanta la imbunatatirea memoriei si a functionarii creierului in general. Uleiul de amarant
moduleaza fluiditataea membranbei celulare si o stabilizeaza, cunoscandu-se ca in cazul
persoanelor care sufera de hipertensiune arteriala membrana celulara este afectata. Unii
cercetatori considera squalenul ca fiind probabil, in prezent, cel mai bun stimulator imunitar
descoperit.
Raspandire, cultivare si moduri de utilizare
Ce argumente as mai putea aduce in favoarea acestui dar al naturii care este stirul (amarantul)?
Aztecii priveau aceasta planta ca pe hrana imortalitatii, in cronici sanscrite este consemnata ca
fiind regele nemuririi, iar grecii chiar asa au numit-o "amarantos" planta care nu moare. Bogata
nutritiv, nu contine gluten, stirul este o planta a viitorului din multe puncte de vedere. Anumite
specii de Amaranthus au fost consumate inca de acum cca. 7000 ani. Anticii au descoperit ca este

mai hranitoare decat porumbul, graul, sau alte cereale, se pot consuma atat frunzele proaspete,
cat si semintele uscate, sub diferite forme. In plus, cultivarea ei este foarte usoara deoarece este
foarte rezistenta in orice clima si aproape pe orice tip de sol. Amaranthus este unul dintre
putinele genuri ale carui specii au fost "domesticite" atat in Lumea Veche cat si in Lumea Noua
si in Asia.
Amarantul a fost si este inca considerat ca fiind hrana porcilor si a saracilor, dar se pare ca este
una dintre sursele de hrana ale viitorului. Teste au aratat ce productia este de 10 tone planta verde
comestibila/ ha, la fiecare recoltare dupa o perioada de 30-40 de zile. In prezent peste 50 de tari
tropicale cultiva amarantul ca resursa alimentara, in cantitati de loc neglijabile. In multe tari
africane, amarantul ofera peste 25% din necesarul proteic.
De la stir se consuma partea verde, tanara, si foarte tanara, dar si semintele. Din frunzele foarte
tinere se poate face salata, din frunzele tinere se pot face tocanite, se pot adauga la ciorbe, pot fi
preparate dupa aceleasi retete ca spanacul. Atentie totusi la continutul ridicat de oxalati!
Semintele pot fi consumate ca atare, prajite (au un gust delicat), din ele se poate obtine ulei, sau
faina. Faina de amarant poate fi consumata simpla, pregatindu-se prajituri sau paine (nu contine
gluten), sau in amestec cu alte tipuri de faina. Amaranthus blitum (A. Lividum) este consumat in
Grecia sub numele de vleeta. Consumul de amarant este raspandit in America Centrala si de Sud,
sub diferite forme: in Mexic se prepara o bautura foarte raspandita - "alegria", iar din seminte se
prepara o alta bautura traditionala mexicana denumita "atole". In Ecuador florile sunt fierte, iar
fiertura astfel obtinuta este amestecata cu rom "aquardeinte" si se obtine o bautura care "purifica
sangele" si care regleaza ciclul menstrual. De asemenea, in toate aceste zone planta se consuma
ca atare in tocanite si fierturi.
In Asia, consumul de amarant este foarte raspandirt, in China, Hong-Kong, Taiwan, in India.
Amarantul a demonstat o vitalitate deosebita, crescand in numeroase tipuri de mediu, genul
avand specii pioniere care si-au gasit in natura nise neocupate, cum ar fi colonizarea terenurilor
afectate. Produc un numar mare de seminte care germineaza repede, iar productivitataea este
deosebita, putandu-se obtine mai multe recolte pe an.
Compozitie, valoare nutritiva si terapeutica
Stirul (speciile de amarant, de fapt) este o planta bogata in vitamine, in spedcial A, K, B1, B3,
B5, B6, B17, C, E, riboflavina, acid folic si folat, in minerale precum calciu, fier, magneziu,
fosfor, potasiu, zinc, cupru si magneziu. Valoarea nutritiva a amarantului este foarte ridicata,
frunzele de Amaranthus cruentus de exemplu contin cu 25% mai multe proteine si mult mai
multa lisina decat orice produs obtinut din porumb sau alte cereale si mai multa metionina decat
soia. Amarantul contine cantitati importante de provitamina A (beta-caroten), un compus vital
pentru milioane de malnutriti, care risca orbirea. De asemenea este bogat in acizi grasi
polinesaturati (PUFA), in special acid linoleic. In mod fericit, incercarile de a obtine concentrate
proteice din frunzele de amarant au aratat ca pe langa proteine, s-au extras vitamine (printre care
si provitamina A) si PUFA de care va spuneam mai sus.
Problemele care apar sunt cauzate de prezenta in cantitati ridicate a acidului oxalic, care are un
rol important in formarea calculilor renali (de tip oxalati sau cu compozitie mixta), inhiba
absorbtia calciului si zincului, si influenteaza negativ persoanele care sufera in general de

afectiuni ale rinichilor, guta, artrita reumatoida, polireumatism articular. De asemenea, nitratii din
frunze se pot transforma in nitriti (similar spanacului) in urma reincalzirii frunzelor gatite.
Continutul ridicat in proteine precum si continutul aproape complet in aminoacizi, in special
aminoacizi esentiali, recomanda stirul ca o planta dezirabila pentru alimentatie, dar si in diete si
cure, asemenea unor plante precum hrisca si quinoa (adica spanacul salbatic de la noi chenopodium- dar este la moda quinoa andina). Semintele de stir sau uleiul din seminte de stir au
un continut ridicat de PUFA si compusi cu valoare antioxidanta, stanoli si squalen, si au un rol
important in tratamantul conex al celor care sufera de boli cardiovasculare (in special
hipertensiune arteriala), de cei cu dislipidemii (care au valori crescute ale colesterolului si/sau
trigliceridelor).
In medicina traditionala este folosit ca tonic, astringent, nutritiv, in tratamentul diareei si ca
antihemoragic (scaune cu sange sau polimenoree). Ceaiul se foloseste pentru gargara, in cazul
durerilor de gat sau a aftelor, si pentru spalaturi externe in cazul exemelor.
Pentru ca va pomeneam de squalen, ei bine, stirul este o extraordinara sursa de obtinere a acestui
compus, care se obtine in principal din ficatul de rechin si de balena. Iata ca studii recente au
aratat ca uleiul de stir este de 8 ori mai bogat in squalen decat uleiul din ficat de rechin. Nu ca
rechinii ar fi animalele mele favorite, dar parca prefer totusi uleiul de amarant, in acest caz,
macar.
Sa va spun cate ceva depre squalen, aducandu-va astfel inca un argument in favoarea acestei
plante pe care am ajuns, sincer, sa o iubesc- stirul. Squalenul este din punct de vedere biochimic,
un precursor al intregii familii a steroizilor, un compus antioxidant extrem de puternic, care are
printre altele capacitatea de a ajuta la "epurarea" organismului, la inlaturarea efectelor nocive ale
poluarii mediului (incluzand aici poluarea cauzata de deseurile industriale, de emisiile
atmosferice industriale sau cele rezultate din arderea combustibililor). Cercetari recente au aratat
rolul squalenului in inhibarea dezvoltarii vascularizarii tumorilor si deci in inhibarea dezvoltarii
tumorale, de asemenea s-a demonstrat faptul ca are un rol important in reducerea extinderii
metastazelor, si in stagnarea dezvoltarii tumorilor maligne la sani, plamani, prostata si creier, iar
in anumite cazuri chiar s-a constatat eradicarea tumorilor. De asemenea, squalenul este implicat
in controlul alergiilor, astemului, diabetului, candidozelor, inflamatiilor, si are o contributie
importanta la imbunatatirea memoriei si a functionarii creierului in general. Uleiul de amarant
moduleaza fluiditataea membranbei celulare si o stabilizeaza, cunoscandu-se ca in cazul
persoanelor care sufera de hipertensiune arteriala membrana celulara este afectata. Unii
cercetatori considera squalenul ca fiind probabil, in prezent, cel mai bun stimulator imunitar
descoperit.
Raspandire, cultivare si moduri de utilizare
Ce argumente as mai putea aduce in favoarea acestui dar al naturii care este stirul (amarantul)?
Aztecii priveau aceasta planta ca pe hrana imortalitatii, in cronici sanscrite este consemnata ca
fiind regele nemuririi, iar grecii chiar asa au numit-o "amarantos" planta care nu moare. Bogata
nutritiv, nu contine gluten, stirul este o planta a viitorului din multe puncte de vedere. Anumite
specii de Amaranthus au fost consumate inca de acum cca. 7000 ani. Anticii au descoperit ca este
mai hranitoare decat porumbul, graul, sau alte cereale, se pot consuma atat frunzele proaspete,
cat si semintele uscate, sub diferite forme. In plus, cultivarea ei este foarte usoara deoarece este

foarte rezistenta in orice clima si aproape pe orice tip de sol. Amaranthus este unul dintre
putinele genuri ale carui specii au fost "domesticite" atat in Lumea Veche cat si in Lumea Noua
si in Asia.
Amarantul a fost si este inca considerat ca fiind hrana porcilor si a saracilor, dar se pare ca este
una dintre sursele de hrana ale viitorului. Teste au aratat ce productia este de 10 tone planta verde
comestibila/ ha, la fiecare recoltare dupa o perioada de 30-40 de zile. In prezent peste 50 de tari
tropicale cultiva amarantul ca resursa alimentara, in cantitati de loc neglijabile. In multe tari
africane, amarantul ofera peste 25% din necesarul proteic.
De la stir se consuma partea verde, tanara, si foarte tanara, dar si semintele. Din frunzele foarte
tinere se poate face salata, din frunzele tinere se pot face tocanite, se pot adauga la ciorbe, pot fi
preparate dupa aceleasi retete ca spanacul. Atentie totusi la continutul ridicat de oxalati!
Semintele pot fi consumate ca atare, prajite (au un gust delicat), din ele se poate obtine ulei, sau
faina. Faina de amarant poate fi consumata simpla, pregatindu-se prajituri sau paine (nu contine
gluten), sau in amestec cu alte tipuri de faina. Amaranthus blitum (A. Lividum) este consumat in
Grecia sub numele de vleeta. Consumul de amarant este raspandit in America Centrala si de Sud,
sub diferite forme: in Mexic se prepara o bautura foarte raspandita - "alegria", iar din seminte se
prepara o alta bautura traditionala mexicana denumita "atole". In Ecuador florile sunt fierte, iar
fiertura astfel obtinuta este amestecata cu rom "aquardeinte" si se obtine o bautura care "purifica
sangele" si care regleaza ciclul menstrual. De asemenea, in toate aceste zone planta se consuma
ca atare in tocanite si fierturi.
In Asia, consumul de amarant este foarte raspandirt, in China, Hong-Kong, Taiwan, in India.