Sunteți pe pagina 1din 58
Capitolut It COMPLEMENTE DE ANALIZA MATEMATICA § 1. Siruri si serii de numere reale 1. Siruri de numere reale Se numeste sir de numere reale o functic f:N > R, fin) =a) = BR si se Zi (ds)acn SAU (dq)y dy Se numeste termenul general al sirului, Se spune ci an sir (4,)nen este marginit dacd existé un numar real M> 0, astiel incit la.l dy,4, pentru orice n = N. Dack inegalitatile sint indeplinite strict, siral de numere se numeste sisict erescitfor sau strict deseres- editor. Se spune ci sirul (ay) este convergent citre un numir a & R, dack orice veeinatate a Ini a contine toti termenii sirului, cu excepfia unui numér finit de termeni. Se scrie lim dy = asad, > acind n + co. Numarula se numeste limita sirului. Un sir convergent are limita unica. Formularea echivalenti a definitiei sirurilor convergente este data de urm&toarea teoremi : Teorema 1 (caracterizarea siturilor convergente). Sirul (du)a este conver gent ciitre a = R dav, pentru orice ©> 0 exist un rang N(e) = N, asifel invit, oricare ar fi n > N(e), st avem: fag al 0, existi un rang N(«), astiel incit a, > e pentru orice n > N(e). Sirul (dy)a are limita — oo daci, pentru orice ©> 0 existi un rang N(e), astfel incit a < — , pentru ori n > N(e). Vom numi sir eu limilé un sir pentru care lima, =a, a= RU U f00, — oo}. e vor presupune ennosente operafiile cu siruri convergente si cu siruri care au limit, precum si rezultatele de mai jos : Feorema 2. Orice sir monoton si médrginit este convergent. Reciproca acestei teoreme nu este adeviralti, dar se poate demonstra ci sirurile convergente sint mirginite. Lema 1 (lema lui Cesiro). Orice sir marginil confine un subsir convergent. 41 Cauchy*) daci, m, n 2 N@), idm a] 0 existd un rang N(e), asifel incit, pentr formulare echivalent% este urmatoarea: oricare ar fi e> 0, exislé N(e), asifel incit, pentru orice n> N(e) si p = N, avem | @n49 — Qn | < e. @ Lema 2. Orice sir fundamental este mérginit. Demonstratie: Fie (dn), un sir fundamental si e=1> 0. Conform de- finitiei 1, gisim un rang N(1) = N astfel incit, pentru orice n > N si aver [ds —ay| <1 sau —1 4 ay < ay < ay +1, Notim M = max{ja,|, | |, -..,[av.l, [av —1|, law +1 |} si rezult& | ay | < M pentru orice n & N, deci sirul (a»)_ este marginif, Lema 3. Dacd un sir fundamental conjine un subsir convergent, alunci ef esle convergent, Demonstrafie: Fie (ax)n un sir fundamental, (d»,)sen un subsir al siu si im ds, limita subsirului, Vom arita ci a este si limita Ini (a,)y. Fie Kovco > 0. Deoarece (dy), este sit fundamental, exista N,(c), astfel incit, pentra orice n, m > Ni(c), | an —am| < 5 N,(¢), astfel ineit | aa, Stas pentru k > N,(e). Daci luim N( max{N,(<), No(e)}, fie n > N(c) si ny > N(e); atunei |d2—a| <| a. — = 4%, | + 1dr, — a) <— s, deci sirul (au)n este convergent, conform + Deoarece du, a, exist? un rang Teoremei 1. Teorema 3 (criteriul lui Cauchy). Un sir (ay)» de numere reale este conver- gent, dact si numai dacit este sir fundamental. Demonsiratie : Presupunem ci (ay)n este convergent si fie a limita sa. S3 arktim e& (ax) este sir fundamental. Fie ©> 0; cum ay — @, exist un rang N(e), astfel incit oricare ar fi n > N(e) si avem | a, —a|<—. Atunci, pentru orice n, m > N(<) avem: Lay = Gy G& —a—adn +a| <| a —a|+ia—anl ce, adici (ay) este sir fundamental, Reciproc, dac& stim e& (as) este sir fundamen tal, rezult’ ci el este si mirginit (Lema 2) gi deci, conform Lemei Jui Cesai confine un subsir convergeat, deel sirul fundamental (a,) este de aseme convergent (conform Lemei 3). Nofiunea de sir fundamental este echivalenta cu cea de sir converg in cazul sirurilor de numere reale. Avantajul notiunii const& in aceea ca se poate decide natura unui sir fara 2-i cunoaste limita (asa cum cere, de exempl, Teorema 1), ci numai cunosei ‘i termenii. cr * Dupi numele matematiclamtul francez Augustin Louis Cauchy (1789-1857), care = adus contributil importante In definirea gi formatizarea mor concepte de har’ in Analiza mate si Teoria grupurilor. 2) ist @) de vem piel. Fie atu ang per en- ro, pea nt, se Iu, ea ste Definitia 2 Se numeste punct limitd al sirului (as)nen un numir finil san ~ infinit, cu proprietatea cit in orice vecindtate a sa se gusesle o infinitate de termeni ei sirutui. Exemplul 4, ax 0 sit. emplul 2. Sirul 1, 1, 2, 1, 2,3, 1, 2, 3, 4, 1,2, 3, 4,5,... are ca puncte multimea numerelor 1, 2, 3,... Daca un sir este convergent, atunci el are ca unic punct limité chiar limita sa. Vom evidentia urmatoarele proprietati ale punctelor limita : Propozitia 1. dacit si numai dact § teem : irul (ay) este: 0, 1, 0, 1,... si are punetele wniral 2 = R este un punct limité pentru sirul (au. iral confine un subsir convergent eu limita a, Propozitia 2. Pentru orice sir (aa)n exist un cel mai mic punel limita (finit sau infinit) si un cel mai mare punel limita (finit sau infinit). Definitia 3. Fie (as)s un sir. Cel mai mic punct limita al sirului se numeste limita inferioard a sirului si se noteazd lim inf dx =1m ay, iar cel mai mare punct limitdi se numeste limita superioara a sirului si se noteazd tim sup dx = lim ay. stare oe as aa 0, Tima, =1, in exemplul 2, I'm ay In exemplul 1 de mai sus, I'm ay =1, Tima, = o. 2. Serli de numere reale Fie un sir (up) de numere reale. Definijia 4. Se numeste serie de numere reale (sau serie numeried) un sit de numere reale despdrfile tntre ele prin semnul ,,-" : ty fog beep ta + Deocamdata, semnul +“ nu are semnificatia de adunare. Vom serie prescurtat : Sus sau: Yay, Sau Fue sau D tra ty tg feet ta fee it rola few Numerele u,, us, ..., Uy ... Se numese fermenii seriei, uy termentl gene- ral al seriei. Putem considera si alte ,,sume“ infinite, de exemplu ¥, " 3 mek Sa consideram sumele urmatoare formate din termenii seriei : +u=Su. Gd) : r x. numit sirul sumelor parfiale al sc- Sp = ty Sy = ty + ty «+, Se = 0 + ty +. Am obfinut astfel un nou sir (Sane riei Sup. Avem indeplinit& relajia de reeurenta wt Sy= ty Sui = Set ty 2B 1. © Reciproc, dindu-se sirul sumelor parfiale (Si)rnen, Se poate forma seria Eu cu termenii u, = S,, u,—S,— Sy 4 tn = Sa— S), dupd cum wt rezulta din relatia (5). Sirul sumelor parfiale este exact (Sw nen: In acest fel, o serie este perfect determinata de sirul sumeler partiale. De aceea, studiul seriilor se reduce la siudiul sirurilor de sume parfiale. Definitia 5. Seria 3 ty este convergent daca sirul sumelor partiale (Sa)e este convergent. Dact S'esle limita sirulut sumelor parfiate, vom spine cd § este suma seriei si vom serie: S => tm at Asadar, S = Tim Sy = ¥ ta =lim ¥ uy. noe” et noe bat Daca sirul sumelor partiale nu este convergent, vom spune cd seria Ye este divergentd. In cazul lim Sa =+ oo, vom spune cd suma seriei este +o Sau — o. Dacit sirul (Sy)q mu are nici limila finita, nici limild infinild, nu vom da nici un sens operatic’ de adunare dintre termenti u,. A studia natura unei serii inseamnd a-i stabili convergenta sau divergenta. Exemplul 3. Seria geomelricd. Fie r> 0. S& consideram seria Si r* =o oo +1" +..., care se mai numeste seria geometric’ cu ra- fia r. Si formim sumele parfiale ale acestei serii : lorgey. pete im tim Sy, Dack 0 1, Sy > n si seria este divergenta, deoarece lim S, = oo. In mod analog se studiaza si cazul r <0 si rezulta c& pentra —1 1 sau r < —1 seria geometric este divergenla Seria geometried are numeroase aplicafii, printre care menfionam : sta- bilizea naturii unor seri numerice, caleulul principalilor indicatori ai mode- lelor de asteptare, caleulul dobinzilor compuse pentru sume depuse pe ter men nelimitat, caleutul valorilor medii ale unor variabile aleatoare in teoria probabilitafilor i statistica matematiea si altele. al ty Exemplul 4 S% se stabileasci natura seriei eu termenui gene ea Avem tu =lnn —In(x +1), Sp =Ini —In2 +3 4...4 +Inn—infn $1) = — Inv + 1), lim Sy = lim{—In(n + 1)] = — 0, dect seria este divergenta. 44 Exemplul 5. Si se stabileasc\ natura seriei ¥(—1)". Avem: Sy = fete =1-141-14+...4(-1)", S,=1,S,=0, S, =1, .... Seria nueste convergenta. Proprieliti ale seriilor numerice 1) Modificarea ordinit unui numar finit de termeni ai seriei nu modifiek natura seriei si nici suma ei tn caz de convergen{i (numai, eventual, modi- ficarea ordinii unui numér infinit de termeni). 2) Prin adaugarea sau climinarea unui numir finit de termeni ai unei serii, ea nu-si modifica natura. Doar, in cazul seriilor convergente, suma se modifica. Exemplul 6. Fie seria geometried din exemplul 3. Eliminind primi k termeni ai acestei serii obtine seria: )r?= r* + rt! +... care este con- Si vergent4 pentru |r| <1 sia carei suma este 1 Sir rt penta ire tor ior 3) Fie Y us o serie si (Mts) ken un gir crescdtor de numere naturale. Grupaim termenii seriei date dup cum urmeazi : Un = (ty + We bo. eb tty.) + (ayer HE Uryeg Eee tn) + (Unger HF tn) + Notdm by = ty boty feeb Uy, By = toiey F Urge Poet Ung voy De = = Mpg boot tay « Atunel seriile us gi Zibx au acceasi naturi. Exemplul 7. Seria armonicd este seria 4 +. Pentru a-i stabili natura, vom grupa termenii acestei serii folosind sirul de numere naturale (2" new! 1 2 termenl 1 a 7) oe 2 tormeni a) + Notiim by 2 ferment 1 1 = alee ted | BE! - 1 Feo - minora fiecare termen cu —, adicd prin cel mai mic, deci on Deci by = 2°) lermeni. Putem feet 1 1 ee peer b> —+—4+...4— —. ch Sy by, atunci Si> =, a Rtet tet. daa atunei Si> 2 70 45, deci at) by este divergent. Din proprietatea 3 enunjatk mai sus rezulta c& seria armonicd este divergenta. Propozitia 3. Dacit seria ¥; um are termeni pozitivi, us > 0 si sirul sumelor not parfiale este mdrginil, seria este convergenta. Demonstratie : Sirul (Sw)nex este crescator, Intr-adevar, Suji = Sw + Un > Sy si, cum (Sq) este marginit prin ipotezd,. rezulté c& sirul (Sy)x este convergent, deci si seria D uy este convergenta. ot Propozitia 4. (condifia necesard de convergenfa). Dacit o serie 3: uy este con S not vergentit, alunei tin + 0. Demonstvafie: Trecem 1a limit egalitatea (6), stiind ci lim S, — S deoarece seria este convergent. Rezulti lim Sp,, = lim Sp + lim uy, deci & nse nae ne S+lim up, de unde rezulta lim uy Formulare echivalenta a propozitiet 4: dacd sirul format din termenit serie? nu converge ciitre 0, aiunci seria nu este convergenta, Pe de alti parte, simpla convergen{& citre 0 a sirului termenilor seriei nu asiguré convergenta serici (de exemplu seria armonic’). Propozitia 5. Fie Sux si ¥ py doud seri convergente cusumele $ si respec~ iD (atte) sin convergente si Y (ua + Pn) mt iv S,. Alunei seitite > (tts + v4) net Si +S, & (ata) = aS. ea Demonstrajia este imediaté partiale. Pentru studin! seriilor numerice trebuie cercetate urmétoarele — natura seriei (daca seria este convergenté sau nu) ; le convergente ; daci sma seriei nu se post ati cu un anumit termen al sirului sumelor partiale oaren de ealeul faenta. ezultd din convergenfa sirurilor de sume — suma sei calcula, ea trebuie apr (Saja, stabilindu-se sie: Pentru a cerceta natura unei ser mite ,criterii de convergen}a%. Teorema 4, Criteriul general de convergenta al lui Cauchy. Seria Sux este aot ‘std N(e) astfel thet, convergent duct si numai Rac pentru orice «> 0 es penton orice n > N(c) si p €N, sé avem oSs | ee Sal | eg Pgh hue Seria este convergenta daci si numai dacii girul sume Demonstratic rumai daci este satis! Je (Swnex este convergent, a fea dack sin criteriul de convergenta al Iui Cauchy (Teorema 3). Deci, oricare ar fi e> 0, exist un rang N(e)astfel incit, pentru orieen > N(e)sip > 1,| Sup — Sal< «. Da | Snsp — Sw | = |tegy + Unig +--+ Unge | <8 eeea ce demonstreazi complet teorema. Definitia 6. Se numeste restul de ordinul n al scriei Sum, seria a Ry =D Ue = Uo + trae boos 1 Are loc egalitatea : Site o 1 Teorema 5 (crileriul restului). Condifia necesart si suficienté ca seria Sus sii fie convergentit este ca lim Ry = 0. ‘ no Demonstrajia este evident, conform criteriuui lui Cauchy. Restul seriei arati aproximarea care se face atunei cind, in Ice de suma seriei S, se ia 0 sum& partial’ S,, prin urmare se face eroarea |S — Sa] = Ry Definifia 7. O serie 5} us se numesle absolut cenvergentit daca seria modulelor net BE | ual este convergenti. et Propozitia 6. O serie absolut convergentit este convergentd. Demonstrafie. Se stie ci ¥)| uv | este convergent’, deci satistace criteriul lui Cauchy: pentru orice e> 0, (3) N(e) astfel incit |} us| +] ume | + i+-.+/ Un» |) 0, et pentru orice n © N, Pentru a stabili natura unei astfel de seri, conform propozitiei 3, este suficient si aratdim c& sirul sumelor parfiale este marginit. Dack o astfel de serie este divergent, atunci lim S, = co Datorita acestui fapt, seriile eu termeni pozitivi beneficiazi de criterii de convergenta care pot stabili rapid natura seriei, fara a mai recurge la definitie sau la criteriile generale de convergen{a, enunjate in teoremele 4 si 5. Po de alta parte, studiul wnei serii numerice cu termeni oarecare se poate face ag - prin intermediul studiului serie? modulelor, care este 0 serie cu termeni po- zitivi, prin urmare, putem decide, utilizind criteriile care urmeaz, daci o serie este absolut convergent sau nu. Proporitin 7 (crileriul comparalici). Fie seritle cu termeni posilivi Se si DM, ta HO, v4 0. Dace existe un nude natural k, astfel inett us < ve vento orice n > h, clunei : x) dacd seria Xv, este convergentit, si seria Ute seria 33m esle divergent@, si seria Yios ele divergenta Demustralie: Putem considets h ssle convergenta ; bh) deck 1, deoarece pentin k > 1 se renun{i Ja primii k terineni ai soviitor, fied ca natura lor si se schimbe. Avem, deci: HS My Me Sty --9 te Sas. Ble Sam Buy si Sy = Boy sumele par- 4 sus rezitili Se < S%. 4 atunei, prin definilic, Datorita inegatitafilor de ma a) Dack Ym este conver ist fiale (Si), este convergent, deci mirginit, adic ex'sti M> 0, astfel incit S, 9, seville avind termeni poritivi. F z= < - Existi N(e) natural seifel incif, pentru orics n> N(e), ie =L| a ZL, ceva ce conduce ta inagalitatea fe uy convergent. Din inegalitatea sting’ (+), ca o conseeinfa a Pr nS + vy este convergenta, deci si vs este com aE nat si Se este convergent, atune’ See mm este convergent’, rE ae Aceasta inseamni ci deci tot din Propozijia 7 rezullé ¥ uy convergenti Sh Gout serii converg in acelasi timp, deci au aceeasi naturi. Prin reducere la absurd rezulta ef ele diverg in acelasi timp. 48 b) Dacd L — 0, atunci rezulti ci pentru e> 0 se verifick inegalitatea B= ev, pentru e> 0 orieit de mare, incepind cu un aminit rang si se apliea Propozifia 7. emplul 8. Seria armonicd generalizatt sau seria lui Riemann*) este 4 ; seria > = cu a © R. Vom stabili natura acestei serii in funejie de parame- trul a Dact @ & (— 20, 0), tt, = n-# si lim wy =limn# = o, deci seria este divergent, deoarece nu satisface conditia necesara de convergenta& (Propozitia 4). Dack a = 0, ate —1 +0, deci seria este divergent’. ¢) Dack lee ee ~ si, din punetul b) al Propozitici 7, rezulta cd seria : 1 ‘ — este divergent, deoarece si seria re & (conform 7 2 fai” x. 7). Dac «= 1, von grapa termenii seriei, dupa care vom face majo- rari convenabile : 4 i is eee er oe ere Gae Go Putem majora Heeare termen en ~ +, deci avem: by er se Grae t <1, deoarece «> 1, deci plicim criterin! comparatiei seriilor (SQ si obtinem rezuttatul urmater : > (ga st Seria armonict generatizati este convergenta pentru x>1. Suma iT seriei este: majorati de ——_,, deci, pentru «> 1, ala oe nA creat geometria rlemanniand, i, a definit nojiunea de integral. Este fondator al teo- ancfillor de varlabitt complexa, In care a introdus nojiunen de suprafata riemanniand. ~ Matematicl aplieate Ia economle, vol, 1— cd. 229 49 Cu ajutorul seriilor convergente san diyergente pe care le cunoastem se Poate stabili 5i natura altor se Xemplul 9. Si se stabileases natura seriei cu termenul general ity — Vom aplica criteriul eu limita (Corolarul 1) si anume vom eom- oar para cu seria tim £2 — lim ne > er Sats 6 1 =+, daca o 2 CEs eae 6 6 eS adici daci 2 =—. Cum « =— > 1, rezult& cA seria eu care am comparat este convergent, deci si seria dati este convergent’. Fropozitia 8, Criferiul raporiului — D'Alembert). Fie seria cu termert positivi 5 “tip. a) Dacé exist un numar natural k sig real, astfel incil "1 < q < tn rat <1, pentru orice n > k, alunci seria’ esle convergentd. b) Dacd exista um numdar natural k si q real, astfet inctt “4 > q>1, pentru orice n> kh, alunct seria este divergenta. z Demonstrafic. a) Din inegatitatea “4 k, rezults Uoi1 Sm adich > ues, < Ye, tees < Weer SP -- 5 Veen k, avem uy < q**ny, adied termenul geacral eometrice 5) ug" ete care este convergent’, deoarece ratia q <1. Remulli ca si seria dati este convergenti. al seriei date este majorat de termenul general al seriei g b) Deoarece “*# > g> 1 pentru n > ung? si aplicind din nou criteriul comparajiei, punetul b), rezult& ci seria dat este divergenta, 1 +p p> 1, avem uy = trey > Corolar 2 (crileriul raportului cu limita). Daca ¥ uy este o serie cu lermen SO net i lim £ A, atuinci : a) pentru i <1 seria este convergentas nett h) pentru h> 1 seria este divergenta. Demonstrafie: a) Fie ¢>0, astfel incit 2 + 2 <1. § nitatea (A — <, 2 + 2) a punctului 2. Cu exceptia un pocilivi sé ex sider’ vec= i mumar finit de t A+ s, se indepline meni, vom avea =! <)} +2 <1. Daci luim g a) din Proporifia 8. b) Dack A> 1, alegem <> 0, astlel ineit ,— > Atunei, in vecindtatea (A — e, X42) a punctului >, din del inilia limites rezult® c&, exceptind un namér finit de termeni, R— eS 1. Punta A= resulta b) din Propozitia 8. Exemplul 16, Si se stabileased natura seri cu termenul general u, »@> 0. Yom aplica criteriul eu limits. Calculim: lim 2! = lim @+ 01a neo (n+ 1) Daci a> e, seria este diver- gent, daci a k, alunci seria este convergenta. b) Daca existd k natural si y real, astfel incit Xftm > q> 1, pentru orice n > k, atunci seria este diver- genta. Demonstrafie: a) Aver tm k. Deoarece seria Da" este convergent, ca serie geometrica (q < 1), rezultd cd si E uw este con- ot 11 vergenti, din punetul a) al eriteriului comparatiei. b) Dac g, atunci wm > q". Cum q> 1, rezulta cf seria Yq” este divergent. Din eriteriul com- nt paratici, punctul b), rezulta ci si seria-dati este divergent: Observajic. Criteriul lui Cauchy ramine adevirat, chiar daca se inlo- cuieste condifia b) cuo condifie mai slaba b’) Daci avem V/u, > 1 pentru o infinitate de termeni, atunci seria este divergent Intr-adevar, dact V/a, 2 1 pentru o infinitate de termeni, atunci_ pentru acestia u, >1, deci limita siralui format cu termenul géneral nu tinde catre zero. Seria este, In consecint&, divergenta. Corolar 3 (crileriul rédacinit_cu limild). Dact ¥ ws este o serie cw termeni —— net pozitivi si existtt lim {itm = q, atunci : a) pentru g <1 seria este convergentd ; b) pentru q> 1 seria este divergentd. Exeniphil 11. Pentra a stabili natura seriei cu termenul general uy -(2 j “se poate folosi corolartl eriteriului ridicinii. Avem, deci lim’/ ts lon-r a ae lim Viet! CONG pen stot co Sieereerer ia eX Seria este convergenti. est Spann Corolar 4. Seria de numere pozitive este convergenté dacti fim 2/im <1 si divergent& dacd lim Demonstrafie : Fie w = Tin Yt. punem ci @ <1 si si um e> 0, astfel ea @ + © <1. Deoarece V/im > 0, avem 4/% <@ + © pentru aproape toti termenii sirului gi deci seria este convergent. Daci @ > 1, fie U = (1, 00) o vecinatate a tui ». Din definitia punctulvi i se afl o infinitate de termeni ai sirului (W/ap)e, deci ¥/tm > 1 pentru o infi- nitate de termeni ai acestui sir, Din eriteriul ini Cauchy si conform observafiei de mai sus, rezulta ca seri a, 51 Nici criteriul raportului si nici cel al rédacinii nu sint concludente pentra 1. Se foloseste uneori, in acest caz, criteriul Raabe-Duhamel de mai Jos Propozitia 10 (crilcriul_Raabe-Duhamel cu limita). Fie ¥; up 0 serie cu ter ere eerie TT meni pozitivi. Atunci: a) Daca limn fa 1) q <1, seria este diver genta. b) Dacd lim n (= =) = > 1, seria este convergentd. _ e s 85.6 Qn— 1) Exemplul 12. Fie seria cu termenul general uy ae 248... 2n Gare este natura seriei? Aplicim criteriul raportului, data find forma Sbvalen fe termenului general us Avem : tpg; = — io 2 deci lim Dn. 4)t nao Us 2nd 13-5... — 1)(2n+ 1) 2ant Sie ee =lim ses AG)! 13-5...@n=1) now Inp2 a Criteriul raportului na este coneludent. Aplicim criteriul Raabe-Duha- mel limn ( is aul im n f seria dati este divergenta. 2 S 0 saw con Uy by = ty He (-1)* Um +... = 5 (—1)"us, unde ua > 0. Seriile alternate nu sint serii cu termeni pozitivi. Ele beneficiazi de vs! criteriu special de convergenfa, care reprezinti 0 condifie suficienti de cc vergenfa a seriei elternate. ty — Uy + Uy —.. + (— 1)" 1p Propozigia 11. Crileriul lui Leibniz. Fie seria allernaldt $3 (—1)*!t. Dac net a) sirul (us)n esle descrescttor; b) lim um = 0, atunci seria este converg Demonstratie : Fie S, suma parfiali de ordinul n, Sy = uy — uy + (—1)"4uy. Vom aven? Soin = Sze -+ lloras — Usnag > Sey» deoarece $i (un) find desorescdtor, tis,i1 — Usgeg > 0. Rezultdi c& subsival sumelor } Hale format din termenii cu indice par, (S,,),, este ereseditor. Vomn aria ca si marginit. Avem Hy — (Uy gi, cum uy > Uy tty > (So,)u este convergent. Sen 1) = (a — ty) = 6 = (lagen — Hanes) — tay ++ Una > Nonaty TezultA Sz, < uy. Deci subsirall ie S=Tim Sy, Putem serie Syat = Son + Usees i finind seama c& uyy+1 -* 0 prin ipotezi, rezultd c& si sirul (Syy%.,)a este com vergent. si Tim Saez = lim(Syq + toy) = lim Spy + lim tty, 4; = S +0 = S. Cele dona subsiruri de sume parfiale sint convergente si au aceeasi limita ; rezult ci sirul sumelor parfiale este convergent gi are limita S, deci seria este convergentdi Exemplul 12, Seria armonic& alternat& este seria: Se Dee elon yee - - i 1 ‘ Ea este o serie convergenta. {ntr-adevar: u, = — este un sir descresci&tor, a, +0 deci seria armonica alternati este convergent’. Yom arita ulterior si cum i se poate caleula suma (§ 2). Evaluarea erorii tn cazul seriilor alternate care tndeplinese condifiile crite riului tui Leibniz Din demonstrafia criteriului lui Leibniz rezult& ec, daca o serie alternat& este convergent& si are suma S, atunci: Se ga ee Se et Es oss punem ci nu este cunoscuta suma S a serie, Atunci se poate ma S eu una din sumele partiale Sy, iar eroarea facut prin aceast& ximare este dati de diferenta S — S, = Rj, restul serici alternate. Avem : © < S — Sy, R, (¥) n= N. Vom nota sirul de functii prin (fx(2)new i vom intelege cd pentru fiecare valoare 7 = A se objine un sir de numere (fa(%)uex. Se poate considera expresia : Fale) = fil@) + fol) +++ fale) +24 () Pe care o vom numi serie de funefii“. Daci se calculeaz’ pentru a = A ~aloarea expresiei (1), se obtine o serie numeric 5 f,(a), astfel incit expre- sis (1) reprezinta o familie de serii numerice. Ca si in cazul seriilor numerice, vom considera sumele : 5.2) =f1@ SX) = A@) + h@) ++ Sa@) = h@ + @) + care vor fi, numite sume partiale formate cu functiile din sirul dat. ot fal), Definifia 1. Spunem edt seria de funcfii ¥ fu(at) este convergent (respect absolut convergentd) intr-un punct a € A dact seria numerict 3 fy (a) &s fl converge: ti (respectiv absolut convergentd) ; punctul a se numesle tn acest com puncl de convergenta (convergen{it absolut) a seriei dale. Mulfimea (ulus punctelor de convergen{a se numesté mulfimea de convergen{i a seriei si va & notatd cu B. Pentru fiecare z © B si notdm cu f(x) © R suma seriei (1). Vom spun= c& functia f este suma seriei (1). Se pun urmitoarele probleme : in ce conditae exist funefia [2 Depinde convergenfa citre f de modul de alegere a pure telor x din B? Vom introduce doud definitii ale convergentei unei seri = funcfii pe 0 mulfime A CR: convergen{a simpi& si convergen}a unifors Definigia 2, Seria de functii ¥;fa(x) este simplu convergenta (san puncte convergentii) editre o funelie f(x six Ni vem | Sp() — fiz) | < © A R dacti: oricare ar fi un numitr 2> © , 2). & Definigia 3. Seria de funcfii (1) este uniform convergentd cittre [: A > Be daca : oricare ar fi numérul real _¢> 0, exist un rang N(e) cu p-oprielatew cd pentru orice n > N(e) avem | Sq(x) — f(z) | < ¢ oricare ar fix © A. Dupa cum se vede din definijif, rangul N nu depinde decit de alegeres lui ela convergen{a uniforma si de alegerea lui ¢ si x la convergenta simpl= Daci o serie este uniform convergent citre f pe A, atunci ea este si simple convergent citre f pe A. Reciproca nu este adevarati Propozitia 1. Fie 0 serie de functii (1) si Say 0 serie convergenta de numene pozilive. Dactt pentru orice n = N si orice x & A avem: | fo(2) | < dey = atunci seria de funefii este uniform convergentit pe A. one, in care fx(t) = cost Exemplul 1. Fie s pentru orice n EN si orice x © R:| fal) | =| Rezult c& sint indeplinite conditiile Propozitiei 1 si, eum seria nur > yarns convergent, seria de functii este uniform convergent’, Muljime= de convergen{a a seriei date este R. Exemplul 2. Pentru fiecare n 1, se obfine seria armonicd generatiza’d cx 54 => 1:. Pentru x <1, seria este divergenta. Daci a © (1, 00) seria este saiform convergent’ pe (a, oo), deoarece, pentru x >a, avem nz >n%, seria numerici Y + este convergenta. Fsxemplal 3. Fie seria de funcjii 1+ ¥(2x" — 2x"), in care fy = 1, * 22"! n > 1 sin€ funefii definite pe (0, 1]. Suma partial’ a seriet (a) =1 + 2e—2 4 2e* = Oe $e. De" — Dot! = Be — 1, See cia este simplu convergenta eitre functia : {1 daca 2 € 10, 1) cles { 1, daca = 1 Ea nu este uniform convergent pe [, 1] etre f(a). Dacd ar fi uniform convergent, pentru ¢ fixat, de exempli ¢=—-, ar existn un rang N 1 pentru orice x <[0, 1] sin >N xf u astfel incit | Sa(x)—f(2)) De exemplu, daci x #1, | Sax) —f@)| =|2x"—1+4+1) <4 In particular, x¥ <—-, pentru orice x = {0, 1]. Daci Iuim, insi, un sir de puncte (21)s, ae © (0, 1), ve +1, atunci sirul (@¥)x este si el convergent citre 1, deci exist un rang fy, astfel incit, de exemplu,— < <1 petitra k> ky, Dar aceasta egalitate nu poate avea loc simultan (ae es oe : cu a¥ <— 5i am ajuns Ja o contradicfie. Rezult c& alegerea Iui x influen- teazd ara N(@), deci seria nu este uniform convergent pe [0, 1 Convergenta uniform’, spre deosebire de convergenta simp! sumei f(z) a seriei proprietatile termenilor fy ai seriei. Aceste proprietati vor fi enunjate mai jos: Proprietifile seviétor de funcfii uniform convergente Proprictatea 1, Fie Sf, 0 serie de funcfit uniform convergent c@tre o funclie net pe A, Daeit toate funcliite fa(x) sint continue tntr-un panel a) < A, atunci si Fane fix) este continu in x = A. Daca toate funcliile fa(x) Sint continue pe A’ CA, atuneé si f este continua pe A’, Proprictatea 2, Fie) E falc) 0 serie de derivate, uniform convergent pe un interval mérginit 1 citre 0 funcfie q. Davi seria 3 fulx) este convergent tntr-un at puncl a € I, atunci : i) suma g = YF; este 0 derivata ; ii) seria xfs este uniform convergenté pe I si EKO) = (Sho. IE) oe ee rt F273 Cu alte cuvinte, se poate deriva o serie uniform convergenta termen cu termen. Proprietatea 3. Fie ¥ fu(z) 0 serie de funcfii vniform convergenta pe [a, = catre f. Dact fanctiile fy stnt integrabile pe [a, D}, alunei f este integradile [a, B} si f teoax = 3 f frladan. Deci se poate integra termen cu termen o serie uniform convergentd. Din aceste proprietifi rezulta c&, daci se cunoas convergente, se pot deduce prin derivare si integr: vergente, cu sum& de asemenea cunoscuti e Suma unei seri uniferm i alte serii uniform com 2. Serii de puteri Delinitia 4. 0 serie de puteri este o serie de funcjit de forma: Daax® = dy + aye + aye? +...4 dae +... Or = Pentru seriere s-a fAeut conventia 29 —1; du & R se mimeste cocfici tul termenului de rang n. Se poate afirma ci seriile de puteri sint cazun particulare de serii de functii, si anume, f, sint polinoaine de gradul n. De aceea, toate rezultatele privind seriile de functii sint valabile pentru seville de puteri. In plus, mulfimea de convergenti a seriilor de puteri are o special, dupa cum se va vedea in cele ce urmeazi. Propozifia 2. Mulfimea de convergenia a unei serii de puleri este nevi Demonstrafie. x 0 este un punct de convergenti pentru seria Gk Seri dar" = dy in x = 0 este convergenta, deci mulfimea de convergent =o confine intotdeauna cel putin punctul 0. Teorema Iui Abel*. Pentru orice serie de puleri (5) exist un numa finil sau infinit, R> 0, asifel tneil : 2) seria este absolu! convergenta pe intervalul desehis (—R, R); b) pentru orice x, astfel tnett |x| > R, seria este divergenta : ©) pentru orice numdr r, asifel inctt 0 0 cu proprictatea: | a,2%] > |, | este un punet de divergenfi a seriei, Intr-adevir, dact ar exista cu |e] > | a, | in care seria si fie convergent’, ar rezulta din prima parte a demonstrafiei c& sia este punct de convergent, ocea ce ar fi fals. Notim B mulfimea de convergen{a a seriei de puteri (5) gi R=sup B. @ Deoarece 0 < B, rezulti R > 0. Yom arata ch R definit prin (7) este numérul care fndeplineste condifiile teorem( a) Fie x =(—R, R), adicd |x| R nu are sens, deci in acest caz con- ditia b) din enunt este de prisos. Fie deci R < oo sia un punct, astfel incit |x| > R, Daca « ar fi punct de convergenfi atunci, deoarece exist x, astfel ineit R R, fals, deoarece R este marginea superioara a lui B. Rezulta ed, dac& |x| > R punctul x este punct de divergenja pentru seria (), ©) Deoarece 0 rl uniforma a seriilor a seriei (6), adieX seria 5 | a,r*| este convergent’. Pentru orice «= [— ea avem |x{ asx" 0 serie de puteri. Deed lim ee nesoe AL dack 0<2 < 00 R=) 0 dack x= 0 wm dach 2 = 0. “Teorema 2 (Cauchy-Hadamari). Fie a,x" o serie de puleri imyial convergent’, pentru x> 1 sau x < —1 seria este divergent. Dacd x sau x = —1 seria este: 1 +1+1-+4...+1-+4..., si este divergenti. Dect Levan Determinarea razei de convergen|it a unei serii de puter si Rraza & A. Daci w = 0, considerm seria de numere ¥ | du {+) 2 |" =O. li aplicam criteriul Ini Cauchy, Yraar# este absolut oo $i ay 0, avem fim-Vi, = co> 1, deci seria Y aurg este divergent pentru orice x, 4 adic’ R= 0. Daci 0 <@ < co alunci, dack || <2 avem o ja |< 1. atm = . ieee deci seria > ant eSte absolut: convergent. Dack }2,|>— si aim un punct x, eu |x, |>|%|>+ rezulit ch seria > Jay] ot] este divergenta # a8 etn ‘ : i si seria’ lay | -|at| este divergenta. Asadar R=—+, dupi cum re . Exemplul 4. Si se stabiteasct multimea de convergen{a pentra seria d= seria este abso’ 2 alune = Exemplul 5. Si consideram serine" =1 a+... $a" +.., me mitd si seria geometric. Deoarece a; = 1, R = lim & nao | dst devine 1+141-+4...+1 +... deci este divergenta. in x = —1eneste 1—141—-14 este de asemenea divergent’. Mulfimea de conver- gen{a este asadar (—1, 1). S-a ariitat (§1, Exemplul 3), ed suma seriei pentra Cu toate ci ea este definith pe R\{1}, egali- 1, In z=1, seria [e| <1 este funefia — Z tatea 1 Ttapotp..te ts. ®) este adevarata pentru |x| <1, deoarece pentru |x| > 1 seria din membrul sting este divergenta. Privind seria de puteri ca pe o serie de functii polinomiale rezulté c& anumite proprietafi se pot transfera seriilor de puteri si sumei seriilor de puteri. Astfel : 1) Suma unei serii de puteri este o funcfie continua pe interyalul de con- vergen{i. [n plus, dacti seria este convergent in R (sau —R), unde R este raza de convergenta, atunci suma seriei S$ este continud in R (sau —R). 2) Dacd 3 anc” este o serie de puteri si S este suma sa, atunci seria der =o vatelor are aceeasi rai de convergen{i, suma § este derivabili pe intervalul de convergenta si derivata sa 5” este egald eu suma seriei derivatelor Exemplul 6. Dac in seria ¥2" Ivim in loc de 2, —2, se obfine seria ¥(—1)"". Deci: so) Lapa t...t (ler 4... ae 0) cu mulfimea de convergent (—1, 1). Derivind termen eu termen (8) $i (9) se obfin alte serii cu sume cunoseute : 1 Goa = Ss net; (10) Dee ot a1 =142e$ St po. p net. — Qe $ 322 4... (1) at p ret (2) se objine seria armonica, iar 1 se obfine seria armonica alternati. Rezultii ci mulfimea de ‘gen{a este [—1, 1). Fie f(x) suma seriei, Avem : fay=l+r+a y+... 2et +... deci f'(@) Rezulta f(x) = ) f'@)dz = j —In(l — 2) + C, prin urmare = e+ Se —In@l —2) + pelx| <1. ot... 7m Daci x = 0 in relatia de mai sus, C = 0 deci s-a obfinut o noua seri suma cunoseuti : a+ = —In(l —2) pe [x] <1. Cum seria (12) este convergent’ si in « = — 1, rezultf ci suma este continud si in v— —1 si S(—1) = lim Ind’ — 2) —In2. 1 Asadar, suma seriei armonice alternate este In2: ott + Seria este lent convergenta eiitre In 2, fapt pus in eviden seriilor alternate determinati in §1, prin primul termen neglijat. Astfel, se face suma primilor 100 de termeni, eroarea este mai miea decit 0,1, 2 se obtin abia doua zecimale exacte. Logaritmii numerelor reale pozitive Heaz@ cu ajutorul unor serii mai rapid convergente, dup cui vedea mai jos. 3. Serii Taylor, Serii Maclaurin*) Fie ICR un interval, a € 7 si f: I + R o funcfie indefinit derives fn punetul a. Definitia 5. Se numeste serie Taylor alasalé functiei f in punctul as fed + S07 $= — pa + 2=* 4 pr@ Sa fi . +1) SM 2 Dact a —0, seria (14) se numeste serie Maclaurin alasalé functiei [si se astfel : 19 +S PPO = 1) +P OX +70) +10) =... Seriile Taylor si seriile Maclaurin sint serii de puteri in sensul cel nite mai sus. Convergenfa acestor serii se studiazi eu teoremele = seriilor de puteri. *) Brook Taylor (1685—1731), matemai rillor care fi poarti numele, a avut Inerairi gi in domenitil ecustiilor diferential (1608—1746) matematician seofian. Lueriri in geometrie si meeanied cercasc’ ian englez. In afarti de dofluinca si st=@at =e) Colin Maxam 60 Definigia 6. Suma parfiald a serie: Taylor atasata funcfiei f in punctul a: T.(x) = fla) + £'(@) +P @ SS 4.4 @)——* sy 1 se numeste polinom Taylor de ordinul n atasat funcfiei f in punetul a, iar . Rel) = fe) — Tale) (a7) pentru orice x = Ise numeste rest Taylor de ordinul n (sau restul formulei Taylor de ordinul n) De f(x) = T(x) + Rule) (18) pentru orice x = J. Nu putem sti daci 7,(2) tinde cdtre f(z) sau nu. Daci A este muitimea de convergen{i a seriei Taylor, A nu coincide neaparat cu I. Se pune problema : in ce condifii seria Taylor coincide cu funefia f si pe ce interval? Dim fri demonstratie : Feorema 4. Seria Taylor alasatd functiei f in punctul a este convergentit intr-un punct x = AC) I dact si numai daci restul Ry(t) este convergent catre zero si suma ei este f(x). Deoarece Ry(x) + 0, rezulta din (18): f) =a +f@ wet fay ag) Aceasti egalitate se numeste formula lui Taylor sau formula de dezvaltare a funcfiei f in serie Taylor in jurul punctului a. Din egalitatea (18) rezulta ca Taz) aproximeazi valoarea functiei f in punctul x. Ry(z) este eroarea facut’ prin aceasta aproximare. De aceea este necesard o reprezentare cit mai con- venabild a restului formulei lui Taylor. Propozifia 3. Dacit [: I > R este de n-++1 ori derivabila pe I, atunct pentru orice numdr natural p exist « cuprins intre a six, asifel tncit : Ry(g) = =e I pnd), (20) Fi Cazuri particulare : dack se ia p —1, se obtine formula lui Cauchy : _ fe = ae ay Ralcc) rer). (21) Daci se ia p =n +1 se obfine formula lui Lagrange : @ at v! Exemplul 8, Si se dezvolte funcjia f(x) =e in serie Maclaurin si sk = cu trei zeci- male exacte. Funcfia f(z) — er fiind indefinit derivablii, se calculeazi suc- Ral) = TP@). (22) se stabileasci multimea de convergentii. SaZse caleuleze apoi 61 cesiv: (0) =1, f'@ =e f(0) =1, fn lormula (15) se obfin D(a) = e#, (0) = 1. Inlocal® eal Peto tet + Me), Ge! cuprins intre Osi x. Avem: in care Ra(2) = e@ este restul Ra(x) sub formajLagrange)(22),1 | Rae) | Orieare ar fi 2}<]R avom tim = = 0, deci lim R,(z)j= 0, [deci = nae ett ies seriei Maclaurin pentru orice x © R este e* > Calculim valoarea seriei in 21= — : si evaludim R,(v) in acest pase r(-4i-|(-4) are ( 2! { 2 Gast £ Yom determina’ n, astfel incit > 1000. Obfinem, pentru diferite valori ale lui n: Sale Bene A)! 1 (deoarece! 23! =8-6 =48 <1000; n= 3 => 24-4! = 16-24 = 384 <1 0005 n= 4 + 2-5} = 32-120 = 3840 > 1 000. 1 a4(-4J4 21 as Deci + ~ 0,606. ve Maclaurin funetia f(z) ealculeazi suc cos. f'(0) = 1570) 3 f%@) = sina, (%O) Fxemplul 9. Si se_dezvolte i sin este indefinit: derivabili 10) = 0, f'@) —cos x, f’"(0) = — In general = _ 0) dact n= 2k 0) L . [(—D5 dack.n = 2k +1. st at 3 es 4-24 =—..(-1" — Rezulta: sing =< — SS yt a convergenta pentru orice z © R. 62 Exeuplal 10. Fie f(z) —In(l +2): (—1, 02) +R si a> —1. SA ce dezvolte f(x) in serie Taylor in jurul punctului x = a. Avem: goer rae acl fa) = In +4), f@) => f@=7—5 f(a) = (=1)"""0 + a-*(n = 1). Asadar: wa @— ay 1 _@— a)" gr io s Sayer nee) inde ae Ifa 21 + a) sretcb ) n(1 + aye pentru 2 in intervalul de convergen{i al serie. Pentru a caleula raza de con- vergen{i folosim substitufia 2 —a = y, si deci: Been anya US op Ind +a+y)= Ind +a) iar Tim Ya iim yf [= ny eee nee noo V laid | noe Vator +a Raza de convergent a seriei este R= 1 +a. Intervalul de convergen{i al seriei in y este (—1 —a, 1 +a) si deci, al seriei in x este (—1, 1 + 2a). Exemplul 11, Si se dezvolte in serie Maelaurin funefia : f:(-1, ®) >R f@)=d +5 2eRa¥0,1,2,. Funetia admite derivate parfiale de orice ordin in punctul 2 = 0. Avem : 1@) = az 1)... —n +0 40%, PMO) = =o(2 —1)...@—n +1). Seria Maclaurin corespunzitoare este : Le tae Se, iar raza ei de convergenjA este 1. Intervalul de convergent al seriei de puteri este (—1, 1). Se poate arita, utilizind restul Ry(z) sub forma Cauchy 21), c& seria este convergenté pe (1, 1) cAtre funcfia f(z) = (1 +a) Seria de mai sus se numeste seria binomiald. Pentru a =N se obfine dezvoltarea binomului lui Newton. Exemplul 12. In Analiza complex se demonstreazi ci funefiile com- plexe e* si e~ au dezvoltiri in serie Maclaurin convergente pe €, aseman’ toare cu cea din exemplul 8 pentru functia et si obfinute formal din aceasta fnlocuindu-lpe x cu ix sicu —ir. Astfel : em 1424 s}- Se stie (exemplul 9) of sin x printrun caleul analog se obfine si cos @: cost = 1 — si rezulta: sin a Acestea se numese formulele lui Euler pentru funetiile sinus si cosinus. Ele vor fi utilizate in capitolul d= teoria probabilitétilor. § 3. Functii reale de mai multe variabile reale 1. Mulfimi si puncte din R” Reamintim ei R® este muljimea sistemelor ordonate de 2 numere reale, adic RY = = (@, ty 4%) oe R 1=1,.2 2m} sau R={RXR XR. gaa Ses; De asemenea R* se poate organiza ca un spafiu liniar (vectorial) fais d= cele doua operatii (adunarea a dow’ elemente din RM si inmulfirea eleme= telor din R* cu sealari din R), Delinitin 1. Aplicafia d: R* x R" + [0, + o0) se numeste“distan{i, dock i) d(x, 9) 20, (V) @ y) eR" XR; d(x, y) =e =y ii) d(x, y) = dy, 2), (Vc ER siy eR; iii) d@, 2) 0. Mullimea 1d(a, a) O}U{G, 4}. Fi BL, 2) este punet interior lui A si este si punct de acumulare pentru CQ, 0) este punct de acumulare pentru A, care nu aparfine lui A si ese si punet frontier’, D(/3, \/6) este punct frontier si punct de acumulare pentru A. E(3, 4) este un punct izolat al muljimii A. F(, 4) este punet exterior pentru A. 2. Functii de mai multe variabile reale. Limité. Continuitate Fie A cR* si f:A +R. Valoarea funeliei f intr-un punct x = (ty 2.24%) €A ow Pe) saw fly tay 0. Zn)o ss Spunem c& f este o funchie reali de n variabile reale. Exemplal 2. f:R* > R, fly t .. ts) = Exemplul 3. Notind cu V venitul national, cu x orele de mune& pr tiv prestate, cu y fondurile fixe angajate in productie putem scric V(x, y) = katy? ; k, a, constante (functie de produetie de tip Cobb-Dous’ In continuare ne vom referi la funefii de doua variabile reale, rezultate tinzindu-se cu ugurint& si la funefiile de mai mult de douk variabile Consideram Ac R# si f: A +R. Fie (a, b) un punet de acume pentru A, Definigia 11. Spunem ea 1 = R este limila funelie f in punctul dactt pentru orice ¢> 0, exista 3(e) > 0, astfel incit oricare ar fi (x, y) eu proprielatea |x —a| <8(c), |y—b| < S(2) avem | f(x, y) —1 Definigia 12. 1 = lim f(x, y) dacdt pentru orice sir de puncte din A, gob Ya) ncn eu proprietale ed (ns Yn) —> (Gb) 51 (a, Yn) # (a, b) avem flo, Ys) Se poate arita cit cele doud definifit sint echivalénte. Delinitia 13, Fie A c RY f:A > R si (a, b) © Spunem ci f este conlinud in punctual (a, b), dact lim fla, y) 0o@ D f(a, 6). este finita si lim fw, y) fe na 0) 66 Utilizind ale continuit Je douii definitii ale limitei se objin dou’ definiii echivalente Definitia 14. f esle continuit tn_punctul (a, b) = A, daca oricare ar fi e> 0, exist 3(¢) > 0, asifel incit oricare ar fi punctul (x, y) = A cu proprie- talea |x —al <= ly —b| (a, b) si (ts, gu) # (a, b), alunci fle Yua)—> fla, b). Exemplul 4, Fie @ y) 4 @, 0) ear 0, @, ») =@, 0). Vom arlila ci aceast funclie este con in origine. S4 consideram sirul {(a, Yn)Jnen eu proprietatea (xp, Yn) =? O, 0) si mn mn) # 0, 0). Deoarece f@, 9) = 2 team t te LL Ya | Vt Ta | 21 yn |, atunci lim f(t», yx) = lim 22! 0=f00, 0), si deci funcfia este continua in origine, Exemplul 5, Fie @ uy) # @, 0) fia, 9) 0 @ y=, 0). Vom arata ef f nu este continua in origine, mai mult f nu are limité in origine. Intr-adevar, fie sirul {(t», yo)}nex, astfel inci ya — may, mun para- metru real si (ts, yu) 4 (0, 0). Dacd ts 0 = yn +0, deci (%, Yn) > (0,0). Avem: lim f(a,’ ys) 240 0 Valoarea limitei depinzind de m, functia nu are limi e continua in origine. in origine, deci nu 3. Derivate parfiale. Diferentiabilitatea functiilor de mai multe variabile Fie A ¢ RY f: A +B si (a, 5) un punct interior tu Definifia 16. Funcfia f este derivabila partial in raporl cu x in punctut (@ d), daca lim L29=H@ pvista si este finita. Vom nota aceasta limita, daca exist cu f(a, b) sau CP 4 vom numi derivata partiald de ordinul intii a funcfiei fin punctul (a, 6). Definitia 17, Funclia f este derivabilé partial in raport cu y in punctul (@, 5) interior lui A, daca Jim 1 = Hes») existit si este finiti, yb yb In mod analog, vom nota tim on A f(a, 8) yb oo a oy Ret = Hila, 0) = Daci funetia f este derivabila parfial in raport cu & (respectiv eu y) in fiecare punct al Ini A, spunem cf este derivabild partial in raport cu x (res pectiv cu y) pe A. In general, f are derivata partialé tn raport cu 2; in punctul (@, dy, « «4, ds) interior ui AS RY, dac& Tim [eute Hayy ys» =) exist si este finiti, Se noteazi aceasti limith cu fZ, (ayy day «+. ds) sam Alyy Opens), ‘or Odservalie 1) Din definitie rezultA e& atunci cind caleulam derivata par fiali in raport cu @, variabila y este consideraté constant& si derivam ca cum am avea o singura variabilé «, Asemandtor cind caleulim derivata pa fiala in rapoct eu y, De asemenea observatia se mentine si in cazul unei func: reale cu mai mult de doud variabile reale. Definijin 18. Fie f: A SR? R, derivadild partial tn raport cw a, re= pectiv cu y, oricare ar fi (x, y) © A. Daca derivatele partiale fi (x, y) si fj, («, y) definite pe A stnt ta rindul le derivabile partial in raport eu x si y, dertvatele lor parfiale se numese derivate partiale de ordinul doi ale lui f si se noleazii: at) _ Fe ps 8 (aby tees (=e are os Hise. 9). a az oy ay a fa) ate te) s 2 { OL) _. O2htes ay { oe Oxdy Oa (ea) Onde Ce Exemplul 6. Fie f: R® > R, f(x, y) = In(1 + a2 + y?). Ayem : i) ee ay de tae ye? of w+ aa) oY 21+ at) at Ge ate yt’ ay G+ att yt OY nay aS Oe ay, oxdy (+ aty yh?) Oyax (eae yy oy Se observa ct dedy dyads mixte de ordinul al doilea, nu sint egale, Urmétorul eriteriu stabileste coné= fii suficiente ca derivatele partiale mixte si fie egale. + In general, aceste ? derivate partisie 68 Griteriul Tui Schwarz. Dac funclia f: A = R? + R are derivate parliale mixte de ordinul doi inti-o vecindlate V a lui (a, 6) = A si daca sint continue in (a, D) atunci fz(a, b) = fyala, 6). Definifia 19. Consideriim f: A & Te? + R si (a, b) un pune interior lui A. Spunem cd functia f este diferentiabila in punctul (a, b) dact eaisid doud numere reale i sip si o funclie a: A > R continua si nulit in (a, 6), asifel inett: Fa, y) — fla, b) = x — @) + uly — b) + fe ¥) oY) unde oe = Jeo +E \Feorema 2. Dacéf: A © R® — Reste diferenfiabdild in punctul (a, b) € A, atunci admite derivalele parfiale in (a, b), f(a, b) si fila, 6) si tn plus a= fala, 0), 2 = fla, B). Demonstrafie. Fixim y = b six + a, astfel ca (z, b) < A. Avem, The, b) — fa db) = Mz — a) + off, b)p(a, B) si 1 D=10M 4 4 gee HA=al, Fim DUG _ 4, deoarece lim a(x, b) = La fel, pentru x =a si y +b, avem: lim wb # =f(q, b). Putem serie, daci f este diferentiab! I y) — fla, b) = fala, d) (x — a) + f(a, 4) (y — BD) + +o y) ep @ 9). Teorema 3, Dact f: A © R* > R este diferentiabild tn (a, b) este continud in (a, b). Intr-adevar, f find diferentiabil& in (a, 6) avem, fee, ) — fl b) = fila, 8) (© — a) + hla, B) (y — B+ : * o(@ wets y)- S (0, 6) = Dec, 2 = fle 8) si in (a, b): Dar lim @(@, y) = o(@, b) =0 si lim p(x, y) = ra 1 Rezulta c& lim[f(@, y) — f(a, b)] —0 sau ah lim f(a, y) = f(a, 0), deci f este continui in (a, 0). ab stratie, Teorema 4. Dact f: A ¢ R°—R admile derivatele parfiale, f2 (a, B) si fy (a b) continue tn (a, b), atunci f este diferenfiabild in (a, b). Definifia 20, Fie f: A SR? > R diferentiabila in (a, b) interior lui A. Se numesle diferentialit a funcfiei f in punctul (a, b) functia liniard : df(x, ys a, b) = fea, b) (@ — a) + f(a, B) y — d). Observatie. Considerim functiile o(e, y) =a si U(a, y) = y. Vom avea: Diferenfialele celor dou& funcfii se vor serie : dole, y) = dv =x —a; dd(x, y) = dy Atunei diferenfiala functiei f in (a, ) se mai poate serie: afi, v3 a b) = fda, b)dx + f(a, b)dy. {ntr-un punct oarecare (x, y), avem a a ap = Lae + dy. Operatorul d. = 2+ de + Say poarta denumirea de operator de dif a iy rentiere. Detinigia 21. Fie f: A <2 — Ri (a, D) un punct interior lui A. Spunem cd f admite diferentiala de ordinul n in (a, 0), dacc toate derivatele parliale @ erdinul (n — 1) existé tntr-o vecindtate a punctului (a, b) si stnt diferentiabe® tn (a, B). Diferentialele de ordin superior se definese in mod recurent prin = lafia : anf = aap). Pornind suceesiv de la aceast% relatie se obfin expresiile : ep = SL age 4 oO =e 2; ep a Th dat + 2 dr dy + ys ep = ane + 32h aatdy +3 Sh aay? + HL ays, eer eae aa Seas iy, + ce dee naye +... C2 SL ays, Be Hog aye Aceste expresii se pot serie concentrat cu ajutorul operatorului de a= renfiere, dezyoltarea puterii sale de ordinul n, find din punct de vee formal, asemanatoare binomului Ini Newton, adicit : ap = (Zar + 2 ay) "te: 9 70 ailtatele obtinute pentru funcjiile reale de dou rate si se extind si pentru functiile de n variabile Observalie. Toate r variabile reale sint adev reale. Exemplul 7. Fie funcfia f(x, y) =In(@1 + xy) definita pe mulfimea A = {(x, y) = BR] 1+ ay > 0}. Sa se caleuleze ef(ay) sid? fix, 9). 4 si f(x, y) =—B—. a Avem f(a, y) = Dei f(x, 9) oe dz De asemenea : 1 2 fe Gray fe G+ ey? + ay)? si @ f(a, y) = — [y?da? — 2dady -++ 2*dy?]. + wF 4, Interpretiiri economice ale derivatelor partiale : Fie f: X ¢R" +R, care admite derivatele partiale de ordinul intii peX, 2, i= 1,2 52 Numim yaloarea marginala_a lui f in raport eu variabila 2 in punetul @y ty ..4 TA) sau viteza de variatie a lui f in raport cu 2, expresia : 8 Gn ee S Oxy Ritmul de variajie a Iui f tn raport eu variabila ay se defineste prin ") : A Alley 1 ar, Elasticitatea Ini f in raport cu variabila ay este 1 Otltyy 2-5) Eye, = St All TEST On, Ry, Exemplul 8 Si presupunem ci n mirfuri de consum X,, Xj, .... Xn se vind la prefurile py, ps, +. Px pe 0 piati extern, deci in concurenfa, care consta dintr-un numir dat de consumatori cu gusturi si venituri date, In acest caz cantitatea Y; de marfa X; cerut’ pe piafa este functie de preturile tutu- ror mirfurilor de pe piata, adica Ye = fp Po ++ Pa)» funetie pe care © vom presupune derivabili part riabilele, Derivatele parfiale ale acestei funet ial in raport eu toate va- arat variatiile cererii efnd unul dintre prefnri variaz% celelalte riminind constante. Derivata partial 2 z ps care in cazul cererii normale trebuie si fie negativa, arat& viteza eu are seade cererea pentru marfi X, cind pretul siu creste, 0 informatie mai completa ne da elasticitatea parfiali a cererii pentru 2 fn raport cu preful siu py, adics jun, = Pt Ole Boo te ope deoarece reprezint& vileza deseresterii relative a cererii pentru o erestere relativa a preful Intrneit Ey, », este o funcfie nu numai de ps ci si de celelalte prefur valoarea ei variazi cind variazi oricare dintre preturi. Derivata parfiali 2/— reprezinti viteza de variafie a cererii pentr= marfa X; cind preful unei alte mirfi X, creste. O interpretare analoaga are derivata parfiala a ELe vom analiza in corelafie. Dac ambele derivate parfiale sint pozitive, atunci cererea pentru mart Xi; creste 0 dat en cresterea pretului p, si analog cererea pentru marfa creste o dat cu eresterea prefuilui pr. Se spune, in acest caz, c& marfurile sist concurente. Daci ambele derivate partiale sint negative, cererea pentru ust din marfuri variazi invers proportional cu preful celeilalte mirfuri. Se spune in acest caz ci mirfurile sint complementare. De multe ori este mai util sa s* folosease& elasticit%{ile parfiale ale cererii pentru o marfa in raport cu pretal celeilalte. tA Pa» » Pa) Exo, fe op. Ey =f, BP Pe Ie ap. 5. Derivatele si diferenfialele functiilor compuse Teorema 5. Dacd funciiile u,v: X +R, NER au devivate continue peX dacit functia f(u, v) definitit pe ¥ < R* ave derivate parfiale continue pe © alunci funefia compusd : F(x) = f(utx), v(x) are derivata continuit pe X, data de ar af au, af an F'(a = © de du de dy dx Demonstrajie : Fie x, un punct oarecare al mulfimii X. Notim u(z,) = S- (tq) = Y%. Deoarece f(u, v) admite derivate partiale de ordinul intii continue pe Y, deci si in (ti, 0%), este diferentiabila in (up, v), adici FU, PY = Poy %0) = (U = Uy) Fal Yor Yo) + = Yo) Fel Uo» + (um )OA(u, ») + — HBCU, 0), unde 6,(u, 0) + 0, 8,(u, ») +0, cind u > tty, v > Ue Prin urmare, FP) = Fg) _ New 0) = flew 20) B= Ho py, ,) 4 i 7. 84(u, v). 12 Trecind 1a limiti, cind x ~> ay(u — ty, v= v) avem : 2 de unde obfinem : PX) = uC )fal oy %) + ’(%o)feldtes U0), ind un punct oarecare din X, teorema este demonstrat. Folosind relatia dF(x) = F’(@)de, avem are) — (tS of ae sau un de Ge a dF(@) = fan cs a dv, deoarece au (ia — dt = du, iar dx av. ax de Derivatele si diferentialele de ordin superior se calculeazi in mod ase- minitor. Teorema 6. Dacd funcjiile u, v:E +R, F< RY au derivate parfiale continue pe E si dacd f(u, v) are derivate parfiale conlinue pe G < RY, atunci functia F(x y) = fluc, y), (2, y) are derivate partiale continue pe EC R?, date de: au, at ax" “ay Demonstratia rezulti din teorema precedent deoarece in operatia de derivare partiali in raport cu x de exemplu, y este constant, deci F este considerata functie numai de 0 variabila. Exemplul 9. Si se caleuleze diferentiala functiei : F(x), = f(l + 2, sinz), x |Solujie. Notimu=1 + 2%, » =sinx. Avem Pentru 4 a 5 to = cos’, rezulttt Exemplul 10. Sa se calculeze diferentiala functiei Fi, )=f@+ec¢—y, (2) eR. Solufie. Avem, dac& punem u =a? + y%v—=2—y a a ” a gia AOE O0- apt Ok ude Ov Oe ou! 90 or af du 4 Of 80 oy of _ at dy du dy Ov dy au” iar deoarece rezulti dF(x, y) of a at tie) 5s Ge) de doua variabile 6, Formula tui Taylor pentru fun Fie f: A SR? > R si (a, 4) un punct interior lui A. Presupunem ca f este diferentiabila de n ori in punctul (a, ) si ordinea in care se deriveazs nui conteazd (derivatele parjiale mixte de acelasi ordin sint egale). Definigia 22. Se numeste polinom Taylor de gradul n atasat functiei # in (a, b) polinomul : Tales = fla, + LF @ =a) +2 yo] fe» + +alee = +S —9] he + +t [fe-9+ 50-5)" feo. SA notim prin Raz, y) = fle, 9) — Tale y)- Atunei fix, y) = Ta(x, y) + Ra(2, y) relatie care poarti numele ae formula lui Taylor de ordinul n corespunzatoare functiei f in (a, 6). Funct a(x, y) se numeste restul de ordinul n al formulei lui Taylor. ‘Acesta evalueazi eroarea aproximarii functiei f(a, y) prin polinomal Taylor Tai, 9) In legatura cu R,(w, y) avem urmitoarea teorema. Teorema 7. Dac funclia f:A < R® — R este diferentiabila de (n = © ori intr-o vecinttate a punctului (a, B), alunci pentru orice pune! (x, y) din acess vecindlate exist un punct (1) f(a, b)). Aceste puncte Se numesc punele de extrem local. Proprietate. Dacit funclia f: A < R? +1 are un extrem local tn (a, 0) si admite derivate parfiale pe o vecindtate a punctului (a, 5), alunci derivdlele Parfiale in acest punct sint nule, adicd f:(a, b) = 0 si fila, b) = 0. Demonstratie : Considerim functia o(x) = f(x, 6). Deoarece (a, 5) este punet de extrem pentru f(z, y), atunci x =a este Punct de extrem pentru 9(2), deci g(a) — 0. Dar, 9'(@) = lim L2= 2 _ jig 19 Deci, f2(a, b) 0. In mod asemanitor considerind funetia ‘W(y) = fla, y) se va obtine f(a, b) = 0. Otservatic. Reciproca teoremei demonstrate nu este in general adevarata, adie& daca Intr-un punct (a, 6) avem f(a, b) — 0 si fi(a, b) — 0, nu vaults neapirat ed (a, b) este un punet de extrem pentru f, Delinitia 24. Fie f: A = B® R. Un punct (a, b) pentru care f(a, b) — 0 si f(a b) =0 se numeste punct stafionar. Exemplul 11. Considerim functia f(a, y) - yatele sale parfiale sint nule in punctul (0, 0). Tntr-adevar : 2 — yt, (@, 9) © WR Deri- FO, 0) = [22] | (, 9 = £0, 0) = [—29] | 6, ) = Punctul (0, 0) desi este punct stationar pentru f nu este punct de exe trem, deoarece diferenta f(x, y) — /(0, 0) nu pastreaza un semn constant in vecinitatea originii Vom considera punctele @ 0), «40 si 0, y), y x0 din vecin%tatea originii, 5 Atunci vom avea fle, 0) —f, 0) = a> 0-si 100, y) — 0, ) = —# <0, eeea ce demonstreazi afirmatia. Punetele stafionare care nu sint puncte de extrem se numese puncte sa, Gonditii suficiente ea un punct stafionar sa fie punct de extrem local sint date in ‘Teorema 8. Fie f: AS RR si (@ b) € A_un punel stafionar. Pre- supunem ef pe o vecindlate V a punctului (a, >) funetia f admite derivate partiale de ordinul doi continue. Considerdm expresia : pu | Ze® |- ala 6), 10, ‘Oxdy Bat oy Daci : 1. E <0, alunci (a 6) este un punct de extrem local si anume minim Me 2> 0, si maxim ind SEP <0. 2, E> 0, punctul (a, b) este punct sa. Senonstrafe: Soriem formula lui Taylor de gradul doi fn punctul (2, 5 pentru f fe y) = fe D+ cind ara, ») —9 +2 = d+ ar ‘axdy De ee Dea) yD + tie oy tot, dele 9 ay" 2t Deoarece (a, 6) este punct stafionar pentru f, atunci fle 9 — fe <2 [a +2 He? (e — ayy 8) + + MeP yo] + gio De D. =» Notim p. Atunci fe y) — f@5») Fletsa, b) + 2fK (a b)x-B + Bal b) + + 0@ Dr y- Expresia Fela, D2? = fala, b)x-B + trl 0) +3 este o funcfionali pltraticl in a si 8 care se poate reduce la forma nonica. Notaém : a, b), s= fale, 0), si t= fale >) ayem ? nas rat $2enp +p = [2 +e) + 76 Se observa ca af + — 1. Daci s? — rf <0 si r <0, functionala pi- traticd este negativ definité. S4 notim maximul acestei funcfionale pe mul- timea compacta {(z, 8) | a? + 88 <1} cu Evident M < 0. Exista o veci- nitate a punctului (a, b), astfel are ar fi (z, y) © V(a, b) si avem: te, ») —f@ 1) < IM + o@, we? <0. Rezult 4 punetul (a, 6) este un punet de maxim local. Daca s* —7t <0 si r> 0, functionala patratici este pozitiv definita. Fie m > 0 minimul functionalei. Atunci, intr-o vecinitate a lui (a, b), fe, 9) — fa, 0) > + Im + of ]s* > 0. Rezult& ch (a, b) este punct de minim local E Daca s* —rt> 0, functionala p&tratica este nedefinita, deci diferenta f= y) — fa, d) nu pastreazd un semn constant in vecinatatea lui (a, 0). Punctul (a, 2) nu este punct de extrem pentru f, se mai spune c& este punct vga, Exempla! 12. Sa se determine punctele de extrem ale funcfiei f@ y) = + x + 32y +2. Punctele stationare sint solufiile sistemului : he N=0 _ fae+ay f, 0 ay? + 3x Cereetiim daci punctele M, si M, sint si puncte de extrem. Calculam derivatele partiale de ordinul al doiiea. Ayem: BY eg er og O09 => M,(0, 0) si M,(—1,—1), Pentru punctul 9,0, 0) avem 150, OF — fx, 0). f(0, 0) = 9 > 0, punctul M, nu este punet de extrem, este punet sa. in punctul .M,(—1, —1), objinem: [fe(—1, 1) — f(—1, —1)-fa(—1, -1) = — 27 <0. Rezult% ci punctul M,(—1, —1) este punct de extrem pentru functia data si anume punct de maxim, deoarece fl—1, —1) = —6 <0. Teorema 9, Fie f: A © R" > R, care admile derivate partiale de ordinul doi continue tntr-o vecindtate a punctului (a, ay, -+. dx) interior lui A, Pre~ Supunem cl @ = (d, dy ... a3) este punet stafionar pentru A, adied solutie a sistemului de ecualii TefBir Bey 1,2) = 05 f(y My Fin(E ter. +4 Tm) Sd considerdin functionala patratica 2 ass a 24, int aez ? 1) Dact esie negativ definitd, a — (ay, dy »..5 dx) este punct de mazim local 5 tm) = 03. 0. 2) Dacit este poziliv definild, a — (ay, ds .-., as) este punct de minim local ; 3) Daca funcfionala palraticd nu este definilit, punctul a = A nu este punct de extrem. a Demonstratia acestei teoreme este asemAndtoare celei de la functiile de dou variabile reale. Odservatie. Atasim functionalei pitratice matricea care poarté denumirea de matrice hessian’ a funcfiei f calculata in punctul a © A si anume @) Tea(@) Feel) H(dy yy «+ 5 Un) Se stie ci (Cap. IL § 5),. g este pozitiy definité, dac& tofi minorii prineipali ai lui HT sint pozitivi, adies F3l@) feasa) fal) (0) a A= 11 @1>0 d= A, = det H > 0. 9 este negativ definita, a Ap= = AL> 0, AP=Ar> 0, .. AE =(—1)"An > 0. SH se determine punctele de extrem (daci exist) ale Exemplul functiei : fl, ys 2) = a2 + y? + 28H Qe + 4y — 6 Aven Ofte pau fae Mle pe a ee Sistemul : 2x +2=0, 29 +4=0, conduce la un singur punct stationar si anume M(—1, —2, 3). Calculdm derivatele partiale de ordinul doi: a OEP yee OM ae 2 Oy? az* * axay aydz é Conform teoremei 2, natura punctului stafionar este dati de semn merelor : 78 Rezult e& punetul data, iar valoarea mi M(-1, —2, 3) este punct de minim pentru functia ia lui f este f(—1, —2, 3) = — 14, 8. Extreme cu legituri (conditionate) Fie f: A C R* +R si sistemul de p au derivate partiale de ordinul trei pe A apli- cind formula lui Taylor functiei © in punctul (a, a, --. dn) {inind seama side primele n yelafii ale sislemului (2), rezulta : FOG 4) azide; + Re Oxide) wi Semnul lui E este dat de semnul lui ae ar ap Dack d?@(aj, dy... ds) <0, atunei punetul (a), ay, .-., dy) este un punct de maxim conditionat (legat) pentru f, iar daca A*D(ay, dy, se Qu) > O punetul (4 day ++ Gs) este punct de minim legat pentru f. Exemplul 14. SA se gaseascd extremele funcfiei f(x, y, 2) = 2% + y* + 2% eu conditia (egitura) c+ y +2 Formam funcfia ajutatoare : O@, y 2)N=—e+yt+P+Me ty +2—1) Punctele stafionare ale lui @ sint solutiile sistemului : OR ore ox iy az Pentru a vedea dacé punctul stafionar conditionat { : de extrem condifionat pentru f, ealeulam : ab a 3 Deoarece pentru 2 = -i, O(@, y, 2) rezulta ro _ wo et Oph x02 Deci, cele : = 2dx? + Qdy? + 2dz* > 0, of wa ( a 3 ate a urmeazi ca punctul (— eal este un punct de minim condifionat 3 (legat) pentru [- Exemplul 15. 0 intreprindere industrial produce cantitafile x si y din doua tipuri de produse X i ¥ eu preurile unitare p = 16 — 2? si = 2y. Costul total de productie este C(x, y) = 10 + 4x + S& se determine cantitifile si preturile unitare Laie astfel ineit beneficiul total al intreprinderii si fie maxim. | [Rezolvare : Deoarece beneficiul este = Bie ys Ps 9) = pe + ay — Ce y) avem de determinat maximul funetiei : Blt, 93 p, g) = pu t+ gy — 10 — 4x — 2y, cu condifiile : p=16 —2, q=8 —2y. Utilizim metoda multiplicatorilor Iui Lagrange. Funefia ajutitoare este: BC, Ys Po 5 De Da) = Pt + gy — 10 — de — yt + A(p + 2? — 16) + 22(¢ + 2y — 8). Sistemul : = 44 2njr = 0; ao Cee OG atte p? +a? —16 = are solufia : c=2, m=. p=12, q= Avem: pentru, 4) = —2 si % = — ao em ow Bxby O20q dyIp p0q—” Gxdp— Aydq eo = 125) = —Adx® 4 2(dxdp "++ dydq). 6 — Matematicl aplicate In economle, vol. 1— cd. 229 at Prin diferenfierea celor dou% legituri se obtine : dp =—4dx; dg = — 2dy. In punctul C $12, 5) avem : dp =—4dx; dg = —2dy. Inlocuind acestea in expresia lui d?@ rezulti eo (2 =, 125) — 4dx? + 2(—Ada? — 2dy?) = = — A(Bdz? + dy’) <0. Deci, pentru x =2, y=, p=12, g=5 beneficiul total x derii este maxim. 9. Metoda celor mai mici pitrate Formularea generalé a problemei aproximérié Fie f:[a, b] + R. Se pune problema determin&rii unei functii g destul de simpla, care si aproximeze funefia f in intervalul [a, b], problem’ care apare in urmatoarele doud situafi a) cind nu se cunoaste expresia analitici a Ini f, ci se cunosc numai yalorile sale intr-un numar finit de puncte x, a ...,@» din intervalul [a, 6). Se mai spune ci functia e tabelata ; b) cind expresia analiticl a lui f este destul de complicata si cu ajutorul acesteia calculele ar fi destul de dificile. Aceasta situajie poate fi redusi la prima, in sensul ci folosind totusi la inceput expresia analitici a lui f putem evalua un numér suficient de valori ale sale, necesare pentru construirea func~ fiei aproximative simple g. Despre g am spus c& trebuie si fie o functie simp adica usor de evaluat (tabelat) de diferenfiat, integrat, etc. De cele mai multe ori aceast funefie simpli se prezintA sub forma unui polinom, deoarece pe intervale de lungime mic& curba y = f(z) poate fi aproximata foarte bine cu ajutorul unei curbe ce are drept reprezentare analitics un polinom. Metoda celor mai mici pAtrate se utilizeazi in cazul primei situatii, cind valorile funcjiei tabelate sint rezultatul unor experiente, misurdtori, find afectate de crori inerente (initiale). Sa presupunem, deci, ci sint cunoscute valorile funetiei yo = f(a), i =1,2,.../n, in punctele 2, ty ..% si fie § = g(x) funcfia ou care yrem s-o aproximam. Expresia analitici a lui g 0 vom determina punind tn eviden{a un anumit criterin de apréximare. S& considerim erorile (abaterile) ? 8 =n — Ih = fey) — ga) © = Ya — Do = f(%) — 92) f(a) — glen). Dorim si gasim expresia analiticd a lui g, astfel incit eroarea aproximarii sa fie minima, Este tentant si incereim ca suma abaterilor si fie minim, adiea eroarea total& en = ¥ [fled — 92d]. si fie minima, Ideea aceasta, desi este destul de simpli, prezinta inconvenientul cA nu admite o singura solutie. {ntr-adevar si presupunem cA sint cunoscute pentru f numai dous punete de coordonate (x, f(t:)) si (ta, flt2)). Este evi- dent ci daci g(2) — ax +}, imaginea sa geometrica find 0 dreaptti, cea mai buna dreapti de aproximare este cea care trece prin cele dowd puncte, deoarece eroarea totala este nul. Dar si pentru dreapta intrerupti L, eroarea total este nuli, deoarece f(x,) — g(x) si f(t) — g(t2) sint egale si de semne contrare — deci suma lor este nul. (Fig. 1 bis) fin) 4 = fle)-alea) ie et Heron Z Fxg 0G) Fig. 1 bis Urmitoarea etapa logicé ar fi minimizarea sumei valorilor absolute ale erorilor, adi Ble =Z ited — ate si fie minima. Acest criteriu, cu toate ci inlaturd inconvenientul de mai inainte, prezinta dificultati datorit& faptului ci derivata functiei modul nu existi in origine. “ Pentru a evita, dificnltatile din cele doui criterii, ne propunem s& mini- mizim suma patratelor erorilor, adic’ : 2c = Ble) — gor si fie minima, $4 considerém fn locul Ini g(z) un polinom de grad k a. 1 a e ; Daca lim | fe)de existd si este finitt, spunem cd integrala | f(a)de este Ato « convergenid sau are sens si vom nota . A F faydx = tim f fade. O integral care nu este convergentit se spune cit este divergent& sau ca ne are sens. Exemplul 1. Sa se studieze natura integralei (Smo; a>o. Solufic. Functia f(x) + este integrabili pe orice compact de forma [a, A]; A> a. Pentru 2 # 1, avem: 4 ‘= (eilelliedialncilallpiighinib tah he waren: hive sas: ar daci a <1 lim oe >> dact a> 1° ay Pentru q =1 4 x tim | = lim Ine selina yest co Aue) a" ase Use ta Deci, integrala este convergent’ pentru 2 > 1 si divergenta pentru « <1. Criteriu de convergent. Fie f:[@, co) +R, a>0 si f(z) > 0, oricare ar fixe [a, ow). 86 Daciilim 2*-f(z) = L (finit), atunei 1. pentru > 1, | flx)de este convergenta ; 2. pentru a <1 si L £0 integrala este divergenta. Demonstratie: 1. Daci lim a%f(z) = L, atunci functia g(x) = a%f(2) este marginit& pe intervalul [a, oo), adic& exist un numir M> 0 finit, astfel incit oricare ar fix € [a, oo) g() = x*f(@) 0, astfel incit M fw> >: Atunci aes ) fle)de > M’ +o. Exemplul 2. Integralele de forma [ PleMedx, a> 0 a sint convergente oricare ar fi gradul polinomului P(x) deoarece lim e*P(z)e"*= = 0, pentra a> 1. Exemplul 3. Integralele de funcjii rafionale unde Q(z) #0 pentru x <[a, oo) si gradul lui Q(x) este mai mare decit gradul Ini P(e) cu cel pufin dona unititi, sint convergente, deoarece PG) Him a* 712 = Lift), 1 R posilivd pe (a, 0) si lim f(z) = + 0 1. Daca lim (x — a)f(2) = A (finit) pentru <1, integrala § flair este convergenta, 2 Dacit lim(e — a)f(z) =A (fini, A 20 pentru 6 > 1, integrale este divergentd. Demonstrafia este ase oare cucea din cazul criteriuluifdefconver genj% pentru integralele generalizate cu limite infinite. Exemplul 4, Sa se calculeze, daci are sens : 88 Solutie, Avem c& Dac line 1). st! Trey Cum 8 <1, rezult% c& integrala este convergent’. Pentru a calcula, considerim : Substitufia i é ae \ 8 & G+ 9WE=9 j aya oar Conform definifiei \oesy i 3. Integrale care depind de un parametru A. Trecerea la limité sub semnul integral Considerim f:[a, b] x [c, d] +R si funefille 2, B:[c, d] + [a b), asifel ca oricare ar fi y = [c, d], [a(y), 3)] Cla, b). Consideram integrala definité pentru orice y © [c, a}: aw FQ) ="'fle, pee. ain ‘Aceasta poart% denumirea de integral care depinde de un parametru. Astfel de integrale se intilnese frecvent in aplicatii. Definitia 3. Fie f: X x Y +R, X OR, Y CR si yy un punet deacu- mulare al multimii Y. Fie g(x) lim f(x), oricare ar fi x = X. aes ‘Spunem cit funelia f tinde uniform pe mulfimea X cittre funcfia g(x), daca pentru orice ©> 0, existit (c) > 0, asifel incit sé aver : If@ y) —9@)| T, YER. Daca: 1, f este continud pe [a, b] oricare ar fi y = Y; 2. exist g(x) — lim. f(a, y), yo fiind punct de acumulare pentru Y ; mw 3. fg pe [a, B]; atunci ; » 2 » im J fle, y)dx = J flim fl, y)jdx = f a(x)ax. wh aon a Demonstratie : Functia g(x) este continua pe fa, 0]. Intr-adevir, dack considerim un sir arbitrar yy, ya ... Ys)... din Y convergent citre y,, sirul de functii f(a, y,), f(t, yo). «.-.(@- ga), ... este conform condifiei 3, uniform convergent citre f(t, y,) = g(x) pe [a, 6]. Conform unei teoreme de la sirul de funefii, functia limit g(x) este continua pe [a, b]. Functia g fiind continud pe [a, b] este integrabila pe [a,b]. Avem: [fils wae — Fite ada = ites w) — fle del < 0, exista 7(e)>0, astfel ca fix, y)— —9@) | <= Trdata’ ce jy — yo! nets Ife, wae—Q giadae| < tim f fle, de = i glade = | [lim fer, ya rene you B. Derivarea integratelor care depind de un parametra Dupa cum am vazut, integrala Tie, was, <6 de iy) reprezinta o functie F(y) pe [¢, d]. Ne intereseazi in ce conditii Fy) este derivabili si, cum se calculeazi F’(y). Rezultatul este conjinut in wmi- toarea teorema: Teorema 2. Fie f:[a, 8] x [ce d] +R si funcliile «, 8:[c, d] -[a, 6}. Daca: : 1. f este continué pe I =[a, 6] x [e, dl; 2. f este derivabild parfial in raport cu y pe I, si ad este continud pel; 90 3. @ @ sint derivabile, cu desivatele a’, 8' continue pe [¢, d], atunci functia aco, F(y) ='V'fle, ghdx este derivabita pe fo, d] siz oy) 50) FQ) = | AEP ae + BWMEW, Y — few, 1). «ip notim a = a(y), 8 Demonstratie : Fie yy < [e, dJ_arbitr 8w), oo % = 4p)» Po = B(yo Putem serie FW) = Jf Dae = fife, yar + fife, Yaz +f fs mies FG BUD) 2 Be fife yadda = Vf yo)de. er « Aplicind teorema de medie in integralele Tre, wae si { fia, ax, avem: p Fait 4 Qf nor +(e, mae + v= Um =v iz i bs + pay) Me o = fe yolae = Fag Me Oe — 2) + pe + NG — 6) + —(iftes ) — fee, wold, £ este un punct din intervalul de extre! extremitati B, si . Folosind conditiile din enunt, putem serie : ati 2, sia, iar % din intervalul de lim 2— ((, y) = — lim ty) = a) ye = ald He, yy v0 Ym UUs Ue eects eases {G y=- IF%(Yo), Yo)- Analog : tim EE fer, y) = 9°(u)-f(G(Uo)s to) rnd Conform teoremei de trecere Ja limiti sub semnul integral : lim Itt — Uo ® \lfee, = fee, yl = % a \ Hew) ~ 1000) gy \ ita all dr = v0. yw Eee a By ae { 1) ay ey Deci, FW) — Fl Potts dg jim FOR FO) pry (Mt a+ oh TM ng + B'Uo)(BUo)» Yo) — a'(Yo)f@Cua)s ua)- Observalie, Daci a si b sint constante atunci formula de derivare ia forma simpla " Aix, ro ~\teie numit& si formula de derivare sub semnul integral", Exemplu! 5. S& se calculeze integrala F(a) = eee dz, ja] <1. Solujie. Avem fix, a) =a e082) > tar F(a) = == : of a Jit a cose ° 14a cos Cu substitufia tg += t, ultima integrala¥ devine Pesaran . (ie Avc.st& integral generalizati este convergent’ deoare: este cu dou’ unititi mai mare decit gradul numiritorul gradul numitorlui A a F@ =21i @ aso) (40+ 008 aretg = 2h A ieee Deoarece F(a) = J F(a)da se obfine F@) = Constanta C o determinism calculind F(0), folosind integrala data si rezultatul obtinut F(0) = fo dv =0; F(0) = naresin0+C=C. Rezulti C = 0. Deci, resin a + C. raresin a. F(a) 4. Integrale evleriene @ Funclia Gama Se mumeste funclie Gama'sau functie de spefa doua a lui Euler*), integrala T@ = f ae~de, a> 0. _____ __—_—+ Aceasta este o integrali improprie (generalizata) si depinde de para- metrul a. Pentru a studia convergenfa integralei o vom descompune in dou’ in- tegrale. 1 © T(a) = [ wv te-*dx + f xete-sde = 1, + Ty. ‘ i 1 J, = { xee-zdx este convergent’, deoarece a lim (w — 0)*f(e) = lim 27 = 1, dack « =1 — x00 20 Bo so Cum a> 0, rezulti @ <1. Pentru I, aplicim criteriul corespunziitor integralelor generalizate en limite infinite. Calculim Tim a(x) = Tim aPe"t-em= _ogbtes = lim 0, daci > 1. Deci,§functiay D(a) este convergent@foricare ar fi a> 0. Proprietii 1. PQ) 2 4 Intr-adevir, (1) = [ ede = lim f e~sdx = lim (—e~4 +1) = 1. ‘ Aveo Anco * Leonhard Euler (1707—1783) — matematician gi fizician elvetian. A avut con- tributii importante in teoria numerelor, analiza matematicd, mecanica cereascd, astronomie. A creat calculul variational $i teoria grafurilor. 93 2. Pentru a> 1 are loc relafia de recurenfi : T@ = (a —1)T(a —1), 4 Considerim { xle~sdr pe care o integrim prin pirfi, Avem o ‘ 4 Zs a wetemedx = [—e-*x"“l] |f + (a — 1) f wetenada. ° Renault T(@) Stim f xte-nde = (@ 1) f2et-ede = (@ = 1) Pla = 1); aaah j a deoarece lim —— Aaa et Consecinfi. T(r +1) = nt. in relatia de recurenja facem pe rind a =1,2, ... Se obtine sirul de egalitati: Tn +1) =aP(n); T(n) = (n — Tin — 1); T@) =21Q); r@) =194). Inmulfim aceste egalititi membru cu membrn. Avem ; Tin +1) =1-2+...-(2 = 1yn PA), Rezulti ci: Tin +1) =12...2—1)n =n! Sen i) fee rfs}-frree sj Schimbarea x = f® conduce la TQ/2) =2 i edt = Jz Observatie. [ e-=*dx poarté*denumirea de integrali Euler-Poisson si o 2 are valoarea o4 b. Funelia Beta Se numeste funcfie Beta sau funcfia lui Euler de speta inti, integrala funefie Beta 1 Boa, b= Jad —ayrtdes a> 0, D> 0. ‘ me sore eee c Pentru 0 1 si D>1, f este marginita, deci B(a, d) are sens. In concluzie B(a, 6) are sens pentru orice a> 0 si orice b > 0. Proprietati 1. Bla, B cueub: u, se ajunge Ia Bia, b) = — f wd — waa i wd — uytdu = Bib, a). at pune in corespondenfi intervalele (0, 1) 4 si(0, 2). Efectuind schimbarea x = in B(a, b) = fx 2) de se objine relafia data. 3. Pentru b> 1, functia Beta verifiei urmitoarea relatie de recu- renta: BG, b)= A Bia, b — 1). Integrind prin parti, rezulta : Bia, b) wl — oral] 1 Ree aN ze(l —x) td = ee, 1 z fea —a)*de. Deoarece, a = x0! —(1 — a)x=}, 1 4 Efectuind calculele se ajunge la relatia din enunt. Dind lui & diverse valori naturale rezulta sirul de egalitiifi: Ba, 2) = eet Ba, 1). Inmulfinduw-le se objine Dar, , 1) = ie ehig 7 ee ar, Bla, 1) pluie Een) = aa Luind fm7rolul Iui @ un numir natural m, rezulta are Bie Oe ES aire aye a eee ey Dim fark demonstrafie si urmiitoarele dou’ proprietii. _ T@-TH) , ABE Tla+ 6) 5. Ba, b) =— echivalenta eu P(a)-P(6) = *—, dack a +b = sin ax Exemple ~~ 6. S& se calculeze soar = fared. Solufie. Substitutia 2* =f, conduce la I =5)\ Pent Ad = e\ued 2 2 é é @=! a= my Confruntind eu expresiayiui T(a), rezultd c& = Te +1/2). | Caleukim T(n + 1/2) utilizind formula de recurenfa. Avem rG)- Tnmultind relatiile membru cu membru si finind seama de faptul ca r(s|-v se obtine 5 yi pene) aoe 2 Deci, 7. SA se caleuleze : ubstitufia c” =f conduce la Iq -K\ dl. ‘Confrantind nae Solufie. cu cea de a doua expresie a funcfiei Beta si anume : Bla, ») =( peters lah Gao va rezulta si a+b=1; ~in(s, 1-3) 7 —Matematic! aplicate In economic, vol. 1— ed. 229 97 Deoarece a+) =1 vom utiliza formula Ba, b) = Concret in cazul de fat Bl ree in final, In = 5. Integrala Stieltjes Integrala Stieltjes este o generalizare (extindere) a integralei Riemann. Fie f si g:[a, b] > R, [a b] CR. S& considerém o diviziune a inter- valului [a, 6). N= {Oy By voy Ly Bay vor Cal Oe My SM Se ST Sle < 2a = bP si punctele 2: € [rq tuys} i= 0,1, ....2 —1, numite puncte intermediare ale diviziunii A. Deiii 4. Suma aah face) — ged) poarld denumirea de suma Riemann- Stielljes relativit la funcliile f si g, diviziunea A si punclele intermediare x. : Observafie. Pentru g(x) =x suma’Riemann-Stieltjes devine suma Rie~ mann. aah, &) BG) (err — 2) my cu ajutorul cAreia s-a definit integrala Riemann. Numim norma diviziunii A cea mai mare dintre lungimile intervalelor [ey ter) 0, 1,2,--.2-1, adic (A) = max fey — zi}. ocien=1 Delinitia 5. Spunem ca f este inlegrabild Stielljes in raport cu g pe [a b], daca exist un numir real I cu proprietatea ct pentru orice > 0, existd4(2) > 0, asifel incil oricare ar fi diviziunea A cu v(A) < 3(2) sit avem leaf, 68) —Tl