cca Reis Banalul este adesea. inseli- 3 tor. Enigmele sint mal aproa- Crivinea pe, de nol deciteredem, Pen ze a iru a le intilni nu trebr sa COANE LE —mergem in insula Pastelui. Profesorul Dumitru Martinas Higa MCHC VR otha ta cl acacia satul Iui si in satele inradi- te, Fusese erescut in. credinia c& este ceangau, adic un fel de ungur venit dinspre Apus peste Carpati, in Moldova. Re: ile cele mai banale. in mijlocul cdrora. Dumitru M&rtinas traise de copil, ca gi tofi ai lui, l-au ajutat la ma- turitate, dup& o viaté de cain- tari, si descopere adevarul El'se af_aascuns in. chiar limba pe care o vorbeau (a- ranii din satul lui si din cele vecine, Era o limb’ romana de peste Carpati si nu una invataté in Moldova. Deci ceangaii nu’ erau un fel de unguri, ci romani “pentru ca vorbeau limba romana si inc’ una de aspect vechi. Istoricii ma- ghiari susfineau altceva: cum ca acesti locuitori ai Moldovei ar fi ba cumani, ba secui, ba cine gstie ce ramasite de trib asiatic. Bine, s-a intrebat Dumitru Martinas, dar de ce aceste ramasite de triburi conserva in vorbirea lor vechi aspecte ale limbii la- tine ? Misterul s-a amplificat, simplificindu-se in acelasi timp. Cei care pastrau vechi forme de limb& romanic4 erau chiar romanici, adicd romani. Numele de ceangiu raémine o simpla porecla. Dumitru Martinas ‘n-a mers in Insula Pastelui ca si se intil- neascA cu enigmele. A scris 0 carte despre originea ceangiilor arStind ce descoperise in limba vorbité de ei. Aceasta carte, ,,Ori- ginea ceangailor din Moldova“, a fost comentata in revista ,,Lu- ceafarul“ de mai multi scriitori si ialisti cu pregatire o- gic care au completat orizontul de idei al cartii. Mai intii prof. Gr. Gabriel Tepelea, universitar specialist in lingvistics, maghia- Fist. apoi conf. dr. Valeriu Rusu, romanist, dialectolog, ca si lector dr. Ion Coja, prozator si dramaturg totodata, sau conf. dr. in is- toria literaturii si limbii romane Mihail Diaconescu, Mihai Un- gheanu, gazetar, coordonatorul dezbaterii din partea revistei ,,Lu- ceafirul“,siun reprezentant al satelor de care vorbeste Du ‘uo Martinas, ingrijitor al cArtii acestuia, V.M. Ungureanu, intelectual cu pregatire filologic’ superioara. Acesti oameni de catedr& si de litere au aritat inc’ o data, plecind de Ia ,,Originea ceangailor din Moldova“ de Dumitru Martinas, cit de aproape de noi sint enigmele, Totul este de a le aborda din unghiul cel mai potrivit rezolvarii lor stiintifice. et Cititi in paginile 90—112 dezbaterea '«Originea romAneased a ceangailor+c ‘ } VAD POCTI FU-AUL SORE 0 LIMBA 4 GA UN FAGURE DU MIERE 5 M.EMINGSCu Limba romanease’ Mult e dulce si frumoasi Limba ce vorbim. Alt limb&-armonioasi Ca ea nu gasim. Salt inima-n plcere Cind 0 ascultam Si pe buze-aduce miere Cind 0 cuvintim. jul o iubeste Ca siu, 0 ! vorbifi, scrifi romaneste entru dumnezeu Romancute tinerele, Visuri de amor, Ale voastre driginele Le iubese de mor. Dar-vorbind in limbi strdine ) (wy Nu pot sé v-ascult, } A fugi in lume-mi vine Cici mi-e ciud’ Inima mi se réceste, ‘Moare visul meu, 0! vorbifi, scriti romdneste De ce limba romAneasei ©! vorbifi serifi romaneste Pentru dumnezeu ! 88 n-o cultivim ? Pentru dumnezeu Frafi ce-n duleea Romanie Au volm ca si roseascé h Nastefi si murifi, Terna, ce cilcim Glumele sint mai bogate — Si-n Iumina cea mai vie, _Limbi, tard, vorbe sfinte Au ton mai firese, Dulce viefuifi ! La Romineste cuvintate Voi, pe citi patria cheamS Ei ar plinge in morminte Aga si triiese ! Dragi copii ai sai, Cind ne-ar asculta. Feo glumi rominessch © Firi ca si ceari seam& Al lor genta nl gopteyte Sufletul mi-as da, La bravi sau misei, Din mormint mereu ; Tar pe una franjureasci Ardtafi cum cd trileste © ! vorbift, serif roméneste Zu ! nici o para. Elementul siu entru dumnezeu ! Ce-i strain nu se lipeste Si vorbifi, scrifi romaneste : De sufletul meu, Pentru dumnezeu ! G. Sion o ) NEES: 1S TORI NEELUCIDATE @ ALMANAH ESTIVAL "2 @ +LUCEAFARUL» 1Sa vorbim romaneste Cugetarea romaneascd Are portul romdnesc ; Nu lisafi dar s-o cionteascs Cei ce limba ne-o pocese. Cind romanul se-ndirjeste Din fifind cind mi-1 scofi, El ifi toarnd romaneste Un blestem de gapte coti. Cind de dragoste s-aprinde El vorbeste lin si blind, Incit dorul te cuprinde Dulcea-i vorba ascultind. Niciodat& alti limba, De pre buze roménesti, Nu se-ndoaie, nu se schimbi Dupa gindul ce gindesti. La minie, la iubire, La suspin gi chiuit, Dupa chiar a noastra fire Graiul nostrn e eroit. La iubire, Ia minie, La chiot gi la suspin, Roménia-i Romania Cu fagur gi cu pelin. Sucind limba romAneaseé, Stricind graiul strimosesc, Dup& moda frantuzeasci, Sau cu modul latinesc. Ne-am strins minfile cu fracul Si simful ne-am imbr&cat Cu haina, de unde dracul Copii si-a infarcat. RomAnimea cit triteste Graiul nu si-1 va lisa ; Si vorbim dar romAneste, Orice neam in limba sa! BP. Hasdeu 7 Graiul neamului »Fie-a voastri-ntreaga ard, Si de cereti vi mai dim, Numai dafi-ne voi graiul Neamului“, si se soularé S& ne vremuiased traiul Cifi dusmani aveam pe lume ! Graiul ni-l cereau anume, 4-1 lisim | Dar nestrSmutafi strimogit ‘Tot eu arma-n mini au stat : Au vazut gi munfi de oase, Si de singe riuri rosii, Dar din fara lor nu-i seoase Nici potop si nicl furtun’. Graiul lor de voie bund Nu |-au dat Ast&zi stim gi noi la pind’, Graiul vechi si-l aparim : Dar pe-ascuns dusmanif caté Si ni-l fure, sé ni-l vind’. Daci-n vreme tulburaté Nu ne-am dat noi graiul (ari, ‘Azi, in ziua desteptarii, ‘Cum sé-1 dim ? Repeal trec cu vifor anil Ispitind puterea ta, Neam romén ! Cu urd mare Vor cita mereu dusmanit Gratului romfn pierzare ; Dar sé piard ef cu tofii Nu I-am dat si nici nepofit Nu-l vor da! George Cosbue Cronicarii Cind ma cuprinde dor adine de tar& $i n-am pe nimeni s&-mi potoale doarul, Tau cartea unde curge sfint izvorul De-nfelepciune gi s&rie rard... Citese, — iar gindu-mi igi intoarce zborul Spre vremi de birbifie legendaré, De greu rizboi si de robie-amars ; — Si sufar $i m& bucur cu poporul. Imi cint& jainic rostul nestatornic Al tuturor maririlor din lume, ‘Miron Costin, vestitul mare vornic ; Boier de far, bunul Ion Niculce, Oftind strecoars printre lacrimi glume Din zile vechi, — si-n grai nespus de dulve | St. O. IosifLimba noastra Limba noastri-i o comoar’ In adincuri infundata, Un sirag de piatr& raré Pe mogie revarsata. Limba noastri-i foc ce arde Intr-un neam ce fird veste S-a trezit din somn de moarte, Ca viteazul din poveste. Limba noastri- numai cintec, Doina dorurilor noastre, Roi de fulgere ce spintec Nouri negri, ziri albastre. Limba noastri-t gratul piintt Cind de vint se mised vara ; In rostirea el, b&trinii Cu sudori sfinfit-au fara. Limba noastri-s vechi izvoare, Povestiri din alte vremuri ; $i cetindu-le-ngirate, Te-nfiori adine gi tremuri. Limba noastra il aleasi Si ridice slava-n ceruri, Si ne spuie-n hram s-acasi ‘Vesnicele adevaruri. Limba noastré-i limba sfinta, Limba vechilor cazanii, Care-o pling si care-o cint& Pe la vatra lor faranil. Inviafi-va dar graiul, Ruginit de mult& vreme, Stergefi slinul, mucegaiul Al uitarii-n care geme. Stringefi piatra Iucitoare, Ce din soare se aprinde Gi-fi avea in revarsare Un potop nou de cuvinte. Nu vefi plinge-atunci amarnic Cé vi-i limba prea séracd, Si-fi vedea cit e de darnic Graiul farii noastre drag. Rasiri-va 0 comoaré fm adincuri infundata, Un sirag de piatrd rar& Pe mosia revirsata. Alexe Mateevici Graiul pariniese O tu grai dulce parintese Ce farmec mare ai! Cind te aud, cind te vorbese ‘M4 simt strapuns in rai. Dar mulfi din fii te-au parisit O parasifi ar fi De tot ce-n lume au iubit $i ined vor iubi. © scumpule grai pirintese Tu cel mai dulce farmee ai O dragul meu grai romAnese Ca tine nu-i alt grai. Din toate cite-n lume sint ‘Tu-mi esti cel mai iubit Prin tine eu pe-acest pimint Sint cel mai fericit. @risice tonuri de-armonii De inim& mé string, Dar ale tale melodii Cind Ie aud, eu pling. C&ci pares vid “naintea mea Cel timp de dragi minuni Cind mama miinile-mi nalfa Spuindu-mi rugiciuni. ‘Si-atunei ma prinde jalnic dor i din adine suspin ; in veci, o grai, eu te ador Si fie ma inchin, Constantin MorariuE graiul tAu ca frunza Cu freamat tindr de padure : Grai de cioban noptind pe plaiuri Cu turmele la foc de stini, Grai de plies pornind la munte Cu cal, desaga si sicure, Grai de piriu legind luceferi In zori, prin cliile de fin. Ton Pillat Grai valah Grai tmiiat, edfuie de petale, Gindul mi-a ciobinit pe piaiurile tale. Umbla singur pe munfi de sare, Vint batrin cu miere-n spinare. Serpi de ricoare verde-n piraie, Caréri de bucium lung te stretaie. Granguri de aur boabele-fi ciugul, Sesul {i-l ara dorui cu plugul. Cale des cu sufletul arsu-ti coclaur, Din fund ofteazi strimogii de aur. Pe piseul tiu unde se-mbind Pale de nori eu limbi de Iuming, Buzele-mi razim frematAtoare, Slavit pristol de piatré si floare. Vasile Voiculescu Alcdtuire de cuvinte roménesti, Iti vad prin veacuri innoita bogafie... Intinerind pe zi ce-mbatrinesti, ©, grai din viitor, marire fie! Din auroré, magic te-aritai... Ai preschimbat bordeiele-n palate. ‘Te vad cum gloriosul drum fi-1 tai In falduri de sonoriti{i catifelate. Carpatul fi-a fost leagin si amvon, Recolte minunate isi destind ‘Vestigiul dac si farmecul slavon, Infipte-n armitura ta latina. Monahul gree si vajnicul cazac, Stambulul si Parisul te cAliri ; Supreme deveniri in tine zac, Clamori de corn, infiorari de liré... Mirire fie, grai din viitor ! Inalte minfi se vor sealda in tine... Ai fost un lac, esti valu! curgitor, Esti fluviul-impetuoaselor destine. Alcituire de cuvinte romanesti, Atitea naviliri te fecundara ! Intinerind pe zi ce-mbitrinesti, Eu te visez proteica gi lapidara ! Victor EftimiuPatria mea A vorbi despre limba in care a gindi — a gindi nu se poate face decit numai intr-o limbs — este ca o di juminicé. Frumusefea lucrurilor concrete nu poate fi, in cazul nostru, decit exprimatS in limba romané. Pentru mine arborele se numeste arbore, malul se numeste mal, iar norul se numeste nor. Ce patrie minunatd este aceasti, atunei cind am invajat o alté limb’. Nu spun e& alte vorbiri nu ar fi minunate si frumoase. Dar atit de proprie, atit de familiard, atit de intima imi este limba in care m-am nascut, ineit aproape nu pot considera c& norul s-ar fi numit altfel decit nor, o& tarde s-ar f1 numit altfel dectt | Noi, de fapt, avem doud patrii eoincid © dati este patria de pamint si de piatré. $1 ine’ o dats este numele patriei de pamint si de piatra, Numele patriei este tot patrie, © patrie firé nume nu este o patric. Limba romani este patria mea. De aceea, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine, iarba, iarba se spune, de aceea, pentru mine, izverul izvordste, de aceea, pentru mine, viata se triieste Nichita Stanescu lustratii de Teodor Bogoi In limba ta In aceeasi limbs Ride un pamint. Ci doar in limba ta Durerea pofi s-o mingii, Jar bucuria 8-o preschimbi in cint, In limba ta Ti-e dor de mama Si vinul e mai vin 1 prinzul e mai prinz. Si doar in limba ta Poti ride singur §i doar in limba ta, Te pofi opri din plins. Tar cind nu pofi Nici plinge gi niet ride, Cind nu pofi mingiia $1 nici cinta Cu-al tiu pémint, Cu cerul tu in fat’, ‘Tu taci atunce ‘Tot in limba ta. Grigore VieruLimba, limba ¢ o fara pentru tofi parinfii ei care-n timp o semanard cu istorie gi zel 5 Din cimpiile latine ies cuvintele dormind a fiinjele divine intr-un Iuminos colind Cum pamintul sta sub cer vorbitorii stau sub limba dind aceluiasi mister sufletul ce nu se schimbi : Iubitorii-adevirati vor iubi inti poporul limbii ce ne face frati creatorul — nu decorul. Gheorghe Pitut lia we 4 u Pe buze {in un cintec In extaz se desface {Al conversafiel lotus : Sup geaonal Huziel Cobor in sera de aer Si-i tai rédacina. Ma bilbii ca-n fata Unui furt dovedit, Dar mina-mi ramine-nclestata Pe lama de aur. Sap epitaful conjunctiei Si: pe buze tin euvint — Ceva mult mai viu Si mai dureros decit viafa. Lauda limbii romaine Lasi-mé, in patria de cuvinte, Acum s& colind, In patria de cinturi, de goapte, de murmure.. Intr-o rostire de gind Cerul si pamintul, Cu briu de aur dulce si le cuprind, Infelesuri din veac, Si de-acum, Pe crestele albe-ale timpului, Neostenite, sé drumure. Lasi-mi dragostei mele de tine, de fara, de mumé, de frate, de zbor 88-1 zic dor... Lasa-mi, razimat in usile graiuh Si plutesc ca pe-un nor, Dealuri de sunete si ure, si cobor, Din gura pAdurii Pind Ja gura cimpului, muntelui, raiului, Lasi-mi, focul ideii Pe plaiul acesta-nstelat si-I ridic spre cuprindere, Necuprinsului margini si-i fac, Cuprinsului nemarginire si martor s&-i fiu! ©, cit de bogat, cit de sirac Este sufletul meu in invapdiata aprindere... Ce aproape-adevirul din lumea vorbité, ce viu! Piard munfii, piard cimpiile, Piaré stejarii si apele... Piard, de vor, ele insele, pietrele ! Nimic ined, de-ar fi, Sub privire si nu rémina, Ne-am indlfa iardsi turnuri spre soare — vetrele, Din puterea aceasta, pururea nous stiping, Preacurata, biruitoare-ntru cintee Patria din laptele mumei — limba romani. Petre Ghelmezeea ce intreprinde Eminescu pe teme de istoria roménilor nu este duioas suspinare romantic’ pe _morminte volneyene, ci opozitie _con- stient&, sistematica, fata de desfigurarea _interesata a trecutului roménilor. Poetul n-a fost un sentimental evo- cator de voievozi, cum i s-a dus bubul, ci autorul unei campanii polemice, iar o pole- mic&, gi cu atit mai mult o campanie nu se face ‘cu elegii. Elegiac n-a fost Eminescu cind a stabilit cauzele adevarate ale legaturii lui Mihai Viteazul, cind a reconstituit fizio- nomia epocii lui Matei Basarab, cind a apa- rat contributia armatei romAne de tdrani a r&zboiului din 1877, dup& cum elegiac nu este sociologul cind’ tsi face ancheta profe- sional, statisticianul ‘cind isi alege cifrele grditoare, istoricul militar cind reconstituie geometria migc&rilor de front. Desfigurarea sau falsificatia istoriei nationale este pentru Mihai Eminescu o tem inevitabild pentru c& istoria si geografia {Arii se scrisese de multe ori in afara {4rii, din unghi exterior. Strdinul care a venit in cdlitorie, de cirtile lui s-a ocupat N. Iorga, ffi numdré pidurile si livezile, face socoteala cirezilor de vite si a turmelor de oi, iscodeste citi pesti ai_ in riuri si in lacuri, ba si cite giste si gdini, n-o s& poatd scrie decit 0 istorie care s& fie echivalentul acestui interes pentru materiile prime ale farii, Acest lucru I-a infeles poetul, iar istoriile confectionate cu diverse scopuri, tipurile lor de falsificatie le-a avut in vede- re. Dac& vechii cronicari luptau cu ,,baznele“ timpurilor lor, Eminescu a luptat cu cele ale timpului sau, intrind in aceeasi serie eroicd a culturii romAne preocupati de restituirea fizionomiei reale a fenomenului roménesc. In ,bazna“ rosettista, poetul a vizut expresia aceluiasi interes de ,,companie de exploata- re“ a fArilor roménesti. Falsificatia esentei fenomenului roménesc, a istoriei romanilor este una din constantele cu care se confrun- ta poetul, iar Mihai Eminescu se defineste fata de acest fenomen, combatind falsificatia sabia de orideunde ar fi venit si orice haina ar fi Be imbracat, fie si cea interna, _,,rosettista Refuzul actual al occidentalocentrismului ne conduce c&tre aceleasi concluzii: adic’ la respingerea istoriilor confectionate dupa ti pare importate, straine de spiritul fenomenu- lui istoric la care se aplicd. Teza principal a polemicii pe care o ducea Eminescu cu factiunea liberal reprezentat& de ,,Romanul", teoreticd in chip sustinut si publicistic, este c& oamenii acesteia, proas- pat ajunsii noului Canaan al Tui | ,,Carol Tngaduitorul“, nu provin din pandurimea revolutionara, cd nu sint urmasii lui Tudor si ai ideilor din proclamatiile lui, ci fac parte dimpotriva dintre cei care l-au suprimat pe ‘Tudor. Este-si aici o constructie pe date isto- rice a carei infrastructura nu este de ignorat eerie 8 @ ISTORM NEELUCIDATE @ ALMANAH ESTIVAL ‘6 @ -LUCEAFARUL- @cind se vorbeste despre vectorii publicisticii sociale si politice eminesciene, Nu urmasii lui Stefan cel Mare sau ai lui Mircea cel Batrin i-ar fi vrut Eminescu pe liberali si pe jtosii, el urmasii lui Tudor Vladimirescu, ai tendintelor si nazuintelor acestuia, expri- mate de cele mai multe ori extrem de expli- cit in proclamatiile lui. Vehementa polemic& impotriva poetului Macedonski, a altor figuri de extractie asem&natoare, a lui Nicu Xeno- pol, de pild’, este expresia unui mod de a infelege istoria moderna a romanilor si nu simpla iritare epidermicd, aga cum au fost citite uneori. ‘Fragmentele din manuscfise tiparite ca adaos la articolele politice fn aceste volume sint de cele mai multe ori Desi extrem de revelatoare. Iati unul : al lui Tudor Viadimirescu nimic alt decit nepotul sirboteiului tafecciu care-a vindut crestetul sfint al domnului Tudor in miinile grecilor, se pretinde acum boier mare, la care altii n-ar fi vrednici a fi slugi micar. Dar acest autor a mers si mai departe. S-a declarat intii el insusi rendscd- tor al dramei si poeziei romAne, a pus in foaie in margini negre de doliu numele tutu- ror oamenilor cuviinciosi cari nu voiau s& se aboneze la asemenea literatura si sa-i fie intim in familiile lor, a facut albie de cline pe nemuritorul Alecsandri, necum pre alfii*. Macedonski nu e:vazut aici ca personalitate literara, sintem de altfel la 1881—1882, ci ca exponent al unei paturi, categorista social si politic prin gestul esential al vinderii lui Tudor, Insemnarile din manuscris revin : .strnepotul acelui sirbotei tridator, Mace- donski, care a vindut crestetul sfint al lui Tudor pe mina adunaturilor de vagabonzi ai grecului Ypsilanti". Manuscrisul are aici stersdturi si variante, semn c scriitorul era Preocupat de formula expresivi: intr-un loc gésim ,,adunaturile lui Ypsilanti in altul »pe mina ‘puslamalelor lui Ypsilanti“. Insis~ tenta nu este doar marturie de laborator expresiv, ci si de preocupare istoricd si politics. Literariceste Eminescu nu l-a_considerat niciodatdé pe Macedonski legitim intre ei doi stind ,,crestetul sfint“ al lui Tudor, vindut si ucis de o mina intrusd. Eminescu n-a conce- put, de altfel, posibilitatea unei discufii lite- rare cu Macedonski, iar laboratorul lui de gazetar ne dA dezlegarea acelei _epigrame care I-a descalificat pe poetul ,Literatorului*. Radacinile disputei duc la 0 problema istori- c& si nu la una literard, iar plasarea con- flictului Macedonski-Eminescu cere, prin aceastA filierd, un alt cadru. Eminescu este om al metodei si al siste- mului si nu al reactiilor subiective lipsite de elaboratie intelectuala. Atit replicile literare, cit si cele politice provin din acelasi nucleu central pe care-I consideram a fi polemica lui impotriva falsificdrii istoriei_romanilor prin care Eminescu desemna un proces de uzurpafie, cu vorba sa, o ,,suplantare“ conti- nua in plan politie, dar si cultural. Suplantare" poate fi tradus in mai multe chipuri: ,inlocuire“, ,substituire“, ,submi- nare“, ,dislocare“,’ vocabula_eminesciand insemnind toate acestea pe rind si toate acestea odaté. Ea are o strins& legituré cu termenul ,,superpus“, ,,superpusi* gi amin- doua se referd la éi”care s-au pretins in fata lui Eminescu a fi urmagii lui Tudor, el demonstrindu-le contrariul. Cind el vorbeste despre ,,pituri superpusi“, creatie, dupa Eminescu mai ales, a liberalismului despre diversele ,,caradale“ cu functii deco- rative si improductive care traiese pe spina- rea {éranului roman si a unei economii subordonate circuitului economic extern, este de la sine infeles c& nu admite o legitura legitima intre acesti superpusi, ,,suplantatori * de profesie si Tudor cu {4ranimea lui revoln- tionara. Ar fi ridicol s4 considerdm diatribele lui Eminescu doar ca o reactie la asvectul onomastic al semnaturilor cu care polemi- zeazi. Dupa cum in riposta la Alexandru Ma- cedonski ar fi insuficient s4 cdutém doar irascibilitatea fata de origina. Calitatea inter- ventiei eminesciene fn chestiunile pe care le trateaz’ provine tocmai din depisirea apa- rentelor, din pardsirea de suprafat pentru a inainta | cétre miezul problemelor, citre cauza lor adined. In contestarea ,caradalelor“ intra desigur originea lor recenié (Eminescu nu Ia crutat din acest punct de vedere nici pe C.A. Ro- setti), dar nu numi Multi dintre ei erau urmasi ai familiilor venite sub fanarioti in tarile romanesti, ceea ce deschide 0 alt per- spectiva problemei. Este, neindoielnic, unul din motivele pentru care Eminescu nu le in- MEE © (STORK NEELUCIDATE @ ALMANAH ESTIVAL W @ “LUCEAFARUL- 9gAduie s&-si aleaga o descendenta politica ilustra, pe cea a revolutionarului roman, atit timp cit ei provin dintr-o pituré cu care Tudor s-a aflat in conflict radical. ‘Nu onomastica strAina, nu origina recentd are in vedere Eminescu, cit constituirea acestor noi veniti in categorie neasimilabilA cu paturile productive, ci dimpotriva in cate- gorie exploatatoare. Trecutul la care se ra~ porta pentru a clarifica aceastA situatie era foarte apropiat, cel de dinaintea lui Tudor, suta a optisprezecea, trecutul domniilor fanariote, Intre nofiunea de paturd superpusé lansaté de Eminescu si aceast& perioada exist& o strinsd legatura si ele impreuna ou celelalte elemente ale analizei si gindirii eminesciene asupra problemei ilustreazd originalitatea gindirii lui. Pentru Eminescu, liberalii sub Carol Ingaduitorul de jaf reprezentau o ncompanie de exploatare a economiei ro- manesti si corolar inevitabil o companie de uzurpatie culturalé exprimat& prin rascroi- rea istoriei romAnilor conform intereselor politice recente. Analiza mecanismelor acestei exploatari, a demagogiei desantate care o insotea, a ma- nipularii constiintelor prin alienarea vechi- lor valori culturale si istorice constituie ti- tlul de glorie al publicisticii politice emi- nesciene. Ea este 0 continua deposedare a farili de bunurile ei, reductibila in termeni economici Ia scurgerea de capital in afara tarii, ceea ce-i confer& acesteia condifia de anex& a unor sisteme economice externe de anvergura internationala. Poetul a denuntat caracterul semicolonial al stoarcerii farii in aceasti perioad’, iar analiza lui depaseste viziunea de partid. Cei in numele cérora vorbeste aproape tot timpul poetul fara a se considera demagogic, vreodati mandatar al lor, sint tarani, adica majoritatea covirsi- toare'a poporului rom&n, in acel moment. Cum Eminescu a echivalat ani de exploa~ tare de dup& 1866 cu aceia anteriori lui Tu- dor Vladimirescu este instructiv si aplicim misurile si judecdfile de aici dincolo, pen- tru a obtine fizionomia fenomenului compa- rat. Pentru Eminescu perioada contempo- rani lui are trésiturile celei de la 1700 la 1821, cind elementul imigrat, zice poetul, vinge pe cel autohton. Este, stie oricine, pe~ rioada domniilor straine. Nu vom recapitula opiniile lui Eminescu despre acesti domni. E suficient s4 spunem c& nu pomeneste cu vorbe bune decit pe Grigore Ghica, cel ucis de turci, si pe Constantin Mavrocordat, par- fial. Nu’este ins& cazul de a cere poetului o istorie a domniilor fanariote. El gaseste ori- gina ,caradalelor“ in acest transport de functionari mari si mici, si, in plus, 0 ana- logie de sistem social iar acesta este lucrul cel mai interesant. Mergind pe urmele ana- Jogiei este de urmérit daci tipul si meca~ nismele exploatirii sint aceleagi, daci avem si aici de a face cu o companie de exploa- tare. Pentru poet epoca lui Carol Ingaduito- Tul face din {arile roménesti ,hotelul de tranzit" al unor ingi veniti aici pentru cé- patuialé si imbogitire. Caracterul de Ame- ric& europeana al tinuturilor roménesti pen- tru aceste elemente intruse este subliniat ne- contenit de poet. Este necesar a sublinia me- reu c& ceea ce radiografiaz’ Eminescu este un sistem social si economic de exploatare pe care l-a definit insistent ca o ,,companie de exploatare“ pusa in slujba unor interese si capitaluri strdine farii. Cine incearc& s& traduci aceasti analizi de sistem intr-o vociferare xenofoba ocoleste caracterul ne- crufator al analizei pe atit de moderne, pe cit de modern era fenomenul care stiitea sub ochif gazetarului lucid si avertizat. In aceas- tA directie ie Badescu prin cartea sa despre »Sincronism european si cultura criticd ro- mneasc&“ a pus bazele unei discutii noi, cu temelie modern’ pentru Eminescu. Proiec- tind aceast’ perspectiva asupra domniilor fanariote, Eminescu trimite la aceleasi meca- nisme ale exploataril, la acelasi proces de absorbtie secatuitoare cu scurgerea de capi- 10 @ ISTORII NEELUCIDATE @ ALMANAH ESTIVAL 86 @ 9tal in afara farii, la acelasi parazitism al aparatului de stat, la acelasi sistem de ele- mente ,superpuse“, Faptul cd Eminescu nu se raporteazi la domnii fanarioti este de altfel elocvent pentru atenfia pe care 0 acor- d& nu bundvointelor intimplatoare, ei meca- nismulul de exploatare, aparatului de jaf existent atunci in {Arile romAnesti intrate din ce in ce mai mult sub controlul turcese, cu cit Imperiul la rindu-i era integrat unui ‘cir- cuit economico-politic mai vast si mai istovi- tor. Pentru Eminescu fanariofii nu sint domnnii in primul rind, ci cortegiul clientelar de diverse origini etnice, dar de tip constan- tinopolitan, ldsat asupra {&rilor ca un stol de lacuste, aparute cu periodicitate inegala, dar mereu extenuante. Fanariotismul nu ’ este pentru Eminescu doar un fenomen de supra- structuré, cum a_ fost pentru N. Iorga, ci unul mai amplu in care evolutia bazei este la fel de importanti cu aceea a suprastruc- turii. Optica sa modern, de scrutitor al vietii institutionale in mersul istoriei I-a condus deci la o perspectivd care imbrati- seazi fenomenul global gi cauté pricinile adinci. O America, un Eldorado fuseserd tarile roménesti si'in vremea fanariotilor si in vremea lui Eminescu. Aceasta ,ameri- canizare“ de tip colonial o imputa fara cru- jare Eminescu Iiberalilor si mai ales ,r0- tile, care 0 fustificam fara a sede lao parte de la rescrierea istoriei nationale pen- tru a justifica ,,americanizarea“. Xenocra- tia tranzienta si ‘netranzienta este ceea ce vizeazi Eminescu prin paralela subliniata cu exploatarea fanarioté. P&tura superpusi ca nofiune capita o semnificatie in plus in acest cadru mai larg, atit istoric cit si de geogra- fie economica, pentru ci defineste un feno- men tipic pentru firile interimperiale. Tu- dor este 0 victima ,,interimperial&“ a cérui moarte este produsa de mina unor ,haima- nale“, cum le zice Eminescu, intoarse apoi sub firma demagogicd liberala sé exploateze fara. Poezia lui Eminescu confine un mit voevodal, magistral surprins de Lucian Blaga. Dar proza lui politicd este impuna- toare prin ‘responsabilitatea ei cetéteneasci, prin penetratia genial a fenomenului social si politic, prin originalitatea viziunii ei. Ma- rele litigiu dintre Eminescu si gazetarii rosii, dintre el si Erodofii ,Romanului“ a fost asa- sinarea lui Tudor. De ar fi fost indragostit de decor voevodal Mihai Eminescu lar fi ales pe Mihai Viteazul, ucis si el pe pamint romanese de mina strain. Dar el nu s-a dus la 1600, ci foarte aproape in timp si spatiu, la 1821, reprosind de fapt prin orice rind al lui adversarilor sai de idei, suprimarea mige- leasca a lui Tudor, in care a vazut istoric si polemic pe urmasii vesnicilor intrusi. Umbrele prelungi ale asasin&rii lui Tudor plutese peste Eminescu ~ radicala gazetarie eminesciana dinaintea pro- Sculpturé de Gh. D. Anghel priului sdu sfirgit. (GEREN @ ISTORII NEELUCIDATE @ ALMANAMH ESTIVAL ‘8 @ «mogia parinteasci si la urma ci amindoi sit vita de firan romanesc*, Conservatorii__simt aerul de independenta al redactorilor si pentru a-l canaliza humesc un redactor sef, pe LA. Cantacuzino, ined in ianuarie 1878, dar ‘acesta nu era om de presi. Radicalismul adus de Emines~ cu la Timpul impune rapid foaia conservatoare. Romanul nu va intirzia (octombrie 1878) si de~ nunfe pe cei doi ce instigi farlinimea la impo- trivire acuzindu-i de relele socialismului si, mai rau decit atit, chiar de nihilism, Romanui ve- dea bine, chiar daca ingrosa linilie, pozitia pro- farineasca a celor doi fiind ostentativa, prin contributie eminescland. 1878 este anul Con- gresului de la Berlin, al modificarii articolului 7 din Constitutie, Slavici reactioneaz& alaturi de Eminescu, tipareste chiar o brosura si, semn al legaturil irinitatii Eminescu-Slavici-Creanga, ul- timul rispunde incintat de primirea brogurii si de confinutul ei. Timpul va fi fost citit desigur cu asiduitate de Creanga, sa_cum afirmam, Timpul este mai mult publicalia lor, a scri- itorilor de la Junimea, ‘si nu a Tonimii sia conservatorilor. 1 Negruzzi observa de altfel "cd Timpul nu popularizeaza deloc actiunile Junimii iesene. Uita- rea e foarte probabil intentio- nata, ‘Timput lui Eminescu. si Slavic nevoind si ‘faci reclama de club. In chestiunea litigioasa a zilei, modificarea Consti- tutiei, Timpul nu merge cu patronii sai. Cind Eminescu dezavueaz pe acei ,avocati buni, cu darul vorbirii“, ,,cu finefe de “distinctiuni juri- dice’, dar fara legatura cu problemele funda- mentale ale farii, el are in | vedere pe Maio- rescu. (mai 1879). Acum scrie Eminescu foarte ustrati: a rezolut : ,Cine nue cu noi, e contra noastra*. Es Ee ee eee Insemnaréa lui Maiorescu :’ Grea epocd Emi- nescu ! priveste disputa pdliticd, nu senti- mental (Insemnéri zilnice, I, 324). Este atacat in aceeasi chestiune si P.P. Carp, care trimite 0 scrisoare la Timpul. “Atit Eminescu, cit si Sla- viciactioneaza conform conceptiilor proprii ea mica formatie politica. Maiorescu se dezice de meritul dea fi scris vreun articol in Timpul, din cole in cauza, si mai ales de raspunderea aparitie! lor, tot printr-o scrisoare deschisa Sintem in vara lui 1879 si cei doi prieteni de ide! si conceptii de la Timpul se impun ca juni conservatori“, sint deci receptati ca poténtiali oameni politici, de toate partile, pentru cd. au puncte de vedere independente si ofera solutti politice proprii, Faptul cd leafa acestor redac fori, care se voiau si oameni politici, mu li se platea, isi are explicatia tocmai in aceste acte de independenta. Eminescu si Slavici executau ins un program de idet propriu. Preocuparea lor de istorie, pre- ocupare militanta dezvaluité inca de la 1871 prin Serbarea de la Putna, continua si aici. Emi- nescu traduce Fragmentele lui Hurmuzachi, val 1, Slavici se ocupé de editarea de documente Ia Comisia istoricé, Tema fanariotilor apare in ‘Timpul si prin Slavici, care tipareste aici Epoca fanariofilor. Timpul (decembrie 187% — martic 1879), tema pe care in viziune proprie o gasim sila Eminescu. Dar marea lor tema comuna, isto- Tica si politica, ramine situatia romanilor din ‘Austro-Ungaria. Despre Bucovina, Slavici_ serie in Timpul din 1878, despre maghiarizarea scoale- Jor noastre in ‘Timpul din 1879, despre Saguna in 1880, cind tipdreste si studiul Austro-Ungaria si nafionalitatile (Timpul, aprilie). Nici Budw: Tea Taichii, care povesteste cum se formeazi EERE ¢ (STORM NEELUCIDATE @ ALMANAH TVAL "86 @ -LUCEAFARUL® 17