Sunteți pe pagina 1din 7

Terorismul international

Terorismul nu are o definiie unanim acceptat. Dificultatea definirii provine att din complexitatea
sa ct i dintr-o larg divergen de poziii ale persoanelor, organizaiilor sau statelor implicate n lupta
antiterorist.
Terorismul este o tactic de lupt neconvenional folosit pentru atingerea unor obiective politice. El se
bazeaz pe acte de violen spectacular acionate asupra unor populaii neimplicate n mod direct n
conflict dar cu potenial de presiune asupra conducerii (stat , organizaii, categorii sociale sau, mpotriva
unui grup de persoane civile) n sensul scontat de teroriti - producerea unui efect psihologic generalizat
de panic i intimidare, augmentat de folosirea manipulativ a mediei, cu scopul atingerii unui obiectiv
greu de realizat prin mijloace democratice sau convenionale. Terorismul poate fi: un fenomen
caracteristic conflictului asimetric, fiind purtat de pe poziii inferioare de for (militar, politic sau
economic),sau purtat de state, grupe de state, organizaii statale, organizaii extraparlamentare, sau
interstatale, ca o form de rzboi nedeclarat, neconvenional, care face abstracie de la regulile impuse
de Conveniile de la Geneva.
Periculozitatea terorismului este pus ct se poate de clar n eviden, chiar de principalele sale
caracteristici, astfel:

terorismul internaional se prezint sub forma unei multitudini de acte criminale: asasinate sau
omucideri, rpiri, extorcri, incendieri,distrugeri sau asociere de alte acte, care sunt considerate
de toate naiunile drept criminale;
terorismul internaional este de obicei motivat politic. Un grup politic extremist , convins de
justeea cauzei sale, recurge la mijloace violente pentru a o susine, mijloace care ncorporeaz
unul din actele menionate. Deseori,violena se exercit asupra unor oameni nevinovai, persoane
care nu au nicio legtur cu motivarea actului terorist;
terorismul contemporan depete graniele naionale prin alegerea unei inte sau a unor victime
strine, prin comiterea actului terorist ntr-o ar strin sau prin efortul depus pentru influenarea
politicii unui guvern strin.

Zone de influenta
Gruprile teroriste se ntind pe toate continentele. Cele mai mari grupri teroriste sunt n Orientul Mijlociu,
America de Sud i Africa.
In lumea islamica, Jihadul desemneaza, in primul rand, un principiu etic, angajamentul intr-o cauza buna,
orice efort pozitiv si abia apoi un razboi pentru apararea libertatii religioase.
Un rol esential in largirea conceptului de Jihad l-a jucat seicul 'Abdullah' Azzam, cel care a fondat o noua
scoala islamica, Jihadismul. Pentru jihadisti (cei care se inroleaza in razboiul pentru apararea credintei)
una dintre datorii este autosacrificiul, moartea prin martiriu. Jihadismul inseamna razboi in scopul
dominatiei mondiale a Islamului, precum si combaterea marilor puteri ce stau in calea acestui deziderat.
Evident, jihadismul imbratiseaza antiamericanismul si antioccidentalismul.
'Abdullah' Azzam a fost unul dintre fondatorii miscarii islamice palestiniene "Hamas" si profesor la
Universitatea Islamica Internationala din Islamabad, decedat in 1989, la Peschawar, in urma unui atentat;
este considerat "magistrul ideologic la lui Osama bin Laden"; cei doi s-au cunoscut in Lahore, Pakistan, la
sfarsitul anilor '70, cand bin Laden isi concentra atentia asupra studierii scrierilor islamice, fiind atras de
lecturile prin care extremistii politico-religiosi chemau la razboiul sfant impotriva dusmanilor islamului; in
aceasi perioada trupele sovietice invadau Afganistanul.
Bin Laden s-a stabilit in Afganistan, intr-o regiune stapanita de mujahedini, iar in 1986 a construit, in
apropierea granitei cu Pakistanul o tabara speciala pentru antrenamentul extremistilor arabi, "Massada"
("Fortareata leului").

In 1988 a fondat biroul Jihadului in Afganistan pe care l-a denumit "Al-Qa'ida" ("Baza"), devenit centrul
activitatilor sale teroriste, iar in 1989, a infiintat, in orasul Khost, "Frontul international de lupta impotriva
evreilor si cruciatilor". Primul edict religios al frontului sublinia ca " datoria religioasa a oricarui musulman
este uciderea americanilor".

Componenta etnica afgana


Afganistanul se nvecineaza cu Pakistanul, Iranul, Turkmenistanul, Kazahstanul si Tadjikistanul. Cu
Pakistanul, aflat pana la 1947 sub dominatie britanica, a avut nentelegeri nca de la sfrsitul secolului
XIX, pentru linia Durand, care separa etnia pastunilor, aflati de o parte si de alta a granitei afganopakistaneze. A avut relatii tensionate si cu ceilalti vecini, din cauza valurilor de refugiati care au trecut
granita de teama conflictelor mereu prezente n Afganistan sau a exportului de terorism practicat de AlQaeda. Are o populatie multietnica formata din pastuni, tadjici, uzbeci si hazari, ntre care au existat
ntotdeauna tensiuni. Cele 31 de milioane de locuitori sunt n majoritate musulmani. Grupul pastunilor a
dominat pe ntregul parcurs al istoriei celelalte etnii
Ideologia marxista si politica URSS de internationalizare a revolutiei socialiste ajunsesera in Afganistan
inca din 1923. Moscova a gasit printre afgani personajele de care avea nevoie pentru a mobiliza o
miscare comunista. Anul 1979 a inlocuit conflictele dintre diversele factiuni politice cu un razboi impotriva
URSS, care a invadat teritoriul afgan in decembrie pentru a sustine guvernul comunist al lui Karmal . n
1980, SUA hotarasc sa intervina in teatrul de operatiuni. Americanii au participat la razboi prin intermediul
rezistentei afgane. Zbigniev Brzezinski, consilierul pe probleme de securitate nationala, a fost trimis sa
negocieze cu Pakistanul pentru a livra arme opozitiei afgane. Asa a inceput cooperarea dintre mujahedini
("Soldatii lui Dumnezeu") si americani. In 1985, tovarasii de la Moscova au ales un nou conducator, pe
Mihail Gorbaciov. Schimbarea puterii politice a adus modificarea politicii fata de Afganistan. Prima
schimbare a fost inlocuirea lui Karmal cu Mohammed Najibullah, fost sef al serviciilor secrete afgane,
cunoscut pentru cruzimea sa.
Un an mai trziu, Mihail Gorbaciov a pus, pentru prima data, problema retragerii din Afganistan. n 1988,
erau semnate Acordurile de la Geneva, care incheiau "aventura sovietica" in Afganistan. Data de 15
februarie 1989 era termenul limita pentru retragerea sovieticilor. Ultimele detasamente si consilieri rusi au
parasit Afganistanul in 1992. Au lasat in urma un guvern slab, condus de Najibullah. Retragerea
sovieticilor nu a pus capat conflictelor din Afganistan, diversele factiuni etnice au inceput confruntarea
pentru a prelua puterea politica.
Najibullah a fost nlaturat si puterea a revenit mujahedinilor, care l-au desemnat lider pe Rabbani, acesta
reusind sa puna capat conflictelor interetnice. S-a ajuns la razboi civil. O parte a mujahedinilor a format
miscarea talibanilor. Pregatiti n seminariile islamice, medrese din Pakistan, talibanii au devenit principalul
adversar al guvernului Rabbani.
Abdullah Azzam dorea organizarea, in Afganistan, a unei baze de raspandire a Jihadului si de recrutare a
tinerilor din aceasta tara pentru Jihad. Azzam a trebuit mereu sa se apere de reprosul ca, o data cu
razboiul din Afganistan, a intors spatele Palestinei, care ar reprezenta, totusi, 'problema centrala a
islamului'. Azzam voia sa creeze in Afganistan baza actiunilor viitoare impotriva Israelului. Osama bin
Laden i-a acordat sprijin financiar pentru a fonda "Biroul de prestari servicii" ("Maktabu l-Khidamat")
destinat islamistilor arabi doritori de a se alatura rezistentei afgane. Potrivit autorilor, teroristul saudit a
fost acceptat in Jihadul afgan prin intermediul lui 'Abdullah' Azzam. In aceeasi perioada, Osama bin
Laden a donat bani pentru rezistenta afgana si la cartierul general al Partidului Islamic din Pakistan.

Regimul Taliban si interventia americana in Afganistan

In 1996, talibanii au reusit sa preia puterea la Kabul. Afganii i-au sustinut atunci cand s-au instalat la
conducere. Ei propuneau revenirea la traditia islamica a majoritatii care fusese negata de regimul
comunist ateu. Au avut si sustinerea comunitatii internationale. Liderul suprem impus de talibani era
mullahul Muhammad Omar, simbol al Jihadului islamic pentru ca si pierduse un ochi n razboiul mpotriva
sovieticilor. El a devenit "sef al statului" si "comandant al celor credinciosi". Nu era cunoscut de populatie
pentru ca iesea rar n public. Talibanii au pus capat razboiului civil. In scurt timp, populatia a ajuns sa se
teama de noii conducatori, de practicile violente ale acestora. Afganistanul a ajuns un loc al extremismului
islamic, al puritanismului religios, cei care nu se supuneau regulilor impuse de talibani erau aspru
pedepsiti. Ministerul pentru Promovarea Virtutii si Suprimarea Viciului era principalul organ al guvernului,
care i pedepsea pe cei care ascultau muzica, dansau, jucau fotbal sau se uitau la televizor. Regulile
absurde ale talibanilor au lovit n special femeile. Erau obligate sa poarte burqa, un vesmnt care le
acoperea fata, nu puteau iesi din casa daca nu erau nsotite de un barbat, nu puteau profesa dect n
sistemul de sanatate. Si, poate cel mai grav lucru, fetelor le era interzisa educatia. Cele care aveau
curajul sa ncalce regulile talibanilor erau mpuscate. Regimul de la Kabul a organizat mai multe executii
publice pentru femeile acuzate de adulter. Masurile aspre ale talibanilor s-au ndreptat si mpotriva celor
de alta religie, guvernul de la Kabul intentionand sa le impuna acestora purtarea unor etichete, pentru a fi
recunoscuti drept nemusulmani. Singurul lucru bun pe care l-au facut talibanii pentru Afganistan a fost
impunerea unor masuri pentru reducerea traficului de narcotice, deoarece consumul de stupefiante sau
comercializarea acestora era necorespunzatoare practicilor islamice fundamentaliste.
ncalcarea drepturilor omului a atras criticile comunitatii internationale, care a formulat, prin intermediul
Consiliului de Securitate al ONU, mai multe rezolutii la adresa Afganistanului. Cea mai dura reactie au
avut-o SUA, care aveau ceva n plus de reprosat guvernului taliban: gazduirea pe teritoriul afgan a lui
Osama Bin Laden si a taberelor de antrenament ale Al-Qaeda. Administratiile Clinton si Bush au solicitat
n repetate rnduri extradarea celor vinovati de atacurile de la ambasadele SUA din Kenya si Tanzania,
din 1998. Regimul de la Kabul era recunoscut de numai trei state: Pakistan, Arabia Saudita si Emiratele
Arabe Unite.

In 1990-1991, SUA au trimis trupe in Arabia Saudita pentru a-i alunga pe irakieni din Kuweit,
actiune considerata de bin Laden drept 'o impietate'. Resentimentul sau fata de americani ia
proportii o data cu stationarea trupelor americane in Somalia. Acum Osama bin Laden anunta
ca tintele Jihadului sunt trupele americane din Arabia Saudita, Yemen si Cornul Africii.
In februarie 1998, bin Laden i-a convins si pe conducatorii "Gama'a Islamya" (Omar Abdel
Rahman) si "Al Gihad Al-Islami" (Aiman Az-Zawahiri) sa renunte la lupta impotriva autoritatilor
egiptene si sa-si concentreze forta de actiune in lupta impotriva "marelui Satan".
Colaborarea a facut posibila ascensiunea dr. Aiman Al-Zawahiri, medic egiptean, pana la acea data
secretar general al Jihadului. Dupa arestarea celor mai multi conducatori ai Gihadului, lui i-a revenit
sarcina conducerii organizatiei. Ascensiunea lui Zawahari s-a produs in detrimentul mai multor rivali,
printre care Omar Abder Rahman, care a fost arestat in SUA, din cauza implicarii sale in primul atentat
impotriva World Trade Center. Predicatorul orb a suferit o depresie si a cedat functia de condIn
Afganistan, este larg raspandita ura impotriva lui Osama bin Laden si a 'arabilor afgani'. Siitii, care
formeaza cel putin 20% din populatia Afganistanului, il considera dusman de moarte, si pe buna dreptate:
fundamentalismul wahhabit, acea secta originara din tara lui bin Laden, Arabia Saudita, nu-i tolereaza pe
siiti.
In 1997 si 1999, talibanii au masacrat minoritatea siita a mongolilor din centrul Afganistanului, hazara.
Populatia hazara l-a considerat vinovat pe bin Laden. La aceasta s-a adaugat, in primavara anului 2001,
distrugerea statuilor lui Buddha de la Bamyan, din regiunea Hazara, responsabili fiind tot 'afganii arabi' .
Conform fundamentalismului wahhabit al lui bin Laden, nu ar trebui sa existe pietre de mormant, nici
pagane, nici musulmane. "Afganii arabi" au vrut sa distruga toate cimitirele din Afganistan. Acestei intentii
s-a opus chiar si califul taliban Mullah Omar din Kandaharucere lui Osama bin Laden si Zawahari.
Anul 1998 a adus atat o restructurare a gruparilor teroriste, inclusiv a conducerii lor, cat si o schimbare de
tactica. In locul terorii selective, organizatiile au stabilit liste mari cu obiectivele vizate. S-a cazut de acord
cu folosirea celor mai violente mijloace, chiar daca in joc sunt mii de persoane nevinovate. Unificarea
personalului, a tacticii si a scopurilor s-a facut simtita si printr-o crestere considerabila a numarului
actiunilor, precum si printr-o radicalizare a terorii internationale promovate de jihadisti.

Pakistanul are aproape 150 de milioane de locuitori, iar Afganistanul nici 15 milioane. In Pakistan,
pashtunii, apropiati, de talibani formeaza doar 20% din populatie, insa numarul lor este mai mare decat
cel al pashtunilor din Afganistan. Talibanii primesc cel mai mare sprijin din partea altor grupuri etnice din
Pakistan, cum sunt padjabii si muhadjirii. Multi experti avertizasera deja de multi ani asupra afganizarii
Pakistanului, iar mai nou se vorbeste chiar de o talibanizare. Motivul trebuie cautat in ascensiunea asanumitelor madrasa (scoli religioase, in care astazi se preda in primul rand o invatatura de indoctrinare
islamista si se predica Jihadul). Cei un milion de pakistanezi care au urmat aceste madrasa reprezinta un
nou factor social si militar.
Protectia cea mai puternica ii este oferita lui Osama bin Laden de catre islamistii din Pakistan. Pentru
oamenii generalului Hamid Gul, stabilit la Kandahar, stapanirea talibana este opera vietii lor. Ei au luptat
in Afganistan timp de decenii, pentru ca Pakistanul sa capete importanta strategica necesara pentru
razboiul cu India. Bin Laden i-a ajutat si in Kasmir sa-si pastreze pozitia fata de indieni.
Chiar in perioada in care SUA ii aproviziona cu arme, Azzam si Osama bin Laden sustineau discursuri
antiamericane; ei obtineau armele cu ajutorul Partidului Islamistilor, condus de Hekmatyar; la inceputul
aventurii afgane, bin Laden s-a apropiat de conducatorul Hekmatyar, pe care serviciile secrete
pakistaneze intentionau sa-l instaleze la Kabul; Hekmatyar s-a dovedit a fi insa un tradator, si, alungat de
talibani, s-a adapostit in Iran, iar in 1991 s-a aliat cu Saddam Hussein.
Sub regimul presedintelui Carter, a inceput programul de antrenare a "razboinicilor sfinti", care trebuiau
sa lupte impotriva comunistilor. In timpul administratiei Reagan, programul a fost intensificat, pregatirea
luptatorilor efectuandu-se si in Afganistan (de catre Virginia Grenn Berets si US Navy SEALS).
Catastrofa din septembrie 2001 a dezvaluit "goluri uriase in sistemul de aparare impotriva terorismului",
impunand reconsiderarea prioritatilor, a evaluarii profilului posibililor atentatori si a scopurilor actelor
teroriste.
Atacurile din New York au avut doua scopuri clare: distrugerea simbolurilor puterii conducatoare a lumii
occidentale si uciderea unui numar cat mai mare de oameni. Greseala autoritatilor americane, potrivit
autorilor, a constat in stabilirea defectuoasa a prioritatilor: "In loc sa se ocupe de prevenirea si explicarea
atacurilor teroriste, autoritatile s-au concentrat asupra managementului efectelor catastrofei: limitarea
daunelor, in locul prevenirii. Cea mai importanta sarcina, potrivit autorilor (M. Pohly si Kh. Duran), este
prevenirea actiunilor teroriste, in acest sens impunandu-se si o "schimbare a mentalitatii, care sa permita
serviciilor secrete sa actioneze eficient. Aceasta incepe cu dotarea tehnica, trece prin selectarea
oamenilor si atinge mai ales interpretarea datelor, care este deseori distorsionata de prejudecati. O dotare
si o pregatire buna nu pot inlocui perceptia unor pericole si evolutii noi, cand este vorba de prevenirea
pericolelor".
Ca o concluzie, autorii precizeaza ca in prezent, din cauza subaprecierii gruparilor islamiste si deschiderii
teritoriului pentru activarea acestora, Statele Unite se afla in situatia de a trebui "sa distruga ceea ce au
sustinut odinioara".
Perspectivele nu sunt deloc incurajatoare. Solutionarea problemei bin Laden nu reprezinta si o solutie a
problemei Jihadului. Islamistii isi vor continua lupta si in absenta liderului saudit, iar prezenta lor masiva
pe teritoriul SUA (datorata sustinerii de care s-au bucurat aici) va reprezenta in continuare o amenintare.
Educati in Statele Unite in spiritul Jihadului, extremistii islamisti nu vor renunta la lupta pentru apararea
credintei si chiar daca nu vor actiona pe teritoriul american, vor ingrosa randurile "razboinicilor sfinti" in
Kasmir, Cecenia sau Afganistan.
In SUA au functionat birouri de recrutare a tinerilor islamisti (la New York, Detroit, Los Angeles si alte
orase in care existau comunitati arabe mari). Centrul de refugiati Al-Kifah-Afghan din Brooklyn a fost ales
de catre Abdullah Azzam drept punct de sprijin. Unul dintre fratii lui Osama bin Laden, Tariq bin Laden,
activeaza, in prezent, in SUA, ca director al unei organizatii de ajutor Islamic.
Unul dintre oamenii din suita lui Al Zawahiri, Abu Dhahab, a condus o celula secreta in SUA si i-a asigurat
lui Zawahari acte false de calatorie.In SUA, reteaua uriasa de institutii islamice reprezinta o comunitate de
5 milioane de musulmani americani. In ambele partide americane, Republican si Democrat, exista
islamisti in posturi de conducere, precum Hamas Khaled Saffuri, al carui "Institut Islamic" din Washington
se afla intr-un birou al Partidului Republican. Acesta ii ajuta pe islamisti sa se inscrie in partid. Miliardarul
californian nascut in Pakistan, Safi Qureishy, islamist, se bucura, de asemenea, de o influenta
considerabila in Partidul Republican, gratie sprijinului financiar

Asemanari/deosebiri intre regimul Taliban si Hamid Kharzai


Afganistanul inca se afla intr-un moment de rascruce. Eforturile comunitatii internationale de stabilizare si
reconstructie a unei societati desfigurate de decenii de conflict au aspectul unei misiuni aproape
imposibile. Desi in ultimii 12 ani progresul facut este evident, totusi tarele trecutului ameninta prezentul si
viitorul Afganistanului. Absenta unui stat si a unor institutii autentice, inexistenta unei economii
functionale, primitivismul infrastructurii, revenirea talibanilor - toate acestea ameninta efortul comunitatii
internationale de a transforma pentru prima data Afganistanul intr-o poveste de succes.
Afganistanul pe calea democratizarii
La 11 septembrie 2001, Al-Qaeda a organizat atentatele mpotriva SUA. Afganistanul a fost plasat alaturi
de alte state care sustineau terorismul n "Axa Raului". Washington-ul a cerut nca o data talibanilor
extradarea lui Bin Laden. Acestia au refuzat, iar la 22 septembrie 2001, SUA si coalitia antiterorista din
jurul lor au atacat regimul Taliban si taberele Al-Qaeda. n mai putin de o luna guvernul taliban a fost
nlaturat. Talibanii au lasat n urma un stat si o populatie care, dupa spusele lui Jaap de Hoop Scheffer,
secretarul general al NATO, se aflau n Evul Mediu.
SUA si o parte aliatilor si-au luat angajamentul de a reconstrui statul afgan dupa modelul democratic.
Aliatii locali ai occidentalilor au fost factiunile din Alianta Nordului. Din rndurile acesteia provenea Hamid
Karzai, apropiat al SUA, desemnat de Loja Jirga (adunarea traditionala din Afganistan), sef al statului n
2002. Karzai a devenit liderul unei administratii interimare negociata n 2001 la Bonn, unde s-a decis
formarea unui Cabinet si adoptarea unei Constitutii. Administratia interimara a functionat pna la
organizarea alegerilor din 2004. Era pentru a doua oara cnd se organizau alegeri libere n Afganistan
(primele au fost n 1969). Karzai a cstigat primul tur al alegerilor prezidentiale cu 55,4% din voturi.
Alegerile legislative au fost organizate n septembrie 2005. Astfel, a aparut un parlament bicameral cu o
configuratie stranie n care nu sunt reprezentate partidele politice, ci grupuri de aliati cu aceleasi interese.
Hamid Karzai are 46 de ani. Este un musulman moderat, care a trit mult n Pakistan, i s-a ntors n
Afganistan abia pe la mijlocul lunii octombrie 2001, pentru a-i conduce oamenii n lupta cu regimul
taliban. Politica nu i este strin. n perioada administraiei Rabbani, a fost adjunct al ministrului de
externe, dar n scurt timp a renunat la funcie, dezgustat de disputele care nu mai ncetau. Karzai face
parte din cea mai numeroas grupare etnic din Afganistan - gruparea Pashtun. Clanul su, unul din cele
mai influente din ar a avut legturi strnse cu dinastia regal ncepnd din secolul 18 i pn n 1973,
cnd Zahir Shah a fost detronat.

Hamid Karzai devine primul preedinte al Afganistanului ales n mod democratic.


Concluzia observatorilor a fost c dei au existat nereguli, acestea nu au afectat rezultatul alegerilor.
Alegerile din Afganistan s-au ncheiat panic dar nu fr controverse. 15 dintre cei 18 candidai au
reclamat modul n care s-a desfurat scrutinul.

Pe acest fond, in a doua jumatate a anului 2006, in provinciile pastune, din imediata vecinatate a granitei
cu Pakistanul, asistam la revenirea talibanilor. Insurgenta talibana loveste cu eficienta chirurgicala
centrele nevralgice ale administratiei Karzai - scoli, infrastructura rutiera si economica, posturi de politie,

baze ale armatei, ii ucide pe functionarii civili ai guvernului. Sunt lovite toate acele elemente care fac
centrul vizibil la nivelul provinciilor. Eficienta insurgentei expune, developeaza ineficienta guvernului de la
Kabul, a armatei si politiei afgane si nu in ultimul rand a Statelor Unite si a NATO. Pierderile in randul
fortelor internationale cresc exponential. Se mizeaza pe impactul pe care acestea il au asupra publicului
democratiilor euro-atlantice si unde sprijinul pentru prezenta NATO in Afganistan se evapora. Deja, in cele
mai multe state ale Aliantei, pentru numerosi politicieni, sensibili la presiuni si semnale publice, campania
din Afganistan devine un subiect tabu nerecomandat consumului pe piata electorala. Se mizeaza pe
faptul ca democratiile euro-atlantice nu sunt pregatite sa isi asume costuri suplimentare (in dezbaterile lor
interne, opinia publica se pronunta majoritar pentru o restructurare si o retragere graduala a
contingentelor din Afganistan). Totusi, fragilitatea guvernului de la Kabul in provincii explica doar in parte
reintoarcerea talibanilor. Adevarata sursa a insurgentei din 2006 se afla in Pakistan in provincia
Waziristan, o zona dominata de triburi pastune si care a permis regruparea fortelor talibane si a
luptatorilor Al-Qaeda dupa colapsul din 2002. Este o zona impermeabila regimului de la Islamabad, o
zona a nimanui (un no mans land), in care triburile fac legea si se autoguverneaza. Aici se ascund
mullahul Omar si Osama Bin Laden; tot aici, intre 2002 si 2006 se dezvolta o industrie a terorii care
produce pe banda rulanta extremisti islamici pregatiti sa proiecteze Jihadul oriunde in lume. Totusi,
regimul generalului Musharraf nu a aratat niciodata prea mult entuziasm in a imbratisa obsesia americana
de eliminare a talibanilor din zonele tribale. Ba dimpotriva, neoficial, anumite cercuri de interese din
serviciile secrete pakistaneze au sprijinit si finantat activ regruparea talibanilor si a luptatorilor Al-Qaeda
dintr-un rationament foarte simplu: decat sa deveniti o amenintare interna pentru Pakistan, mai bine va
ajutam sa va "externalizati" interesele. O analiza atenta a istoriei regiunii indica o motivatie suplimentara:
pur si simplu, Islamabadul nu poate tolera un regim pro-India la Kabul (sunt cunoscute vederile pro-India
ale administratiei Karzai). In acest context, Musharraf nu face decat sa urmeze cu strictete o logica
palmerstoniana: un stat nu are prieteni sau dusmani permanenti, ci doar interese permanente.
Afganistanul ramane, dupa aproape 7 ani de la instalarea administratiei Karzai, un stat slab, cu institutii
fragile, decorative, foarte departe de cetatean, cu o birocratie specializata in deturnarea asistentei
economice oferite de comunitatea internationala si nu in ultimul rand un narco-stat, cu o economie
subterana bazata pe productia de droguri. Afganistanul alimenteaza in proportie de 92% piata globala a
heroinei. Raportul ONU pe 2007 cu privire la traficul de droguri a plasat Afganistanul pe locul I n lume la
productia de opiu. Imaginea mujahedinilor-copii cu un kalasnikov n mna este nca reprezentativa pentru
Afganistan, iar conflictele interetnice nu s-au sfrsit. Relatiile cu Iranul si Pakistanul ramn tensionate.
Refugiatii afgani si acuzatiile pe care Karzai i le aduce lui Pervez Musharraf cu privire la relatiile cu AlQaeda sunt acum mizele disputei

BIBLIOGRAFIE:

1. BBC Romanian:
2. DELCEA Cristian, BDULESCU Aurelian Terorismul. Studii si cercetari asupra
fenomenului terrorist, Ed. Risoprint , Cluj Napoca, 2008
3. Michael POHLY, Khalid DURAN - "Osama bin Laden si terorismul international" - Editura
'Axel Springer' SRL Romania.
4. ILEANA RACHERU, OCTAVIAN MANEA - Afganistanul - o lupta pentru prezent conditionata
de trecut, Revista 22, 12.02.2008
5. PROEXCELSIOR, Revista Asociatiei Absloventilor Facultatii de Drept a Univ. Titu Maiorescu
Bucuresti
6. ZIARUL DE IASI - Terorismul international curteaza Romania, 30.03.2001
7. WIKIPEDIA

Nota: Michael Pohly si Khalid Duran sunt cercetatori in problemele Islamului si experti in lupta
impotriva terorismului.