Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I . 1 . Descriere
Lavanda este o planta aromatica cunoscuta si utilizata inca din antichitate.
Romanii foloseau lavanda pentru a-si parfuma baile si se considera ca originea cuvantului
lavandula vine de la latinescul lavare= a spala.
Cultura lavandei in Romania este relativ recenta. Primele tufe de lavanda si in special de
lavandin se gaseau razlete in jurul capitalei si au fost probabil aduse de gradinarii de origine
bulgara.
Uleiul volatil, obtinut prin distilarea inflorescentelor proaspete de lavanda si lavandin este
produsul principal al acestei plante si are largi utilizari in industria parfumurilor si a
produselor cosmetice.
Lavandula este un subarbust cu o inaltime de pana la 50 cm cu tulpini subtiri si lemnoase,
frunze mici de un verde-cenusiu, flori liliachii-rosietice si cu radacina lignificata, groasa pana
la 2-3 cm. In primul an dupa plantare, lavanda dezvolta radacina principala mai mult in
profunzime, ajungand in functie de tipul de sol, pana la 1,20 cm, iar dupa 5 ani pana la 2,80
cm la plantele obtinute prin butasi inradacinati si pana la 2,20 m adancime la rasadul produs
pe cale generativa, prin seminte. Profunzimea si bogatia sistemului radicular confera lavandei
rezistenta la seceta.
Tulpina ramificata puternic la baza, formeaza o tufa aproape globuloasa, semisferica, inalta de
30-70 cm sau mai inalta. Tulpina batrana este bruna, cu scoarta exfoliata, iar tulpinile
(ramificatiile) tinere sunt patrunghiulare, pubescente.
Ramificatiile care poarta inflorescentele sunt lungi de 25-35 cm si prezinta frunze numai in
partea inferioara.
Frunzele opuse, sunt linear-lanceolate, acute, pe margini ciliate, cele inferioare cenusii, de 1-2
cm lungime si 1,5-2 mm latime, pe ambele fete paroase, cu peri ramificati, stelati, de cele
superioare cenusii-verzi, de 2-3,5 cm lungime si 3-6 mm latime, mai putin paroase. Frunzele
lavandei nu cad toamna la sfarsitul vegetatiei.
Florile de tipul bobiatelor, cu miros aromatic datorita glandelor oleifere, sunt grupate intr-o
inflorescenta speciforma. Florile prezinta un caliciu lung de 5-6 cm, cilindric, usor latit spre
varf, cu 4 dinti scurti, obtuzi si cu un bobisor lat-oval, de cca 1 mm; caliciul este des paros si
glandulos, albastru-cenusiu. Corola este de culoare violeta-albastruie uneori albastra deschis
pana la alba. Infloreste in luna iulie.
Fructele sunt 4 mucule, situate la baza caliciului persistent, cu suprafata bruna sau cenusie,
neteda si lucioasa. Greutatea a 1000 de seminte este de 0,873 g.
I . 2 . Particularitati si cerinte biologice
Lavanda este o specie montana, putin pretentioasa. Este o planta alogoma, entomofila si prin
inmultire generativa produce numerosi indivizi cu variabilitate morfogenetica chimica si cu
eficienta economica diferentiata.
Semintele lavandei sunt tari, acoperite cu o membrana slab permeabila, fapt pentru care
germineaza si rasar intr-o perioada indelungata. Dupa rasarire plantele de lavanda formeaza
tufe, ca urmare a aparitiei de noi ramificatii, sporind totodata productia de inflorescente.
Cresterea numarului de ramificatii ajunge la un nivel maxim, dupa care aceste incep sa se
usuce, ceea ce sa impune ca periodic, o data la 7-10 ani, executarea lucrarilor de intretinere.
Taierile de intinerire si mentinerea culturii in bune conditii contribuie la lungirea vietii
plantatiilor de lavanda pana la 20-30 ani.
Lavanda este o planta permanent verde. Schimbarea frunzelor se realizeaza treptat, in timpul
perioadei de repaus o parte din frunzele batrane se usuca si cad.
In populatiile de lavanda predomina formele in care infloresc o singura data in an, dar se
gasesc si forme care infloresc esalonat sau de 2 ori in timpul vegetatiei. In decursul perioadei
de vegetatie lavanda parcurge urmatoarele faza:
- infrunzire
- butonizare
- inflorit
- maturarea semintelor
Factorul principal care limiteaza raspandirea diferitelor specii de lavanda este temperatura.
Plantele de lavanda pornesc in vegetatie la temperaturi medii zilnice ale aerului in jurul a 10
C. Samanta semanata in pragul iernii direct in camp sau in straturi reci rasare in masa
primavara, la 12-15 C, daca are umiditatea necesara.
Plantele care au iernat in conditii neprielnice ies din iarna slabite si pornesc in vegetatie mai
tarziu, cand tamperatura aerului ajunge in jur de 14 C. Lavanda rezista foarte bine la
temperaturi de -15 C, fara a fi acoperita cu un strat de zapada si la temperaturi de -31 C,
atunci cand stratul de zapada are grosime de 40-50 cm.
Cultivatorii au ajuns la concluzia, confirmata astfel si de practica, ca plantatiile realizate in
zone cu temperaturi medii zilnice ridicate (peste 20 C) imbatranesc mai timpuriu, din care
cauza continutul in ulei volatil scade. Temperaturile medii mai scazute in zone situate la
altitudini ridicate explica imbatranirea mai lenta a plantatiilor, precum si calitatea superioara a
uleiului volatil obtinut in aceste zone.
Lavandinul este mult mai sensibil la actiunea temperaturii scazute.
Lavanda este o planta specifica biotopilor uscati si a climei calde, avand si caractere
morfogenetice adecvate, care ii dau posibilitatea sa suporte bine seceta. Cultivata pe locuri cu
exces de umiditate, lavanda sufera prin putrezirea radacinilor, ceea ce determina imbatranirea
si uscarea rapida a tufelor. Semintele de lavanda rasar numai cand stratul superficial de sol in
care sunt incorporate are umiditatea suficienta. De asemenea, in cazul producerii de butasi
inradacinati, atat pentru lavanda cat si pentru lavandin, umiditatea este un factor hotarator.
Transplantarea la loc definitiv a butasilor inradacinati sau a rasadului se va face numai in sol
umed. In cazul lipsei umiditatii plantele vor fi in mod obligatoriu udate la cuib.
Lavanda si lavandinul sunt specii iubitoare de lumina. Plantele de lavanda crescute la soare
infloresc intotdeuna intr-un procent mai mare, dezvolta tufe mari, cu de peste 3 ori mai multe
inflorescente. Lumina conditioneaza formarea cantitatii de masa foliara, precum si asimilarea
si producerea uleiului volatil. Pentru a spori cantitatea de lumina se recomanda ca in tara
noastra plantatiile de lavanda sa fie amplasate pe terenuri cu expozitie sudica, sud-vestica sau
chiar estica.
Lavanda este o specie de mare altitudine, ea putand fi gasita in zona de origine, in mod
spontan, pana la 1700-1800 m inaltime. Atat procentul de ulei volatil cat si continutul in acetat
linalil nu sunt influentate de altitudine. Cu cat lavanda creste pe locuri mai inalte, cu atat
productia de ulei volatil este mai scazuta, dar de o calitate mai superioara, dat fiind continutul
mai mare in acetat de linalil.
Lavanda poate creste pe soluri sarace si uscate, soluri caracteristice pentru plantele colinare
sau muntoase. Rezultatele cele mai bune se obtin atunci cand lavanda se cultiva pe soluri
adanci, bogate in calcar, permeabile si cu apa freatica la adancime de cel putin 2-2,5 m.
Solurile foarte nisipoase, solurile grele, lutoase, reci si umede nu sunt indicate pentru cultura
lavandei.
Comparativ cu alte specii medicinale sau aromatice, lavanda nu extrage din sol
cantitati mari de substante nutritive. Numeroase experiente pentru clarificarea influentei
diferitelor substante nutritive asupra productiei si calitatii au stabilit ca pe solurile usoare,
podzolice, cel mai important efect il are azotul, iar pe soluri mai grele, carbonatice, fosforul.
Azotul, are un efect de intinerire a tufelor, deoarece activeaza cresterea , fapt pentru care
plantele tinere vor fi asigurate cu mai mult fosfor in complexul de ingrasaminte, iar la
plantatiile batrane se va asigura mai mult azot.
Producerea rasadului din seminte: Semintele lavandei sunt mici, tari si cu germinatia redusa si
lenta, fapt pentru care, de regula, nu se seamana direct in camp, ci in straturi reci in vederea
obtinerii rasadului. Semanatul se poate efectua atat toamna tarziu, octombrie-noiembrie cat si
primavara devreme, februarie- martie, dar numai in straturi special pregatite, care trebuie sa
aiba o latime de 1-1,2 m si o lungime 8-10 m si chiar mai mult, intre straturi lasandu-se poteci
late de 40- 50 cm. Semanatul se executa imediat dupa pregatirea stratului in randuri distantate
la 10-15 cm. La 1 mp sunt necesare 3-5 g seminte cu germinatie de minum 50%.
Atat inainte, cat si dupa semanat stratul va fi bine tasat. Semintele puse in santulete foarte
superficiale, lasate de marcator (0,5-1 cm) vor fi acoperite cu un strat de mranita, curata de
buruieni, bine maruntita si cernita, in grosime de 1-1,5 cm.
Rasarirea semintelor incepe primavara cand temperatura aerului se va mentine constant la 1415 C. La semanatul de primavara semintele germineaza incet si rasar greu, ceea ce impune
inmuierea acestora timp de 3-4 zile in apa sau stratificarea lor, operatie care trebuie sa inceapa
cu 1,5-2 luni inainte. In acest scop semintele se amesteca cu nisip de rau umed in proportie de
1 : 5-6 si se pastreaza afara pana la semanat, timp in care se amesteca pentru a nu mucegai.
Spre sfarsitul perioadei de stratificare semintele incoltesc si vor fi semanate imediat in sol
cald.
Dupa rasarire, atunci cand plantele au 2-3 perechi de frunze se aplica raritul, lasandu-se intre
plante 3-5 cm. Pana la sfarsitul vegetatiei, in toamna, rasadul trebuie mentinut curat de
buruieni, prin pliviri repetate, udat, ingrasat si prasit. De asemenea, cel putin de 2 ori se vor
taia toate tijele florale aparute pentru a obliga planta sa formeze ramificatii cat mai aproape de
sol. Inaltimea de taiere a tulpinilor florifere este de cca. 8-10 cm de la nivelul solului.
Rasadul este gata de transplantare, la loc definitiv, la sfarsitul lunii septembrie si inceputul
lunii octombrie, cand se scoate, se sorteaza si se pastreaza stratificat in nisip sau in sol umed,
pana la plantare.
Rasadul din clasa 1 obtinut din seminte are urmatoarele caracteristici:
- lungimea partii aeriene 12 cm
- lungimea radacinii principale 15 cm
- diametrul colatului minim 4 mm si 3 ramificatii
Producerea rasadului prin seminte este o metoda ieftina si rapida de inmultire a lavandei.
Inmultirea prin butasi inradacinati: Recoltarea butasilor se face toamna, in lunile septembrieoctombrie sau in primavara in martie-aprilie, in timpul perioadei de repaus vegetativ. Butasii
se recolteaza de la plante sanatoase, bine dezvoltate, in varsta de 3-5 ani. Taierea butasilor se
face cu un cutit foarte bine ascutit sau cu lama, sub mugur. Indepartarea frunzelor se va face
cu mare atentie pentru a nu se distruge mugurii vegetativi.
La baza butasului se face o singura taietura in forma de pana, imediat dupa mugur.
Butasii astfel pregatiti au o lungime de aproximativ 5-6 cm si sunt gata de plantare, ce
urmeaza a se efectua in decurs de 1-2 h. In cazul pastrarii mai indelungate, dar nu mai mult de
o zi, butasii se mentin in vase cu apa curata.
Terenul ales pentru straturile in care vor fi plantati butasii va fi curat de buruieni, situat in
apropierea unei surse de apa, dar fara pericol de baltire. Se va ara la 30 cm adancime, se va
nivela, marunti si apoi se va tasa usor, dupa care se vor aranja tocurile de rasadnita, avandu-se
grija sa se lase intre acestea 40-50 cm. In tocuri se aseaza un strat de nisip bine cernut, gros de
8-10 cm, care dupa nivelare se uda din abundenta. Dupa udare, pentru usurarea plantarii, se
vor marca viitoarele randuri, utilizandu-se marcatoare special pregatite pentru aceasta lucrare.
Plantarea se face manual, asezandu-i la distanta de 10*5 cm. Operatia de presare a butasilor in
nisip se va face cu multa grija, pentru a nu distruge frunzele din varful acestora.
Imediat sau concomitent cu plantarea, butasii vor fi udati din abundenta, iar tocul de rasadnita
se va acoperi cu rame ale caror geamuri au fost in prealabil varuite si acoperite cu rogojini
pana la aparitia primelor radacini pe butasi.
Odata cu formarea primelor radacini se va incepe calirea butasilor prin deschiderea
rasadnitelor la inceput cateva ore, numai in cursul diminetii sau serii.
In momentul aparitiei tijelor florale, acestea se vor reduce la jumatate pentru a provoca
ramificarea butasilor.
II . 5 . Lucrarile de intretinere
-completarea golurilor, care trebuie facuta imediat in toamna anului urmator, orice intarziere
nu este buna
-taieri pentru formarea tufei, sunt recomandate numai in primul an de vegetatie, prin aceasta
lucrare urmandu-se realizarea formei globuloase a tufelor
Lucrarile propriu-zise de intretinere a plantatiilor de lavanda incep primavara timpuriu si
constau in prasitul intervaleleor dintre randuri, care se executa cu prasitori cu tractiune
animala pe terenurile in panta si in plantatiile in varsta sau cultivatorul purtat pe tractor.
Lucrarile pe randul de plante se fac manual cu sapa, de 2-3 ori in cursul anului.
Combaterea buruienilor pe cale chimica a constituit obiectul a numeroase experiente efectuate
in multe tari. In Romania pentru lavanda este omologat erbicidul Gesagard 50, in doza de 810 kg/ha si se poate aplica toamna tarziu cand plantele sunt in repaus sau primavara timpuriu
inainte de pornirea in vegetatie a plantelor.
II . 6 . Regenerarea plantatiilor
Cand tufele incep sa se usuce si productia incepe sa scada se executa regenerearea plantatiilor.
Din datele experimentale de la diferiti autori, se poate recomanda ca epoca optima a taierilor
de regenerare perioada de repaus, luna februarie, inaintea inceperii vegetatiei, sau noiembrie,
dupa incetarea vegetatiei, dar numai atunci cand solul are umiditate suficienta si permite
maruntirea acestuia pentru acoperirea plantelor taiate.
Cea mai potrivita inaltime de taiere este de 5-10 cm de la suprafata solului.
Imediat dupa taiere plantatiile vor fi ingrasate cu 20-25 t/ha gunoi de grajd foarte bine
fermentat amestecat cu 100-120 kg sulfat de amoniu/ha si 250kg/ha superfosfat. Dupa
administrare, ingrasamintele se vor incorpora pe intervalele dintre randuri printr-o prasila
adanca la 15-18 cm.
- distilarea in apa si cu aburi - in cazan sub materia prima se pune apa. Aburi trec mai intai
prin apa si apoi prin materia prima din care preiau uleiul volatil
- distilarea cu aburi - materia prima se pune in cazan uscat, fara apa. Aburii sunt produsi in
afara cazanului in instalatii speciale si se introduc direct sub materia prima.
zi. Datorita principiilor sale active amare, lavanda mareste secretia de bila si ajuta la
evacuarea ei, calmand durerile abdominale si activand digestia.
- Depresia, anxietatea - in cazurile usoare se ia lavanda sub forma de tinctura - 1 lingurita
dizolvata in jumatate de pahar de apa, de 3-4 ori pe zi, in cure de lunga durata (3 luni
minimum). Uleiul volatil de lavanda se administreaza in depresiile si crizele de anxietate
severe: doua picaturi de ulei volatil amestecate cu putina miere se iau de trei ori pe zi, pe
stomacul gol. Studiile facute pana in prezent au aratat ca exista o anumita selectivitate a
pacientilor tratati cu aceasta planta, unii neavand o reactie speciala la uleiul volatil, in timp ce
la altii s-a observat o ameliorare clara a starii launtrice, ameliorare tradusa prin reducerea
sensibilitatii psihice, estomparea fricilor si angoaselor, reaparitia dorintei de viata.
- Aritmie cardiaca, adjuvant in ischemia cardiaca aparuta pe fond de stres. Lavanda este prin
excelenta o planta antistres, motiv pentru care, administrata in cure de lunga durata,
amelioreaza si, gradat, conduce la vindecarea bolilor produse de acesta. In problemele
cardiace s-a observat o actiune deosebit de favorabila a tincturii de lavanda, care actioneaza
direct la nivelul sistemului nervos central. Se administreaza de trei-patru ori pe zi cate o
lingurita de tinctura diluata in jumatate de pahar de apa.
- Viermi intestinali, infectii cu protozoarul Giardia lamblia. Se combina in proportii egale
tinctura de lavanda, de pelin si de cimbru (toate tincturile se prepara la fel ca cea de lavanda).
Se ia din aceasta combinatie de tincturi cate o lingurita diluata in putina apa, de patru ori pe
zi, inainte de masa. O cura dureaza minimum doua saptamani. Acest tratament este eficient
atat singur, cat si in combinatie cu remediile alopate, a caror eficienta o mareste.
- Oboseala, iritabilitatea psihica, insomnia. Cele mai bune rezultate se obtin facand bai cu
lavanda, cu jumatate de ora inainte de culcare. Suplimentar, este bine sa puneti sub perna un
mic saculet (ceva mai plat) cu lavanda. Somnul va fi mai odihnitor si mai lin, iar peste zi veti
remarca o mult mai buna rezistenta psihica si stapanire de sine. Intern, se ia tinctura de
lavanda: o lingurita de trei ori pe zi.
- Dureri de cap, migrena, ameteala. Ca remediu de urgenta se iau 1-2 picaturi de ulei volatil de
lavanda cu putina miere. Ca tratament pe termen lung se recomanda pulberea de lavanda: o
lingurita de patru ori pe zi, administrata pe stomacul gol.
- Reumatism. Se face un ceai din o parte flori de soc si doua parti lavanda, o lingurita din
acest amestec fiind oparita cu o cana de apa, dupa care se lasa sa se raceasca putin si se
filtreaza. Se beau pe zi 2-3 cani din acest ceai, cat mai cald (pentru ca efectul sudorific si
depurativ sa fie mai intens). Are un gust destul de greu de suportat, dar o cura de 10 zile cu
acest ceai are efecte antireumatice exceptionale. Tuse convulsiva, gripa, bronsita - 2 picaturi
de ulei volatil se amesteca cu o lingura de miere si se administreaza cate putin din acest
amestec, care nu va fi inghitit direct, ci va fi lasat sa alunece pe gat pentru a-si exercita din
plin efectele antiinfectioase si calmante. Se iau maximum 6 picaturi de ulei de lavanda pe zi la
adulti si doua picaturi pe zi la copii.
Extern:
- Adjuvant in pneumonie si bronsita cronica. La 4 linguri de lavanda proaspat macinata se
adauga apa, amestecand progresiv, pana cand se formeaza o pasta, care se inveleste in tifon si