Presedintele Romaniei acte si raspundere

Actele
Potrivit art. 100 din Constitutie, Presedintele Romaniei emite decrete in exercitarea
atributiilor sale, decrete care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sub
sanctiunea inexistentei. Textul constitutional enumera articolele privind unele atributii ale
Presedintelui in exercitarea carora se emit decrete ce trebuie contrasemnate de prim-ministru.
Din analiza acestor prevederi rezulta ca contrasemnarea de catre premier reprezinta
regula, desi ea este mentionata expres.
Decretele sunt acte juridice, ce pot avea si o conotatie politica. Doctrina a sesizat o
inadvertenta intre titlul marginal (Actele Presedintelui) si continutul efectiv, care se refera
doar la decrete, ca acte producatoare de efecte juridice. In exercitarea atributiilor sale,
Presedintele poate adresa mesaje Parlamentului, declaratii, ca acte cu un caracter exclusiv
politic.
Sanctiunea inexistentei este cea mai grava forma de sanctiune a unui act administrativ;
se considera ca actul nici nu a existat vreodata.
In ce priveste decretele care nu necesita contrasemnare, acestea constituie exceptia,
putand exemplifica: desemnarea candidatului la functia de prim-ministru, dizolvarea
Parlamentului, numirea in functii publice.
*Consiliul Suprem de Aparare a Tarii autoritate administrativa autonoma
In ce priveste natura juridica a decretelor Presedintelui, acestea sunt calificate ca acte
administrative, ele putand fi atacate in instanta de contencios administrativ daca nu intra in
categoria actelor exceptate.
Decretele Presedintelui pot fi doar acte administrative individuale, cele care privesc
respingerea unei agresiuni armate, declararea starii de mobilizare a armatei, declararea starii
de asediu sau de urgenta fiind emise in cadrul CSAT si urmand sa puna in miscare prevederi
legale.
In exercitarea atributiilor sale, Presedintele emite si decizii, in temeiul regulamentului
de organizare si functionare a administratiei prezidentiale.
Raspundere
Constitutia Romaniei a consacrat doua forme de raspundere, o raspundere politica cu
consecinte juridice, reglementata in art. 95 din Constitutie (suspendarea din functie) si o
raspundere penala, reglementata in art. 96 din Constitutie. In afara acestor doua forme,
Presedintele Romniei este aparat de o imunitate privita de unii specialisti ca fiind absoluta. ...
sau penale savarsite in afara exercitiului atributiilor sale.
Procedura suspendarii art. 95 din C prevede suspendarea din functie a
Presendintelui, urmata de sanctiunea demiterii prin referendum. Constitutia leaga aceasta
procedura de initiativa parlamentara, de pozitia Curtii Constitutionale, precum si de vointa
populara. Procedura tragerii la raspundere politica intervine in cazul savarsirii unor fapte

grave prin care Presedintele incalca prevederile Constitutiei. Aceasta procedura trebuie initiata
de cel putin o treime din numarul parlamentarilor si trebuie adusa neintarziat la cunostinta
Presedintelui. Propunerea trebuie temeinic motivata, iar treimea de deputati si senatori se
raporteaza la totalul acestora, nu la membrii unei Camere. Propunerea se depune la birourile
permanente ale Camerelor si se comunica Presedintelui, precizandu-se data si locul sedintei
comune a celor doua Camere. Se poate propune si instituirea unei comisii de ancheta. Este
obligatorie obtinerea unui aviz consultativ din partea Curtii Constitutionale. Presedintele se
poate sau nu prezenta... Pentru a deveni efectiva suspendarea, este necesar votul majoritatii
parlamentare (majoritate absoluta). Potrivit Constitutiei, in termen de 30 de zile se
organizeaza referendum pentru demiterea Presedintelui. Doctrina a spus ca, intr-o prima
ipoteza, poporul poate sa confirme votul majoritatii parlamentare => Presedintele este demis
pe data sustinerii referendumului, instituindu-se astfel vacanta functiei si organizarea de noi
alegeri prezidentiale. In a doua ipoteza, se poate intampla ca populatia sa aiba pozitie diferita
fata de cea a Parlamentului, sa nu voteze majoritar in favoarea demiterii Presedintelui, urmand
ca acesta sa-si reia activitatea cu toate consecintele ce decurg de aici.
Potrivit art. 96 din Constitutie, Camera Deputatilor si Senatul, in sedinta comuna, cu
votul a cel putin doua treimi din numarul parlamentarilor, poate sa hotarasca punerea sub
acuzare a Presedintelui Romaniei pentru inalta tradare. Procedura de punere in acuzare poate
fi initiata de majoritatea parlamentarilor si se aduce neintarziat la cunostinta Presedintelui
pentru a putea da explicatii cu privire la faptele ce i se impun. De la data punerii sub acuzare
si pana la data demiterii, Presedintele este suspendat de drept. Competenta de judecata
apartine instantei supremei, ICCJ, Presedintele fiind demis la data ramanerii definitive a
hotararii de condamnare.
Sintagma privind punerea sub acuzare si infractiunea de inalta tradare a fost preluata
din Constitutia franceza, ea fiind calificata traditional ca avand o semnificatie politica si
reprezentand cea mai grava incalcare a juramantului si intereselor poporului in exercitarea
atrbutiilor prezidentiale. Ea consta in abuzuri de functie in conturarea Constitutiei si a
intereselor superioare ale tarii. Doctrina a sesizat ca nu exista o reglementare legala privitoare
la aceasta infractiune; Noul Cod Penal identifica aceasta infractiune ca insumand faptele
prevazute in art. 394, 397, savarsite de Presedintele Romaniei sau de catre un alt membru al
CSAT, pedepsita cu detentiunea pe viata sau cu inchisoare de la 15 la 25 de ani... In ce
priveste faptele la care se refera textul, este vorba despre tradare, si anume transmiterea de
informatii secrete despre stat, tradarea prin ajutarea inamicului si actiuni impotriva ordinii
constitutionale.
Procedura presupune doua faze: faza punerii sub acuzare pentru inalta tradare (faza
politica) si faza judiciara, compusa din trei etape: trimiterea in judecata (Parchetul de pe langa
ICCJ), judecata pe fond (Sectia Penala a ICCJ in complet de trei) si judecata in recurs
(complet de cinci).

Guvernul Romaniei evolutie, rol si structura

Rolul si structura
In Constitutia Romaniei, Guvernul este reglementat in Titlul III privitor la autoritatile
publice, in Capitolul III, de la art. 102 la 110, dar dispozitii cu privire la Guvern se regasesc si

in capitolul consacrat Presedintelui, si in capitolul referitor la Parlament, dar si in capitolul

referitor la rporturile Parlamentului cu Guvernul.
Intr-o viziune generala, Guvernul are sarcina de a realiza politica natiunii si el este
initiatorul, modelatorul si executantul masurilor de redresare economica, scaderea inflatiei si
stabilitatea economica, raspunde de ordinea publica, de apararea nationala, dar si de
raporturile statului din care face parte cu alte state.
Sub aspectul modului de constituire, exista constitutii ce reglementeaza guverne
scara ierarhica interioara si constitutii care consacra guverne cu structura simpla. In
priveste numarul ministrilor, exista constitutii care reglementeaza un numar minim
ministere, dar cele mai multe contin texte flexibile ce permit modificarea numarului
ministere cu ocazia investiturii sau chiar cu ocazia unei remanieri.

cu
ce
de
de

Din continutul art. 102 alin. (1) rezulta ca Guvernul are un dublu rol, politic si
administrativ. Astfel, Guvernul, potrivit programului de guvernare acceptat de Parlament,
asigura relizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a
administratiei publice. Formula constitutionala are in vedere acceptarea programului de
guvernare de catre Parlament si nu aprobarea acestuia, astfel ca in orice moment al exercitarii
mandatului guvernamental, Parlamentul poate declansa procedura de inlaturare a Guvernului
daca considera ca acesta s-a abatut de la programul de guvernare.
Votul de investitura are o valoare de fapt juridic, el semnifica incheierea contractului
de guvernare si legitimeaza echipa guvernamentala si implicit programul politic de guvernare.
In ce priveste conducerea administratiei publice, Guvernul se afla in raporturi de
subordonare cu ministerele si prefectii; se afla in raporturi de colaborare cu autoritatile
administrative autonome si de tutela administrativa cu autoritatile administratiei publice
locale. Potrivit Legii nr. 90/2001 pentru organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a
ministerelor, Guvernul reprezinta o autoritate publica a puterii executive. Potrivit legii,
Guvernul indeplineste urmatoarele functii: de strategie, de reglementare, de administrare a
proprietatii statului, de reprezentare si de autoritate de stat.
Potrivit art. 120 din Constitutie, Guvernul este format din prim-ministru, ministri si
alti membri stabiliti de lege organica. In timp, Legea nr. 90/2001 a introdus functia de vicepremier, dar si cea de ministru de stat, care fusese prevazuta in vechea Lege nr. 37/1990.

Guvernul regimul investiturii, durata mandatului si statutul membrilor

Regimul investiturii
Investitura Guvernului reprezinta complexul de acte si fapte juridice, precum si
procedurile corespunzatoare cerute de Constitutie pentru a ne afla in prezenta unei echipe
guvernmentale legitime.
Procedura de investitura este reglementata de art. 85 alin. (1) coroborat cu art. 103 si
104. Potrivit art. 85 alin. (1), Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de
prim-ministru si numeste Guvernul pe baza votului de incredere acordat de Parlament.
Presedintele initiaza si finalizeaza procedura de investitura a unui Guvern, procedura ce
presupune urmatoarele etape: desemnarea candidatului la functia de prim-ministru, solicitarea

votului de investitura, acordarea votului de incredere de catre Parlament, numire Guvernului

finalizata prin juramantul de credinta.
Conform art. 103 din Constitutie, Presedintele Romaniei desemneaza un candidat
pentru functia de prim-ministru in urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta in
Parlament ori, daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate in Parlament.
In ce priveste candidatul la functia de premier, nu exista vreo precizare constutionala.
Acest poate fi un om politic, dar si un tehnocrat. Candidatul desemnat la functia de premier
are la dispozitie un termen de 10 zile de la desemnare pentru a solicita votul de incredere in
Parlament asupra programului de guvernare si listei membrilor Guvernului. Programul si lista
Guvernului se dezbat in Camera Deputatilor si Senat, in sedinta comuna, iar Parlamentul
acorda votul de incredere Guvernului cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor. Candidatii
la functia de ministru urmeaza sa obtina un aviz consultativ din partea comisiilor de
specialitate al celor doua Camere. Birourile permanente stabilesc data sedintei comune la cel
mult 15 zile de la primirea programului si a listei Guvernului. Votul este secret, cu bila.
Hotararea Parlamentului prin care s-a acordat votul de incredere se comunica Presedintelui,
care va emite decretul de numire a noului Guvern, ce se publica in Monitorul Oficial
impreuna cu hotararea Parlamentului si programul de guvernare. Primul-ministru si ceilalti
ministri vor depune individual, in fata Presedintelui, juramantul prevazut de Constitutie.
Guvernul isi va exercita mandatul incepand cu data depunerii juramantului.
In ce priveste componenta Guvernului, Legea nr. 90/2001, in dezvoltarea textului
constitutional, permite crearea de noi ministere sau reorgnizarea celor existente prin procedura
de investire a unui nou Guvern. Conform art. 36 din Legea nr. 90/2001, ministerele si ministrii
se aproba de catre Parlament prin acordarea votului de incredere asupra programului de
guvernare si listei membrilor Guvernului. Legea prevede expres ca ministerul referitor la
ordine publica (Ministerul Afacerilor Interne) si Ministerul Apararii Nationale trebuie
reglementate prin lege. In rest, in temeiul Legii nr. 90/2001, organizarea si functionarea
ministerelor este reglementata prin HG.
Durata mandatului si statutul membrilor Guvernului
In ce priveste durata mandatului Guvernului, in mod obisnuit ea este egala cu cea a
mandatului parlamentar.
Incetarea mandatului Guvernului este prev in art. 110 din Constitutie. Potrivit acestui
text, Guvernul isi exercita mandatul pana la data validarii alegerilor parlamentare generale,
fiind situatia tipica. Guvernul este demis la data retragerii de Parlament a increderii acordate
sau daca premierul se afla intr-una din situatiile prevazute de art. 106, cu exceptia revocarii
sau se afla in imposibilitatea exercitarii atributiilor mai mult de 45 de zile.
Sunt avute in vedere trei situatii atipice:
1. Un Guvern este demis prin adoptarea unei motiuni de cenzura sau in cazul angajarii
raspunderii Guvernului in fata Parlamentului, daca motiunea de cenzura a fost
adoptata si aprobata
2. Cand intervine incetarea functiei de membru al Guvernului, si anume:
- in caz de demisie
- in cz de pierdere a drepturilor electorale
- in cazul starii de incompatibilitate

in caz de deces
in alte cazuri prevazute de lege
In ce priveste revocarea, ea nu poate sa intervina in cazul Guvernului, deoarece el
raspunde politic doar in fata Parlamentului

3. Cand primul-ministru nu-si poate exercita atributiile mai mult de 45 de zile

Cabinetul decizional poate conferi Constitutiei sa se ocupe doar de actele necesare
pentru administrarea drepturilor publice, sintagma regasita in Legea nr. 90/2001. Un Guvern
demisionar nu poate emite ordonante sau propune proiecte de legi.