DEZVOLTAREA DURABILA A

TURISMULUI

Cuprins
Capitolul 1 . Dezvoltarea durabila : concept modern
1.1

Conceptul de dezvoltare durabila- generalitati

1.2

Turismul durabil si formele sale

1.3

Politica de protectie a mediului in industria ospitalitatii

Capitolul 2 . Ariile naturale protejate

2.1

Scurt istoric privind protectia ariilor naturale

2.2

Definitii, principii clasificari si concepte fundamentale

2.3

Clasificarea ariilor protejate in Romnia

2.4

Amenintari asupra ariilor protejate

Capitolul 3 . Ecoturismul - principala forma de manifestare a turismului durabil

3.1

Ecoturismul intre teorie si practica

3.1.1

Conceptul de ecoturism

3.1.2

Ecoturismul ca segment pe piata

3.1.3

Ecoturismul ca oportunitate de afaceri

3.2

Experienta internationala in planul organizarii ecoturismului

3.3

Ecoturismul in ariile protejate - experienta internationala si a Romniei

Capitolul 1.Conceptul de dezvoltare durabila - concept modern

Dezvoltarea durabila = dezvoltare ce satisface nevoile generatiilor actuale fara a

prejudicial interesele generatiilor viitoare
Mediu = ansamblu de conditii si elemente naturale ale Terrei : apa, aerul, solul si subsolul,
toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii,
sistemele materiale n actiune cuprinznd elementele enumerate anterior, inclusiv valorile
materiale si spirituale.
De la Adam Smith si pna n zilele noastre, teoria economica analizeaza direct sau
indirect "dezvoltarea". Visul oricarui capitalist a fost si este dezvoltarea afacerilor sale, cucerirea
unor noi piete, globalizarea. O data cu cresterea complexitatii conexiunilor din economia
mondiala s-a simtit si nevoia redefinirii de catre specialisti a acestui concept. Paradoxul stiintei
economice este ca teoriile sale sunt create dupa analiza fenomenelor, spre deosebire de alte
stiinte n care teoria precede practica (de exemplu Edison a inventat becul dupa multe
experimente si calcule n laborator, n timp ce piata a fost analizata mult dupa aparitia ei). Asa s-a
ntmplat si cu conceptele dezvoltarii durabile sau viabile. Dupa douazeci de ani de expansiune
economica fara precedent, abia n anii '70 apar primele preocupari de redefinire a conceptului de
dezvoltare.
1.1 Conceptul de dezvoltare durabila - generalitati
ncepnd cu 1972, anul n care a fost publicat primul raport al Clubului de la Roma "Limitele cresterii" - si cnd a avut loc prima Conferinta a ONU asupra problemelor de mediu la
Stockholm, au fost identificate peste 60 de interpretari ale conceptului de dezvoltare, n noua
viziune a interdependentelor dintre problemele mediului nconjurator, bunastarii generale si
procesului cresterii economice1. una din aceste interpretari a dus la crearea termenului de
ecodezvoltare, care subliniaza necesitarea cautarii unor strategii concrete de dezvoltare capabile
sa duca la folosirea rationala si sanatoasa din punct de vedere ecologic a unui sistem dat , pentru
satisfacerea nevoilor fundamentale ale populatiei locale2.1 Popescu, C-tin; Ciucur, D.;
Popescu, I. - Tranzitia la economia umana, Ed. Economica, Bucuresti, 1996.
2 Timbergen, Jan - Restructurarea ordinii internationale. Raport catre Clubul de la Roma, Ed.
Politica,Bucuresti, 1978
Din cele peste 60 de interpretariale conceptului de dezvoltare, specialistii s-au oprit la cel ce
pare a defini, pentru moment, cel mai bine, rezolvarea problemelor umanitatii: DEZVOLTARE
DURABIL. Raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare (CMED), cunoscut si sub
denumirea de "Raportul Brundtland" dupa numele initiatoarei acestui raport ce poarta titlul
"Viitorul nostru comun", aparut n 1987, defineste dezvoltarea durabila ca fiind acea dezvoltare
ce satisface nevoile generatiilor actuale fara a prejudicial interesele generatiilor viitoare.

Dezvoltarea durabila nseamna n plan material mentinerea posibilitatilor si conditiilor

de viata pentru generatiile viitoare, n special a resurselor naturale regenerabile cel putin la
nivelul celor existente pentru generatia actuala, precum si redresarea factorilor de mediu afectati
de poluare. n plan spiritual, dezvoltarea durabila nseamna mult mai mult; inseamna conservarea
mostenirii faptelor de cultura, realizate de cei din trecut si de cei de azi si dezvoltarea capacitatii
de creatie n viitor, a elitei celor care ne urmeaza.
Conform definitiei date de CMED, dezvoltarea durabila implica faptul ca volumul total al
capitalului, format din capital fizic (masini, drumuri, hoteluri s.a.), capitalul uman (sanatatea
oamenilor, cunostintele si calificarea lor) si capitalul natural (padurile, aerul, apa si solul fertile),
ramne constant sau creste n timp.

1.2 Turismul durabil si formele sale

Turism durabil = dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul si marketingul
turistic care sa respecte integritatea naturala, sociala si economica a mediului, cu asigurarea
exploatarii resurselor naturale si culturale si pentru generatiile viitoare.
Impactul turismului asupra mediului presupune analiza relatiei turist - rezerva turistica produs turistic.
Un numar tot mai mare dintre cei implicati, sub o forma sau alta, n activitatile de
turism sunt constienti de efectele provocate de dezvotarea turistica, de impactul acestor activitati
asupra populatiei si ambiantului. n ultimii ani, deceniile noua si zece ale secolului XX, s-a
urmarit ca expansiunea turismului sa se realizeze echilibrat, n conformitate cu standardele care
garanteaza pastrarea echilibrului ecologic si evita suprasolicitarea resurselor, poluarea si orice
alte impacte negative asupra mediului.
Notiunea de impact presupune analiza relatiei turist - resursa turistica - produs
turistic, care se desfasoara de la simpla vizitare a unui obiectiv turistic, pana la asigurarea
pachetului de servicii si actiuni turistice, menite sa puna n valoare obiectivul respectiv.
Impactul asupra unei zonei turistice este dat de:
. cadrul natural si varietatea potentialului turistic;
19 Istrate, I.; Bran, Florica; Rosu, Anca Gabriela - Economia turismului si mediul nconjurator,
Ed. Economica,

Bucuresti, 1996, p. 258.

. existenta unei infrastructuri generale, care asigura circulatia, accesul si informarea;
. prezenta unor structuri turistice de cazare, alimentatie publica, agrement.
Aceste elemente definitorii ale turismului determina mai multe tipuri de impact, care pot
mbraca forme pozitive sau negative de manifestare.
Impactul politic
Este determinat de pozitia n politica turistica a guvernului privitoare la industria
ospitalitatii,
care pentru cazul Romniei consideram ca ar trebui sa aiba urmatoarele directii:
. turismul fiind un sector prioritar al economiei ar trebui sa se dezvolte n viitor cu sprijinul
statului;
. folosirea n mod optim a resursele naturale, culturale, ale teritoriului national, cu asigurarea
protectiei acestora;
. ridicarea calitatii amenajarilor turistice si a serviciilor turistice si prin mbunatatirea politicii de
resurse umane;
. modernizarea infrastructurii generale si extinderea ei n folosul dezvoltarii turismului;
. rolul si dimensiunea sectorului privat n turism trebuie sa fie marite considerabil.
Impactul social
Se manifesta prin influenta pe care o are turismul asupra modului de viata traditional al
locuitorilor unei zone, asupra largirii orizontului lor spiritual si profesional. n conditiile n care
modul de viata socio-economic are tot mai acute tendinte de generalizare si uniformizare,
pastrarea unor elemente cu specific traditional, vor ocupa un loc important n viitorul asezarilor
incluse n activitati turistice.
Acestea reprezinta caile de pastrare a unei identitati socio-culturale, de dobndire a unei
personalitati distincte n cadrul turistic local, national si chiar mondial. Aceasta valorificarea prin

turism a patrimoniului natural si cultural al unei zonei turistice prezinta ,n plan social, att un
impact pozitiv, ct si unul negativ.
Impactul pozitiv se exemplifica prin:
. cresterea sansei sociale si profesionale prin realizarea de noi locuri de munca, n servicii
turistice
si infrastructura generala;
. crearea de noi locuri de munca sezoniere, cu precadere pentru tineri (elevi, studenti, etc.) si
femei;
. asigurarea si dezvoltarea progresului social, de crestere a curateniei si igienei publice, a
confortului general n localitatile turistice;
. scaderea diferentelor dintre categoriile socio-profesionale din punct de vedere al veniturilor
realizate;
. dezvoltarea sentimentelor de ntelegere si toleranta deoarece schimburile interculturale ntre
turisti
si populatia gazda faciliteaza disparitia barierelor lingvistice, sociale, rasiale, religioase,
culturale.
Impactul negativ se poate materializa prin:
. perturbarea si distrugerea treptata a modului de viata traditional, n cadrul structurilor sociale;
. acceptarea de catre populatia locala a unor influente negative n plan social.
Pentru populatia din zonele rurale bunaoara, dezvoltarea n timp si spatiu a activitatilor
turistice poate conduce la renuntarea la modul de viata si la ocupatiile traditionale (pastorale,
silvicultura, artizanat si mica industrie, etc.) n favoarea unor activitati si servicii turistice care
aduc venituri mai rapide si mai importante.
Impactul economic
Materializat prin dezvoltarea locala si regionala a localitatilor mai putin favorizate sub
aspectul resurselor economice, impactul economic total se concretizeaza n volumul determinat
de cheltuielile turistice.

Din acest punct de vedere masurarea impactului economic poate tine seama de trei
elemente:
. impactul direct care evidentiaza efectele primei runde de circuit
monetar provenit de la turist;
. impactul indirect masoara efectele derivate ale rundelor aditionale cauzate de recircularea
unitatii monetare initiale a turistului;
. impactul indus (stimulat) comensureaza efectele derivate cauzate de angajatii unei firme
turistice care cheltuiesc o parte din salariile lor n alte sectoare de afaceri.
n aceasta situatie impactul economic total este egal cu efectele impactului indirect plus
impactul indus al cheltuielilor turistului. n mod logic efectul multiplicator al turismului (K) este
exprimat prin nsumarea celor trei impacturi, raportate la impactul direct.
Impactul cultural
Este dominat de relatia dintre turisti si populatia locala, care nu este ntotdeauna benefica n
plan local.
Aspectele pozitive sunt date de:
. dezvoltarea si revigorarea traditiilor culturale si religioase;
. diversificarea formelor de artizanat;
. favorizarea cresterii interesului populatiei locale pentru pastrarea si conservarea obiectivelor de
interes turistic, naturale si culturale, care astfel pot fi valorificate;
. initierea unor noi actiuni culturale n plan religios, de pelerinaj la manastiri, cu scopul
satisfacerii
sentimentului de sacralitate crestina, de respect fata de valorile morale.
Aspectele negative sunt mai numeroase, iar aparitia lor se face simtita dupa un interval relativ
mai lung de timp:
. aparitia de schimbari a mentalitatilor, a valorilor morale sub influenta turistilor, pastrarea unor

obiceiuri, datini doar pentru ca sunt pe gustul turistilor, aparitia kisch-ului;

. adaptarea si copierea de catre rezidenti a unor atitudini si comportamente noi, atribuite
turistilor;
. aparitia unor potentiale conflicte si antagonisme, atunci cnd turismul devine fenomen de masa,
suprasaturat, si conduce la disparitia sentimentului de mndrie fata de propria cultura;
Impactul turistic
Turismul este o industrie care permite ncasari n moneda nationala precum si n valuta, si
care contribuie la dezvoltarea comunitatilor locale crend noi locuri de munca. El difera de alte
industrii prin aceea ca clientul se deplaseaza n tara sau zona turistica dorita, pentru un anume
produs turistic.
Derularea activitatilor turistice necontrolat, aleator, fara luarea n calcul a standardelor de
amenajare si exploatare poate conduce la degradarea mediului si a resurselor turistice. Aceste
aspecte sunt influentate de doua mari grupe de factori: factori care sunt o urmare directa a
dezvoltarii economice(industria, agricultura, transporturile
si alte domenii de activitate); factori care sunt rezultatul utilizarii mediului pentru turism si
agrement.
Chiar daca activitatile turistice nu agreseaza mediul, precum unitatile industriale, nu se poate
ascunde faptul ca si turismul are influente negative asupra mediului ambiant.
Impactul pozitiv este reprezentat de:
. cresterea numarului de unitati de cazare, ndeosebi n asezarile urbane si rurale defavorizate;
. sporirea numarului de unitati de alimentatie publica, prin sprijinirea initiativelor locale pentru
valorificarea bucatariei traditionale si utilizarea produselor locale specifice (vinuri, brnzeturi,
produse de carne, legume si fructe, etc.);
. crearea conditiilor de agrement-divertisment adecvat si diversificat, care de asemenea poate
pune
n valoare resursele locale (cai, calesti, sanii, barci, instalatii traditionale de agrement, tarafuri,

orchestre si fanfare, etc.);

Impactul negativ este determinat n primul rnd de actiunea distructiva a turistilor asupra
turistice. Actiunile distructive - n multe cazuri inconstiente, datorata n special lipsei de
educatie turistica si ecologica - pot fi numeroase, mai ales n zonele sau la obiectivele la care se
contureaza o evidenta concentrare turistica si n conditiile n care dotarile si amenajarile turistice
nu corespund cerintelor de protectie a mediului.
Ele sunt provocate de:
- circulatia turistica necontrolata mai ales n afara traseelor marcate, prin distrugeri asupra
solului, vegetatiei, perturbarii faunei. Alte prejudicii sunt aduse prin declansarea de incendii,
mpiedicarea refacerii ecologice, practicarea braconajului, ducnd pna la disparitia unor specii.
Circulatia turistica necontrolata, n grupuri mari, are influente negative si asupra obiectivelor
culturale;
- lipsa unor amenajari specifice, destinate popasurilor, instalarii corturilor, n zonele si traseele
de mare interes turistic. Produce fenomenul de degradare a peisajului, prin acumulari de deseuri,
gunoaie, etc.;
- distrugeri cauzate de turismul automobilistic prin parcarea si circulatia n locuri interzise, cu
abatere de la drumurile principale, cu oprirea n poieni, pe malul apelor, prin producerea de: gaze
de esapament, zgomot, distrugerea de specii floristice. O intensa circulatie turistica, aglomerarea
parcarilor conduce la alterarea aerului n zonele turistice;
Forme ale turismului durabil
Dezvoltarea turistica durabila nu este doar un concept dezbatut, completat sau reformulat n
cadrul conferintelor purtate pe aceasta tema. Necesitatea protejarii bogatiilor naturale, sociale si
culturale care constituie patrimoniul comun al umanitatii si a satisfacerii nevoilor turistilor si

populatiei locale a generat aparitia n practica a unor forme de turism durabil. Obiectivele,
principiile, cerintele dezvoltarii turistice durabile se regasesc n forme ale turismului cum ar fi :
ecoturism, turism.
Din definitia data nsa la nceputul acestui capitol turismului durabil rezulta ca toate
formele de turism (nu numai cele enuntate anterior) ar trebui sa respecte principiile dezvoltarii
durabile si deci, implicit, principiile turismului durabil:
activitatea turistica trebuie initiata cu mijloace proprii ale comunitatii locale, iar aceasta
trebuie sa-si mentna controlul asupra dezvoltarii turistice;
turismul trebuie sa ofere rezidentilor locuri de munca care sa duca la mbunatatirea
calitatii vietii comunitatilor locale si trebuie realizat un echilibru ntre activitatile
economice deja existente n zona si activitatea turistica; trebuie stabilit un cod de practici pentru
turism la toate nivelurile: national, regional si local, bazat pe standarde internationale deja
acceptate. Pot fi stabilite, de asemenea, liniile directoare pentru operatorii din turism,
monitorizarea impactului diferitelor activitati turistice, ct si limitele de acceptabilitate pentru
diferite zone; trebuie realizate programe educationale si training pentru mbunatatirea
managementului n domeniul protectiei resurselor naturale si culturale.
Dezvoltarea turistica durabila, prin formele sale practice, conciliaza interese si obiective
antagoniste, favorizeaza parteneriatul si cooperarea ntre decidenti, operatori si consumatori si
promoveaza interesul general pe termen lung, dincolo de cel particular, imediat.
Formele de acum "clasice" ale turismului durabil, cu care acesta este nca confundat sunt
prezentate pe larg n capitolele ce vor urma. Ceea ce trebuie retinut nsa este faptul ca, plecnd de
la oricare din criteriile de clasificare, definirea tuturor formelor de turism trebuie sa contna ideea
de durabilitate. Ecoturismul, turismul rural, turismul stiintific, turismul cultural sunt doar
"avangarda" formelor de turism durabil.
Desi industria turistica acorda mai mare importanta problemelor legate de mediu si tot mai
multa atentie turismului durabil, diferentele dintre bunele intentii exprimate de oameni atunci
cnd sunt supusi cercetarilor si ceea ce ei vor face efectiv n vacante, nu ar trebui subestimate.
Nu exista nici un dubiu ca turismul, daca este bine planificat si condus, poate ajuta la generarea
veniturilor pentru populatia locala si poate accelera dezvoltarea regiunii. A devenit o sursa
majora pentru multe arii si numeroase tari din lume. Patrimoniul mondial, cultural si natural de
exemplu atrage acum vizitatori din toata lumea si poate deveni motorul dezvoltarii locale. Dar
mai multa atentie trebuie acordata impactului fizic si cultural al turismului de masa inclusiv
pierderile indirecte ce apar acolo unde se manifesta supraaglomerarea.

1.3 Politica de protectie a mediului in industria ospitalitatii

Fiecare unitate hoteliera trebuie sa-si creeze propriile politici de protectie pro- activa a
mediului ambiant, indiferent daca face parte dintr-o companie puternica sau este o afacere de
familie.Politicile corporative respectiv cele ale lanturilor hoteliere, nationale sau internationale,
nu pot sa nu tina seama de zona de localizare a unitatii hoteliere, de climatul, conditiile specifice
de operare, constrngerile legale din punct de vedere al politicilor de mediu din tara respectiva.
Daca aceste politici oficiale lipsesc, operatorii acestor corporatii au datoria morala de a le
introduce. Oricum, fiecare unitate hoteliera are identitatea ei, particularitatile ei si, de aceea, este
necesar sa se foloseasca creator si sa se aplice concret informatiile despre mediul ambiant .
Experientele pozitive de succes, trebuie sa tina seama - n procesul aplicarii lor n practica
curenta - de legislatia nationala si de constrngerile la care sunt supusi n momentul dat, pentru a
functiona n parametri de performanta, pastrnd nealterat mediul ambiant si calitatea serviciilor
oferite. Politica fiecarei unitati trebuie sa se bazeze si pe cererea reala a consumatorilor de
servicii turistice, pe implicarea clientilor n punerea n practica a acestor concepte - ca parte
activa si constienta - alaturi de personalul unitatii. Trebuie deci sa se educe n permanenta
personalul si chiar clientii.
Politica de protectie a mediului urmata de un hotel trebuie urmarita n permanenta alaturi
de realizarea indicatorilor de ncasari sau gradul de ocupare. Rezultatele se pot observa numai
daca se mentin standardele de operare, cu reducerea consumurilor nejustificate de: apa, energie
sau combustibili, cu evacuarea resturilor menajere la canal. Rezultatele se mai pot observa si prin
masurare: raportarea consumurilor la alte perioade din trecut dar si la reactia clientilor fata de
atitudinea "prietenoasa" cu mediul.
n cadrul politicii de protectie a mediului nconjurator este necesara realizarea unui plan de
punere n practica. Astfel, prima faza este cea a evaluarii, n care se stabileste n ce stadiu se
gasesc unitatea si localitatea. n a doua faza, cea a provocarii, este necesara atragerea tinerilor
lucratori, a celor care au rolul de control din partea agentiei de protectie a mediului, a autoritatii
publice locale, anuntarea presei locale si chiar centrale, implicarea filialelor locale, a asociatiilor
profesionale din bransa. Urmatoarea etapa, actiunea, necesita un plan simplu, cu obiective clare,
care trebuie facut cunoscut ntregului colectiv.
Factorul cheie este implicarea managerilor. Ei trebuie sa croiasca planul de abordare a
acestor politici, pot prentmpina reclamatiile prin decizii manageriale corecte si la timp, cei care
pot sa nchida risipa de resurse.

Este necesara stabilirea responsabililor de actiuni, implicarea departamentului tehnic n

urmarirea consumurilor, metodelor si cailor de reducere fara afectarea proceselor tehnologice
normale si calitatea serviciilor. Totodata trebuie alocati si cheltuiti bani pentru nlocuirea acelor
utilaje care, pe lnga consumuri neeconomice, pot pune n pericol si viata clientilor.
Ultima etapa este analiza rezultatelor obtinute. Urmarirea rezultatelor trebuie facuta
periodic.
Sunt necesare corectarea erorilor sau depasirilor de consum, premierea celor care sunt merituosi
n punerea n practica a planului, lansarea planului pentru urmatoarea perioada etc.
Politicile de protectie ecologica trebuie sa aduca hotelierilor avantaje multiple. Pe de o
parte o crestere a volumului de afaceri, iar pe de alta parte reduceri nsemnate n costurile de
operare, adica un profit mai mare. Aceasta se traduce prin:
1. un consum mai mic si, n consecinta, costuri mai mici (multe masuri de protectia mediului
sunt menite sa reduca consumul de energie, apa, materiale consumabile etc. servind, de
asemenea, la reducerea costurilor de operare );
2. loialitatea clientilor si o mai buna imagine publica (oaspetii hotelului sunt din ce n ce mai
interesati de protectia mediului nconjurator; daca se poate dovedi preocuparea pentru
protectia mediului ct si pentru confortul lor, se cstiga respectul si loialitatea clientilor; ei
vor face publicitate hotelului );
3. atragerea si pastrarea unui personal devotat (daca personalul observa preocuparea pentru
protectia mediului, va avea sentimentul ca este angajat de o companie mai ntelegatoare;
aceasta va duce la cresterea motivatiei, a loialitatii si eficientei personalului, ceea ce
determina o fluctuatie mai mica a personalului);
4. avantaje pe termen lung (lucrndu-se cu alti colegi din industrie si demonstrndu-se o
practica buna se va contribui la asigurarea protectiei mediului nconjurator).
Realizarile sunt obtinute printr-o planificare riguroasa, cu obiective clare si o urmarire atenta
a ndeplinirii actiunilor, dar mai ales, datorita unei decizii de demarare a actiunilor necesare
protectiei

mediului.
Multe din rezultatele pozitive sunt obtinute prin masuri simple, fara a implica costuri
deosebite. Altele sunt o combinatie de masuri simple si costuri relativ reduse, dar si masuri de
investitii - cu costuri relativ mari, nsa rambursate nainte de termenul prevazut prin economiile
realizate prin:
. consumuri reduse de energie, combustibili, apa si taxe de gospodarie comunala
reduse (pentru deversari de efluenti / ape menajere tratate;
. colectare deseuri compactate si reduse ca volum, vnzarea deseurilor reciclabile hrtie, cartoane, sticle, doze de aluminiu, lemn de la europaleti si ambalaje etc.).
Oricare din aceste demersuri sau combinatii de masuri simple cu investitii relativ costisitoare
aduc beneficii companiilor sau unitatilor operative.
n toata lumea, hotelurile si restaurantele, indiferent de localizarea lor, gradul de confort sau
specific, natura clientilor etc. consuma cantitati importante de resurse, pentru a satisface cererea
consumatorilor si pentru a mentine standardele de operare.
Resursele consumate n industria ospitalitatii sunt variate:
materialele de constructii utilizate pentru realizarea acestor obiective - noi sau
renovate;
resursele energetice (energie electrica primita prin reteaua nationala sau produsa pe
loc, n zonele si localitatile izolate; combustibilii fosili - de obicei gaz metan si
combustibilii lichizi); resurse utilizate pentru ncalzirea unitatilor, prepararea apei
calde menajere, functionarea tuturor instalatiilor, echipamentelor, iluminat,
comunicatii etc.;
apa: care poate fi potabila sau nu;

echipamente si instalatii nglobate n constructiile propriu-zise, pentru a conferi

destinatia de furnizor de servicii: hoteliere, de alimentatie, catering etc.;
materiale si dotari necesare operarii curente: mobilier, lenjerie, vesela, tacmuri,
detergenti, materiale de curatenie, materiale publicitare etc.;
alimente, bauturi, ingrediente, produse semiconservate etc.
Cantitatile de resurse consumate depind de o serie de factori, ntre care amintim ctiva:
localizarea unitatii respective, oras, statiune turistica, de-a lungul unor cai de transport
rutier, naval sau feroviar;
accesibilitatea la resurse (furnizarea de apa din apropiere sau prin aductiuni lungi si
costisitoare; retea de transport energie sau energie electrica creata de generatoare cu
combustibili lichizi sau gaz metan);
dotarile tehnologice ale unitatii (echipamente cu consumuri reduse, reciclare apa
pentru alte utilizari, statii de tratare a apei potabile, iluminat prin becuri si lampi
economicoase);
nivelul de "constiinta ecologica" al lucratorilor respectivelor unitati si programelor de
economisire aplicate;
nivelul de preturi sau tarife ale resurselor consumate, care pot, deseori, sa inhibe
consumul neeconomicos si sa oblige la masuri de economisire, fara a dauna nsa
calitatii serviciilor.
Raporturile cu tertii : furnizori ai industriei, constructori, proiectanti si arhitecti, firme de
ntretinere curenta etc. trebuie sa fie orientate spre achizitii ecologice, nu numai din punct de
vedere al industriei hoteliere, dar mai ales din punctul de vedere al clientilor.

Capitolul 2 . Ariile naturale protejate

2.1. Scurt istoric privind protectia ariilor naturale

De-a lungul timpului, problemele de conservare a naturii au fost rezolvate ntr-o
maniera generala si globala n cadrul fiecarei tari, regiuni, zone sau localitati n parte. Desi
ntreaga natura ar trebui conservata, exista si unele zone n care traiesc specii unice sau rare de
flora si fauna, cu valoare deosebita, si care trebuie sa beneficieze de o atentie suplimentara.
Aceste zone sunt denumite zone protejate nsa, potrivit reglementarilor Consiliului Europei, nu
pot dobndi acest titlu dect n masura n care, n interiorul lor, sunt realizate efectiv lucrari de
protejare a naturii.
Problemele conservarii mediului sunt reglementate prin Conventia pentru protejarea
patrimoniului natural si cultural, ncheiata n anul 1978 la Paris, iar organismul cu prerogative n
acest sens este reprezentat de Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii (UICN) care s-a
preocupat de-a lungul timpului ndeosebi de elaborarea unui sistem de clasificare a ariilor
protejate urmarind:
. constientizarea guvernelor asupra importantei ariilor protejate;
. ncurajarea guvernelor sa dezvolte sisteme de arii protejate ale caror obiective de management
sa fie n conformitate cu conditiile nationale si locale;
. reducerea confuziei generate de adoptarea a numerosi termeni diferiti pentru a descrie tipuri
diferite de arii protejate;
. asigurarea unor standarde internationale pentru a sprijini contabilizarea si compararea globala
si regionala ntre tari;
. asigurarea unui cadru pentru colectarea, procesarea si diseminarea datelor privitoare la ariile
protejate;
. mbunatatirea comunicarii si ntelegerii ntre toti cei implicati nactiunile de conservare.
n 1978, IUCN a publicat raportul CNPPA (Comisia asupra Parcurilor Nationale si Ariilor
Protejate intitulat "Categorii, Obiective si Criterii pentru Ariile Protejate", ce propunea
urmatoarele 10
categorii:
I. Rezervatie stiintifica si Rezervatie Naturala Stricta

II. Parc National

III. Monument Natural
IV. Rezervatie de Conservare a Naturii si Rezervatie Naturala Gospodarita
V. Peisaj Protejat
VI. Rezervatie de Resurse
VII. Arie Naturala Biotica si Rezervatie Antropologica
VIII. Arie Gestionata pentru Utilizari Multiple si Arie cu Resurse Gospodarite
IX. Rezervatie a Biosferei
X. Sit al Patrimoniului Mondial Natural
Acest sistem de clasificare a fost utilizat pe scara larga si preluat de multe legislatii nationale.
n timp, s-a demonstrat necesitatea ca sistemul sa fie revizuit si actualizat, anumite criterii fiind
inflexibile la conditiile variate ntlnite pe glob. Ca urmare, n 1984, CNPPA, prin Comitetul sau
Coordonator, a publicat un Raport ale carui concluzii se refereau la mentinerea primelor cinci
categorii ale sistemului vechi pentru a forma baza sistemului actualizat si la eliminarea celorlate
categorii. Raportul a fost supus unei revizuiri mai ample la cel de al IV-lea Congres Mondial al
Parcurilor Nationale si Ariilor Protejate desfasurat n Caracas, Venezuela, n februarie 1992,
ocazie cu
care s-au trasat si unele linii directoare care:
- adera la principiile elaborate n 1978 si reafirmate n raportul Grupului de Lucru din 1990;
- actualizeaza liniile directoare din 1978 pentru a reflecta experienta cstigata de-a lungul
anilor n aplicarea sistemului de clasificare;
- retin primele cinci categorii, simplificnd terminologia si prezentarea;
- adauga o noua categorie;
- recunosc ca sistemul trebuie sa fie suficient de flexibil pentru a se adapta complexitatii lumii

reale;
- ilustreaza fiecare dintre cele sase categorii cu un numar de studii de caz pentru a arata cum
sunt aplicate categoriile;
- pun la dispozitie un instrument de management si nu o prescriptie restrictiva .

2.2. Definitii, principii, clasificari si concepte fundamentale

Potrivit IUCN, o arie protejata reprezinta o suprafata terestra si marina dedicata n

special protectiei si mentinerii diversitatii biologice si a resurselor naturale si culturale
asociate si gospodarite legal sau prin alte mijloace eficiente.
ncepnd din 1992, a fost adoptat un nou sistem de clasificare a ariilor protejate avnd
la baza o serie de obiective de management care dau continutul acestei clasificari si care se refera
la: cercetare stiintifica, protectia salbaticiei, protectia diversitatii speciilor si a diversitatii
genetice, mentinerea serviciilor, protectia unor trasaturi naturale si culturale specifice, turism si
recreere, educatie, utilizare durabila a resurselor ecosistemelor naturale, mentinerea
caracteristicilor culturale si traditionale. Relatia dintre obiectivele de management si tipologia
ariilor protejate este prezentata n tabelul de mai jos:
Tabelul nr. 2. Ariile protejate si obiectivele de management
Denumirea Obiectivul de management
I. a) rezervatie naturala stricta b) arie salbatica protectie stricta
II. parc national conservarea ecosistemelor si
recreere
III. monument natural conservarea trasaturilor naturale
IV. arie de gestionare a habitatelor si speciilor conservare prin management activ
V. peisaj terestru si marin protejat conservare si recreere
VI. arie protejata cu resurse gestionate utilizarea durabila a resurselor

Asadar, principalele categorii de arii protejate, potrivit clasificarii IUCN, sunt:

I.a. Rezervatie Naturala Stricta (arie protejata gestionata n principal pentru cercetare
stiintifica)
este acea zona terestra si/sau acvatica ce prezinta ecosisteme, trasaturi geologice sau fiziologice
si/sau specii deosebite sau reprezentative, disponibila primar pentru cercetare stiintifica si/sau
monitorizare.
a) Obiective de management:
- pastrarea habitatelor, ecosistemelor si speciilor ntr-o stare ct mai nealterata posibil;
- mentinerea resurselor genetice n stare dinamica si evolutiva;
educatie;
b) Criterii de selectare:
- zona trebuie sa fie suficient de mare pentru a asigura integritatea ecosistemelor si pentru a
ndeplini obiectivele de management;
- zona trebuie sa fie exclusa de la interventiile umane directe;
c) Responsabilitati organizatorice:
- proprietatea si controlul trebuie sa fie realizate la nivel national sau la alt nivel
guvernamental, printr-o agentie calificata profesional sau prin fundatii private, universitati
sau institutii care prezinta functii de cercetare sau conservare sau de catre proprietari care
lucreaza n cooperare cu oricare dintre organizatiile guvernamentale sau institutiile private
mentionate anterior;
I.b. Arie Naturala Salbatica (arie protejata gestionata n principal pentru protectia salbaticiei)
reprezinta o suprafata mare terestra si/sau acvatica nemodificata sau slab afectata, care retine
caracterul si influenta naturala, fara o habitare permananta sau semnificativa, si care este
protejata si

gestionata pentru pastrarea conditiilor naturale.

a) Obiective de management
- asigurarea ca generatiile viitoare vor avea posibilitatea sa nteleaga si sa se bucure de zone
care nu au fost afectate de catre actiunile umane de-a lungul unei mari perioade de timp;
- mentinerea pe termen lung a atributelor si calitatilor naturale esentiale;
b) Criterii de selectare
- zona trebuie sa prezinte calitati naturale deosebite, sa fie supusa primar legitatilor naturale,
fara interventii umane si sa fie n stare sa continue sa prezinte aceste atribute daca este
gestionata corespunzator;
c) Responsabilitati organizatorice - sunt aceleasi ca si n cazul Rezervatiei Naturale Stricte.
II. Parc National (arie protejata gestionata n principal pentru protectia ecosistemelor si
recreere) reprezinta o arie naturala terestra si/sau acvatica, desemnata pentru (a) protectia
integritatii ecologice a unuia sau mai multor ecosisteme pentru generatiile prezente si viitoare,
(b) excluderea exploatarii sau locuirii care contravine scopului desemnarii si (c) punerea la
dispozitie a unei baze care sa asigure posibilitati spirituale, stiintifice, educationale, recreationale
si de vizitare, toate trebuind sa fie compatibile cu principiile de protectie a mediului si cu
diversitatea culturala.
a) Obiective de management
- protectia ariilor naturale de semnificatie nationala si internationala pentru scopuri spirituale,
stiintifice, educationale, recreative si turistice;
- asigurarea stabilitatii si diversitatii ecologice;
b) Criterii de selectare
- aria trebuie sa contina esantioane reprezentative de regiuni naturale, trasaturi naturale sau
estetice, unde speciile de plante si animale, habitatele si siturile geomorfologice au o
semnificatie speciala spirituala, stiintifica, educationala, recreationala si turistica;
c) Responsabilitati organizatorice

- proprietatea si managementul trebuie sa apartina celei mai nalte autoritati competente a

statului, n jursidictia caruia se afla;
III. Monument Natural (arie protejata gestionata n principal pentru conservarea trasaturilor
naturale specifice) reprezinta zona care contine una sau mai multe trasaturi naturale si culturale
specifice, care este de o valoare deosebita sau unica datorita raritatii proprii, calitatii
representative sau estetice sau semnificatiei culturale.
a) Obiective de management
- protectia sau pastrarea perpetua a trasaturilor remarcabile specifice datorita semnificatiei lor
naturale, calitatii de unicat sau de reprezentativitate sau semnificatiei culturale;
- asigurarea, ntr-o masura conforma cu obiectivul anterior, a posibilitatilor de cercetare,
educatie, interpretare si apreciere publica ;
b) Criterii de selectare
- aria trebuie sa contina una sau mai multe trasaturi de semnificatie deosebita (trasaturi
naturale corespunzatoare incluznd cascade spectaculoase, pesteri, cratere, depuneri fosile,
dune de nisip si trasaturi marine, mpreuna cu fauna si flora unica sau reprezentativa; trasaturi
culturale asociate incluznd asezaminte speologice, fortarete, situri arheologice sau situri
naturale care au o semnificatie de patrimoniu pentru populatia indigena);
c) Responsabilitati organizatorice
- proprietatea si managementul trebuie sa apartina guvernului national sau, cu masuri
corespunzatoare de paza si control, altui nivel guvernamental, consiliu local, organizatii
nonprofit, corporatii sau, n mod exceptional, unui organ privat, daca se dovedeste ca protectia pe
termen lung a caracterului propriu al zonei este asigurata nainte de desemnare.
IV. Arie de Gestionare a Habitatelor / Speciilor (arie protejata gestionata n principal pentru
conservare prin interventii de management) reprezinta acea suprafata terestra si/sau acvatica ce
face

obiectul unei interventii active n scopul managementului, pentru a asigura mentinerea

habitatelor
si/sau ndeplinirea necesitatilor unor anumite specii.
a) Obiective de management:
- pastrarea si mentinerea conditiilor de habitat necesare pentru protectia unor specii
semnificative, grupuri de specii, comunitati biotice sau trasaturi fizice ale mediului acolo unde
acestea necesita o manipulare specifica din partea omului pentru un management optim;
- facilitarea cercetarii stiintifice si monitorizarii ca activitati primare asociate cu managementul
durabil al resurselor naturale;
- dezvoltarea unor arii limitate pentru educatia publicului si aprecierea caracteristicilor
habitatului n cauza si pentru managementul vietii salbatice;
b) Criterii de selectare:
- aria trebuie sa joace un rol important n protectia naturii si supravietuirea speciilor,
(ncorpornd arii de reproducere, zone umede, recife de corali, estuare, pajisti, paduri sau
zone de depunere a icrelor, inclusiv zone marine bentonice);
- aria trebuie sa fie aceea n care protectia habitatului este esentiala pentru flora importanta la
nivel national si local sau pentru fauna rezidenta sau migratoare;
c) Responsabilitati organizatorice:
- proprietatea si managementul trebuie sa apartina guvernului national sau, cu masuri
corespunzatoare de paza si control, altui nivel guvernamental, consiliu local, organizatii
nonprofit,
corporatii sau n mod exceptional unui organ privat.

V. Peisaj Terestru / Marin Protejat (arie protejata gestionata n principal pentru conservarea

peisajelor terestre si marine si recreere) reprezinta o arie terestra, cu zona costiera si marina,
dupa caz,
unde interactiunea oamenilor cu natura de-a lungul timpului a generat o suprafata cu trasaturi
distincte, cu valori semnificative estetice, ecologice si/sau culturale si adesea cu o diversitate
biologica mare. Ocrotirea integritatii unei asemenea interactiuni traditionale este vitala pentru
protectia, mentinerea si evolutia ariei.
a) Obiective de management:
- mentinerea interactiunii armonioase ntre natura si cultura prin protectia peisajelor terestre
si/sau marine si continuarea utilizarii traditionale a pamntului, prin crearea de practici si
manifestari culturale si sociale;
- sustinerea modurilor de viata si a activitatilor economice care se afla n armonie cu natura si
pastrarea calitatilor sociale si culturale ale comunitatilor n cauza;
- mentinerea diversitatii peisajului si a habitatului, a speciilor si ecosistemelor asociate;
- asigurarea oportunitatilor pentru publicul vizitator printr-o proiectare a recreerii si turismului
corespunzatoare ca tip si scara calitatilor esentiale ale ariei;
- obtinerea de beneficii si contributia la bunastarea comunitatii locale prin asigurarea
produselor naturale (cum ar fi colectarea fructelor de padure, pescuitul) si serviciilor (cum ar
fi venitul derivat din formele de turism durabil).
a) Criterii de selectare:
- aria trebuie sa prezinte un peisaj terestru si/sau marin costier si insular de o calitate
impresionanta cu diverse habitate asociate, flora si fauna, mpreuna cu manifestari ale unor
calitati unice sau traditionale de utilizare a pam ntului si organizari sociale, evidentiate n
asezarile umane si traditii locale, moduri de viata si credinte;
- aria trebuie sa prezinte oportunitati de petrecere a timpului liber a publicului prin recreere si

turism n cadrul normal al modalitatilor de viata si activitatilor economice.

b) Responsabilitati organizatorice:
- aria poate sa se afle n proprietatea unei autoritati publice, dar este mai probail sa contina un
mozaic de proprietati publice si private care sa opereze tehnici variate de management;
- aceste tehnici de management trebuie sa fie supuse unui anumit grad de planificare sau control
si sustinute, dupa caz, prin fonduri publice si alte tipuri de stimulente, pentru a asigura
mentinerea pe termen lung a calitatii peisajului terestru si/sau marin si a traditiilor locale
relevante.
VI. Arie Protejata cu Resurse Gestionate (arie protejata gestionata n principal pentru
utilizarea durabila a ecosistemelor naturale) reprezinta o suprafata care contine predominant
sisteme naturale nemodificate, gestionate pentru asigurarea pe termen lung a protectiei si
mentinerii diversitatii biologice, asigurnd n acelasi timp n mod durabil bunuri si servicii pentru
satisfacerea nevoilor comunitatilor.
a) Obiective de management:
- protectia si mentinerea pe termen lung a diversitatii biologice si a altor valori naturale ale
ariei;
- promovarea practicilor de management pentru o productie durabila;
b) Criterii de selectare:
- aria trebuie sa fie cel putin doua treimi n stare naturala, desi poate de asemenea sa contina
suprafete limitate cu ecosisteme modificate;
c) Responsabilitati organizatorice:
- responsabilitatea de management trebuie sa apartina organismelor publice cu scopuri clare de
conservare iar actiunile sa fie realizate n parteneriat cu populatia locala; managementul poate
sa fie asigurat pe baza traditiilor locale, dar cu suportul agentiilor guvernamentale sau
nonguvernamentale;
2.3

Clasificarea ariilor protejate in Romnia

5.3. Clasificarea ariilor protejate n Romnia

n Romnia, regimul ariilor protejate este reglementat de Legea nr. 462 din 18/07/2001 care
aproba Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice. n conformitatecu
prevederile art. 5 alin.
(1) si (2) din Ordonanta mai sus mentionata, scopul si regimul de management al categoriilor de
arii naturale protejate ce compun reteaua nationalade arii protejate sunt urmatoarele:
a) Rezervatii stiintifice
Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor habitate
naturale terestre sis sau acvatice, cuprinznd elemente reprezentative de interes stiintific sub
aspect
floristic, faunistic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic sau de alta natura. Marimea
rezervatiilor stiintifice este determinata de arealul necesar pentru asigurarea integritatii zonei
protejate.
Managementul rezervatiilor stiintifice asigura un regim strict de protectie prin care habitatele
sunt pastrate ntr-o stare pe ct posibil neperturbata. n perimetrul lor se pot desfasura numai
activitati stiintifice, cu acordul forului stiintific competent.
Rezervatiile stiintifice corespund categoriei I UICN (Uniunea Internationala pentru
Conservarea Naturii) - "Rezervatie Naturala Stricta: arie protejata, administrata n principal n
scopuri stiintifice".
b) Parcuri nationale
Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor esantioane
reprezentative pentru spatiul biogeografic national, cuprinznd elemente naturale cu valoare
deosebita sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic,
speologic, pedologic sau de alta natura, oferind posibilitatea vizitarii n scopuri stiintifice,
educative, recreative si turistice.
Managementul parcurilor nationale asigura mentinerea cadrului fizico-geografic n stare

naturala, protectia ecosistemelor, conservarea resurselor genetice si a diversitatii biologice n

conditii de stabilitate ecologica, excluderea oricarei forme de exploatare a resurselor naturale si a
folosintelor terenurilor incompatibila scopului atribuit.
Regimul de gospodarire se stabileste prin regulamente si planuri proprii de protectie si
conservare aprobate de autoritatile nationale stiintifice si administrative abilitate, potrivit
dispozitiilor
prezentei ordonante. n perimetrele lor vor fi cuprinse ecosisteme sau fractiuni de ecosisteme
terestre si acvatice ct mai putin influentate prin activitati umane. Elementele cu valoare
deosebita de pe cuprinsul parcurilor nationale pot fi delimitate si puse sub un regim strict de
protectie ca rezervatii stiintifice. Parcurile nationale se ntind n general pe suprafete mari de
teren. n perimetrul parcurilor nationale sunt admise doar activitatile traditionale practicate
numai de comunitatile din zona parcului national, activitati traditionale ce vor fi reglementate
prin planul de management.
Parcurile nationale corespund categoriei II IUCN - "Parc national: arie protejata administrata
n special pentru protectia ecosistemelor si pentru recreere".
c) Monumente ale naturii
Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor elemente
naturale cu valoare si semnificatie ecologica, stiintifica, peisagistica deosebite, reprezentate de
specii de plante sau animale salbatice rare, endemice sau amenintate cu disparitia, arbori seculari,
asociatii floristice si faunistice, fenomene geologice - pesteri, martori de eroziune, chei, cursuri
de apa, cascade si alte manifestari si formatiuni geologice, depozite fosilifere, precum si alte
elemente naturale cu valoare de patrimoniu natural prin unicitatea sau raritatea lor. Daca
monumentele naturii nu sunt cuprinse n perimetrul altor zone aflate sub regim de protectie,
pentru asigurarea integritatii lor se vor stabili zone de protectie obligatorie, indiferent de
destinatia si de detinatorul terenului.
Managementul monumentelor naturii se face dupa un regim strict de protectie care asigura
pastrarea trasaturilor naturale specifice. n functie de gradul lor de vulnerabilitate, accesul
populatiei poate fi limitat sau interzis.
Monumentele naturii corespund categoriei III IUCN - "Monument natural: arie protejata
administrata n special pentru conservarea elementelor naturale, specifice".
d) Rezervatii naturale
Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor habitate si

specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic,
speologic, paleontologic, pedologic. Marimea lor este determinata de arealul necesar asigurarii
integritatii elementelor protejate.
Managementul rezervatiilor naturale se face diferentiat, n functie de caracteristicile acestora,
prin masuri active de gospodarire pentru a asigura mentinerea habitatelor si/sau n vederea
protejarii anumitor specii, grupuri de specii sau comunitati biotice. Pe lnga activitatile
stiintifice, dupa caz, pot fi admise activitati turistice, educationale, organizate. Sunt admise unele
activitati de valorificare durabila a unor resurse naturale. Sunt interzise utilizarea terenurilor sau
exploatarea resurselor care dauneaza obiectivelor atribuite. Potrivit scopului pentru care au fost
desemnate, rezervatiile naturale pot avea caracter predominant: botanic, zoologic, forestier,
geologic, paleontologic, peisagistic, speologic, de zona umeda, marina, de resurse genetice si
altele.
Aceste rezervatii corespund categoriei IV UICN, si anume "Arie de gestionare a habitatelor si
speciilor: arie protejata administrata n special pentru conservare prin interventii de gospodarire".
e) Parcuri naturale
Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor ansambluri
peisagistice n care interactiunea activitatilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zona
distincta, cu valoare semnificativa peisagistica si/sau culturala, deseori cu o mare diversitate
biologica.
Managementul parcurilor naturale urmareste mentinerea interactiunii armonioase a omului cu
natura prin protejarea diversitatii habitatelor si peisajului, promovnd pastrarea utilizarilor
traditionale ale terenurilor, ncurajarea si consolidarea activitatilor, practicilor si culturii
traditionale ale populatiei locale.
De asemenea, sunt oferite publicului posibilitati de recreere si turism si sunt ncurajate
activitatile stiintifice si educationale.
Parcurile naturale corespund categoriei V IUCN - "Peisaj protejat: arie protejata administrata
n principal pentru conservarea peisajului si recreere".
f) Rezervatii ale biosferei
Rezervatiile biosferei sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si

conservarea unor zone de habitat natural si a diversitatii biologice specifice. Rezervatiile

biosferei se ntind pe suprafete mari si cuprind un complex de ecosisteme terestre sis sau
acvatice, lacuri si cursuri de apa, zone umede cu comunitati biocenotice floristice si faunistice
unice, cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea traditionalaa teritoriului,
ecosisteme modificate sub influenta omului si care pot fi readuse la starea naturala, comunitati
umane a caror existentaeste bazatape valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltarii
durabile si armonioase. Marimea rezervatiilor biosferei este determinata de cerintele de protectie
si conservare eficientaa mediului natural si a diversitatii biologice specifice.
Managementul rezervatiilor biosferei se realizeaza conform unor regulamente si planuri de
protectie si conservare proprii, n conformitate cu recomandarile Programului Om-Biosfera de
sub egida UNESCO. Daca n perimetrul rezervatiilor biosferei sunt cuprinse si situri naturale ale
patrimoniului universal, managementul rezervatiei se realizeaza cu respectarea prevederilor
Conventiei privind protectia patrimoniului mondial cultural si natural, de sub egida UNESCO.
Pentru asigurarea protectiei si conservarii unor zone de habitat natural si a diversitatii
biologice specifice, precum si pentru valorificarea resurselor naturale disponibile, potrivit
cerintelor de consum ale populatiilor locale si n limitele potentialului biologic natural de
regenerare a acestor resurse, n cuprinsul rezervatiilor biosferei se pot delimita zone cu regim
diferentiat de protectie ecologica, de conservare si de valorificare a resurselor, dupa cum
urmeaza:
1. zone strict protejate, avnd regimul de protectie si conservare al rezervatiilor stiintifice;
2. zone tampon, cu rol de protectie a zonelor strict protejate si n care sunt admise activitati
limitate
de valorificare a resurselor disponibile, n conformitate cu autorizatiile date de administratia
rezervatiei;
3. zone de reconstructie ecologica, n care se realizeaza masuri de refacere a mediului deteriorat;
4. zone valorificabile economic prin practici traditionale sau noi, ecologic admise, n limitele
capacitatii de regenerare a resurselor.
Rezervatiile biosferei cu asezari umane sunt astfel gestionate nct sa constituie modele de
dezvoltare a comunitatilor umane n armonie cu mediul natural.
g) Zone umede de importanta nternationala

Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este de a se asigura protectia si conservarea
siturilor naturale cu diversitatea biologica specifica zonelor umede. Managementul acestor zone
se realizeaza n scopul conservarii lor si al utilizarii durabile a resurselor biologice pe care le
genereaza, n conformitate cu prevederile Conventiei privind conservarea zonelor umede de
importanta internationala n special ca habitat al pasarilor acvatice.
h) Situri naturale ale patrimoniului natural universal
Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este ocrotirea si conservarea unor zone de
habitat natural n cuprinsul carora exista elemente naturale a caror valoare este recunoscuta ca
fiind de importanta universala. Marimea arealului lor este determinata de cerintele pentru
asigurarea integritatii si conservarii elementelor supuse acestui regim de protectie. n cuprinsul
acestor zone pot exista comunitati umane ale caror activitati sunt orientate pentru o dezvoltare
compatibila cu cerintele de ocrotire si conservare a sitului natural.
Managementul siturilor naturale ale patrimoniului natural universal se realizeaza n
conformitate cu regulamentele si planurile proprii de ocrotire si conservare, cu respectarea
prevederilor Conventiei privind protectia patrimoniului mondial cultural si natural, de sub egida
UNESCO.
i) Arii speciale de conservare
Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este de a conserva, de a mentine si, acolo unde
este cazul, de a readuce ntr-o stare de conservare favorabila habitatele naturale si/sau populatiile
speciilor pentru care situl este desemnat. Ariile naturale de conservare sunt special desemnate
pentru conservarea tipurilor de habitate naturale si a habitatelor speciilor.
Managementul ariilor speciale de conservare necesita planuri de management adecvate
specifice siturilor desemnate sau integrate n alte planuri de management si masuri legale,
administrative sau contractuale n scopul evitarii deteriorarii habitatelor naturale si a habitatelor
speciilor, precum si a perturbarii speciilor pentru care zonele au fost desemnate. Orice plan sau
proiect indirect legat sau necesar pentru gestiunea sitului, dar susceptibil de a-l afecta ntr-un
mod semnificativ, va face obiectul unui studiu pentru evaluarea impactului, tinndu-se seama de
obiectivele de conservare a ariei. Nu vor fi acceptate planuri sau proiecte n ariile respective care

afecteaza aria, orice activitate n aceste zone facndu-se cu consultarea publicului.

j) Arii de protectie speciala avifaunistica
Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este de a conserva, de a mentine si, acolo unde
este cazul, de a readuce ntr-o stare de conservare favorabila habitatele specifice, desemnate
pentru protectia speciilor de pasari migratoare salbatice.
Managementul ariilor speciale de protectie se realizeaza ca si pentru ariile speciale de
conservare. Ariile speciale de protectie sunt desemnate de stat n conformitate cu prevederile
Directivei 79/409/CCE din 2 aprilie 1979 privind conservarea pasarilor salbatice si vor face parte
din reteaua europeana NATURA 2000 dupa recunoasterea statutului lor de catre Comisia
Europeana.
Aceste reglementari au fost elaborate n temeiul prevederilor art.114 alin.(4) din Constitutia
Romniei si ale art.89 lit.p din Legea protectiei mediului nr. 137/1995, republicata, al carei obiect
l constituie reglementarea protectiei mediului ca obiectiv de interes public major, pe baza
principiilor si elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabila a societatii si care
urmareste:
- adoptarea politicilor de mediu, armonizate cu programele de dezvoltare;
- corelarea planificarii de mediu cu cea de amenajare a teritoriului si de urbanism;
- introducerea prghiilor economice stimulative sau coercitive;
- rezolvarea, pe niveluri de competenta, a problemelor de mediu, n functie de amploarea
acestora;
- instruirea si educarea populatiei, precum si participarea organizatiilor neguvernamentale la
elaborarea si aplicarea deciziilor.
O alta reglementare de interes deosebit o constituie Legea privind aprobarea Planului de
Amenajare a Teritoriului National, Sectiunea a III-a, Zone Protejate, nr. 5/2000 care a fost
elaborata
pe baza unui studiu multidisciplinar, initiat ncepnd din 1993 si realizat de catre institutul
URBANPROIECT avnd drept scop garantarea conservarii si utilizarii durabile a patrimoniului

natural, obiectiv de interes public major si componenta fundamentala a strategiei nationale

pentru
dezvoltare durabila si care se refera la:
- asigurarea diversitatii biologice, prin conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei
salbatice pe teritoriul Romniei;
- mentinerea sau restabilirea ntr-o stare de conservare favorabila a habitatelor naturale si a
speciilor din flora si fauna salbatica;
- identificarea bunurilor patrimoniului natural care necesita un regim special de ocrotire, pentru
conservarea si utilizarea durabila a acestora;
2.4. Amenintari asupra ariilor protejate
Activitatile economice un impact deosebit asupra mediului, lucru asupra caruia nu vom
insista, acest lucru fiind binecunoscut. Deseori, zonele protejate si activitatea economico-sociala
si pot "disputa" aceleasi teritorii, inclusiv dupa declararea unei zone drept areal protejat.
Specialistii apreciaza ca principalele domenii care ameninta n mod serios ariile protejate sunt
agricultura, silvicultura, transporturile, unele ramuri industriale si turismul.
Agricultura nseamna att o folosire a terenului prin ea nsasi, ct si exercitarea unei
influente puternice asupra activitatilor rurale. Agricultura este prezenta foarte des n areale
incluse n categoria a V-a de peisaje protejate si este o activitate importanta n multe rezervatii
naturale din categoria a IV-a45. Ca activitate principala pe terenurile nvecinate ariilor protejate,
are o influenta profunda asupra tuturor categoriilor. Mai mult dect orice alt sector, agricultura
demonstreaza ca ariile protejate trebuie nfiintate si administrate ca parte a politicilor generale de
folosire a terenului si nu separat.
Silvicultura este o alta activitate economica ce poate ameninta ariile protejate. Aproape
toate padurile din lume au fost modificate prin interventia umana n cursul a sute sau chiar mii de
ani, ceea ce a produs perturbari ale biodiversitatii. De aceea, astazi se urmareste conservarea
padurilor virgine, prin crearea de arii protejate; n ceea ce priveste celelalte paduri, afectate de
interventia umana, conservarea se refera mai ales la administrarea durabila, care presupune:
- stabilirea unei paduri permanente garantate legal;
- pregatirea n ecologie silvica si n management;
- standarde pentru taieri anuale permise, cicluri de taiere, tehnici de recoltare si infrastructura,

metode de salvare a mediului;

- controlul tuturor aspectelor recoltarii si tratamentului padurii pentru protectia mediului;
- politicile economice si financiare care nu cer mai mult de la paduri dect poate fi sustinut;
- politici de folosinta multipla, pentru a asigura ca societatea primeste ntregul beneficiu
(cherestea, locuri de munca, servicii ecologice, recreere etc.) de la toate padurile;
Transportul, n special cel rutier, are un impact crescnd asupra ariilor protejate: prin
poluarea aerului, congestie, zgomot si intruziune vizuala si prin nsasi construirea drumurilor.
Infiintarea unei retele de arii protejate de-a lungul Europei, de exemplu, este mpiedicata si de
faptul ca Europa este fragmentata de o retea foarte densa de drumuri. De asemenea, canalizarea
rurilor poate pune n pericol tinuturile umede riverane, iar transportul pe mare al unor produse
periculoase (petroliere, de exemplu), prin accidentele survenite destul de des n ultimii ani,
afecteaza ntr-o masura deosebit de grava zonele de coasta.
ncurajeaza locuitorii oraselor sa faca ntreaga calatorie cu mijloacele de transport n comun,
pentru a se reduce traficul rutier si implicit poluarea.
Dar, mai mult dect att, sunt necesare masuri la nivel national care sa conduca politica n
domeniul transporturilor catre durabilitate. Acestea sunt necesare att din motive ecologice, ct si
pentru conservarea si protejarea ariilor naturale.
n sectorul industrial exista patru sectoare care au impact deosebit asupra ariilor
protejate:
- industria energetica;
- industria manufacturiera;
- industria extractiva;
- industria mestesugareasca.
Turismul, ca activitate economica, poate cauza pagube mari ariilor protejate, n special
daca nu sunt administrate adecvat, dar poate aduce si mari beneficii. Presiunile din partea
turismului cresc rapid. Ariile naturale protejate devin tot mai mult destinatii turistice pentru
vacante de lunga durata, pentru excursii sau pentru practicarea sporturilor.
Unele dintre acestea nregistreaza un numar foarte mare de vizitatori, ceea ce afecteaza resursele

naturale, iar altele, din cauza unui management necorespunzator, permit patrunderea turistilor n
cele mai ndepartate si izolate zone, astfel nct circulatia turistica scapa de sub control. n plus,
construirea echipamentelor turistice n unele arii protejate intra n conflict cu obiectivele de
conservare a peisajelor naturale, care sunt astfel afectate. Trebuie retinut nsa ca, n anumite
tipuri de arii protejate, turismul nu poate fi admis.
Capitolul 3 . Ecoturismul - principala forma de manifestare a turismului durabil
Cteva clarificari conceptuale si terminologice
Activitati ecoturistice - activitatile incluse ntr-un sejur ecoturistic cu scopul de a antrena
turistii si care sunt coordonate de un ghid (interpret).
Camparea - calatoria ntr-un spatiu aflat undeva ntre civilizatie si salbaticie, de cele mai
multe ori cu familia sau prietenii si folosind uneori ca mijloc de locomotie automobilul (carcamping).
Ecoturismul - "calatoria responsabila n arii naturale, care conserva mediul si sustine
bunastarea populatiei locale." (Societatea Internationala de Ecoturism )
Greenwashing - folosirea abuziva a particulei "eco" sau "verde", fara a respecta cerintele
conservarii mediului si responsabilitatii socio-culturale.
Servicii ecoturistice - servicii de transport, cazare, alimentatie, ghizi, care au un impact
minim asupra mediului biologic si cultural local si promoveaza o mai buna ntelegere a acestuia.
Stakeholders - Persoane sau organizatii implicate si influentate de o anumita decizie:
investitori, actionari, tour-operatori, manageri de parcuri nationale, comunitati locale etc.
Turismul n arii naturale - "turismul care pune accent pe cunoasterea zonelor naturale si
care asigura utilizarea durabila a resurselor naturale."(Programul National de Acreditare
Ecoturistica din Australia)

Turismul de aventura - calatoria n locuri noi si palpitante (de obicei n mijlocul naturii) cu

intentia de a cauta aventura. Adesea el include activitati ca: alpinism, scufundari sub-acvatice,
ciclism extrem, kayak-canoe, etc.
Turismul n medii salbatice - calatoria n locuri neatinse de om, nepoluate, pentru a
cunoaste si a te bucura de natura, pentru a observa animalele, pasarile si pestii n mediul lor
natural.

3.1. Ecoturismul ntre teorie si practica

Odata cu intrarea n noul mileniu, devenim tot mai constienti de complexitatea, fragilitatea si
valoarea inestimabila a planetei noastre. n acelasi timp, turismul tinde sa devina o expresie tot
mai populara a acestei constiinte. Datorita evolutiei transporturilor si tehnologiei informatiei, tot
mai multe zone ndepartate au devenit accesibile, fapt ce a contribuit la o ascensiune rapida a
turismului n arii naturale.
Devine tot mai evident ca dezvoltarea turismului n arii naturale sensibile n absenta unui
management corespunzator poate prezenta o amenintare pentru integritatea ecosistemelor si a
comunitatilor locale. Un numar tot mai mare de vizitatori n zone fragile din punct de vedere
ecologic poate duce la o degradare puternica a mediului. De asemenea, comunitatile locale si
cultura indigena pot fi influentate negativ de afluxul crescut de vizitatori straini cu un stil de
viata modern. n plus, schimbarile climatice, instabilitatea economica si conditiile politicosociale pot face din turism o afacere riscanta, mai ales n zonele puternic dependente de aceasta
activitate economica.
Partea buna este ca aceeasi ascensiune a turismului creeaza numeroase oportunitati att pentru
conservare ct si pentru bunastarea comunitatilor locale. Ca raspuns la interesul crescut pentru
cunoasterea naturii, dar si la semnalele de alarma venite din cele mai ndepartate colturi ale
lumii, s-a conturat treptat o noua etica a calatoriei numita ecoturism. Ecoturismul poate furniza
veniturile att de necesare pentru protejarea parcurilor nationale si a altor arii naturale, venituri
care nu ar putea fi obtinute din alte surse. De asemenea, ecoturismul poate constitui o alternativa
viabila de dezvoltare economica pentru comunitatile cu putine activitati generatoare de venit.
Mai mult, ecoturismul poate spori nivelul de educatie si constiinta al turistilor, transformndu-i
n sustinatori entuziasti ai conservarii mediului natural si cultural.
Ecoturismul si trage radacinile din miscarea de conservare a biosferei, el dovedindu-se o
sursa importanta de venituri pentru ariile naturale care aveau nevoie de protectie. Cercetarile

ntreprinse n Kenya n anii 70 au aratat ca beneficiile economice ale turismului n arii salbatice
au depasit cu mult vnatoarea, activitate care a si fost interzisa n anul 1977. La nceputul anilor
80, padurile tropicale si recifele de corali au devenit subiectul unor nenumarate studii stiintifice
si filme documentare. Acest interes a condus la aparitia unor mici afaceri locale axate mai ales pe
ghidarea cercetatorilor si reporterilor n zone salbatice. Treptat, aceste afaceri au devenit prospere
n tari ca Ecuador si Costa Rica, si o adevarata industrie a nceput sa se dezvolte pentru a
satisface nevoile unor grupuri mici de turisti, n principal naturalisti si iubitori ai vietii salbatice.
La nceputul anilor 80, ntreprinzatorii din turismul bazat pe atractii naturale au nceput sa
prospere n ntreaga lume, odata cu interesul tot mai mare pentru mediu si pentru calatoriile n
aer liber. Aparitia unor echipamente de calatorie si campare tot mai performante a favorizat acest
fenomen. Unele companii si-au dat seama ca ar putea avea initiativa de a conserva mediul prin
sponsorizarea unor grupari locale de conservare sau prin colectare de fonduri. Curnd, ei au
nvatat ca instruind si angajnd localnici pentru a conduce afacerea aveau numai de cstigat si n
acelasi timp puteau oferi populatiei locale beneficii importante. Touroperatorii care vnd produse
turistice n Insulele Galapagos, Costa Rica, Kenya si Nepalsunt printre primii care au avut astfel
de initiative si pot fi considerati pionieri ai ecoturismului., desi nu au avut la ndemna un set de
principii, asa cum le cunoastem n prezent.
Ecoturismul poate fi privit asadar, mai nti ca o oportunitate de afaceri, apoi ca un concept
cu principii, studiat de cercetatori si organizatii non-guvernamentale nca de la sfrsitul anilor
'80 si ca un segment de piata n plina evolutie, fiind o forma a turismului n arii naturale.
3.1.1. Conceptul de ecoturism
Exista multe trasaturi asociate cu ideea de ecoturism, printre care: durabilitate,
responsabilitate, protejare, conservare, atitudine prietenoasa fata de mediu si nu n ultimul rnd
"verde", un cuvnt la moda pentru aceasta noua industrie. De aici si numeroase confuzii ntre
ecoturism si termeni ca: turism durabil, turism responsabil, turism alternativ, turism verde,
geoturism.
Daca termenul de turism durabil a fost clarificat pe larg n capitolul precedent, vom ncerca n
continuare sa aducem lumina si n cazul celorlalti termeni mentionati.
Termenul de "turism responsabil" atrage atentia asupra faptului ca cea mai mare parte a
activitatilor turistice nu sunt responsabile: populatia locala este exploatata, resursele naturale si

culturale nu sunt respectate si ocrotite. Termenul este folosit adesea ca echivalent al turismului
durabil si sugereaza faptul ca toti cei implicati ntr-o activitate turistica, turisti sau prestatori,
trebuie sa adopte
o atitudine responsabila fata de destinatia turistica. O varianta asemanatoare este " turismul
constient", care ncurajeaza o ntelegere mai profunda a naturii, oamenilor si locurilor.
Un alt termen ntlnit adesea este cel de "turism alternativ". Problema n acest caz este ca
termenul se defineste prin ceea ce nu este, adica turismul traditional. Turistii nu si descriu
interesele ca fiind alternative, iar serviciile sau destinatiile pe care le aleg sunt tot cele care i
motiveaza de obicei: natura, religia, educatia, aventura, etc. Intentia si n acest caz nu este de a
desemna o noua forma de turism ci de a sugera un alt fel de comportament, o mentalitate
alternativa celei predominante n turismul clasic.
Termenul "turism verde" este folosit de obicei ca o versiune neacademica a turismului
durabil.
Definirea ecoturismului
Pe masura ce ecoturismul se dezvolta si cstiga popularitate, apar diferite obstacole care
vor trebui surmontate. Problema unei definitii specifice este unul dintre ele. Dificultatea provine
din faptul ca ecoturismul nu poate fi descris doar prin activitatea desfasurata, asa cum se
ntmpla cu alte forme de turism (turism de aventura, turism balnear, turism de afaceri, etc.).
Ecoturismul incorporeaza ntotdeauna activitati diverse n mijlocul naturii (drumetii, ascensiuni
montane, observarea vietuitoarelor n habitatul lor natural, etc.), dar poate include si activitati
culturale. Ecoturismul are si o importanta componenta educationala, este o sansa de a nvata
respectul pentru natura si pentru cultura locala, iar pentru unii o sansa de auto-reflectie inspirata
de frumusetea mprejurimilor. Un alt aspect caracteristic ecoturismului este obtinerea beneficiilor
pentru comunitatea locala. Aceasta nseamna angajarea personalului de pe plan local,
aprovizionarea cu produse locale, implicarea localnicilor n luarea deciziilor si organizarea
activitatilor turistice.
Una dintre primele definitii ale ecoturismului ntlnite n literatura de specialitate este cea data
n anul 1988, n cadrul Programului din Belize initiat de Rio Bravo Conservation &Management
Area: "ecoturismul este o forma de turism cu impact scazut asupra mediului, bazat pe aprecierea
acestuia si unde se depune un efort constient n vederea reinvestirii unei parti adecvate din
venituri pentru conservarea resurselor pe care se bazeaza. Este o forma de turism durabil si care
asigura beneficii populatiei locale."
Principiile ecoturismului

. Minimizarea impactului negativ asupra naturii si culturii, impact ce ar

putea distruge destinatia turistica.
. Educarea turistului cu privire la importanta conservarii.
. Sublinierea importantei unor operatori responsabili, care sa
coopereze cu populatia si cu autoritatile locale, n vederea
satisfacerii nevoilor comunitatii.
. Furnizarea de fonduri pentru conservare si pentru managementul
ariilor naturale protejate.
. Accentuarea necesitatii unei zonari turistice regionale si a planificarii
fluxurilor de turisti pentru regiunile sau ariile naturale ce vor deveni
destinatii ecoturistice.
3.1.2. Ecoturismul ca segment de piata
Ecoturismul este o industrie mica, dar care se extinde rapid, n cadrul unei nise guvernate de
fortele si de legile pietei. El a fost promovat initial ca fiind echivalent cu turismul n arii naturale,
iar lipsa politicilor sociale si de mediu din unele tari, firme si destinatii a condus la o confuzie
generala n privinta sensului ecoturismului ca segment de piata. Astfel s-a simtit nevoia unor linii
directoare specifice si a unor sisteme de acreditare bazate pe criteriile dezvoltarii durabile, iar
discutiile referitoare la aceste probleme sunt n plina desfasurare.
Dimensiunile pietei ecoturistice
ntruct se defineste prin obiectivele sale de conservare a naturii si sprijinire a populatiei
locale, ecoturismul este greu de cuantificat. De aceea, pna acum nu s-au realizat studii riguroase
pentru a determina cti turisti n arii naturale sunt ntr-adevar motivati de principiile
ecoturismului. Ecoturismul este studiat n ansamblu, ca turism n natura, ducnd la estimari false
asupra dimensiunilor pietei. Cercetarile privind turismul n arii naturale arata ca 50% din
numarul total de turisti si doresc sa viziteze o zona naturala n timpul vacantei, ceea ce ar putea
include si un scurt popas ntr-un parc national. Este un segment larg, dar foarte diferit de cel
motivat de dorinta de a nvata despre viata salbatica si cultura cu un ghid local, de a sprijini
dezvoltarea locala durabila.

O estimare nu foarte precisa arata ca sosirile internationale de ecoturisti au atins 7% din piata
turistica (Lindberg, 1997), sau aproximativ 45 milioane persoane n 1998, asteptndu-se o
crestere de pna la 70 milioane n 2010. Cele mai apreciate destinatii ecoturistice au nregistrat n
ultimul deceniu cresteri impresionante ale numarului de vizitatori n arii protejate si n alte zone
naturale. Desi simpla vizitare a unui parc national sau arie protejata nu reprezinta ecoturism, ci
turism n natura, evolutia numarului de vizitatori din aceste zone este un indicator si pentru
tendintele din ecoturism.
Cercetarile ntreprinse la nceputul anilor '90 au nregistrat o crestere masiva a turismului n
parcuri nationale pe principalele piete ecoturistice, indicnd o schimbare a preferintelor turistilor,
de la destinatiile europene traditionale, la o gama mai larga de destinatii n arii naturale,
majoritatea n tari cu economie slab dezvoltata.

3.1.3. Ecoturismul ca oportunitate de afaceri

Ecoturismul a aparut initial ca o oportunitate de afaceri, creata de interesul tot mai mare
pentru soarta planetei. La prima vedere, cele doua preocupari sunt incompatibile si totusi, o
afacere ecoturistica poate avea succes pe termen lung daca este o afacere responsabila, care
respecta legile pietei si ale dezvoltarii durabile deopotriva.
Ecoturismul este puternic dependent de angajamentul ntreprinzatorilor n aplicarea unui set
unic de standarde de operare, standarde care au evoluat permanent n ultimii zece ani. Faptul ca
nu exista un organism de reglementare la nivel international si ca standardele n domeniul
ecoturismului sunt destul de dificil de evaluat, a permis operatorilor si guvernelor sa promoveze
ecoturismul n mod necontrolat.
Conferintele internationale, seminariile si publicatiile aparute n ultimii ani au avut un rol
important n educarea ecoturistica a operatorilor si guvernelor, nsa ntelegerea gresita a
termenului ramne nca o problema.
n urma dezbaterilor ce au avut loc n cadrul Summit-ului Mondial al Ecoturismului (Oubec,
2002), participantii au formulat o serie de recomandari adresate guvernelor, sectorului privat,
organizatiilor non-guvernamentale, institutelor de cercetare, agentiilor de dezvoltare si
comunitatilor locale. Prezentam n continuare cele mai importante recomandari care vizeaza
sectorul privat(agentii de turism si touroperatori, proprietari ai unitatilor de cazare si alimentatie,
ai echipamentelor de agrement si ai terenurilor de interes ecoturistic etc.):
afacerile ecoturistice trebuie sa fie profitabile pentru toti stakeholderii implicati deopotriva:

proprietari, investitori, manageri si angajati, comunitati locale si organizatii de conservare din

ariile naturale n care acestea se desfasoara;
conceperea, dezvoltarea si conducerea afacerilor trebuie sa duca la minimizarea efectelor
negative, sa contribuie pozitiv la conservarea ecosistemelor fragile si a mediului n general, sa
aduca beneficii directe comunitatilor locale;
ntreprinzatorii trebuie sa se asigure ca designul, planificarea, dezvoltarea si operarea
facilitatilor ecoturistice ncorporeaza principiile durabilitatii.
3.2. Experienta internationala n planul organizarii ecoturismului
Desi fenomenul turistic n sine a cunoscut consacrarea mondiala de cteva decenii bune,
ecoturismul face primii pasi pe calea afirmarii ca model fundamental al unei dezvoltari
controlate,
"Laguna de la Lagarto Lodge"- O poveste de success
Studiu de caz
" Am sosit n Costa Rica n 1974 ca director executiv la o banca internationala si
niciodata, nici n cele mai caudate vise, nu m-am gndit ca voi ramne permanent aici si voi fi
proprietarul unui hotel n jungla n partea de nord, n cea mai nedezvoltata regiune a tarii.
Iata cum a nceput totul.din trecut, de cnd familia mea detinea o ferma n estul
Germaniei, unde am crescut si de unde, datorita celui de-al doilea razboi mondial a trebuit sa
plec ramnnd cu visul de a detinea o bucata mare de pamnt pe care sa o numesc dupa bunul
meu plac. Acest vis s-a materializat n 1981, cnd am avut prilejul sa cumpar 110 hectare de
padure tropicala n partea nordica a Costa Ricai, ntr-o zona numita Boca Tapada, aproape de
Nicaragua, la 12 Km sud de rul San Juan si 2 Km de rul San Carlos.
Initial nu am stiut ce destinatie sa-i dau acestui pamnt unde vara se putea ajunje doar cu
un automobil cu tractiune intregrala, iar n sezonul umed calare. M-am gndit sa-l transform
ntrun pamnt agricol, sa tai padurea si sa plantez diverse: ananas, piper, arbusti de cacao s.a. la
vremea aceea cuvntul "ecologie " nu prea fusese auzit n Costa Rica si nici nu prea existau
restrictii mpotriva despaduririi.

La o petrecere, n timp ce discutam cu un prieten despre destinatia terenului detinut,

acesta mi-a marturisit ca facea parte dintr-o miscare ecologista asa nct m-a sfatuit sa nu
despaduresc zona, ci sa construiesc cteva cai de acces si o casa. n 1989, am decis sa
construiesc o casa, a carei terasa sa aiba vedere la o laguna din apropiere. n acel timp nu exista
electricitate si deranjndu-ma zgomotul unui generator, am instalat panouri solare. Dupa 2 ani de
comentarii favorabile din partea cunoscutilor ce m-au vizitat, am decis sa maresc casa si sa ncep
o afacere. Am fost foarte norocos ca o mare agentie de turism germana a inclus vila mea n
programul lor de Vizitare a Costa Ricai, trimitndu-mi n fiecare saptamna cte un grup de 25
de turisti ce stateau 2 nopti, ncasarile astfel obtinute acoperindu-mi cheltuielile de ntretinere.
nceputul a fost greu, mai ales datorita accesului greoi n zona, nsa turistii nu au fost deranjati,
dimpotriva au adorat mprejurimile tropicale si linistea nentrerupta. n urmatorii 2 ani am
mbunatatit accesul n zona si m-am mprietenit cu localnicii din Boca Tapada. Am mai cumparat
180 de hectare de pamnt, am nfiintat o herghelie de cai si am plantat 22 de hectare cu palmieri.
ntre timp vila s-a transformat ntr-un hotel ce este vizitat de peste 1000 de turisti anual,
multi dintre ei provenind din Europa, dar si din Japonia si Australia. Impactul economic a facut
ca aceasta regiune sa se dezvolte si oamenii sa nteleaga ce inseamna de fapt ecologia si
ecoturismul. Hotelul a devenit primul angajator dintr-o regiune ce nu ofera locuri de munca.
Hotelul a ajutat la crearea unor locuri de munca si n mod indirect: a ajutat un localnic sasi cumpere doua barci cu care turistii se plimba pe rurile nvecinate, ulterior acesta platindu-si
datoria, iar la confluenta celor doua ruri s-a dezvoltat un mic restaurant. Bucatarul Adolfo, un
refugiat din Nicaragua a fost ndragit de un turist german ce l-a invitat n Germania pentru a duce
bucataria costaricana si pe vechiul continent. Ghidului local Oscar i s-a platit un sejur n SUA, de
unde s-a ntors un bun vorbitor de limba engleza, dar si un excelent ghid pentru admirarea
pasarilor(birdwatching). Cu ajutorul unui club din SUA, am sponsorizat 5 scoli din zonele cu
copii saraci si am adus 4 dentisti pentru a face o campanie oferind servicii stomatologice gratuite.

ntr-un final am convins Compania de Electricitate sa conecteze satul si hotelul la reteaua

de electricitate. Au fost mbunatatite drumurile. n prezent, localnicii ma consulta pentru tot felul
de proiecte ce au ca scop crearea unor noi locuri de munca. Acum sunt mndri ca Boca Tapada
este trecuta pe toate hartile din ghidurile turistice internationale si ca apar chiar si n programele
TV internationale.
Suntem mndri ca am dovedit ca turismul poate contribui la dezvoltarea unei zone sarace
si izolate si am aratat ca mentinerea si protejarea padurii tropicale pentru generatiile viitoare este
mai profitabila dect distrugerea acesteia cu toata fauna si flora sa exuberanta".
echilibrate, durabile. Ecoturismul este o forma a turismului constient si responsabil fata de
natura, de comunitate si valorile ei, fata de nsisi turistii.
n ciuda timpului relativ scurt (aproximativ 10 ani) de cnd s-a conturat la nivel mondial,
ecoturismul cunoaste de la an la an noi dimensiuni, implicnd un numar din ce n ce mai mare de
persoane. ntr-o lume n care globalizarea este o realitate de necontestat, ecoturismul devine un
mijloc de eliminare teoretica a frontierelor traditionale ale statelor* si de cunoastere a ct mai
multor zone remarcabile prin cadrul natural si prin cultura.
Baza de date a ariilor protejate realizata de catre World Conservation Monitoring Centre
contine 30.361 de nregistrari de arii protejate recunoscute de catre UICN, 13.915 de nregistrari
ale nor arii care nu sunt recunoscute de catre UICN si alte 16.288 de arii protejate care au un
statut ncert. Baza de date se actualizeaza periodic, la aproximativ fiecare trei ani, pentru a asigura
realizarea nei noi editii a Listei cu Arii Protejate a Natiunilor Unite.
Prin integrarea datelor specifice acestui numar impresionant de arii protejate a rezultat
urmatoarea situatie, care, n limita erorilor acceptate, defineste ntr-o anumita masura situatia
ariilor rotejate la nivel global.
Ecoturismul in ariile protejate - experienta internationala si a Romniei
Parcurile nationale si alte arii protejate ale lumii au fost ntotdeauna destinatiile preferate
pentru acei turisti care cauta contactul cu natura. Odata cu nfiintarea Parcului National
Yellowstone in1872, aceste tipuri de arii protejate au fost, prin definitie, deschise publicului
vizitator. Conform .S. National Public Service Act (1916), care a avut o contributie fundamentala
n modelarea cadrului onceptual pentru nfiintarea ariilor protejate, parcurile nationale nu sunt
doar pentru "conservareapeisajului si a obiectivelor naturale, culturale si a vietii salbatice", ci si
pentru "a ntretine satisfactia vzitatorilor n asemenea mod si prin asemenea metode care sa le

lase intacte pentru generatiile viitoare". De-a lungul anilor si alte categorii de arii protejate au
fost adaugate, aproape toate, chiar si ele cu multiple ntrebuintari, permitnd anumite forme de
vizitare.
Astfel, de circa 130 de ani, se poate vorbi despre turismul n parcuri nationale si alte arii
protejate, ca o forma de turism cu tot mai multi adepti, cu o experienta din ce n ce mai profunda
si cu n interes crescnd din partea autoritatilor. Toate acestea vor fi analizate n continuare,
ncercnd o decriere a ceea ce s-a nregistrat pna n prezent n plan international si
n tara noastra.
Turismul n ariile protejate din Romnia
Romnia are un capital natural deosebit de divers. Acest fapt se datoreaza n parte conditiilor
fizico-geografice care includ munti, cmpii, retele hidrografice majore, zone umede si unul din
cele ai vaste sisteme de delta ale Europei (Delta Dunarii). De asemenea, datorita pozitiei
geografice a Romniei, flora si fauna prezinta influente asiatice dinspre nord, mediteraneene
dinspre sud si componente continental europene dinspre nord-vest. n sfrsit, relativa stabilitate a
populatiei n ultimii 60 de ani, lipsa mecanizarii n sectorul forestier si dezvoltarea economica
lenta au determinat o xploatare mai redusa a resurselor dect n majoritatea altor zone din
Europa. Rezultatul general onsta n diversitatea florei si faunei, inclusiv n existenta unor
populatii de lupi, ursi, capre negre si rsi, care sunt considerate ca fiind printre cele mai mari din
Europa, precum si n existenta unor xtinse habitate forestiere si alpine nealterate, asociate
lantului muntos al Carpatilor. aloarea capitalului natural al Romniei a impus de-a lungul
timpului luarea unor masuri de rotectie a naturii. In prezent, Reteaua Nationala de Arii Protejate
include un numar de 579 arii rotejate (ntre care 13 parcuri nationale) ce reprezinta 5,18% din
teritoriul Romniei (1.234.710 ha). Tei dintre acestea sunt recunoscute international ca Rezervatii
ale Biosferei n cadrul Programului UESCO - MAB, si anume: Retezat, Pietrosul Rodnei si Delta
Dunarii. Ultima este de asemenea nscrisa pe lista Patrimoniului Natural Mondial si pe lista
Ramsar, a zonelor umede de importanta internationala.