Ai pus attea ziduri ntre noi, C de-a lupta cu ele-o via-ntreag, Nu te-a putea aduce napoi. Oceanul sta-ntins ce ne desparte, E-asemeni Stixului ntunecat, Nu pot nici morii peste el s treac, Nu pot s trec nici eu, cci m-ai uitat. Departe eti, iubito, i m doare, C m-ai lsat aici, pe-un rm pustiu S-i caut urma prin nisipul moale i s m-ntreb mereu de mai sunt viu. Ce trist-i viaa fr tine, drag, i cte ploi din ochii mei se scurg, Vslesc spre tine prin noaptea asta neagr, Vslesc mereu, dar parc tot n-ajung. Ct de departe poi s fii, iubito, Aa departe n-ai fost niciodat, O lume-ntreag astzi ne desparte i un ocean de lacrimi i oftat. Te-ai ferecat acolo, ntr-un soare i glasul tu se-aude tot mai stins. ntind o mn, dar mna mea e oare? Tot ce-am trit n-a fost dect un vis? Nu mai sunt sigur acum nici de mine, Triesc aievea sau sunt dect un gnd? Dar tot ce tiu e c te vreau pe tine S stm alturi, pn i-n mormnt. Ct de departe poi s fii, iubito, Ai pus attea ziduri ntre noi, nct i moartea-mi pare mai aproape i a muri, de te-a lua napoi. i scriu cuvinte moarte, fr noim, Iar vsla asta-mi pare tot mai grea i parc-a vrea un glas ncet s-mi spun: Sunt chiar aici, iubirea mea!