LP 2.

BAZELE TEORETICE ALE KINETOTERAPIEI

Micarea - baz a exerciiului fizic

Postura este activitatea fizic ce menine poziia corpului, raportul acestuia cu
mediul ambient i raportul ntre segmentele sale.
Locomoia este activitatea fizic prin care se schimb permanent raportul
ntre organism i mediul nconjurtor.
Manipularea este activitatea fizic ce permite mobilizarea sau/i utilizarea
obiectelor din mediu.
Perfecionarea aparatului locomotor i a sistemului nervos a condus la o
diversificare a tipurilor de static (echilibrul) i dinamic (micarea).

Locomoia - form superioar de micare biologic

Statica i locomoia reprezint capacitatea aparatului locomotor, prin dispozitivele sale
musculo-osteo-articulare, de a menine staiunea vertical biped prin funcia sa de
postur i echilibru i de a deplasa diferitele sale segmente i ntregul corp, prin
funcia sa kinetic
Cele dou funcii sunt inseparabile i se condiioneaz reciproc, astfel nct orice
postur se menine sau se schimb printr-o micare, dup cum i orice micare
pornete de la o postur armonioas i perfect coordonat.
TIPURI DE LOCOMOTIE
Tipul reptilian - este caracteristic vietuitoarelor taratoare.
Tipul cvadruped - este tipul caracteristic patrupedelor,
Tipul brahiaiei caracterizeaz primatele i se caracterizeaz prin dezvoltarea n exces
a membrelor anterioare, pentru agat i deplasat.
Tipul biped caracterizeaz omul.
Caracteristici: - este cel mai instabil tip de echilibru
- presupune un mare consum de energie
-se mentine prin arc reflex
-poziia caracteristic omului = vertical - ortostatism.

A permis omului
- eliberarea membrelor anterioare a.. acestea devin organe de prehensiune,
- dezvoltarea membrelor inferioare (musculatura bine dezvoltat) pentru mers,
- articulaia coxo-femural are alt aspect dect articulaia scapulo-humeral ;
- tractul muscular lateral (iliocostalii i lungul dorsal), cu rol de susinere a greutii toracelui, s-a
dezvoltat n raport cu greutatea pe care trebuie s o mobilizeze i s o susin; masa cea mai
mic este la nivel cervical, iar masa cea mai dezvoltat este la nivel lombar;
- musculatura coloanei toracale, cu rol n meninerea statiunii bipede, are un tonus foarte mare;
unde coloana face mai multe micri este mai bine reprezentat (cervical si lombar), fa de
zona dorsal, unde este mai redus.
- dezvoltarea particular a coloanei vertrebrale:
- nr. vertebrelor a sczut, de la 26 la 24,
- forma coloanei a obinut mai multe curburi.
- lordoza lombar cu concavitatea posterioar,
- cifoza dorsal cu convexitatea posterioar
-lordoza cervical cu concavitatea posterioar.
- lrgirea campului vizual a dus la dezvoltarea encefalului (encefalul uman are 10.410 cm);

Mecanismele generale ale posturii

Termenul de pozitiefiziologica =o anumit orientare a corpului n spaiu (de exemplu
staiunea biped,decubitus,ortostantism...) sau a unor pri din corp n raport cu altele
(de exemplu braul ntins)
Mecanisme posturale
Diversele poziii sau stri posturale se menin datorit travaliului
static al grupelor musculare prin contraciile lor izometrice,
declanate i reglate prin reflexele de postur
Mecanismele de postur reflexe i de echilibru sunt provocate de
stimuli de origine diferit
- receptorii urechii interne, (privind poziia capului n spaiu,)
- de la receptorii musculaturii gtului (privind pozitia capului fa de
trunchi,)
- de la receptorii musculaturii trunchiului i membrelor (asupra poziiei
membrelor n spaiu, )
- de la receptorii retinieni vizuali, asupra poziiei ntregului corp, fa
de corpurile nconjurtoare
- de la exteroceptorii cutanai care intr n contact cu punctele de
sprijin ale corpului pe sol sau cu obiectele nconjurtoare.

Evaluarea capacitatii functionale neuromotorii

Se realizeaza clinic prin :

1.urmarirea motilitatii (globale, partiale) : mers, alergare , etc.
2.urmarirea tonusului muscular (tonometrie)
3.evaluarea coordonarii miscarilor (care arata indeminarea in executie)
4.evaluarea fortei musculare
5.lucrului mecanic ( LM = FM x deplasarea)
6.evaluarea rezistentei musculare
7.evaluarea vitezei cu care se realizeaza contractia / miscarea

E x p l o r a r e a f u n c t i o n a l a a s i s t e m u l u i l o c o m o t o r - cuprinde anamneza si examenul obiectiv.

Anamneza (interogatoriul) unui pacient cu afectiune a aparatului locomotor poate

evidentia urmatoarele acuze subiective:
1.Durerea este simptomul cel mai frecvent.
poate avea caracter de intepatura, poate fi pulsatila sau usturatoare.
- continua sau intermitenta,
-localizata sau difuza,
-superficiala sau profunda.
Cele mai sensibile structuri sunt muschii, apoi fasciile, tendoanele, capsulele articulare, ligamentele
si periostul.

2.Impotenta functionala poate fi partiala sau totala.

trecatoare sau definitiva.
Poate fi determinata de fracturi osoase, rupturi musculo-tendinoase, anchiloze
articulare.
3.Atitudinea vicioasa (diformitatile) este o forma de atitudine anormala,
permanenta, a unei parti a corpului omenesc, care este sesizata chiar in absenta
durerii.

Examenul obiectiv cuprinde : inspectia, palparea, controlul sensibilitatii,

controlul reflexelor, masuratorile
Inspectia = obtinerea unor date constate prin analizatorul vizual.
Inspectia aparatului locomotor poate evidentia:
- edeme posttraumatice ca urmare a cresterii permeabilitatii capilarelor.
Edemele pot fi - consecutive unei inflamatii locale - roseata,,caldura,,tumefactie,durere
pot fi edeme de staza ;
- tulburarile trofice sunt complicatii tardive ale tulburarilor vasomotorii
- escoriatii,plagi, ulcer trofic ;
- hipertrofia si atrofia musculara = modificari de volum si masa musculara in plus sau minus
- modificari ale retelei venoase subcutanate, frecvente la MI = v a r i c e;
- unele formatiuni tumorale de forma si dimensiuni variate.
- atitudinea vicioasa
devierea spre planul medial poarta numele de v a r u s,
devierea spre cel lateral poarta numele de v a l g u s.
daca gambele se afla deviate inauntru fata de coapsa, realizeaza g e n u (genunchi) varum X;
daca sunt deviate in afara vorbim de genu valgum.
La nivelul coloanei vertebrale devierea in : c i f o z a, l o r d o z a, s c o l i o z a.
- daca bolnavul executa miscari involuntare

Palparea =explorare prin aplicarea degetelor sau a intregii maini pe regiunile

externe ale corpului sau in cavitatile accesibile.
Se apreciaza: dimensiunile, consistenta si sensibilitatea.
Palparea se efectueaza simetric
Se evidentiaza
- starea de elasticitate a tegumentelor,
- eventuala induratie tegumentara (edemul si impastarea tesuturilor subaicente)
-temperatura locala tegumentara
-tonusul muscular (hipotonia sau hipertonia muschilor,)

La palparea articulatiilor sunt accesibile reperele osoase si raporturile acestora

intre ele;
- schimbarea acestor raporturi este intalnita in diverse afectiuni.
-mobilitatea anormala a segmentelor la palpare este semn sigur de fractura
osoasa (senzatia de crepitatie osoasa.)
Durerea provocata. La palparea unei regiuni, bolnavul poate avea senzatia de
durere

Controlul sensibilitatii
- sensibilitatea tactila se exploreaza punand in contact tegumentele cu
pulpa degetului sau cu o bucata de vata;
- sensibilitatea dureroasa, intepand tegumentele cu un ac;
- sensibilitatea termica, aplicand succesiv pe tegumente doua eprubete cu apa
calda si apa rece, cerand bolnavului sa comunice imediat senzatia resimtita.
Se acorda intotdeauna atentie unei posibilitati de simulare.
Diferitele tulburari de sensibilitate
h i p o e s t e z i e (scaderea sensibilitatii)
- h i p e r e s t e z i e (receptie exagerata a sensibilitatii)

Controlul reflexelor
Reflexele cutanate:
- reflexul palmomentonier: excitarea regiunii tenare (palma de sub degetul mare) determina contractia
musculaturii barbiei de aceeasi parte, in afectari ale bulbului cerebral sau ateroscleroza cerebrala
avansata;- reflexul plantar (Babinski): zgarierea cu un ac bont a marginii externe a plantei, pornind din
regiunea calcaneana pana la baza degetelor. Se obtine flexia degetelor pe planta. La sugari si in
afectiuni ale bulbului cerebral (lezarea fasciculului piramidal) se obtine extensia halucelui
concomitent cu flexia si departarea celorlaltor degete.
Reflexele osteotendinoase se examineaza prin percutia cu ciocanul de reflexe a tendonului, muschiului
care provoaca la omul normal contractia muschiului respectiv.- reflexul achilian: consta in flexia plantara a piciorului prin percutia tendonului achilian;
- reflexul rotulian: consta in extensia gambei pe coapsa prin percutia tendonului cvadricepsului;
-reflexul bicipital: se examineaza percutand tendonul bicepsului la plica cotului si provoaca flexia
usoara a antebratului; - reflexul tricipital: prin percutia tricepsului in vecinatatea olecranului se produce extensia usoara a
antebratului;
- reflexul stiloradial: percutia apofizei stiloide a radiusului, cu antebratul flectat pe brat si palma in
mana examinatorului. Se obtine o flexie a mainii pe antebrat;
- reflexul cubitopronator: percutia apofizei stiloide a cubitusului, in aceeasi pozitie. Se obtine flexia si
pronatia mainii si antebratului.
In timpul cercetarii reflexelor, bolnavul trebuie sa fie in relaxat

Masuratorile: sunt necesare pentru a aprecia exact hipo- sau hipertrofia unui
segment. Instrumentar: un cm de croitorie.
Goniometria (bilantul articular)-goniometru
se masoara unghiurile de miscare articulara.
Testarea musculara (bilantul muscular)