Optiunile Republicii Moldova in relatiile cu Uniunea Europeana

de Nicu Popescu, EuroJournal.org, publicat la 06 februarie 2004

La etapa actuala relatiile Moldovei cu UE sunt centrate pe trei
probleme cheie: dezvoltarea politicii UE pentru "Europa largita Vecinatatea"; demersurile Moldovei de a fi acceptata in Procesul
de Stabilizare si Asociere si rolul UE in reglementarea
transnistreana. Lucrurile pe care le poate face Moldova pentru a
se apropia de UE nu sunt tocmai evidente, iar optiunile politice
relativ limitate. Totusi, textul de fata incearca sa abordeze cateva
idei care pot contribui la apropierea Moldovei de UE in contextul
politicii "Europa largita" si al procesului de reglementare
transnistreana.
I. "Europa largita - vecinatatea"
In primavara 2002 la initiativa ministrului de externe britanic, Jack Straw, au fost lansate
discutiile privind dezvoltarea unui nou cadru de relatii dintre UE si "noii vecini" esteuropeni. La 11 martie 2003 Comisia Europeana a prezentat o Comunicare in care isi
expunea viziunea asupra relatiilor cu vecinii din Est (Rusia, Ucraina, Belarus si Moldova)
si Sud (Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Libia, Maroc, Autoritatea Palestiniana, Siria
si Tunisia). Conceptul Comisiei asupra relatiilor cu "vecinii" nu prevede posibilitatea
aderarii la UE, ci doar aprofundarea relatiilor prin elaborarea unor "planuri de actiune"
dintre UE si fiecare tara in parte. In iulie 2003 in cadrul Comisiei a fost creat un "grup de
lucru pentru Europa largita" condus de Comisarul pentru Extindere Gunter Verheugen.
Pentru relatiile Moldovei cu UE, "Europa largita" inseamna un pas inainte, dar nu
constituie neaparat un pas in directia integrarii in UE. Aspectele pozitive ale ofertei
Comisiei sunt urmatoarele:
"exista posibilitatea pe termen lung ca vecinii sa beneficieze de cele patru libertati (libera
circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalului si a persoanelor) care stau la baza "pietei
unice". Astfel Comunicarea Comisiei mentiona ca: "In schimbul progreselor concrete care
ar demonstra valori comune si implementarea efectiva a reformelor politice, economice si
institutionale, inclusiv in armonizarea legislatiei cu acquis-ul, vecinatatea UE va putea
beneficia de perspectiva unei integrari economice mai stranse cu UE" [1].
" se preconizeaza extinderea mandatului Bancii Europene de Investitii asupra vecinilor
UE, si lansarea in 2007 al unui nou instrument financiar "de vecinatate" care ar integra
proiecte de cooperare transfrontaliera realizate prin programele de finantare ale UE
-TACIS, PHARE, MEDA, CARDS si Interreg [2].
"Perspectiva declarata ca UE se va implica mai activ in gestionarea crizei transnistrene
prin mediere, reconstructie post-conflict si participarea la aranjamentele de securitate
interna. Astfel, Comunicarea privind "Europa largita" mentiona ca: "UE trebuie sa isi
asume un rol mai activ in solutionarea conflictului transnistrean. O implicare mai activa a

UE in gestionarea crizelor ar demonstra dorinta UE de a-si asuma mai multe

responsabilitati in reglementarea conflictelor din statele vecine. Capabilitatile civile si
militare ale UE de gestionare a crizelor ar putea fi desfasurate in sprijinul aranjamentelor
de securitate interna. Surse aditionale de finantare pentru reconstructia post-conflict si
dezvoltare vor fi necesare"[3].
Pe de alta parte, "Europa largita" ridica cateva probleme principiale pentru Moldova:
"atata timp cat politica pentru vecinii UE plaseaza Moldova si Ucraina alaturi de Siria sau
Maroc, conceptul de "Europa largita" e doar un eufemism pentru a desemna "ne-Europa".
"conditionalitatea "Europei largite" - reforme interne si democratizare ca preconditie
pentru accesul pe piata UE - nu pare suficient de convingatoare. Eforturile de liberalizare
a comertului prin Parteneriatul Euro-Mediteranean/Procesul de la Barcelona nu a generat
democratizare in Africa de Nord si Orientul Mijlociu. Nu exista garantii ca acest tip de
conditionalitate va avea efectele dorite in cadrul "Europei largite".
"este putin probabil ca fondurile directionate spre "vecini" vor fi foarte mari, in conditiile
in care includerea noilor membri in UE creeaza constrangeri bugetare serioase pentru UE.
In plus, orice finantari aditionale vor veni abia dupa 2007, odata cu inceputul noului ciclu
bugetar in UE.
" "diferentierea" nu este punctul forte al viziunii Comisiei asupra "Europei largite", care
plaseaza intr-o singura categorie state ca Rusia si Libanul, Siria si Ucraina, Moldova si
Algeria. Lipsa de "diferentiere" creeaza probleme atat pentru o abordare strategica a
relatiilor cu noii vecini, cat si pentru implementarea unor politici concrete.
" perspectivele de includere in "piata unica" a UE sau in anumite politici ale Uniunii sunt
indepartate si vagi. Unele state membre UE se opun deja ideii de libera circulatie a
persoanelor si se vor gasi intotdeauna grupuri de interese care fac presiuni pentru a limita
comertul cu "vecinii" in buna traditie a unor politici protectioniste ale UE. Tinand cont de
aceasta, multe dintre promisiunile din "Europa largita" nu par tocmai credibile. Oricum,
statele membre, nu Comisia Europeana au de spus ultimul cuvant. In aceste conditii orice
integrare economica cu UE va fi doar partiala, atata timp cat Moldova nu va face parte din
UE.
" nu este clar cum includerea Moldovei in politica pentru "Europa largita" va corespunde
strategiei Moldovei de integrare in UE prin intermediul Procesului de Stabilizare si
Asociere. Dupa ce Moldova a depus eforturi de a se distanta de alte state post-sovietice in
relatiile cu UE, "Europa largita" ne plaseaza in aceeasi categorie cu Rusia, Belarus,
Ucraina si eventual Armenia, Azerbaidjan si Georgia, care ar putea fi incluse in "Europa
largita" [4]. Totusi, dezavantajele "Europei largite" pentru Moldova pot fi minimizate pana
la elaborarea finala a principiilor politicii pentru "vecinatate". Problemele cheie in
dezbaterile privind "Europa largita" care afecteaza direct Moldova sunt diferentierea si
perspectivele de integrare in UE. Diferentierea intre statele incluse in politica "Europa
largita - Vecinatatea" este importanta pentru Moldova. Reactionand la Comunicarea
Comisiei Europene, Inaltul Reprezentant pentru Politica Externa si de Securitate Comuna
(PESC) Javier Solana afirma ca diferentierea reala (in special) intre vecinii din sud si cei
din est, este o preconditie pentru reusita politicii. Conceptia de Integrare Europeana a
Moldovei, prezentata in octombrie 2003 la Bruxelles, mentiona importanta principiului

diferentierii. Dezvoltand aceeasi idee, un comentariu de la Centrul de Studii al Politicilor

Europene (CEPS) sugera separarea notiunii de "Europa largita" de cea de "vecinatate".
"Europa largita" ar trebui sa corespunda hartii Consiliului Europei si statele din "Europa
largita" sa beneficieze in principiu de sanse de integrare in UE. Iar "vecinatatea" trebuie sa
se refere la statele sud-mediteraneene, care nu sunt europene si nici nu au aspiratii in acest
sens [5]. O astfel de decuplare conceptuala a Europei de Est ("Europa largita") de Africa
de Nord si Orientul Mijlociu ("Vecinatatea") ar corespunde intereselor Moldovei. In plus,
Moldova poate sustine nevoia unei diferentieri mai clare nu numai dintre statele din sudul
marii mediteraneene si vecinii din est, ci si intre state cu aspiratii europene (Moldova,
Ucraina) si cele fara astfel de aspiratii (Rusia, Belarus).
A doua problema tine de "perspectivele europene" ale statelor incluse in "Europa largita".
Ideea ca actualii vecini nu au sanse de integrare europeana reflecta un consens tacit in
institutiile europene. Totusi, exista si intelegerea ca negarea din start a perspectivelor
europene pentru Ucraina sau Moldova poate fi contraproductiva. Intrebarea pentru
institutiile UE este "cum sa incurajeze reformele in Ucraina sau Moldova fara a acorda
perspective de integrare in UE?". Un eventual raspuns poate fi integrarea sectoriala a
vecinilor in anumite politici UE. Atata timp cat integrarea economica e un proiect pe
termen lung - Comunicarea Comisiei mentioneaza ca "Moldovei ii lipseste competivitatea
si capacitatea administrativa de a-si asuma obligatiile unei zone de liber schimb cu UE"
[6] - eforturile de integrare sectoriala se pot concentra pe alte domenii, cum ar fi Justitia si
Afacerile Interne sau Politica Externa si de Securitate Comuna. De exemplu, guvernul
Moldovei poate declara ca se va asocia unilateral la declaratiile UE din cadrul Politicii
Externe si de Securitate Comune acceptabile pentru statele neutre din UE (Austria,
Finlanda, Irlanda, Suedia). Securizarea hotarului cu Ucraina trebuie se devina o prioritate,
iar tranzitul ilegal de persoane prin Moldova trebuie limitat, inclusiv prin introducerea
vizelor pentru majoritatea statelor CSI (exceptie fiind Rusia, Ucraina si Belarus).
Ideea ca "UE este gata sa imparta cu vecinii sai orice in afara de institutii", exprimata de
presedintele Comisiei Romano Prodi, poate fi contestata. Pe termen lung, se poate cere
reprezentare in institutiile UE altele decat Consiliul si Comisia Europeana. Modelul
Spatiului Economic European (UE - EFTA) prevede institutii comune [7]. In plus, se
poate cere reprezentare (eventual prin membri fara drept de vot) in Parlamentul European,
Comitetul Regiunilor, Comitetul Social si Economic al UE. Jurisdictia unor institutii
europene precum Curtea Europeana de Justitie, Banca Centrala Europeana, Banca
Europeana de Investitii poate fi extinsa asupra vecinilor "semi-integrati" [8]. Pe termen
mediu aceste idei vor gasi o sustinere mai mare in interiorul UE pentru ca aderarea la UE
a statelor din Europa Centrala si de Est va influenta pozitiv elaborarea politicilor fata de
Moldova si Ucraina. De exemplu, Polonia a propus lansarea unui "parteneriat pentru
asociere" adresat Ucrainei si Moldovei, care ar diminua dilema includere/excludere pentru
vecinii din estul Europei lasand perspectiva de aderare la UE deschisa [9]. Astfel de idei
sunt sustinute atat de statele candidate, cat si de Parlamentul European.
Politica UE pentru o "Europa largita" implica atat avantaje cat si dezavantaje pentru
Moldova. Chisinaul nu trebuie sa se grabeasca sa accepte oferta pentru "noii vecini".

Oricum, primele avantaje economice (destul de limitate, probabil) ale politicii "Europa
largita" vor aparea spre sfarsitul deceniului, odata cu noul ciclu bugetar al UE (2007),
aderarea Romaniei la UE (2007-2010) si expirarea Acordului de Parteneriat si Cooperare
dintre UE si Moldova (2008). Pana atunci, Moldova se poate concentra pe eforturile ce
vizeaza includerea in Procesul de Stabilizare si Asociere (PSA).
II. Moldova si Procesul de Stabilizare si Asociere
Sansele de includere a Moldovei in PSA sunt direct proportionale cu reformele interne si
nivelul de implicare al UE in procesul de reglementare transnistreana. Politica externa are
un rol necesar, dar insuficient pentru a realiza aspiratiile "sud-est europene" ale Moldovei.
Apropierea Moldovei de UE se va face predominant la Chisinau. Actiunile, nu
promisiunile sunt criteriile dupa care vom fi judecati la Bruxelles. Dupa ce mesajul extern
pro-UE a fost rostit destul de clar (nu doar la Bruxelles, ci si la Ialta), sansele de apropiere
de UE depind mai mult de politica interna, decat de cea externa. Mesajul "dorim integrare
in UE" trebuie sa se transforme in "am realizat urmatoarele reforme politice si economice
pentru a ne apropia de UE". Problemele economice si politice ale Moldovei sunt
cunoscute celor care iau decizii in privinta Moldovei, si nu pot fi camuflate de retorica
pro-europeana. Relatiile Guvernului cu Fondul Monetar International, Banca Mondiala,
Romania, "Union Fenosa", "SGS", "Bucuria", partidele de opozitie, presa, Teleradio
Moldova sunt acele criterii care vor determina daca Moldova merita sau nu o perspectiva
europeana. Intentia exprimata in Conceptia Nationala de Integrare Europeana prin care va
fi analizata compatibilitatea proiectelor de lege cu acquis-ul comunitar este binevenita,
insa mult mai importanta va fi aplicarea acestor legi.
Sansele de includere a Moldovei in PSA depind si de rolul pe care il va juca UE in
reglementarea transnistreana. PSA este un instrument politic nu numai de asociere la UE,
ci si de stabilizare. Logica PSA e ca stabilizarea statelor sud-est europene afectate de
conflict nu este posibila fara perspective europene (asociere la UE), insa nici integrarea
europeana nu este posibila fara stabilizare. Aceasta logica trebuie aplicata si cazului
Moldovei, care poate sustine ca rezolvarea durabila a problemei transnistrene nu este
posibila fara perspective europene pentru Moldova. O solutie definitiva in Transnistria ar
trebui sa fie construita nu doar pe presiunile externe asupra Transnistriei, ci si pe interesul
economic si politic al populatiei de acolo si al agentilor economici sa faca parte din
Moldova. In momentul de fata Moldova nu este un stat atractiv pentru transnistreni, insa
includerea Moldovei in PSA si accesul preferential pe piata UE ar favoriza in Transnistria
tipul de procese interne care vor facilita reintegrarea Moldovei. UE ar juca in acest proces
un rol cheie, pentru ca este singurul actor international capabil sa impulsioneze procesele
din Moldova intr-o directie pozitiva.
Javier Solana afirma ca "UE este singura organizatie regionala cu un spectru larg de
instrumente politice, diplomatice, umanitare, economice si financiare, militare si de
politie" pentru a contribui la stabilizarea periferiei UE" [10]. Moldova are tot interesul sa

le aminteasca oficialilor europeni de propriile declaratii, atunci cand cere sprijin in

reglementarea problemei transnistrene.
III. Rolul UE in solutionarea conflictului transnistrean.
Pana la epopeea legata de Memorandumul Kozak UE s-a aflat in expectativa in problema
transnistreana. Formal, inca mai existau anumite sperante ca lucrarile Comisiei
Constitutionale vor aduce vreun rezultat si ca retragerea trupelor ruse va avea loc eventual
pana la 1 iulie 2004 (un nou termen posibil pentru retragerea trupelor). Totusi,
numaratoarea inversa pentru implicarea decisiva a UE in problema transnistreana a
inceput. Cat va dura aceasta numaratoare depinde de Moscova si Tiraspol. Deocamdata
atat Moscova, cat si Tiraspolul fac totul pentru a accelera implicarea directa a UE in
procesul de reglementare. Blocajul din Comisia constitutionala mixta si tensiunile dintre
Chisinau si Tiraspol nu fac altceva decat sa convinga ca rolul actualilor mediatori nu este
suficient pentru o reglementare viabila al conflictului.
Planul rus de federalizare inaintat in noiembrie 2003, dar si lipsa de subtilitate cu care
Moscova a propus mentinerea unei forte rusesti de pace de 2000 de soldati pana in 2020
in Moldova au fost elocvente pentru a arata prioritatile Rusiei in procesul de reglementare
transnistreana. Memorandumul Kozak nu a fost o sansa de reglementare al conflictului, ci
o simpla tentativa de mentinere a trupelor rusesti in Moldova. Iar problemele din
Transnistria nu pot fi rezolvate prin prezenta unor trupe militare, ci cu o misiune de politie
civila care ar contribui la combaterea crimei organizate, traficului, coruptiei, lipsei de
democratie etc. Atata timp cat experienta Rusiei in "operatiuni de pace" civile se rezuma
in mare parte la participarea cu 5 militieni la Misiunea de Politie a UE in Bosnia, este clar
ca solutionarea conflictului transnistrean nu poate fi una "estica".
Intr-un context mai larg, anumite tendinte din politica externa si interna rusa creeaza un
mediu in care UE va fi constransa sa accelereze procesul de luare a deciziilor fata de
vecinii din Est. Printre principalele semnale negative venite de la Moscova se numara:

doctrina de "lovituri preventive" in CSI anuntata de Moscova in septembrie 2003,

conflictul cu Ucraina in stramtoarea Kerci,
presiunile asupra Moldovei si Georgiei (reuniunea liderilor din Abhazia, Osetia de
Sud si Ajaria la Moscova in timpul crizei georgiene),
problemele economice si politice in relatiile cu UE legate de aderarea Rusiei la
Organizatia Mondiala a Comertului, cazul Hodorkovski, lipsa de claritate in
perspectivele Kalinigradului etc.

Partial raspunzand acestor realitati, discutiile din cadrul UE despre Moldova a fost
transferate in dimensiunea militara. Sefii de State Majore ale celor 15 membri UE au
discutat posibilitatea de a contribui prin forte militare si civile la o operatiune de pace in
Moldova [11], urmand ca problema sa fie discutata si pe plan intern. Atata timp cat
Moldova nu va accepta solutii impuse unilateral de Rusia, sansele pentru o reglementare
"europeana" a conflictului transnistrean sunt amplificate de actiunile Rusiei. Orice
tentativa a Rusiei de a obstructiona procesul de negocieri pentru a da o "lectie" guvernului

de la Chisinau sunt cea mai buna reteta pentru implicarea UE in procesul de reglementare.
In acest sens spatiul de manevrare al Rusiei este relativ limitat.
UE se va implica mai mult in procesul de reglementare transnistreana, dar fara gesturi
spectaculoase si simbolice. Mecanismele de implicare a UE vor fi mai subtile, si nu foarte
formale. Atat UE, cat si SUA au reiterat sprijinul pentru formatul pentalateral de negocieri
in formula actuala (Chisinau, Tiraspol, Rusia, Ucraina si OSCE). Ceea ce inseamna ca UE
nu se va implica in calitate de mediator in viitorul apropiat. Este un mesaj adresat Rusiei
prin care se sugereaza ca "UE nu se implica formal in procesul de negocieri, daca Rusia
nu intreprinde actiuni unilaterale ca in cazul Memorandumului Kozak". Totodata, nimeni
nu impiedica UE sa trimita un observator pentru a asigura transparenta procesului de
negocieri in format pentalateral.
In acelasi timp, UE pare sa accepte perspectiva de a deveni unul din garantii solutionarii,
in timp ce OSCE, Rusiei si Ucrainei le va reveni in continuare rolul de mediatori. Astfel,
in afara de cei doi garanti existenti - Rusia si Ucraina (OSCE nu este garant) - va aparea
un al treilea garant - Uniunea Europeana. Ce presupun aceste garantii ramane de vazut.
Moldova trebuie sa formuleze clar ce tip de ajutor asteapta din partea UE in problema
transnistreana. Apelurile guvernului de la Chisinau catre UE trebuie sa evite accentuarea
excesiva a contributiei financiare din partea Uniunii. Moldova trebuie sa ceara implicare
politica in primul rand - in mecanismul de negocieri si in sistemul de garantii. Iar
contributia financiara a UE (fonduri de reconstructie) va veni in dependenta de rolul
politic si de securitate pe care il va avea UE in solutionarea conflictului. Concluzii
Politica "Europa largita" ridica o serie de probleme pentru Moldova. Atitudinea rezervata
a Chisinaului fata de aceasta initiativa poate fi mentinuta si in urmatorii cativa ani.
Oricum, implementarea acestei politici va incepe catre sfarsitul deceniului, iar beneficiile
sale sunt pe termen lung.
Reusita demersurilor Moldovei de includere in Procesul de Stabilizare si Asociere depinde
de doi factori: politicile interne (democratizare si reforme economice) si rolul pe care il va
avea UE in reglementarea transnistreana. Cu cat mai mare va fi implicarea politica a UE,
cu atat mai accentuat va fi interesul UE de a face din reglementarea transnistreana un
succes [12]. Un rol cheie (chiar si indirect) pentru UE in procesul de negocieri cu
Transnistria si in mecanismele de garantii vor mari sansele Moldovei de a fi acceptata in
PSA.
Referinte:

[1] Communication from the Commission to the Council and the European
Parliament: "Wider Europe- Neighbourhood: A New Framework for Relations with
our Eastern and Southern Neighbours", Brussels, 11.3.2003, COM(2003) 104 final.
http://www.europa.eu.int/comm/external_relations/we/doc/com03_104_en.pdf

[2] Communication from the Commission: "Paving the way for a New
Neighbourhood Instrument", Brussels, 1 July 2003, COM(2003) 393 final.
http://eurojournal.org/more.php?id=66_0_1_6_M7
[3] Communication from the Commission: "Wider Europe- Neighbourhood".
[4] Aparent, Javier Solana sprijina includerea Caucazului de Sud in "Europa
largita". A se vedea Javier Solana: "A secure Europe in a better world", Council of
the EU, Brussels, 25 June 2003, 10881/03, COSEC 03. Pozitia este oarecum
sustinuta si de Consiliul UE. Vezi "Wider Europe - New Neighbourhood - Council
conclusions", 17 June 2003, Brussels, 10447/03, LIMITE, NIS 78, COEST 47,
PESC 342, MED 27.
[5] Michael Emerson: "The shaping of a Policy Framework for the Wider Europe",
CEPS Policy Brief No.39, September 2003. http://www.ceps.be
[6] Communication from the Commission: "Wider Europe- Neighbourhood"
[7] Emerson, Michael, Marius Vahl and Steven Woolcock, 2002: "Navigating by the
stars: Norway, the European Economic Area and the European Union", CEPS
Paperback Books, Brussels.
[8] Michael Emerson: "The shaping of"
[9] Dov Lynch: "The New Eastern Dimension of the Enlarged EU", in Partners and
Neighbours: a CFSP for a Wider Europe, Chaillot Papers 64, EU Institute for
Security Studies, Paris, September 2003.
[10] Javier Solana: "Europe must assume its responsibility for security", The Irish
Times, 23 September 2003.
[11] Interviu cu un oficial, Ministerul Apararii al Marii Britanii, Noiembrie 2003,
Londra.
[12] Ibid.

Referinte:
EuroJournal.org
Moldova Azi