Arbor invers

Arbor invers, cu rdcinile-n vnt,

cu tlpile late ca frunza platanului,
aproape plutind, abia atingnd
anotimpurile anului.
Cu minile crestate ca frunza de stejar,
cu trunchiul cu scorbur-adnc
n care dorm urii cu capul n jos, n zadar
spre-un cer de pmnt vrnd s-ajung.
Mereu cu creirul gol, cu ideile
rsfirate ca pe-un deal pomii rotai,
dus n nori, n scteile
celor neluminai.
Vzut ca n ap, mereu,
i fonind de un vnt de pmnt,
cu rdcinile nfipte n curcubeu
i-n culori ce nu sunt.
Arbor invers am rmas, rupt din sfer
cu sfera aceasta aidoma, geamn...
i totul mi pare tiut, dar nimica
din ce tiu cu ce este nu se aseamn.
Alfa
Mai departe, mai aproape de centrul
spaiului,
inima mea se consum.
Capul meu, ca o flacr de lumnare,
mereu i perde ochii fierbini
arznd minile tale nevzute.
El i hrnete lumina
din seninul trunchi
pe pmnt i pe mare.
Minunat prad i sprijin
al foamei- pmntul -

Minunat prilej de sete - marea.

Flacr nceat, pierzndu-i ochii
mereu fierbini,arzndu-i minile.
Tinerii
Se srut, ah, se srut, se srut
tinerii pe strzi, n bistrouri, pe parapete,
se srut ntruna ca i cum ei nsui
n-ar fi dect nite terminaii
ale srutului.
Se srut, ah, se srut printre mainile-n goan,
n staiile de metrou, n cinematografe,
n autobuze, se srut cu disperare,
cu violen, ca i cum
la captul srutului, la sfritul srutului, dupa srut
n-ar urma dect btrneea proscris
i moartea.
Se srut, ah, se srut tinerii subiri
i ndrgostii, att de subiri, ca i cum
ar ignora existena pinii pe lume.
Att de ndrgostii, ca i cum, ca i cum
ar ignora existena nsui a lumii.
Se srut, ah, se srut ca i cum ar fi
n ntuneric, n ntunericul cel mai sigur,
ca i cum nu i-ar vedea nimeni, ca i cum
soarele ar urma s rsar
luminos
abia
dup ce gurile rupte de srut i-nsngerate
n-ar mai fi n stare s se srute
dect cu dinii.