Oelul este un aliaj ce conine ca elemente principale fierul i carbonul, avnd

un coninut de carbon sub 2,11 %. Aliajele fier-carbon cu mai mult de 2,11%

carbon se numesc fonte. Oelurile sunt materialele cu cea mai larg utilizare
n industrie. Proprietile lor pot s varieze n limite foarte largi n funcie de
coninutul de carbon i de alte elemente de aliere.

n funcie de coninutul n elemente de aliere, oelurile se mpart n:

oeluri nealiate (numite i oeluri carbon), care conin ca elemente principale

doar fierul i carbonul
oeluri aliate, care pe lng fier i carbon conin i alte elemente: nichel,
crom, molibden, vanadiu etc.
n condiii de echilibru, cei mai importani constitueni ai oelurilor nealiate
sunt ferita, austenita, cementita i perlita.

Pentru a mbunti ct mai mult duritatea i rezistena oelurilor, acestea se

supun de regul unor tratamente termice cum ar fi clirea sau nitrurarea.
Scopul final al unor asemenea tratamente este de obicei obinerea
martensitei.

Asociaia Mondial a Oelului a fost nfiinat n 1967 i este una dintre cele
mai importante organizaii din industria de profil, reunind 180 de productori,
inclusiv 19 din cele mai mari 20 de companii la nivel mondial, asociaii
naionale i regionale, respectiv institute de cercetare.[2] Membrii
organizaiei produc anual aproximativ 85% din oelul livrat la nivel mondial.
[2]

n anul 1989, producia mondial de oel era de 786 milioane de tone.[3] n

anul 2009, producia mondial a sczut cu opt la sut fa de anul precedent,
pn la 1,22 de miliarde de tone, iar cei mai mari productori erau China 567,8 milioane tone, Japonia - 87,5 milioane tone, Rusia - 59,9 milioane de
tone i SUA - 58,1 milioane de tone.[4] n anul 2010, producia mondial a
crescut la 1,4 miliarde tone.[3]

n anul 2009, producia de oel din Romnia a sczut cu 46,4%, la 2,7

milioane de tone[2] iar n 2010 producia a urcat la 3,9 milioane tone.[3]