Matricele perinatale

Stanislav Grof este unul dintre fondatorii psihologiei transpersonale si un pionier in domeniul
cercetarii starilor de constiinta modificate, folosite cu scopul de a vindeca, a evolua, a cunoaste.
El a construit deasemeni cadrul teoretic pentru psihologia pre- si perinatala. Cercetarile moderne
prezinta psihicul uman ca fiind proportional cu intregul Univers si intreaga fiintare.
Grof reuseste sa distinga patru niveluri ale psihicului si experientelor corespunzatoare: bariera
senzoriala, inconstientul individual, nivelul nasterii si al mortii, domeniul transpersonal.
In psihologia traditionala exista o focalizare exclusiva asupra traumelor psihologice. Traumele
fizice nu sunt considerate ca influentand direct dezvoltarea psihica a individului sau ca
participand la geneza psihopatologiei respective. Observatiile din experimentele abisale arata ca
traumele fizice au o importanta extraordinara. Emotiile reziduale si senzatiile fizice din situatiile
care au amenintat supravietuirea sau integritatea organismului se pare ca au un rol semnificativ
in dezvoltarea diverselor forme de psihopatologie. Cand autoexplorarea experimentala ajunge in
profunzime, elementul de durere fizica si psihica poate atinge o intensitate atat de mare, incat
este interpretata de obicei ca moarte. Persoana in cauza poate simti ca transgreseaza granitele
suferintei individuale si traieste durerea unor grupuri intregi de persoane, a intregii umanitati sau
chiar a tot ceea ce este viu.
Confruntarea experimentala cu moartea, la acest nivel de autoexplorare, este strans legata de o
multitudine de fenomene privitoare la procesul nasterii. Din acest motiv Stanislav Grof a
denumit perinatal acest domeniu al inconstientului. Secventele experimentale de natura
perinatala au aspecte emotionale si psihosomatice distincte.
Intalnirea experimentala cu nasterea si moartea este asociata cu o criza existentiala de proportii
extraordinare, timp in care individul isi pune serios problema sensului existentei, problema
propriilor valori si strategiei de existenta. Transformarea de personalitate care rezulta se poate
compara cu schimbarea descrisa ca rezultand din participarea la ritualurile initiatice sau riturile
aborigene de trecere. Aici considera Grof ca se afla punctul de intersectie intre individ si
inconstientul colectiv sau intre psihologia traditionala si cea transpersonala sau misticism.
Grof a considerat util pentru teoria si practica activitatii experimentale abisale sa postuleze
existenta unor matrice dinamice ipotetice care guverneaza procesele legate de nivelul perinatal al
inconstientului numindu-le: Matrice Perinatale Fundamentale (MPF). Pe langa continutul
emotional si psihosomatic propriu ele functioneaza si ca principii organizatoare a materialului de
la alte niveluri ale inconstientului. La nivel biografic elemente importante legate de abuzul fizic
si viol, amenintare, separare, durere sau sufocare sunt in relatie cu aspecte specifice ale MPF.
Desfasurarea perinatala se asociaza deseori cu diverse elemente transpersonale, ca de exemplu
viziunile arhetipale pentru: Paradis, Cer, Iad, Purgatoriu, Mama Mareata, Zeita Mama Cumplita.
Iata in continuare cele patru Matrice Perinatale Fundamentale descrise de Stanislav Grof:

A) MPF1
Baza biologica a acestei matrice este experienta unitatii simbiotice cu organismul matern in
existenta intrauterina. Starea uterina netulburata poate fi insotita de alte experiente, cu care
impartaseste absenta frontierelor si a obstructiilor, precum constiinta oceanului, o forma de viata
acvatica sau spatiul interstelar. De asemenea imaginile naturii cu tot ce are ea mai bun (Mama
Natura) se pot asocia in acest stadiu.Imaginile arhetipale din inconstientul colectiv trimit la
raiurile sau paradisurile din diferite culturi ale lumii.
Tulburarile vietii intrauterine sunt alaturate imaginilor si experientelor referitoare la natura
neospitaliera, pericole subacvatice, demoni. Disolutia frontierelor este inlocuita cu o distorsiune
psihotica cu nuante paranoide.
B) MPF2
Este asociata cu momentul initial al nasterii biologice si primul sau stadiu clinic. Echilibrul
existentei intrauterine este perturbat, la inceput prin semnale chimice, apoi prin contractii
musculare. Cand se atinge dezvoltarea deplina a acestui stadiu fetusul este periodic comprimat
de spasmele uterine, colul este inchis iar drumul nu este inca liber.
Insotitorul simbolic al acestui stadiu este experienta sorbului cosmic. Implica anxietate
crescanda si constiinta unei iminente amenintari vitale. Sursa pericolului nu poate fi identificata
clar, subiectul avand tendinta de a interpreta lumea in termeni paranoizi. Poate exista si asocierea
cu experienta de a fi inghitit de un monstru infiorator sau experienta coborarii intr-o lume
subpamanteana periculoasa. Temele religioase inrudite sunt caderea ingerilor si paradisul
pierdut.
Atata vreme cat subiectul se afla sub influenta acestei matrice, el este in mod selectiv orb la orice
aspect pozitiv din propria lume sau experienta.
C) MPF3
Este asociata cu al doilea stadiu clinic al nasterii, cand contractile uterine continua, dar colul este
dilatat si permite propulsarea treptata a fetusului prin canalul de nastere. Sunt implicate aici
presiuni mecanice strivitoare si un grad mare de anoxie si sufocare. In fazele terminale ale
nasterii fatul poate intra in contact direct cu material biologic (sange, mucus, urina, fecale).
Din punct de vedere experimental in acest tipar regasim elemente de lupta titanica, experientele
sado-masochiste, excitarea sexuala intensa, episoadele demonice, implicarea scatologicului si
intalnirea cu focul.
Temele simbolice tipice sunt elemente ale naturii furioase (vulcani, furtuni, cutremure, tsunamiuri, tornade), scene violente de razboi, reactii termonucleare, bombe atomice. O forma atenuata a
tiparului cuprinde participarea la aventuri periculoase, cucerirea de noi frontiere.
Temele arhetipale sunt imagini de la Judecata de Apoi, victorii ale unor super-eroi.
2

Aspectele sado-masochiste ale acestei matrice se reflecta in temele sacrificiilor sangeroase,

autosacrificiilor, torturilor, executiilor, crimelor, violurilor.
Pentru intelegera deviatiilor sexuale si a altor forme de patologie sexuala este foarte important
faptul ca la nivel perinatal apare excitarea sexuala in contextul amenintarii vitale, al anxietatii,
agresiunii si materialului biologic.
Pentru elementul foc insotitorul biologic ar putea fi suprastimularea nou nascutului cu
aprinderea nediscriminatorie a neuronilor periferici. Echivalentul sau experimental se gaseste
la mama care simte deseori in acest stadiu ca vaginul ii ia foc.
Experienta focului insoteste moartea Eului, in urma careia individul se identifica la nivel
filozofic cu tipare energetice, nu cu materie solida.
In acest stadiu individul este implicat activ si are sentimentul ca suferinta prezinta o directie
definita si un obiectiv. Experienta luptei moarte - renastere reprezinta granita dintre agonie si
extaz, si uniunea lor.
D) MPF4
Este asociata cu al treilea stadiu al nasterii, nasterea efectiva a copilului. Are loc expulzarea prin
canalul de nastere, iar acumularea de durere, tensiune, excitare sexuala este urmata de o brusca
usurare si relaxare. Copilul vede pentru prima data lumina (zilei sau a salonului de nasteri) dupa
o perioada lunga de intuneric.
Au o importanta foarte mare caracteristicile legate de mecanismul nasterii, tipurile de anstezie
folosite, natura interventiilor manuale sau instrumentale si experienta ingrijirii postnatale.
Echivalentul simbolic al acestui stadiu este experienta moarte-renastere. Paradoxal, cand
individual este la un pas de eliberare, are sentimentul unei catastrofe iminente, de proportii
uriase. Daca experienta este oprita tranzitia de la MPF3 la MPF4 implica sentimentul anihilarii la
toate nivelurile posibile (distrugere fizica, prabusire emotionala, intelectuala, cadere morala,
damnare absoluta). Aceasta experienta de anihilare totala este imediat urmata de viziuni ale unei
lumini orbitoare, albe sau aurii, de o frumusete supranaturala. Se poate asocia cu aparitii
arhetipale divine, cu viziuni ale naturii trezite la viata. Individul cunoaste o senzatie de eliberare
spirituala, renastere, mantuire.
Fenomenele transpersonale arata conexiuni intre individ si cosmos, iar la un moment dat in
desfasurarea procesului perinatal pare sa se petreaca un salt calitativ, implicand ceea ce poate fi
descris ca gandire supraconstienta.