Geom 1

Geometria curbelor si suprafetelor
18 Martie 2014
Mircea Cr
asm
areanu
ii
Cuprins
Introducere
1 Notiunea de curb
a. Geometria unei curbe
2 Reperul Frenet si curburi
3 Teorema fundamental
a a curbelor
17
4 Ecuatiile Frenet
21
5 Notiunea de suprafat
a. Geometria unei suprafete
25
6 Planul tangent si normala
29
7 Forma I-a fundamental

a
35
8 Geometria intrinsec
a a unei suprafete
39
9 Forma a II-a fundamental

a
45
10 Curbura normal
a. Curburi principale. Curbura medie si total
a
49
11 Derivata covariant
a pe o suprafat
a. Simbolii Christoffel
53
12 Teorema Egregium si teorema fundamental

a a suprafetelor
59
13 Curbe pe o suprafat
a: reperul Darboux
65
14 Geodezice
67
Bibliografie
75
Index
76
iv
CUPRINS
Introducere
Desi pare paradoxal av
and n vedere istoria bogat
a a subiectului, a compune o nou
a carte de Geometrie a curbelor si suprafetelor nu este un lucru facil. Chiar acest trecut glorios apas
a cu o
responsabilitate sporit
a pe umerii celui ce si propune o nou
a scriere. Astfel, exist
a c
ateva monografii
excelente n domeniu si de o parte din ele ne-au servit ca punct de plecare si manier
a de abordare.
Faptul c
a ne-am ncumetat la o nou
a redactare se datorez
a si aspectului important c
a unele din aceste
tratate sunt greu accesibile studentilor precum si necesit
atii de a face o selectare foarte drastic
a a
materialului necesar n conformitate cu num
arul de ore alocate Cursului: 4 ore curs/3 ore seminar.
Astfel, desi am prezentat partea clasic
a a teoriei, a trebuit s
a facem un veritabil mixaj de subiecte,
tehnici, exemple, si n ideea unei oferte editoriale rezonabile (100 de pagini). De asemeni, am atintit
si o privire spre partea de abordare cu ajutorul calculatorului a unor chestiuni computationale. Sunt
incluse un mare num
ar de probleme (130) cu grade diverse de dificultate!
Un proiect de o asemenea amploare a beneficiat din plin de sprijinul a mai multor colegi. Suntem
datori cu multimi domnisoarei asistent doctor Adina Balmus, care, cu deosebit
a generozitate, a corectat anumite greseli, erori, omisiuni. Multumim colegului conferentiar doctor Marian-Ioan Munteanu
pentru disponibilitatea de a ne ajuta n diverse aspecte ale tehnoredact
arii.
vi
Introducere
Cursul 1
Notiunea de curb
a. Geometria unei
curbe
INTREBARI:
ACEST CURS RASPUNDE

LA URMATOARELE
Q1 :
Q2 :
Ce
Ce
nseamn
a
este
curb
a
geometria
unei
?
curbe

Fix
am num
arul natural n 2. Scena ntregii materii a acestui Curs va fi spatiul n-dimensional
Rn = R ... R unde n acest produs cartezian avem n factori. Dat i {1, ..., n} avem proiectia
i : Rn R, i (
x) = i (x1 , ..., xn ) = xi .
Definitia 1.1 i) Numim curb

a parametric
a sau curb
a parametrizat
a n Rn o aplicatie r : I R
unde:
i1) I = (a, b) este un interval real deschis,
i2) r este o functie neted
a adic
a pentru orice i {1, ..., n} aplicatia xi = i r : I R este
diferentiabil
a de clas
a C (neted
a).
a n Rn dac
a exist
a o curb
a parametric
a r : I Rn asa nc
at
ii) Multimea C Rn o numim curb
C = r(I). Spunem c
a r este o parametrizare a lui C si not
am:
Rn
C: r = r(t),
t I.
(1.1)
t se numeste parametru pe curba C iar punctul P = r(t) al curbei l not

am simplu P (t) sau nc
a
P (
r (t)). Relatia (1.1) o numim ecuatia parametric
a a curbei C.
Observatii 1.2 i) Este posibil ca intervalul I s
a nu fie deschis; atunci vom presupune existenta
: J Rn neted
perechii (J, R) cu J interval real deschis contin
and I si R
a asa nc
at r este restrictia
la I a lui R. Mai spunem c

a C = r(I) este arc al curbei C = R(J).
Spre exemplu, domeniul de definitie al cercului unitate S 1 pentru o parametrizare injectiva nu este
deschis:
S 1 : r(t) = (cos t, sin t), t [0, 2)
(1.2)
= (cos t, sin t) neted

si binenteles c
a avem R(t)
a pe J = R.
ii) Dac
a n = 2 atunci spunem c
a C este o curb
a n plan iar pentru n = 3 spunem c
a C este o curb
a n
spatiu. Dac
a C este o curb
a n spatiu dar situat
a ntr-un plan atunci vom spune c
a C este o curb
a
plan
a.
Exemple 1.3 i) Dreapta d contin
and punctul M (
r0 ) si av
and vectorul director a
6=
0 este (conform
Cursului Geometrie 1):
d : r = r0 + t
a, t R.
(1.3)
M. Cr
asm
areanu
ii) Axa Ox din R3 este o curb

a n spatiu. Trei parametriz
ari pentru aceast
a curb
a sunt:
Ox : r1 (t) = (t, 0, 0),
r2 (t) = (t3 + 2t, 0, 0),
r3 (t) = (t5 , 0, 0),
t R.
Din ultimul exemplu vedem c

a o curb
a oarecare are mai multe parametriz
ari. Pentru a realiza o
leg
atur
a ntre dou
a astfel de parametriz
ari reamintim:
Definitia 1.4 Fie intervalele reale I si J si functia : J I, s (s) = t. Spunem c
a
1
este difeomorfism dac
a este bijectie cu si netede. Fie Dif f (J, I) multimea nevid
a a acestor
difeomorfisme.
Fie s0 J fixat si t0 = (s0 ). Reamintim derivata lui 1 n t0 :
(1 ) (t0 ) =
1
(s
(1.4)
0)
deci nu se anuleaz
a n niciun punct!
: J Rn se numesc echivalente si not
Definitia 1.5 Curbele parametrizate r : I Rn , h
am
r h dac
a exist
a Dif f (J, I) asa nc
at h = r . Spunem c
a este o schimbare de parametru si
este o reparametrizare a lui r.
c
ah
au aceeasi imagine geometric
S
a observ
am din definitia precedent
a c
a r si h
a C deoarece este
bijectie; deci r si h sunt parametriz

ari ale aceleiasi curbe C.
Propozitia 1.6 este o relatie de echivalent
a pe multimea parametriz
arilor unei curbe C.
Demonstratie 1) (Reflexivitatea) r r cu = 1I .
2) (Simetria) Presupunem c
a r1 r2 via . Atunci r2 r1 via 1 .
3) (Tranzitivitatea) Presupunem c
a r1 r2 via si r2 r3 via . Atunci r1 r3 via . S
a
obsev
am ca dac
a Dif f (J, I) si Dif f (K, J) atunci Dif f (K, I). 2
Acest rezultat ne permite introducerea notiunii principale a acestui Curs:
Definitia 1.7 Se numeste proprietate (m
arime) geometric
a sau invariant al curbei C o proprietate
(m
arime) ce nu depinde de parametriz
arile dintr-o clas
a de echivalent
a fixat
a a lui C. Multimea
propriet
atilor si m
arimilor geometrice constituie geometria lui C.
Cu Propozitia 1.6 o curb
a C va fi considerat
a ca o clas
a de echivalent
a de curbe parametrice
si o proprietate geometric
a este o proprietate comun
a tuturor curbelor parametrice echivalente; dar
bineinteles c
a din punct de vedere computational vom lucra cu un reprezentant fixat, adic
a cu o
parametrizare dat
a, de aceea n cele ce urmeaz
a vom considera doar curbe paramerizate. Un prim
exemplu de proprietate geometric
a este dat de:
Definitia 1.8 Fie C : r = r(t), t I si t0 I fixat. Punctul M0 (t0 ) al lui C este numit:
i) singular dac
a r (t0 ) =
0,
ii) regulat dac
a nu este singular.
O curb
a cu toate punctele regulate se numeste regulat
a.
Propozitia 1.9 Regularitatea (si deci singularitatea) este o proprietate geometric
a.
Demostratie Fie : J I o schimbare de parametru pe C si u0 J asa nc
at t0 = (u0 ). Fie
R(u) = r (u) noua parametrizare a lui C. Avem:
dR
d
r
d
(u0 ) = (t0 )
(u0 ).
du
dt
du
(u0 ) 6=
Cum 6= 0 pe J avem r (t0 ) 6= 0 dac
a si numai dac
aR
0.
(1.5)
2
Observatii 1.10 Parametriz

arile r1 si r2 ale axei Ox sunt regulate dar parametrizarea r3 are
punctul singular t = 0 corespunz
ator originii O(0, 0, 0); putem spune c
a originea este o singularitate
Cursul 1
aparent
a a axei Ox. Atentie: aplicatia : R R, (t) = t3 + 2t este un difeomorfism al dreptei reale
deoarece (t) = 3t2 + 2 > 0 pentru orice t R. Deci r1 r2 .
In concluzie, dreapta cu parametrizarea r1 (echivalent r2 ) are o anumit
a geometrie diferit
a de
geometria dreptei cu parametrizarea r3 ! 2
In continuare, vom considera doar curbe parametrizate regulate! Dac
a vom compara r1 cu
r2 ale exemplului precedent observ

am c
a r1 are norma constant
a (egal
a cu 1, deci este versor) n timp
ce r2 are norma variabil
a 3t2 + 2. Este clar ca din punct de vedere al calculelor este preferabil
a prima
parametrizare. Urm
atorul concept formalizeaz
a acest aspect important:
Definitia 1.11 Curba C : r = h(s),

s J se numeste parametrizat
a unitar sau (canonic) dac
a
kh (s)k = 1 pentru toti s J. Atunci s se numeste parametru natural sau canonic pe C.

Teorema 1.12 Fie C : r = r(t), t I o curb
a regulat
a.
1) Exist
a o reparametrizare canonic
a a lui C.
2) Fie r 1 si r 2 dou
a parametriz
ari canonice ale lui C cu i : Ii I. Atunci 1
2 1 : I1 I2
1
are expresia 2 1 (s) = s + s0 cu s0 R.
Demonstrat
am t0 I un punct numit origine. Definim L : (t0 , b) R,
R t ie 1) Fie I = (a, b) si fix
L(t) = t0 k
r (u)kdu. Aceast
a functie este neted
a cu L (t) = k
r (t)k > 0 pe (t0 , b) din regularitate.
a c
a L : (t0 , b) J este bijectie
Deci, L este strict cresc
atoare deci injectiv
a. Cu J = L((t0 , b)) rezult
1
neted
a. Fie acum = L : J (t0 , b), s (s) = t(s); deci este un difeomorfism adic
a schimbare
: J Rn noua parametrizare a lui C dat
de parametru pe C. Fie h
a de
h = r . Avem:
dh
d
r
dt
1
r (t)
(s) = (t(s)) (s) = r (t) t (s) = r (t)
=
.
ds
dt
ds
L (t)
k
r (t)k
(s)k = 1 pentru toti s J.
In concluzie, kh
i = r i parametriz
2) Fie 1 : I1 I, s t = 1 (s) si 2 : I2 I, u t = 2 (u). Din h
ari unitare
ale lui C rezult
a:
1=k
d(
r i )
(s)k = k
r (i (s)) i (s)k = k
r (i (s))k |i (s)|
ds
adic
a:
1 (s) =
Atunci:
1
k
r (t)k
= 2 (u).
(1
2 1 ) (s) = (2 ) (t) 1 (s) =
si o integrare d
a concluzia.
1 (s)
= 1
2 (u)
Definitia 1.13 i) Functia L : (t0 , b) R:

L(t) =
Rt
t0
k
r (u)kdu
(1.6)
se numeste lungimea de arc pe [t0 , t] pentru curba C.

ii) Presupunem c
a a > (deci a R) si ca urmare facem alegerea t0 = a. Num
arul real pozitiv
L(C) := L(b) este lungimea curbei C (deci presupunem c
a L(C) < +).
Exemplul 1.14 Pentru cercul centrat n originea planului si de raz
a R avem:
C(O, R) : r(t) = R(cos t, sin t), t [0, 2].
(1.7)
Atunci k
r (u)k = R si L(t) = Rt. Invers
am functia s(t) = Rt si avem t = s/R de unde rezult
a
parametrizarea canonic
a a acestui cerc:

s
s
C(O, R) : h(s)
= R cos , sin
, s [0, L(2) = 2R].
(1.8)
R
R
M. Cr
asm
areanu
Folosind formula schimb

arii de variabil
a n integrala definit
a avem:
Propozitia 1.15 Lungimea unei curbe este un invariant n teoria curbelor.
Demonstratie Reamintim formula schimb
arii de variabile n calculul integralelor: fie : J =
1
(c, d) I = (a, b), u (u) = t cu C (J, I). Dac
a f : I R este continu
a atunci:
Z d
Z b
f ((u)) (u)du =
f (t)dt.
(1.8)
c
= r date de Definitia 1.5 si presupunem, pentru simplificare,

Fie acum parametriz
arile r si h
cresc
atoare i.e. > 0 pe J. Conform formulei (1.5) avem:
(u) = r ((u)) (u)
h
(1.9)
si deci aplic
and formula (1.8) cu f = k
r k avem:
Z d
Z b
Z d
kh (u)kdu =
k
r ((u))k (u)du =
k
r (t)kdt
c
ceea ce voiam.
2
SEMINARUL 1
S1.1 S
a se reobtin
a formula distantei euclidiene dintre punctele M1 (
r1 ), M2 (
r2 ) din Rn .
Rezolvare Fie dreapta d = M1 M2 :
d : r(t) = r1 + t(
r2 r1 ), t R.
Segmentul [M1 M2 ] este descris de t [0, 1] si deci:
Z 1
k
r2 r1 kdt = k
r2 r1 k.
d(M1 , M2 ) =
(1.10)
(1.11)
A se vedea si Definitia 3.3 din Cursul 3.

S1.2 (Grafice de functii) Fie f : I = (a, b) R de clas
a C k cu k 1. Graficul lui f este curba n
plan:
Gf : r(t) = (t, f (t)), t I.
(1.12)
Se cere lungimea acestei curbe.
Rezolvare Cum r (t) = (1, f (t)) avem din (1.6):
Z bp
L(Gf ) =
1 + (f (t))2 dt
(1.13)
formul
a ce apare de altfel n Manualul de Analiz
a Matematic
a de clasa a XII-a!
S1.3 Se cere lungimea arcului [0, 2] a cicloidei:
r(t) = R(t sin t, 1 cos t), t R
unde R > 0 este o constant
a dat
a.
(1.14)
Rezolvare Avem: r (t) = R(1 cos t, sin t) si deci: k

r (t)k = R 1 2 cos t + 1 = 2R| sin 2t |.
Avem:
Z 2
t
t
L(C|[0,2] ) = 2R
sin dt = 4R cos |2
= 8R.
2
20
0
Cursul 1
S1.4 Se cere lungimea arcului [0, 2 ] a astroidei:

r(t) = R(cos3 t, sin3 t), t R.
(1.15)
Rezolvare avem: r (t) = 3R( cos2 t sin t, sin2 t cos t) si deci: k

r (t)k = 3R| cos t sin t| =
Deci:
Z
3R 2
3R
3R
cos 2t|02 =
.
L(C|[0, 2 ] ) =
sin 2tdt =
2 0
4
2
3R
2 | sin 2t|.
S1.5 Pentru spirala logaritmic

a:
r(t) = R(ekt cos t, ekt sin t), t R
(1.16)
cu R > 0, k > 0 constante date se cere:

i) s
a se arate c
a unghiul dintre r(t) si r (t) este constant,
ii) not
and cu ln lungimea arcului [2n, 2(n + 1)] s
a se arate c
a raportul
ln+1
ln
este constant.
r (t)k = Rekt k2 + 1,
Rezolvare i) Avem: r (t) = Rekt (k cos t sin t, k sin t + cos t) si deci: k
k
r (t)k = Rekt si < r(t), r (t) >= R2 ke2kt . Rezult
a:
cos (
r (t), r (t)) =
ii) Avem:
ln = R
de unde rezult
a:
ln+1
ln
e2k
k2 + 1
2(n+1)
2n
< r(t), r (t) >

k
=
.
2
k
r (t)kk
r (t)k
k +1
R k2 + 1 2(n+1)k
e dt =
e2nk )
(e
k
kt
care este o constant

a strict mai mare dec
at 1.
S1.6 Se cere lungimea arcului [0, 2] al curbei: r(t) = (t 12 sh2t, 2cht), t R.

Rezolvare Avem rprime (t) = (1cht, 2sht) si 1ch2t = 1 e
2t +e2t
2
(et et )(et +et )
2
4
= (e
t et )2
e2t e2t
= 2sh2 t. Deci:
r (t) = 2sht(sht, 1) si rezult

a: k
r (t)k = 2shtcht =
=
= sh2t. Lungimea
2
cerut
a este:
Z 2
1
ch4 1
L(C|[ 0, 2]) =
sh2tdt = ch2t|20 =
.
2
2
0
S1.7 Se cere lungimea arcului [0, 2] a curbei: r(t) = (8Rt3 , 3R(2t2 t4 )), R > 0.
Rezolvare Avem r (t) = 12R(2t2 , t t3 ) si deci:
p
k
r (t)k = 12R t2 + 2t4 + t6 = 12R(t3 + t)
de unde rezult
a:
L(C|[ 0, 2]) = 12R
(t3 + t)dt = 12R(
t4 t2 2
4 2
+ )|0 = 12R( + ) = 24R.
4
2
4 2

Pentru exercitiile urm
atoare reamintim coordonatele polare n plan:

x = cos
y = sin
(1.17)
si deci curb
a n plan va avea ecuatia n coordonate polare:
C : = (), I = (a, b) R
(1.18)
M. Cr
asm
areanu
S1.8 Se cere lungimea curbei n coordonate polare.

Rezolvare Deoarece avem ecuatia vectorial
a:
C : r() = (() cos , () sin ), I
(1.19)
r () = ( cos sin , sin + cos )
(1.20)
rezult
a:
si deci:
k
r ()k =
ccea ce implic
a:
L(C) =
Z bp
a
2 + ( )2
2 () + ( )2 ()d.
(1.21)
S1.9 Spirala lui Arhimede: () = R, R, cu R > 0 o constant

a dat
a.
Rezolvare Avem din (1.21):
L(C|[a,b] ) = R
Reamintim:
Z p
si deci:
1 + t2 =
L(C|[a,b] ) =
Rezult
a:
Z bp
1 + 2 d.

p
1 p 2
t t + 1 + ln(t + t2 + 1)
2

p
R p 2
+ 1 + ln( + 2 + 1) |ba .
2
L(C|[0,b] ) =

p
R p 2
b b + 1 + ln(b + b2 + 1) .
2
S1.10 S
a se reobtin
a lungimea cercului C(O, R) folosind coordonatele polare.
Rezolvare Ecuatia lui C(O, R) n coordonate polare: = constant = R. Din (1.21) avem:
Z 2
L(C(O, R)) =
Rd = 2R.
(1.22)
0
S1.11 Se cere lunigimea arcului [0, 2] a curbei: r() = R(1 + cos ), R > 0
Rezolvare Avem r () = R cos si deci:
q
p
p
r 2 + (r )2 = R (1 + cos )2 + sin2 = R 2 + 2 cos = 2R| cos |.

2
Prin urmare:
Z
L(C|[ 0, 2]) = 2R(
cos
2
cos
) = 4R(sin |0 sin |2
) = 4R(1 0 0 + 1) = 8R.
2
2
2
S1.12 (Conice nedegenerate) C : () = 1e pcos , R, unde e [0, +] reprezint

a excentricitatea conicei. Avem: e [0, 1) pentru elips
a (e = 0 pentru cerc), e = 1 pentru parabol
a si e > 1
pentru hiperbol
a. Se cere lungimea unui arc al curbei.
Tem
a individual
a!

Exemple de calcul a lungimii cu MATLAB
Cursul 1
2
S1.13 ([6, p. 172]) Fie r : R R2 , r(t) = (t + 2, t2 + 1) si vrem lungimea arcului [0, 2].
Rezolvare
L(C|[0,2] ) =
2p
1 p
1
t2 + 1dt = [t t2 + 1 + ln(t + t2 + 1)]|20 = 5 + ln(2 + 5).
2
2
Liniile MATLB sunt astfel:

>> symst;
>> f = [t + 2 t2 /2 + 1];
>> df = dif f (f, t); v = sqrt(df (1)2 + df (2)2 );
>> s = int(v, t, 0, 2); eval(s) (+ Enter )
Answer: s = 2.9579.
S1.14
M. Cr
asm
areanu
Cursul 2
Reperul Frenet si curburi

Fix
am n Rn , n 2 curba parametric
a C : r = r(t), t I R.
Definitia 2.1 Numim c

amp vectorial de-a lungul lui C o aplicatie X : I Rn , X = (X 1 , ..., X n )
i
cu proprietatea c
a X : I R este aplicatie neted
a pentru toti i {1, ..., n}. Fie X (C) multimea
acestor c
ampuri vectoriale.
Observatii 2.2 i) X (C) este multime nevid
a deoarece c
ampul vectorial nul este element al acestei
multimi.
a de:
ii) Cum C este regulat
a (am fixat aceast
a ipotez
a nc
a din Cursul 1) aplicatia T : I Rn dat
T (t) =
r (t)
k
r (t)k
(2.1)
este un element din X (C). 2

Definitia 2.3 T = T (t) se numeste c
ampul vectorial tangent al curbei C.
Exemplul 2.4 Reamintim cercul de raz
a R centrat n origine
C(O, R) : r(t) = R(cos t, sin t), t R. Avem:
T (t) = ( sin t, cos t).
(2.2)
Se obtine imediat c
a: < r(t), T (t) >= R( cos t sin t + sin t cos t) = 0 adic
a rezultatul binecunoscut:
tangenta este perpendicular
a pe raz
a n punctul de tangent
a.
Observatia 2.5 i) Reamintim c
a Rn este spatiu vectorial real de dimensiune n. Fix
am un sistem
n
de vectori S = {v1 , ..., vk } din R cu 1 k n. Cel mai mic subspatiu vectorial al lui Rn ce contine
pe S se noteaz
a spanS sau span{v1 , ..., vk } si este intersectia tuturor subspatiilor vectoriale ale lui
n
R ce contin pe S.
ii) Fie S1 = {v1 , ..., vk } si S2 = {v1 , ..., vk } ca mai sus. Presupunem c
a pentru orice i {1, ..., k}
j
avem descompunerea: vi = ai vj unde n membrul drept am folosit regula Einstein (a indicelui mut)
de sumare: repetarea unui indice sus si jos semnific
a sumarea dup
a toate valorile posibile ale acelui
j
a acestor sisteme de vectori via descompunerea
indice. Fie A = (ai )i,j=1,k Mk (R) matricea asociat
precedent
a. Putem scrie global:
(v1 , ..., vk ) = (v1 , ..., vk ) A
reamintind conventia de nmultire a matricilor:
U V = (uij ) (vlj ) = W = (wli ).
Deci: indicele superior indic
a linia iar indicele inferior indic
a coloana !
Definitia 2.6 i) Sistemele S1 , S2 se numesc la fel orientate dac
a det A > 0 respectiv contrar
orientate dac
a det A < 0.
ii) Sistemul S = {v1 , ..., vn } l numim pozitiv orientat dac
a este la fel orientat cu baza canonic
a
10
M. Cr
asm
areanu
Bc = {e1 , ..., en } din Rn . Reamintim c

a ei = (0, ..., 1, .., 0) cu 1 doar pe locul i. Dac
a S este contrar
a S este negativ orientat.
orientat lui Bc spunem c
iii) Pentru n = 2 folosim notatia Bc = {i, j} iar pentru n = 3 notatia Bc = {i, j, k}.
Observatii 2.7 i) Dac
a S este orientat pozitiv sau negativ atunci S este sistem liniar independent.
Fiind exact n vectori c
at este dimensiunea spatiului Rn avem c
a S este chiar baz
a n Rn .
ii) Reamintim c
a dimensiunea unui spatiu vectorial este num
arul maxim de vectori liniar independenti
din acel spatiu si c
a un sistem de exact n vectori liniar independenti (sau sistem de generatori) ntr-un
spatiu vectorial n dimensional este obligatoriu baz
a n acel spatiu vectorial.
Urm
atoarea notiune fundamental
a a teoriei curbelor este:
Definitia 2.8 Numim baz
a Frenet pentru curba parametric
a C un sistem {X1 , ..., Xn } X (C)
satisf
ac
and pentru orice t I propriet
atile urm
atoare:
F1) < Xi (t), Xj (t) >= ij pentru toti i, j {1, ..., n}. Reamintim c
a (ij ) este simbolul Kronecker
fiind 1 pentru i = j si 0 n rest.
r
dk r
F2) span{X1 (t), ..., Xk (t)} = span{ d
i k {1, ..., n 1}.
dt (t), ..., dtk (t)} pentru tot
F3) Sistemele de vectori din F2 sunt la fel orientate.
F4) Sistemul de vectori {X1 (t), ..., Xn (t)} este pozitiv orientat.
Ansamblul RF (
r (t)) = {
r (t); X1 (t), ..., Xn (t)} se numeste reperul Frenet n punctul P (
r (t)) C. O
curb
a ce admite baz
a Frenet se numeste curb
a Frenet.
Observatii 2.9 i) Conditiile F1+F4 spun c
a {X1 (t), ..., Xn (t)} este o baz
a ortonormat
a n Rn
pentru orice t I.
ii) Pentru k = 1 din F2 avem c
a vectorii X1 (T ), r (t) sunt coliniari deci exist
a scalarul (t) R asa
nc
at: X1 (t) = (t)
r (t). Conditia F3 pentru k = 1 spune c
a (t) > 0. Cu alegerea (t) = kr1(t)k care
este scalar strict pozitiv (motivat
a de ortonormare !) obtinem:
X1 (t) = T (t).
(2.3)
Conform discutiei din Observatia 2.7 suntem condusi la introducerea urm

atorului tip de curbe:
Definitia 2.10 Curba C se numeste n pozitie general
a dac
a pentru orice t I sistemul
r
dn1 r
{ d
(t),
...,
(t)}
este
liniar
independent.
Pentru
n
=
3
folosim
denumirea de curb
a biregulat
a.
dt
dtn1
Observatia 2.11 Pentru n = 2 pozitia general
a este echivalent
a cu regularitatea.
Un rezultat central al teoriei curbelor este:
Teorema 2.12 (de existent
a si unicitate a bazei Frenet) Dac
a C este n pozitie general
a atunci
C este curb
a Frenet. Mai mult, baza Frenet este unic
a.
Nu vom demonstra acest rezultat general dar s
a observ
am c
a dac
a X X (C) atunci c
ampul
vectorial derivat X = (X1 , ..., Xn ) apartine lui X (C) si mai general
k
k
X (k) = ( ddtXk 1 , ..., ddtXkn ) X (C) pentru orice k N cu conventia X (0) = X.
In continuare presupunem C n pozitie general
a. Vectorul Xi (t) se descompune unic n baza
j
{X1 (t), ..., Xn (t)} si deci exist
a functiile ai : I R date de:
Xi (t) = aji (t)Xj (t)
(2.4)
si cum toate functiile ce intervin mai sus sunt netede rezult

a c
a si toate aji sunt functii netede. Pentru
o abordare global
a introducem matricea de functii: A() = (aji ())i,j=1,n si atunci relatiile (2.4) se
scriu unitar:
X1
X1
d .
t .
(2.5)
.. (t) = A(t) .. (t)
dt
Xn
Xn
11
Cursul 2
cu At transpusa matricii A.
Propozitia 2.17 Matricea A satisface:
i) este antisimetric
a, adic
a maricea transpus
a satisface: At = A i.e.:
ii) pentru j > i + 1 avem:
aji (t) = aij (t).
(2.6)
aji 0.
(2.7)
Demonstratie i) Deriv
am F1 cu regula Leibniz si avem:
< Xi (t), Xj (t) > + < Xi (t), Xj (t) >= 0 care este exact (2.6) scris
a: aji (t) + aij (t) = 0.
i
r
d r
ii) Din F2 avem c
a: Xi span{ d
a:
dt (t), ..., dti (t)} ceea ce implic
2
i+1
d r
d
r
Xi (t) span{ dt2 (t), ..., dti+1 (t)} = span{X1 (t), ..., Xi+1 (t)} si aceast
a relatie d
a (2.7).
Definitia 2.13 Fie curba C n pozitie general
a. Functiile Ki : I R date de:
Ki (t) =
ai+1
i (t)
k
r (t)k
(2.8)
sunt netede pentru orice i {1, ..., n 1} si se numesc curburile lui C n punctul P (
r (t)) C.
Cazuri particulare
I) n = 2 deci avem curba regulat
a C : r(t) = (x(t), y(t)), t I. Avem:
X1 (t) = T (t) =
1
k
r (t)k
(x (t), y (t)).
Versorul X2 se noteaz
a N si se numeste c
ampul vectorial normal.
C
aut
am N de forma: N (t) = (u(t), v(t)). Conditia F1 devine:

kN (t)k2 = u2 (t) + v 2 (t) = 1
< T (t), N (t) >= x (t)u(t) + y (t)v(t) = 0.
(2.9)
(2.10)
Regularitatea nseamn
a (x )2 + (y )2 > 0 si vom presupune c
a y 6= 0; n caz contrar avem x 6= 0 si n
discutia urm
atoare schimb
am rolurile lui x si y. Din a doua relatie avem: v = xy u care nlocuit
a n

2
y
prima d
a: u2 1 + xy2 = 1 cu solutia: u = k
inem: v = x
si
r k pentru = 1. Revenind la v obt
k
r k
deci:
N (t) =
(y (t), x (t))
k
r (t)k
si vom determina din F4. Astfel, matricea cu prima coloana T (t) si a doua coloan
a N (t):
!
y
x
k
r k
y
k
r k
k
r k
x
k
r k
trebuie s
a aib
a determinantul pozitiv. Dar determinantul acestei matrici este () si deci: = 1.
In concluzie:
1
N (t) =
(y (t), x (t)).
(2.11)
k
r (t)k
In fapt, expresia lui N se deduce pe o cale mai rapid

a astfel: din conditia de ortonormare n plan
avem N (t) = i T (t) cu i unitatea complex
a, deoarece nmultirea cu i semnific
a o rotattie de 90 n
sens trigonometric=sensul anti-orar. Matricea A este:

0
a21 (t)
A(t) =
a21 (t)
0
cu:
a21 (t) =< X1 (t), X2 (t) >=< T (t), N (t) > .
12
M. Cr
asm
areanu
Deriv
am campul vectorial tangent din (2.9) ca o fractie:
T (t) =
d
r k r dt
(k
r k)
r k
r (t)
d
T (t) (ln k
r k).
=
k
rk
k
r (t)k
dt
(2.12)
Cum N (t) este ortogonal pe T (t) rezult

a:
a21 (t) =<
r (t)
, N (t) >
k
r (t)k
si din relatia (2.11) obtinem:

a21 (t) =
1
k
r (t)k2
< (x (t), y (t), (y (t), x (t)) > .
In concluzie, avem o singur

a curbur
a, notat
a k, cu expresia:
k(t) =
x (t)y (t)+y (t)x (t)

k
r (t)k3
(2.13)
Observ
am c
a functia curbur
a poate avea orice semn; un punct P (
r (t)) C se numeste inflexionar
dac
a k(t) = 0 respectiv v
arf dac
a este punct critic al curburii i.e. k (t) = 0.
II) n = 3, deci avem curba biregulat
a C : r(t) = (x(t), y(t), z(t)), t I. Avem:
X1 (t) = T (t) =
1
(x (t), y (t), z (t)).
k
r (t)k
(2.14)
X2 se noteaz
a tot N si ca la curbe n plan se numeste c
ampul vectorial normal iar X3 se noteaz
aB
si se numeste c
ampul vectorial binormal.
Din < T (t), T (t) >= 1 prin derivare cu regula Leibniz avem: 2 < T (t), T (t) >= 0 deci T (t)
este perpendicular pe T (t). Avem aceeasi formul
a (2.12) iar biregularitatea implic
a: T (t) 6=
0. In
concluzie:
(
(t)
N (t) = kTT (t)k
(2.15)
B(t) = T (t) N (t)
unde este produsul vectorial din R3 .
Avem:
cu:
0
0
a21 (t)
0
a32 (t)
A(t) = a21 (t)
3
0
a2 (t)
0
a21 (t) =< T (t), N (t) >= < T (t), N (t) >
a32 (t) =< N (t), B(t) >= < N (t), B (t) > .
Astfel: a21 (T ) =< T (t), kTT (t)

ste curbura si ca la curbe n plan se
(t)k >= kT (t)k > 0. K1 se nume
noteaz
a k iar K2 se numeste torsiunea si se noteaz
a .
Avem prin derivarea primei relatii urm

atoare si utilizarea lui (2.5):

r (t)kT (t)
r (t) = k
d
r (t) = dt (k
r (t)k)T (t) + k
r (t)kT (t) = (...)T (t) + k
r (t)ka21 (t)N (t)

r = (.)T + (.)N + k
r ka21 N = (.)T + (.)N + k
r ka21 a32 B.
Facem produsul vectorial al primelor dou

a relatii:
r (t) r (t) = k
r (t)k2 a21 (t)B(t)
(2.16)
13
Cursul 2
si cum B(t) este versor avem:
k(t) =
k
r (t)
r (t)k
k
r (t)k3
(2.17)
Facem acum produsul mixt al vectorilor din (2.16):

(
r , r , r ) = (k
r kT, k
r ka21 N, k
r ka21 a32 B) = k
r k3 (a21 )2 a32
= 1. Obtinem:
deoarece (T, N, B) = (i, j, k)
a32 =
k
r k4 (
r , r , r )
3
k
r k k
r r k2
si, n concluzie, expresia torsiunii este:

(t) =
(
r (t),
r (t),
r (t))
k
r (t)
r (t)k2
(2.18)
Observ
am c
a k > 0 dar torsiunea poate avea orice semn.
SEMINARUL 2
S2.1 S
a se studieze C(O, R) din punct de vedere Frenet.
Rezolvare C
ampul vectorial tangent este dat de (2.2) iar din (2.11) obtinem: N = ( cos t, sin t) =
Deci c
ampul vectorial normal este ndreptat spre interiorul cercului, mai precis spre originea
planului, iar < T, N >= 0 este expresia analitic
a a faptului binecunoscut: raza este perpendicular
a
pe tangenta. Avem din (2.13):
(t)
.
rR
k(t) =
(R cos t)R cos t + (R sin t)(R sin t)

R2
1
=
=
3
3
R
R
R
(2.19)
n acord cu viziunea geometric

a: cercul este curbat peste tot la fel !
Cercul nu are puncte de inflexiune dar toate punctele sale sunt v
arfuri.
S2.2 S
a se studieze dreapta n plan din punct de vedere Frenet.
Rezolvare Reamintim c
a avem ecuatia dreptei n plan d : r(t) = (x0 + ta, y0 + tb) cu M0 (x0 , y0 )
un punct fixat al dreptei respectiv u
= (a, b) 6=
0 vectorul director al lui d. Rezult
a: r (t) = (u) si
u
r
0. Obtinem deci: T (t) = kuk =constant, N (t) = kuk (b, a) respectiv k 0 n acord cu viziunea
geometric
a dreapta nu este curbat
a deloc !
S2.3 S
a se studieze dreapta n spatiu din punct de vedere Frenet.
Rezolvare Deoarece r =
0 (ca mai sus) rezult
a c
a dreapta considerat
a n spatiu nu este biregulat
a. Dar orice dreapt
a din spatiu este nclus
a ntr-un plan si eventual aplic
and o rotatie si o
translatie putem presupune c
a = xOy ceea ce conduce la problema anterioar
a.
S2.4 S
a se arate c
a formula (2.17) se reduce la (2.13) pentru o curb
a n plan.
Rezolvare Deoarece r(t) = (x(t), y(t)), 0 rezult
a:
r (t) r (t) =
x (t)
y (t)
x (t)
y (t)
k
0 = (0, 0, x (t)y (t) + y (t)x (t))
0
ceea ce d
a concluzia (renunt
and la ipoteza de pozitivitate din spatiu). Obtinem astfel o nou
a formul
a
pentru curbura unei curbe n plan:
k(t) =
det(
r (t), r (t))
.
k
r (t)k3
(2.20)
14
M. Cr
asm
areanu
S2.5 Se cere curbura elipsei E : r(t) = (a cos t, b sin t), t R (sau t [0, 2]) cu a > 0, b > 0.
Rezolvare Avem: r (t) = (a sin t, b cos t) si r (t) = (a cos t, b sin t) =
r. Rezult
a:
ab
k(t) =
(a2 sin2 t
(2.21)
+ b2 cos2 t) 2
si deci elipsa nu are puncte inflexionare. Deoarece:

3ab(b2 a2 ) sin t cos t
k (t) =
(2.22)
(a2 sin2 t + b2 cos2 t) 2
rezult
a c
a elipsa are 4 v
arfuri, exact intersectiile cu axele: t {0, 2 , , 3
2 }.
S2.6 Se cere curbura (ramurei pozitive a) hiperbolei H : r(t) = (acht, bsht), t R cu a > 0, b > 0.
a:
Rezolvare Avem: r (t) = (asht, bcht) si r (t) = (acht, bsht) = r(t). Rezult
k(t) =
ab
(2.23)
(a2 sh2 t + b2 cht ) 2
si deci hiperbola nu are puncte de inflexiune. Deoarece:

k (t) =
3ab(a2 + b2 )shtcht
(2.24)
(a2 sh2 t + b2 cht ) 2
rezult
a c
a hiperbola are un singur v
arf, intersectia cu axa Ox: t = 0 unde se anuleaz
a functia sh.
Reamintim c
a cht 1 pentru orice t R.
S2.7 Se cere curbura curbei C : r(t) = (cos t + t sin t, sin t t cos t), t R.
Rezolvare Avem: r(t) = (t cos t, t sin t) si r (t) = (cos t t sin t, sin t + t cos t) de unde rezult
a
k(t) = 1t . Deci trebuie scos t = 0 din domeniul de definitie, curba nu are puncte de inflexiune si nici
v
arfuri.
Imaginea curbei.
S2.8 Se cere curbura cicloidei.

Rezolvare Avem: r (t) = R(sin t, cos t) si deci: k(t) =
1
4R sin
t
2
ceea ce spune c
a cicloida nu are
puncte de inflexiune dar din domeniul de definitie trebuie scoase punctele: tk = 2k cu k Z. Cum:
k (t) =
cos 2t
8r sin2
t
2
rezult
a c
a v
arfurile cicloidei sunt: tk = (2k + 1) cu k Z.
Imaginea cicloidei.
15
Cursul 2
S2.9 Se cere curbura astroidei.
1
Rezolvare Avem: r (t) = 3R(2 cos t sin2 cos3 t, 2 sin t cos2 t sin3 t) si deci: k(t) = 3R sin
t cos t
ceea ce spune c
a astroida nu are puncte de inflexiune dar din domeniul de definitie trebuie scoase
2
4 cos 2t
punctele: tk = k
a v
arfurile
2 cu k Z. Scriind: k(t) = 3R sin 2t avem: k (t) = 3R sin2 2t ceea ce spune c
astrodei sunt: tk =
(2k+1)
2
cu k Z.
Imaginea astroidei.
S2.10 Se cere curbura spiralei logaritmice.

Rezolvare Avem: r (t) = Rekt (k2 cos t 2k sin t + cos t, k2 sin t + 2k cos t sin t) si deci: k(t) =
. Spirala logaritmic
a nu are puncte de inflexiune si nici v
arfuri.
R k 2 +1
ekt
S2.11 (Curbura n coordonate polare) Pentru C : = () avem:

k() =
2( )2 + 2
3
(2 + ( )2 ) 2
(2.25)
Rezolvare Deriv
and (1.20) obtinem:
r () = ( cos 2 sin cos , sin + 2 cos sin )
(2.26)
si un calcul imediat d
a formula (2.25).
S2.12 Se cere curbura lemniscatei C : () = R cos 2.
Rezolvare Cu formula (2.25) obtinem: k() = R3 cos 2.
C.
S2.13 (Curbura graficelor) Se d

a curba grafic C : r(t) = (t, f (t)), t I R. Se cere curbura lui
Rezolvare Avem: r (t) = (0, f (t)) ceea ce d
a:
k(t) =
f (t)
(2.27)
(1 + (f )2 ) 2
si deci C are ca puncte de inflexiune zerourile lui f .

S2.14 (Curbura curbelor implicite) Se d
a curba definit
a implicit C : F (x, y) = 0. Se cere curbura
lui C.
Rezolvare Vom parametriza curba C ca n exercitiul precedent C : r(t) = (t, f (t); deci F (t, f (t)) =
0 si deriv
and aceast
a relatie obtinem: Fx + Fy f = 0 ceea ce conduce la: f = FFxy . Mai deriv
and
odat
a avem:
Fx2 Fyy 2Fx Fy Fxy + Fy2 Fxx
f =
Fy3
si nlocuind n formula (2.27) obtinem:
k(x, y) =
Fx2 Fyy 2Fx Fy Fxy + Fy2 Fxx

3
(Fx2 + Fy2 ) 2
(2.28)
16
M. Cr
asm
areanu
sau nc
a:
k(x, y) =
unde:
Fxx
= Fxy
Fx
kF k3
Fxy
Fyy
Fy
(2.29)
Fx
Fy .
0
S2.15 S
a se reobtin
a curbura lui C(O, R).
Rezolvare Din F (x, y) = x2 + y 2 R2 rezult
a: F = 2(x, y) si deci kF k = 2R:
=
S2.16 Se cere curbura:

2
i) elipsei E : F (x, y) = xa2 +
ii) hiperbolei H : F (x, y) =
2
0
2x
y2
b2 1 = 0,
2
x2
yb2 1
a2
0
2
2y
2x
2y = 8(x2 + y 2 ) = 8R2 .
0
= 0.
= r(t), t I.
S2.17 Fie curba plan
a C : r = r(t), t I = (, ). Definim curba reverse C r : R
r
S
a se arate c
a ntre curburile acestor curbe avem relatia: k (t) = k(t), pentru orice t I.
(t) =
(t) = r (t). Folosim formula (2.13) :
Rezolvare Avem: R
r (t) si R
kr (t) =
(xr ) (t)(y r ) (t) (y r ) (t)(xr ) (t)

x (t)y (t) + y (t)x (t)
=
=
(t)k3
k r (t)k3
kR
=
x (t)y (t) y (t)x (t)

= k(t).
k
r (t)k3
Rezult
a imediat si modificarea bazei Frenet: T r (t) = T (t) si N r (t) = N (t). Obtinem astfel
si o imagine geometric
a pentru semnul curburii: dac
a C se roteste n sens trigonometric avem k > 0
iar dac
a C se roteste n sens orar avem k < 0 !
S2.18 Se cere curbura pentru curba cardioid
a C : r(t) = (2 cos tcos 2t, 2 sin tsin 2t), t (0, 2).
Informatii generale: http://en.wikipedia.org/wiki/Cardioid
Rezolvare Avem: r (t) = 2(sin 2t sin t, cos t cos 2t), r (t) = 2(2 cos 2t cos t, 2 sin 2t sin t) si
3
n final obtinem: k(t) = 32 sin
nsemn
a c
a limt0,2 = +.
t ceea ce
2
Imaginea cardioidei.
Cursul 3
Teorema fundamental
a a curbelor
Fix
am curba C n Rn si fie o parametrizare oarecare a sa C : r = r(t), t I. Pentru a studia
geometria lui C fie : J I un difeomeorfism si ca n Cursul 1 not
am t = (u). Consider
am noua
parametrizare C : R = R(u), u J cu R = r . Reamintim relatia (1.5):

(u) = (u) r (t)
R
(3.1)
si tot ca n primul Curs, presupunem, pentru simplificare, c

a difeomorfismul este strict cresc
ator.
Trec
and la norme n relatia precedent
a avem:
(u)k = (u)k
kR
r (t)k.
(3.2)
Prin calcul obtinem imediat:

1 , ..., X
n )
Propozitia 3.1 Dac
a (X1 , ..., Xn ) este o baz
a Frenet pentru parametrizarea r atunci (X
i = Xi este o baz
cu X
a Frenet pentru parametrizarea R.
i pentru parametrizarea R.
Un rezultat central al teoriei
Prin urmare putem considera curburile K
curbelor este:
i = Ki pentru 1 i n 1.
Teorema 3.2 Curburile sunt invarianti geometrici ai lui C adic
aK
Demonstratie Avem:
(u), X
i+1 (u) >
i+1
<X
< (u)Xi (t), Xi+1 (t) >
i
i (u)
i (u) = a
K
=
=
= Ki (t)
(u)k
(u)k
r (t)k
(u)k
r (t)k
kR
ceea ce d
a concluzia.
Definitia 3.3 Distanta euclidian

a pe Rn este: d(M1 (
r1 ), M2 (
r2 )) = k
r2 r1 k; perechea En =
o numim spatiul euclidian n-dimensional iar geometria sa o numim geometria euclidian
a nn
n
dimensional
a. Functia f : E E o numim izometrie dac
a este surjectiv
a si invariaz
a distantele:
d(f (M1 ), f (M2 )) = d(M1 , M2 ) pentru orice puncte Mi En . Fie Izom(n) multimea izometriilor
euclidiene.
(Rn , d)
Un rezultat fundamental al geometriei euclidiene este faptul c

a dat
a f Izom(n) exista un unic
vector f0 Rn si o unic
a matrice Rf O(n) asa nc
at pentru orice x Rn avem:
f (x) = Rf x + f0
(3.3)
unde primul termen din membrul drept este nmultirea dintre matricea p
atratic
a Rf de ordin n si
vectorul coloan
a x! Deci Izom(n) = O(n) Rn unde O(n) este grupul matricilor ortogonale:
R t R = R R t = In
(3.4)
unde In este matricea unitate de ordin n. Linia i {1, ..., n} din relatia (3.3) este:
f i (x) = Rji xj + f0i
(3.5)
18
M. Cr
asm
areanu
dac
a Rf = (Rji )i,j=1,n si f0 = (f0i )i=1,n .
= f r(t), t I
Propozitia 3.4 Fie curba parametric
a r = r(t), t I si f Izom(n). Atunci R
este o curb
a parametric
a cu propriet
at ile:
= Rf r si deci R
(k) = Rf r(k) pentru orice k 1,
i) R
(k) k = k
ii) kR
r (k) k,
este n pozitie general
iii) dac
a r este n pozitie general
a atunci R
a.
Demonstratie i) Avem linia i:
(t))i =
(R
df i
dxj
(
r
(t))
(t) = Rji (
r (t))j = (Rf r (t))i
dxj
dt
ceea ce voiam. Pentru k 2 deriv

am prima relatie din i).
ii) Cum Rf invariaz
a norma avem concluzia.
iii) Un calcul imediat ce foloseste i) si ii). 2
Propozitia 3.5 Fie r = r(t), t I o curb
a n pozitie general
a, (X1 , ..., Xn ) baza Frenet asociat
a
si f Izom(n). Atunci:
n ) cu X
i = Rf Xi este baza Frenet a curbei R
= f r,
1 , ..., X
i) (X
ii) Ki = Ki pentru toti i {1, ..., n 1}.

Demonstratie i) Un calcul imediat folosind propozitia precedent
a. Spre exemplu, pentru F1):
i (t), X
j (t) >=< Rf Xi (t), Rf Xj (t) >=< Xi (t), Xj (t) >= ij .
<X
ii) Avem:
(t), X
j (t) >=< Rf X (t), Rf Xj (t) >=< X (t), Xj (t) >= aj (t)
a
ji (t) =< X
i
i
i
i
si deci:
ceea ce d
a concluzia.
i+1
ai+1
i (t)
i (t)
i (t) = a
K
=
= Ki (t)
k
r (t)k
kR (t)k
2
Reciproca acestui rezultat este dat

a de:
: I En dou
Propozitia 3.6 Fie r, R
a curbe n pozitie general
a satisf
ac
and pentru orice t I
identit
atile:

(t)k
k
r (t)k = kR
i (t), 1 i n 1.
Ki (t) = K
= f r.
Atunci exist
a si este unic
a o izometrie f Izom(n) asa nc
at: R
Demonstratie Vom ar
ata doar partea de existent
a, partea de unicitate rezult
and din unicitatea
solutiei problemei Cauchy pentru un sistem diferential ordinar.
1 , ..., X
n ). Exist
Fix
am t0 I si fie bazele Frenet ale celor dou
a curbe: (X1 , ..., Xn ) respectiv (X
a
o unic
a matrice R O(n) asa nc
at pentru toti i {1, ..., n} s
a avem:
i (t0 ).
R Xi (t0 ) = X
0 ). f este izometria cerut
Exist
a apoi o unic
a f Izom(n) asa nc
at: Rf = R si f (
r(t0 )) = R(t
a.
S
a observ
am c
a izometria dat
a de Propozitia precedent
a este proprie (det Rf = +1) deoarece
bazele (X1 (t0 ), ..., Xn (t0 )), (X1 (t0 ), ..., Xn (t0 )) sunt ambele pozitiv orientate! Rezultatul central al
teoriei curbelor este dat de:
Teorema 3.7 (Teorema fundamental
a a curbelor) Fie intervalul I R si functiile netede
Fi : I R cu Fj > 0 pentru 1 j n 2. Atunci exist
a o curb
a parametric
a C : r = r(s), s I,
unic
a p
an
a la o izometrie proprie relativ la propriet
at ile:
19
Cursul 3
1) k
r (s)k = 1 i.e. s este parametrul canonic al lui C,
2) Ki = Fi pentru 1 i n 1.
Teorema fundamental
a spune c
a, fiind fixat parametrul canonic, avem c
a functiile curburi sunt
toti invariantii euclidieni ai unei curbe date. Spre exemplu, am calculat n S2.2 c
a dreapta n plan
are curbura zero; n acord atunci si cu S2.3 concluzion
am:
Propozitia 3.8 Curbele n plan si spatiu cu k 0 sunt doar dreptele. Altfel spus, o curb
a n plan
cu toate punctele inflexionare este obligatoriu o dreapt
a.
Analog, n S2.1 am ar
atat c
a curbura cercului este constant
a. Deci:
Propozitia 3.9 Curbele n plan de curbur
a constant
a strict pozitiv
a k sunt cercurile de raz
a
1
R = k . Altfel spus, o curb
a n plan cu toate punctele v
arfuri este obligatoriu un cerc.
Pagini Web utile:
1) http://en.wikipedia.org/wiki/Fundamental theorem of curves
2) http://mathworld.wolfram.com/FundamentalTheoremofSpaceCurves.html
3) http://planetmath.org/FundamentalTheoremOfSpaceCurves.html
SEMINARUL 3
S3.1 (Elicea circular
a) Se cer versorii Frenet, curbura si torsiunea pentru C : r(t) = (a cos t, a sin t, bt),
t R cu a > 0, b > 0 constante date.
Rezolvare Avem:

r (t) = (a sin t, a cos t, b)
r
(t) = (a cos t, a sin t, 0)
r (t) = (asin t, a cos t, 0)

k
r (t)k = a2 + b2
r (t) r (t) = a(b sin
t, b cos t, a)
k
r (t) r (t)k = a a2 + b2

(
r (t), r (t), r (t)) = a2 b
ccea ce conduce la:

(
T (t) = a21+b2 (a sin t, a cos t, b), B(t) =
a
b
k(t) = a2 +b
(t) = a2 +b
2,
2.
1
(b sin t, b cos t, a), N (t)
a2 +b2
= ( cos t, sin t, 0)
Remarc
am c
a k si sunt ambele constante (si strict pozitive).
2
S3.2 Analog pentru curba C : r(t) = (1, t, t2 ), t R. Ce conic

a este C si n ce plan este situat
a?
Rezolvare Avem:
ccea ce conduce la:

T (t) =

r (t) = (0, 1, t)
r
(t) = (0, 0, 1)
r (t) = (0,
0, 0)
k
r (t)k = 1 + t2
r (t) r (t) = (1, 0, 0)
k
r (t) r (t)k = 1

(
r (t), r (t), r (t)) = 0
1
1
(0, 1, t), B(t) = (1, 0, 0), N (t) =
(0, t, 1),
2
1+t
1 + t2
C este o parabol
a n planul x = 1.
S3.3 Analog pentru curba C : r(t) = 12 (t, 1t , 2 ln t), t R+ .
k(t) =
1
3
(1 + t2 ) 2
(t) = 0.
20
M. Cr
asm
areanu
Rezolvare Avem: r (t) = 12 (1, t12 , t2 ), r (t) = 12 (0, t23 , t22 ), r (t) = 12 (0, t64 , 2t3 2 ), k
r (t)k =
2
2
t +1
(t) r (t) = 4t14 ( 2, 2t2 , 2t), k
r (t) r (t)k = 2(t4t4+1) , (
r , r , r ) = 4t26 . Obtinem:
2t2 , r
k(t) = (t) =
T (t) =
2 2t2
.
(t2 +1)2
Reperul Frenet:

1 2
,
1,
2t ,
t
t2 + 1
B(t) =

1
2
,
2t ,
1,
t
t2 + 1
N (t) =
S3.4 Analog pentru curba C : r(t) = (2t, ln t, t2 ), t (0, +).

1
2
2t,
2t,
1
t
.
t2 + 1
2
r (t)k = 2t t+1 , r (t)

Rezolvare Avem: r (t) = (2, 1t , 2t), r (t) = (0, t12 , 2), r (t) = (0, t23 , 0), k
2
2
8
r (t) = t2 (2t, 2t , 1), k

r (t) r (t)k = t2 2t + 1 , (
r , r , r ) = t3 . Obtinem: k(t) = (t) =
2t
(2t2 +1)2 . Reperul Frenet:
T (t) =
1
(2t, 1, 2t) ,
2
2t + 1
B(t) =

1
2
2t,
2t
,
1
,
2t2 + 1
N (t) =
S3.5 Analog pentru curba C : r(t) = (t, t2 , 23 t3 ), t R.

1
2
1
2t
,
2t,
2t
.
2t2 + 1
r (t)k = 2t2 + 1,
Rezolvare Avem: r (t) = (1, 2t, 2t2 ), r (t) = (0, 2, 4t), r (t) = (0, 0, 4), k
r (t) = 2(2t , 2t, 1), k

r (t) r (t)k = 2(2t + 1), (
r , r , r ) = 8. Obtinem: k(t) = (t) =
2
. Reperul Frenet:
(2t2 +1)2
r (t)
T (t) =
2t2

1
1, 2t, 2t2 ,
+1
B(t) =
2t2

1
2t2 , 2t, 1 ,
+1
N (t) =
2t2

1
2t, 1 2t2 , 2t .
+1
S3.6 Analog pentru curba C : r(t) = (t sin t, 1 cos t, 4 cos 2t ), t (0, 2).
Rezolvare Avem:

r (t) = (1 cos t, sin t, 2 sin 2t )
r (t) = (sin t, cos t, cos 2t )
t, sin t, 12 sin 2t )
r (t) = (cos
k
r (t)k = 2 2 sin 2t
t
t
2 t
r (t) r (t) = 2 sin
2 (sin 2 , cos 2 , 1)
r (t) r (t)k = 2 2 sin2 2t

k
(
r (t), r (t), r (t)) = sin3 2t
ccea ce conduce la:

(
T (t) = 12 (sin 2t , cos 2t , 1), B(t) = 12 (sin 2t , cos 2t , 1), N (t) = (cos 2t , sin 2t , 0)
1
k(t) = (t) = 8 sin
t .
2
S3.7 Analog pentru curba C : r(t) = (a(sin t + cos t), a(sin t cos t), bet ), t R. Tem
a!
S3.8 Analog pentru curba C : r(t) = (aet cos t, aet sin t, bet ), t R. Tem
a!
Cursul 4
Ecuatiile Frenet
Fix
am n Rn , n 2, curba parametrizat
a C : r = r(t), t I R, n pozitie general
a. Avem atunci
reperul Frenet RF (
r (t)) = {
r (t); X1 (t) = T (t), ..., Xn (t)} n punctul generic P (
r (t)) C. In Cursul 2
am dedus ecuatiile de miscare ale acestui reper; conform ecuatiei (2.5) avem:
X1 (t)
X1 (t)
..
..
0
0
0 ...
0
0
0
k1 (t)
.
.
k1 (t)
0
k
(t)
0
0
.
.
.
0
0
2
..
..
d
.
.
0
k2 (t)
0
k3 (t) 0 . . .
0
0
= k
r
(t)k
...
..
..
...
...
... ... ...
...
...
dt
.
.
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0
k
(t)
n1
..
..
.
.
0
0
...
...
. . . . . . . . . kn1 (t)
Xn (t)
Xn (t)
(4.1)
Definitia 4.1 Relatiile (4.1) se numesc ecuatiile Frenet ale lui C.
In cele ce urmeaz
a, pentru simplificarea scrierii, vom presupuse c
a C este parametrizata canonic
si vom rescrie aceste ecuatii n dimensiuni mici:
I) n = 2

d
T (s)
0
k(s)
T (s)
=
.
(4.2)
k(s)
0
N (s)
ds N (s)
II) n = 3
T (s)
0
k(s)
0
T (s)
d
N (s) = k(s)
0
(s) N (s) .
ds
B(s)
0
(s)
0
B(s)
(4.3)
O aplicatie important
a a ecuatiilor Frenet este determinarea de clase speciale de curbe, subiect ce
va fi tratat n continuare.
Propozitia 4.2 Pentru curba C urm
atoarele afirmatii sunt echivalente:
i) ultima curbur
a este nul
a,
ii) C este inclus
a ntr-un hiperplan.
Demonstratie Vom ar
ata doar implicatia i) ii) l
as
and ca tem
a implicatia cealalt
a. Din ultima
n (s)
ecuatie Frenet: dXds
= kn1 (s)Xn1 (s), rezult
a n baza ipotezei c
a Xn este un versor constant si-l
not
am (A1 , ..., An ). Integr
and relatia < X1 (s), Xn >= 0 avem:
A1 x1 (s) + ... + An xn (s) = An+1
care este ecuatia unui hiperplan.
Reformul
am pentru n = 3:
22
M. Cr
asm
areanu
Propozitia 4.3 Curba C R3 este situat

a ntr-un plan dac
a si numai dac
a torsiunea este nul
a
pe I.
am sfera unitate nTot pentru cazul n = 3 fie versorul fixat W = (w1 , w2 , w3 ) S 2 ; not
dimensional
a S n = {
u Rn+1 ; k
uk = 1}.
Definitia 4.4 i) Numim unghiul de structur
a dintre C si W functia : I [0, ] dat de:
cos (s) =< T (s), W > .
(4.4)
ii) Curba C o numim -elice relativ la W dac

a este un unghi constant.
iii) Fie C o -elice cu
/ {0, }. Num
arul real:
Lancret(C) = ctg =
cos
sin
(4.5)
l numim invariantul Lancret al lui C.

Urm
atorul rezultat constituie o caracterizare a elicelor precum si o exprimare a invariantului
Lancret n functie de curbur
a si torsiune:
Propozitia 4.5 i) Curba C diferit
a de dreapt
a este o elice relativ la W dac
a si numai dac
a
N (s)W pentru orice s I.
(s)
ii) (Lancret) Pentru o -elice raportul k(s)
este o constant
a, mai precis:
(s)
= Lancret(C).
k(s)
iii) Dac
a pentru C diferit
a de dreapt
a raportul
(4.6)
este constant atunci C este o -elice cu = arcctg( k ).
Demonstratie i) Deriv
am relatia (4.4) n raport cu s:
sin =< k(s)N (s), W > + < T (s),
0 >= k(s) < N (s), W > .
Cum C nu este dreapt
a avem k(s) > 0 si deci membrul st
ang se anuleaz
a dac
a si numai dac
a
< N (s), W >= 0 pentru orice s. S
a obsev
am c
a anularea membrului drept este echivalent cu anularea
lui . In adev
ar, dac
a ar exista s0 astfel nc
at (s0 ) ar fi nenul atunci din continuitate exist
a o
vecin
atate U a lui s0 cu 6= 0 pe U . Dar atunci sin = 0 pe U si deci ar fi constant
a pe U ceea ce
este o contradictie cu |U 6= 0.
ii) Conform punctului precedent avem descompunerea urm
atoare a lui W n reperul Frenet:
W = cos T (s) + ( sin )B(s).
(4.7)
Prin derivare rezult

a:
0 = cos k(s)N (s) + ( sin )( (s))N (s) = (cos k(s) sin (s))N (s)
ceea ce duce la:
cos k(s) = sin (s).
Rezult
a imediat concluzia.
iii) Fie deci = arcctg( k ) si versorul W = cos + sin B. Avem: k cos sin = 0 si deci:
k cos N (s) sin N (s) =
0
adic
a:
cos T (s) + sin B (s) =
0.
Prin integrare, avem < T (s), W >= cos =constant, ceea ce voiam.
Afirmatia Lancret din rezultatul precedent conduce la o nou

a notiune:
23
Cursul 4
Definitia 4.6 Numim elice generalizat
a o curb
a cu toate curburile constante.
Exemple de elice generalizat
a:
i) n plan avem cercul conform exercitiului S2.1,
ii) n spatiu este elicea circular
a din exercitiul S3.1.
Pagini Web utile:
1) http://en.wikipedia.org/wiki/Frenet%E2%80%93Serret formulas
2) http://en.wikipedia.org/wiki/Helix
3) http://en.wikipedia.org/wiki/Differential geometry of curves.
SEMINARUL 4
S4.1 S
a se arate c
a urm
atoarele curbe sunt situate ntr-un plan si se cere :
i) r(t) = (sin t, 2 cos( 4 t), 1 + cos t), t R

ii) r(t) = (t2 1, t2 , ln t), t (0, +),
iii) r(t) = (t2 (2t + 1), t(t 2), t(t2 + 1) 1), t R. Remarc
am c
a aceast
a curb
a este algebric
a adic
a
este definita prin polinoame !
Rezolvare Ar
at
am c
a B(t) este vector constant obtin
and astfel si ecuatia lui ; de altfel, dac
a
nu se cerea acest plan era suficient s
a ar
at
am anularea torsiunii.
i) r (t) = (cos t, 2 sin( 4 t), sin t), r (t) = (sin t, 2 cos( 4 t), cos t). Deci:
r r = ( 2, 1, 2)
ceea ce d
a: : 2x y + 2z 2 = 0.
ii) r (t) = (2t, 2t, 1t ), r (t) = (2, 2, t12 ). Deci:
4
r (t) r (t) = (1, 1, 0)
t
de unde concluzia cu: : x y + 1 = 0.
iii) r (t) = (6t2 + 2t, 2t 2, 3t2 + 1), r (t) = (12t + 2, 2, 6t). Deci:
r (t) r (t) = 2(3t2 6t 1)(1, 1, 2)
de unde concluzia cu: : x y 2z 2 = 0.
Definitia 4.7 Planul prin punctul curent P (
r (t)) C ce este perpendicular pe B(t) se numeste
planul osculator n P si-l not
am osc (t).
S4.2 Pentru C : r(t) = et (sin t, cos t, 1) s
a se arate c
a tangent, normala si binormala fac fiecare un
unghi constant cu axa vertical
a Oz.
Rezolvare Fie , , unghiul format de tangenta, normala si respectiv binormala cu versorul
director k al dreptei Oz. Avem:
t

(t)k =
r
3e
r (t) = et (sin t + cos t, cos t sin t, 1), r (t) = et (2 cos t, 2 sin t, 1), k
r (t) r (t) = e2t (cos t + sin t, cos t sin t, 2), k

r (t) r (t)k = 6e2t

(
r r ) r = e3t (3(cos t sin t), 3(cos t + sin t), 0), k(
r r ) r k = 3 2e3t .
Rezult
a:
<
r ,k>
1
cos = krk = 3
r
r )
r ,k>
cos = <(
k(
r
r )
r k = 0

,k>
<
r
r
cos =
= 2 .
k
r
r )k
Prin urmare, C este o arccos( 13 )-elice relativ la directia vertical

a k.
24
M. Cr
asm
areanu
S4.3 Se cer unghiurile dintre axele de coordonate si tangenta la curba

C : r(t) = (t sin t, 1 cos t, 4 sin 2t ), t R.
Avem: r (t) = (1
Rezolvare Fie (t), (t), (t) unghiul f
acut de tangenta r (t) cu versorii i, j, k.
t
1
2 t
cos t, sin t, 2 cos 2 ) si k

r (t)k = 2 de unde rezult
a: cos (t) = sin 2 , cos (t) = 2 sin t, cos (t) = cos 2t .
S4.4 S
a se arate c
a dreptele tangente la curba C : r(t) = (a cos t, a sin t, bet ), t R intersecteaz
a
planul orizontal xOy dup
a un cerc.
Rezolvare Cum r (t) = (a sin t, a cos t, bet ) rezult
a c
a ecuatia dreptei tangente este:
x a cos t
y + a sin t
z bet
=
=
.
a sin t
a cos t
bet
Cu z = 0 obtinem intersectia cerut

a de ecuatii:

x(t) = a(cos t + sin t)
y(t) = a(cos t sin t)
care ecuatia cercului x2 + y 2 = 2a2 .
S4.5 Sa se arate c
a locul geometric al punctelor de intersectie dintre planul xOy si dreptele
a.
tangente la curba algebric
a C : r(t) = (t, t2 , t3 ) este o conic
Rezolvare Dreapta tangent
a la C ntr-un punct generic are ecuatia:
xt
y t2
z t3
=
=
1
2t
3t2
si prin intersectie cu planul xOy obtinem: x(t) =
ecuatii obtinem parabola P : y = 34 x2 .
4
2t
3,
y(t) =
t2
3.
Elimin
and parametrul t din aceste
a cu planul
S4.6 Se cer punctele curbei C : r(t) = ( t2 , t3 , t2 ) n care tangenta este paralel
: 3x 2y 2z 1 = 0.
= (3, 2, 2) si deci trebuie ca tangenta la curb
Rezolvare Normala la planul este N
a, i.e.
3
2
, r (t) >= 0 = 2t(3t2 + t 2) avem
= (2t , t , 2t) s
a fie perpendicular
a pe acest vector. Din < N
solutiile: t1 = 0, t2 = 1, t3 = 23 . S
a observ
am c
a punctul r(t1 ) este singular deoarece r (t1 ) =
0;
1 1
8
8 4
deci retinem doar P2 ( 2 , 3 , 1) si P3 ( 81 , 81 , 9 ).
r (t)
S4.7 Se cere planul osculator n punctul M (1, 1, 1) la curba dat

a implicit
C : y 2 = x, x2 = z.
Rezolvare Cu y = t se obtine parametrizarea C : r(t) = (t2 , t, t4 ). In final se obtine osc (M ) :
6x 8y z + 3 = 0.
Cursul 5
Notiunea de suprafat
a. Geometria unei
suprafete
)
Fie U o multime deschis

a n planul R2 ale c
arei elemente le not
am u
= (u1 , u2 ) = (ui=1,2 . Fix
am
3
aplicatia neted
a : U R de forma:
(
u) = (1 (
u), 2 (
u), 3 (
u)) = ( (
u))=1,2,3 .
(5.1)
Prin urmare, n continuare vom folosi indicii i, j, k, ... {1, 2} respectiv , , , ... {1, 2, 3}.
Definitia 5.1 Numim matricea Jacobian
a a lui n u
U matricea:

J(
u) =
M3,2 (R).
ui =1,2,3;i=1,2
(5.2)
Spunem c
a este imersie n u
dac
a J(
u) are rangul maxim posibil i.e. 2. Dac
a este imersie n
orice punct spunem c
a este imersie pe U .
Coloanele matricii Jacobiene:
J(
u) =
1
u1
2
u1
3
u1
1
u2
2
u2
3
u3
(5.3)
sunt exact vectorii derivati 1 (

u) respectiv 2 (
u) si atunci conditia de imersie n u
fixat revine la
faptul geometric
a c
a avem vectorul nenul 1 (
u) 2 (
u) 6=
0 adic
a acesti vectori sunt necoliniari !
Obiectul teoriei suprafetelor este dat de:
Definitia 5.2 Fie multimea conex
a S R3 .
1) S o numim suprafat
a regulat
a (sau scufundat
a) dac
a pentru orice P S exist
a tripletul (U, , W )
2
3
3
cu U R deschis, : U R imersie pe U si W deschis n R astfel nc
at: i) i) (U ) = S W , ii)
P (U ),
iii) este homeomorfism de la U la (U ) considerat cu topologia indus
a din R3 i.e.
: U (U ) este bijectie cu si 1 continue.
Perechea (U, ) o numim parametrizare local
a a lui S n jurul lui P si o not
am:
r = (
u), u U
(5.4)
iar perechea h = ((U ) S, 1 ) o numim hart

a local
a pe S n jurul lui P .
2) Datorit
a existentei functiei 1 : (U ) S U putem introduce functiile (u1 (.), u2 (.)) = 1
numite functii coordonate pe S n jurul lui P S. Pentru j {1, 2} curba Cj : t (
u0 + t
ej ) S
se numeste curba j-coordonat
a pe S prin P = (
u0 ).
3) Numim atlas pe suprafata regulata S o familie A = {(Ua , a ); a A} de parametriz
ari locale
pentru care S = aAa (Ua ). Dac
a atlasul are o unic
a parametrizare spunem c
a avem o parametrizare
26
M. Cr
asm
areanu
global
a.
4) Numim geometria lui S studiul propriet
atilor lui S relativ la un atlas fixat !
Observatii 5.3 i) Definitia spune c
a o suprafat
a regulat
a arat
a local ca un deschis din plan si
aceast
a identificare local
a nu este doar la nivel de multimi amorfe ci si topologic !
Mai mult, putem face un calcul local pe S ce imit
a pe cel din R2 datorit
a lui .
ii) Renot
and eventual pentru simplitate u
= (u, v) va rezulta c
a P este imaginea prin a lui u
0 =
(u0 , v0 ). Atunci curbele de coordonate pe S prin P sunt date de:
ii1) C1 : v = v0 =constant si o putem renota Cv0 ,
ii2) C2 : u = u0 =constant si o putem renota Cu0 .
Avem imediat urm
atoarele metode de obtinere de noi parametriz
ari locale din una dat
a:
Propozitia 5.4 Fie parametrizarea local
a (U, ) pe S n jurul lui P .
cu =
1) Dac
a V R2 este un deschis n plan si : V U este difeomorfism atunci (V, )
este parametrizare local
a pe S n jurul lui P .
2) Dac
a V U este un deschis cu u
0 V atunci (V, |V ) este parametrizare local
a pe S n jurul lui
P . (Deci putem obtine parametriz
ari locale cu domeniul arbitrar de mic.)
Prezentam n continuare c
ateva exemple fundamentale de suprafete regulate pentru care, n general, vom verifica conditia de imersie, celelalte aspecte din definitii fiind l
asate ca Tem
a.
Exemple 5.5
1) (Plane) Fie punctul P0 (
r0 ) R3 si vectorii necoliniari a
, b. Atunci exist
a un unic plan ce contine
and b:
pe P0 si este generat de vectorii a
: r(u, v) := r0 + u
a + vb, (u, v) R2 .
(5.5)
admite parametrizarea global

a (R2 , ) unde (u1 , u2 ) = r0 + u1 a
+ u2b. Deoarece 1 = a
, 2 = b
sunt vectori necoliniari rezult
a c
a planele sunt suprafete regulate.
a (U, ) unde
2) (Multimi deschise n plan) Fie U un deschis n R2 . U admite parametrizarea global
1
2
1
2
(u , u ) = (u , u , 0). Avem c
a 1 = i, 2 = j sunt vectori necoliniari si deci U este suprafat
a
regulat
a.
In fapt, rezult
a din Propozitia 5.4ii) c
a orice submultime deschis
a a unei suprafete regulate este
suprafat
a regulat
a.
3) (Grafice de functii) Fie f : U R neted
a. Graficul lui f este Gr(f ) = {(x, f (x); x U } R3 .
Gr(f ) admite parametrizarea global
a (U, ) unde (u1 , u2 ) = (u1 , u2 , f (u1 , u2 )) si avem 1 = (1, 0, f1 )
respectiv 2 = (0, 1, f2 ). Avem 1 2 = (f1 , f2 , 1) 6=
0 deci Gr(f ) este o suprafat
a regulat
a
numit
a suprafat
a Monge. Ecuatia:
S : z = f (x, y)
(5.6)
se numeste ecuatia explicit
a a suprafetei S.
Multimile compacte din R3 fiind nchise nu pot fi homeomorfe cu un deschis si deci pentru exemple
de suprafete compacte nu vom avea niciodat
a atlase cu o singur
a parametrizare.
Exemplul 5.7 (Sfera unitate) Multimea versorilor din spatiul fizic constituie sfera:
S 2 = {P (
r ) R; k
r k = 1}.
Fie bila deschis
a din plan U = {
u R2 ; k
uk < 1} si atlasul A = {(U, 1 ), ..., (U, 6 )} unde:
u) = (u1 , u2 , p
1 k
uk2 ),
1 (
u) = (u1 , p
u2 , 1 k
uk2 ),
2 (
1
u) = (u , p
1 k
uk2 , u2 ),
3 (
1
(
u) = (u
uk2 , u2 ),
p, 1 k
4
u) = ( p
1 k
uk2 , u1 , u2 ),
5 (
u) = ( 1 k
uk2 , u1 , u2 ).
6 (
(5.7)
(5.8)
27
Cursul 5
Un calcul imediat arat

a c
a (U, a ; a = 1, ..., 6) sunt parametriz
ari locale pe S 2 ce acoper
a sfera; deci
2
a regulat
a.
S este suprafat
SEMINARUL 5
S5.1 Pe suprafata S consider
am parametrizarea global
a r = (u1 + u2 , u1 u2 , u1 u2 ). Se cer:
1
2
i) coordonatele carteziene ale punctelor P1 (u = 2, u = 1), P2 (u1 = 1, u2 = 2),
ii) s
a se stabileasc
a dac
a punctele P3 (4, 2, 3), P4 (1, 4, 2) apartin lui S,
iii) ecuatia implicit
a si s
a se reia punctul anterior. Recunoasteti pe S?
Rezolvare i) P1 (3, 2, 1), P2 (3, 1, 2). ii) P3 S deoarece sistemul: u + v = 4, u v = 2, uv = 3
are solutia u = 3, v = 1. P4
/ S deoarece sistemul u + v = 1, u v = 4, uv = 2 este incompatibil.
xy
iii) Din ecuatiile: x = u + v, y = u v rezult
a: u = x+y
si deci z = 14 (x2 y 2 ). Prin urmare,
2 ,v = 2
2
2
avem S : x y 4z = 0 iar cerinta de la punctul ii) se verific
a imediat pentru P3 respectiv P4 . S
este o portiune de cuadric
a.
a se arate c
a:
S5.2 Pe suprafata S se d
a parametrizarea global
a r = (u2 + v, u2 v, uv). S
i) curbele u = u0 sunt drepte iar curbele v = v0 sunt curbe plane,
ii) curba u = v este o curb
a plan
a.
Rezolvare i) Avem Cu0 : r(v) = (u20 + v, u20 v, u0 v) care este o dreapt
a ce trece prin punctul
M0 (u20 , u20 , 0) si are vectorul director a
= (1, 1, u0 ) 6=
0.
d3
Avem Cv0 : r(u) = (u2 + v0 , u2 v0 , uv0 ) ce d
a du
=
0 ceea ce confirm
a concluzia.
3r
2
2
2
ii) Cu=v : r(u) = (u + u, u u, u ) si aplic
am acelasi argument ca mai sus.
S5.3 Pe suprafata S se consider
a parametrizarea global
a r = (u2 + u + v, v 2 + u v, u v). S
a
se arate c
a curbele de coordonate sunt curbe plane.
Rezolvare Exact ca la problema anterioar
a.
S5.4 Se cere ecuatia implicit
a a suprafetei S av
and parametrizarea global
a
r(u, v) = (v cos u, v sin v, v cos 2u).
Rezolvare S : (x2 y 2 )2 = z 2 (x2 + y 2 ).
S5.5 Aceeasi problem
a pentru S cu r(u, v) = (vtgu, vctgu, v).
Rezolvare S : z 2 = xy. S este un con.
Definitia 5.8 O suprafat
a S pentru care una din curbele coordonate este o dreapt
a (sau segment
de dreapt
a) se numeste suprafat
a riglat
a. Dreapta respectiv
a o numim generatoarea lui S.
Presupun
and c
a Cu0 este dreapt
a rezult
a c
a o suprafat
a riglat
a are harta global
a:
h : (u, v) = a
(u) + vb(u);
b(u) 6=
0, u
(5.9)
iar conditia de imersie este: (

au + vbu ) b 6=
0. Generatoarea dat
a de u0 are ecuatia:
G : r(v) = a
(u0 ) + vb(u0 )
(5.10)
si este o dreapt
a prin punctul P (
a(u0 )) av
and vectorul director b(u0 ) 6=
0.
Definitia 5.9 Fie suprafata riglat

a S.
i) Curba din spatiu C : r = a
(t) se numeste curba directoare a lui S.
ii) Dac
a toate generatoarele trec prin punctul V R3 spunem c
a S este un con generalizat cu v
arful
V.
iii) Dac
a generatoarele sunt paralele ntre ele spunem c
a S este un cilindru generalizat.
Dac
a b(u) = ub0 cu b0 6=
0 si u 6= 0 rezult
a c
a avem cilindru generalizat. Conditia de imersie
revine atunci la a
u b0 6= 0 adic
aa
u trebuie s
a fie mereu necoliniar cu b0 .
28
M. Cr
asm
areanu
S5.6 Suprafata S de la exercitiul S5.2 este o suprafat

a riglat
a (ce nu este con generalizat si nici
cilindru generalizat).
Rezolvare S este suprafat
a riglat
a cu: a
(u) = (u2 , u2 , 0) si b(u) = (1, 1, u). S nu este cilindru
generalizat deoarece functia b(u) nu are expresia ub0 . Generatoarele sunt:

Gu : r(v) = (u2 + v, u2 v, uv).
si presupunem c
a dou
a generatoare Gu , Gu au un punct comun. Din egalarea primelor doua componente ale ecuatiei lui Gu si Gu rezult
a u2 = u
2 . Prin urmare, generatoarele Gu cu u
6= u nu vor
avea puncte comune cu generatoarele Gu deci S nu-i un con generalizat.

u
v
1
S5.7 Se dau dou
a suprafete cu parametriz
arile globale r1 = u2 +v
2 , u2 +v 2 , u2 +v 2 ,
r2 = (u cos v, u sin v, u2 ). S
a se arate c
a avem aceeasi suprafat
a.
Rezolvare Avem acceasi suprafata S : z = x2 + y 2 .
Cursul 6
Planul tangent si normala

Fie punctul P Rn oarecare. Consider
am multimea TP Rn = {(P, r); r Rn } pe care definim
operatiile + si astfel:

(P, r1 ) + (P, r2 ) = (P, r1 + r2 ),
(6.1)
(P, r) = (P,
r ), R.
Se obtine imediat c
a (TP Rn , +, ) este spatiu vectorial real. Dimensiunea lui TP Rn este n deoarece o
baz
a este {(P, e1 ), ..., (P, en )} cu {
ei ; i = 1, ..., n} baza canonic
a din Rn .
Definitia 6.1 TP Rn se numeste spatiul tangent la Rn n P .
Fie acum U Rn un deschis si : U Rm neted

a. Fie P (
u0 ) U .
Definitia 6.2 Diferentiala lui n P este aplicatia d(u0 ) : TP Rn T(P ) Rm dat

a de:
d(P )(P, r) = ((P ), J(P ) r)
(6.2)
unde J(P ) este matricea Jacobian

a definit
a n Cursul precedent: J(P ) = (
(
u0 )) Mm,n (R),
ui
= 1, ..., m, i = 1, ..., n.
Rezulta imediat c
a d(P ) este transformare liniar
a ntre cele dou
a spatii tangente. Din definitie,
n
n
m
m
identific
and TP R cu R (via (P, r) r) si T(P ) R cu R avem d(P ) : Rn Rm , r J(u0 ) r
ceea ce spune c
a matricea acestei transform
ari liniare este tocmai J(P )(
u0 ).
Fie acum multimea oarecare S Rn si P (
r0 ) S.
Definitia 6.3 Vectorul v Rn l numim tangent la S n P dac

a exist
a o curb
a neteda r : I =
(, ) Rn asa nc
at r(I) S, r(0) = P = r0 si r (0) = v. Fie TP S multimea acestor vectori
tangenti la S n P .
Introducem si:
Definitia 6.4 Fie spatiul vectorial real V si C V submultime nevid
a. Spunem c
a C este con
n V dac
a pentru orice v C si orice R avem v C.
Aceast
a notiune permite formularea urm
atorului rezultat:
Propozitia 6.5 TP S este un con n TP Rn .
Demonstratie Vectorul nul
0 TP Rn = Rn apartine lui TP S deoarece consider
am curba conn
a curba
stant
a r : (, ) R , r(t) r0 pentru orice t. Fie acum R si v TP S nenul; deci exist
n
neted
a r ca n Definitia 6.3. Consider
am r : I = ( || , || ) R dat
a de r (t) = r(t). Rezult
a
c
a r este curb
a neted
a cu r(I ) = r(I) S si r (0) = r(0) = P . Deoarece r (t) =
r (t) rezult
a c
a
r (0) =
v ceea ce arat
a c
a
v TP S. 2
Definitia 6.6 TP S este numit conul tangent la S n P .
S
a presupunem acum c
a n = 3 si S este suprafat
a regulat
a. Vom utiliza o metod
a standard n
teoria suprafetelor: definim ceva la modul general (cum este TP S) dar pentru a obtine informatii
30
M. Cr
asm
areanu
(calitative) utiliz
am o parametrizare local
a a lui S n jurul lui P de forma (U, ). Ca n Cursul
1
precedent fie u
0 = (
r0 ) U imaginea invers
a a lui P pe domeniul U .
Teorema 6.7 Diferentiala d(

u0 ) : Tu0 R2 TP R3 = Tr0 R3 este bijectie de la Tu0 R2 = R2 la
TP S.
a. Mai avem de ar
atat c
a
Demonstratie Din conditia de imersie avem c
a d(
u0 ) este injectiv
2
d(
u0 ) : R TP S este surjectiv
a.
1) Ar
at
am incluziunea d(
u0 )(Tu0 R2 ) TP S. Fie v R2 oarecare. Putem g
asi > 0 asa nc
at
3
u
0 + t
v U pentru orice t I = (, ). Fie atunci curba r : I R , r(t) = (
u0 + t
v ). Aceast
a
curb
a este neted
a, avem r(I) U S si r(0) = (
u0 ) = P . De asemeni:

d
i
v )) =
(
u0 + t
v ) v = d(
v )(
v)
r (t) = ( (u0 + t
u0 + t
dt
ui
si pentru t = 0 rezult
a: d(
u0 )(
v ) = r (0) TP S.
2) Ar
at
am incluziunea TP S d(
u0 )(R2 ). Fie v TP S si curba neted
a care-l produce, r : I =
3
(, ) R cu r(I) S, r(0) = P = r0 si r (0) = v. Eventual micsor

and pe putem presupune
: I R2 , R
= 1 r. Avem n mod evident c
este neted
r(I) U . Fie curba R
a R
a fiind
1
(0) Tu R2 . Cu un
compunere de aplicatii netede si R(0)
= (
r0 ) = u
0 . Prin urmare, V := R
0
calcul asem
an
ator celui de mai sus avem:
d
t=0 = r (0) = v
d(
u0 )(V ) = R|
dt
adic
a ceea ce voiam.
Corolarul 6.8 TP S este subspatiu vectorial 2-dimensional al lui TP R3 .

Demonstratie d(
u0 ) fiind bijectie va transporta structura de spatiu vectorial 2-dimensional a
2
2
lui Tu0 R = R pe TP S devenind astfel un izomorfism liniar. 2
and
Definitia 6.9 TP S se numeste spatiul vectorial tangent la S n P . Planul prin punctul P av
pe TP S ca plan vectorial director se numeste planul tangent la S n P si-l not
am P S.
Un izomorfism liniar transport
a o baz
a din spatiul vectorial de plecare n baz
a n spatiul vectorial imagine. Prin urmare, n TP S avem baza canonic
a relativ la parametrizarea (U, ), { u 1 |P :=
e1 ), u 2 |P := d(
u0 )(
e2 )}. Mai precis:
d(
u0 )(
1
1
1

1
2
1
u 2
u
u 2
2 (
|
=
u
)
=
u0 ) = 1 (u0 )
(6.3)
P
0
1
2
1 (
1
u
u
u
0
u
3
3
3
u1
u3
1
u1
2
u1
3
u1
1
u2
2
u2
3
u3
u1
respectiv:
|P =
u2
u0 )
(
0
1
1
u2
2
u2
3
u2
u0 ) = 2 (u0 ).
(
(6.4)
In concluzie: i |P = i (
u0 ) iar conditia de imersie spune c
a acestia sunt vectori necoliniari deci
u
genereaz
a un subspatiu vectorial 2-dimensional !
Cum spatiul fizic R3 are trei dimensiuni (grade de libertate) si am ocupat dou
a dintre acestea
cu TP S a mai r
amas un grad de libertate descris de:
Definitia 6.10 i) Versorul:
u0 ) 2 (
u0 )
(P ) = 1 (
N
k1 (
u0 ) 2 (
u0 )k
(6.5)
(P )} se numeste reperul Gauss

se numeste versorul normalei n P la S. Ansamblul {P ; u 1 |P , u 2 |P , N
al lui S n P .
(P ) o numim normala la S n P .
ii) Dreapta prin P cu vectorul director N
31
Cursul 6
In general, reperul Gauss (spre deosebire de reperul Frenet al curbelor) nu este ortonormat
(P ) este versor ortogonal pe 1 |P si 2 |P . Problema
si nici m
acar ortogonal; stim doar c
a N
u
u
ortonormalit
atii (ortogonalit
at ii) acestui reper va fi studiat
a n Cursul urm
ator. Importante notiuni
topologico-diferentiale din teoria suprafetelor sunt date de:
Definitia 6.11 i) Multimea T S = P S TP S a tuturor spatiilor tangente la S o numim fibratul
tangent al lui S.
ii) O aplicatie X : S T S cu proprietatea c
a X(P ) TP S pentru orice punct P S se numeste
c
amp vectorial tangent la S; fie X (S) multimea c
ampurilor vectoriale tangente.
o (P ) = N
(P )
o : S S 2 cu proprietatea c
aN
iii) Numim c
amp vectorial normal la S o aplictie N
pentru orice punct P S.
iv) Suprafata S se numeste orientabil
a dac
a admite un c
amp vectorial normal continuu; n caz contrar
S o numim neorientabil
a.
Exemple 6.12 i) Aplicatiile u 1 |() , u 2 |() sunt elemente din X (S); mai precis din X (U ), consider
and n ii) si domenii de definitie deschisi U S.
ii) (fundamental) Banda lui M
obius este suprafat
a neorientabil
a:

u
u
u
BM : r(u, v) = (2 v sin ) sin u, (2 v sin ) cos u, v cos
, (u, v) R (1, 1).
(6.6)
2
2
2
Avem, din periodicitatea functiilor trigonometrice: r(u + 2, v) = r(u, v) si prin diferentiere: ru (u +

(u + 2, v) = N(u,
2, v) = ru (u, v) respectiv: rv (u + 2, v) =
rv (u, v). Prin urmare, N
v)
si n particular: N (u + 2, 0) = N (u, 0). S

a presupunem c
a exist
a No (u, 0) = (u)N (u, 0); atunci
(u + 2) = (u), n particular (2) = (0). Dar am cerut (u) = 1 si deci nu poate fi
continu
a; ar trebui s
a ia atunci si valoarea zero ceea ce este imposibil!
o1 = +N
respectiv
Observatii 6.13 i) O suprafat
a orientabil
a are exact dou
a orient
ari: N
2
No = N . Deci banda lui M

obius are o singur
a fat
a!
ii) Criteriu de orientabilitate: Suprafata conex
a (adic
a alc
atuit
a dintr-o singur
a bucat
a) este orientabil
a dac
a si numai dac
a pentru orice curb
a nchis
a C : (a, b) S (C(a) = C(b)) si orice c
amp
o de-a lungul lui C avem N
o (a) = N
o (b) !
vectorial normal N
Exemple 6.14 1) (plane) : r(u, v) = r0 + u
a + vb, (u, v) R2 . Avem c
a P S este planul prin
b
P generat de vectorii necoliniari 1 = a

, 2 = b si deci P S = ! N este versorul constant kaa
al
bk
normalei la planul .
2) (multimi deschise din plan) U : r(u, v) = (u, v, 0), (u, v) U R2 . Avem 1 = i, 2 = j si deci
= k este din nou versor constant.
P S este planul xOy iar N
Mai general, fie U S deschis; din Cursul precedenta vem c
a si U este suprafat
a regulat
a. Fie P U ,
atunci TP U = TP S !
3) (suprafete Monge) S : r(u, v) = (u, v, f (u, v)), (u, v) U ; deci P S generic are coordonatele
(u0 , v0 , f (u0 , v0 )). Cum 1 = (1, 0, fu ) respectiv 2 = (0, 1, fv ) avem ecuatia planului tangent:
P S :
x u0
1
0
y v0
0
1
z f (u0 , v0 )
fu (u0 , v0 ) = 0
fv (u0 , v0 )
(6.7)
sau, dezvolt
and determinantul dup
a prima linie:
P S : fu (u0 , v0 )(x u0 ) fv (u0 , v0 )(y v0 ) + z f (u0 , v0 ) = 0.
Versorul normalei este:
(fu (u0 , v0 ), fv (u0 , v0 , 1))

(P ) = p
N
.
1 + fu2 (u0 , v0 ) + fv2 (u0 , v0 )
(6.8)
(6.9)
Introducem o nou
a clas
a remarcabil
a de suprafete. Mai nt
ai consider
am urm
atoarea notiune.
Definitia 6.15 Fie V Rn un deschis si functia neted
a F : V R. Punctul P V l numim
critic pentru F dac
a diferentiala dF (P ) : TP R TF (P ) R nu este surjectiv
a. Dac
a P este punct critic
32
M. Cr
asm
areanu
atunci F (P ) se numeste valoare critic

a. Num
arul real a F (V ) ce nu este valoare critic
a l numim
valoare regulat
a.
Observatia 6.16 P V este punct critic penru F dac
a si numai dac
a dF (P ) = 0 R sau
echivalent, gradientul lui F n P :

F
F
F (P ) = (F1 (P ), ..., Fn (P )) =
(P ), ..., n (P )
(6.10)
x1
x
este vectorul nul.
D
am f
ar
a demonstratie urm
atorul procedeu de obtinere de suprafete regulate:
Teorema 6.17 Fie a R valoare regulat
a pentru F : V R3 R. Atunci orice component
a
1
conex
a S a multimii de nivel F (a) este suprafat
a regulat
a.
Definitia 6.18 S o numim suprafat
a de nivel a lui F si relatia:
S : F (x, y, z) = a
(6.11)
o numim ecuatia implicit

a a lui S.
Fie punctul P (x0 , y0 , z0 ) S oarecare si r : I = (, ) S o curb
a pe S prin P ca n Definitia
6.3; deci F (x(t), y(t), z(t)) = 0 pentru orice t I. Deriv
am aceast
a relatie si facem t = 0; obtinem:
Fx (P ) x (0) + Fy (P ) y (0) + Fz (P ) z (0) = 0
a:
ceea ce spune c
a F (P ) este versor perpendicular pe TP S adic
(P ) = F (P ) .
N
kF (P )k
(6.11)
P S : Fx (P ) (x x0 ) + Fy (P ) (y y0 ) + Fz (P ) (z z0 ) = 0.
(6.12)
Avem si:
Exemplul 6.19 Sfera de raz

a R centrat
a n origine este:
S(O, R) : x2 + y 2 + z 2 = R2 .
(6.13)
Pentru F (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 avem c

ampul vectorial gradient F = 2(x, y, z) si deci F are o
singur
a valoare critic
a si anume 0. Cum R > 0 rezult
a c
a sferele sunt suprafete regulate.
Fix
am polul nord N = (0, 0, R). Cum:
F (N ) = 2(0, 0, R)
rezult
a:
N S(O, R) : 2R(z R) = 0.
In concluzie: N S(O, R) : z = R ceea ce este n acord cu viziunea geometric

a!
SEMINARUL 6
S6.1 Fie S o suprafat
a riglat
a si P (u0 , v0 ) S. Atunci P S contine generatoarea prin P .
Rezolvare Conform Seminarului anterior vectorul director al generatoarei prin P este: b(u0 ) iar
(P ) = (
(P )b(u0 ) avem concluzia.
vectorul normalei este: N
au (u0 ) + v0bu (u0 )) b(u0 ). Cum N
S6.2 Se cere planul tangent P S si normala la suprafata S : z(x2 + y 2 ) = 1 n punctul P (1, 1, 12 ).
Rezolvare Observ
am mai nt
ai c
a P S. Cu notatia din Curs: F (x, y, z) = z(x2 + y 2 ), avem
2
2
(P ) = F (P ) = (1, 1, 2) adic
F = (2xz, 2yz, x + y ) si deci N
a normala:
y1
x1
2z1
inem P S : x + y + 2z 3 = 0.
1 = 1 = 4 . Obt
33
Cursul 6
S6.3 Aceeasi cerint
a pentru suprafata S cu parametrizarea global
a
u2 v2 u3 +v3 uv1
r(u, v) = ( u2 +v2 , u2 +v2 , u2 +v2 ) n punctul P (u = 1, v = 1).
Rezolvare Avem P (0, 1, 0) si:

4uv 2 u(u3 + 3uv 2 2v 3 ) u2 v + 2u + v 3
ru =
,
,
u2 + v 2
(u2 + v 2 )2
(u2 + v 2 )2
rv =
4u2 v v(v 3 + 3u2 v u3 ) uv 2 + 2v + u3

,
,
(u2 + v 2 )
(u2 + v 2 )2
(u2 + v 2 )2
de unde rezult
a: ru (P ) = (1, 12 , 12 ), rv (P ) = (1, 12 , 12 ). Prin urmare:
P S :
x0
1
1
y1
1
2
1
2
z0
1
2
1
2
=0
adic
a: P S : y z 1 = 0. Rezult
a c
a axa Ox este paralel
a cu P S! Normala este:
x
0
y1
1
= z1 .
S6.4 Se consider
a curba C de intersectie a suprafetelor S1 : x2 + y 2 + z 2 = 3 (sfer
a centrat
a n
2
origine), S2 : 2x + y 2 3z 2 = 0 (con cu v
arful n origine). Se cere dreapta tangent
a n P (1, 1, 1) la
C.
autat
a este
Rezolvare Observ
am mai nt c
a P C = S1 S2 ; deci tangenta c
2
2
2
2
dP C = P S1 P S2 . Fie F1 (x, y, z) = x + y + z 3 si F2 (x, y, z) = 2x + y 2 3z 2 . Avem:
F1 = 2(x, y, z),
F2 = 2(2x, y, 3z)
si deci (p
an
a la un factor de proportionalitate) avem: F1 (P ) = (1, 1, 1), F2 (P ) = (2, 1, 3).
Rezult
a: P S1 : x + y + z 3 = 0, P S2 : 2x + y 3z = 0 de unde avem concluzia:

x+y+z3=0
dP C :
2x + y 3z = 0
Altfel: vectorul director al dreptei tangente este F1 (P ) F2 (P ) = (4, 5, 1) si deci
y1
z1
dP C : x1
4 = 5 = 1 .
S6.5 S
a se arate c
a suprafata S av
and parametrizarea global
a
r(u, v) = (u cos v + sin v, u sin v cos v, u v), (u, v) R [0, 2) este regulat
a si se cere P S cu
P (u = 3 , v = 0).
Rezolvare Avem: ru = (cos v, sin v, 1) si rv = (u sin v + cos v, u cos v + sin v, 1) respectiv
ru rv = (u cos v 2 sin v, u sin v + 2 cos v, u). Cum k
ru rv k2 = 2u2 + 4 > 0 avem regularitatea
lui S. Obtinem: P S : x 6y z 6 = 0 deoarece avem P ( 3 , 1, 3 ).
S6.6 Se d
a functia neted
a : I R R si suprafata Monge S : z = x( xy ) cu x 6= 0. Sa se arate
c
a toate planele tangente P S trec prin origine.
Rezolvare Dac
a P are coordonatele carteziene (x0 , y0 , z0 ) atunci pentru o suprafat
a Monge avem
formula (6.8). Obtinem P S : [( xy00 ) xy00 ( xy00 )]x + ( xy00 )y z = 0. Avem c
a (0, 0, 0) satisface
aceast
a ecuatie.
S6.7 Pentru S cu parametrizarea global
a r(u, v) = (uev , uev , 4uv) se cere P S si normala n
P (u = 2, v = 0).
Rezolvare Din:
x2
P S :
1
2
y2
1
-2
z
0 =0
8
34
M. Cr
asm
areanu
rezult
a: P S : 2x 2y z = 0. Normala este:
x2
2
y2
2
z
1 .

a r(u, v) = (u + v, u v, uv) se cere P S si normala n
P (u = 2, v = 1).
Rezolvare Din:
x3
P S :
1
1
y1
1
-1
x3
3
rezult
a: P S : 3x y 2z 4 = 0. Normala este:
z2
1
=0
2
=
y1
1
z2
2 .

a r(u, v) = (u, u2 2uv, u3 3u2 v) se cere P S si normala
n P (1, 3, 4).
Rezolvare Avem c
a P S av
and coordonatele: u = 1, v = 1. Din:
P S :
x1
1
0
y3
4
-2
rezult
a: P S : 6x + 3y 2z 7 = 0. Normala este:
z4
9
=0
-3
x1
6
y3
3
z4
2 .

a r(u, v) = (2u v, u2 + v 2 , u3 v 3 ) se cere P S si
normala n P (3, 5, 7).
Rezolvare Avem c
a P S av
and coordonatele: u = 2, v = 1. Din:
x3
P S :
1
-1
y5
2
2
rezult
a: P S : 18x + 3y 4z 41 = 0. Normala este:
z7
6
=0
-3
x3
18
y5
3
z7
4 .
atoare n punctul indicat:

S6.11 Se cere P S si normala la suprafetele urm
3
3
2
2
2
i) S : z = x + y , P (1, 2, 9), ii) S : x 2y 3z 4 = 0, P (3, 1, 1),
2
2
2
iii) S = E : xa2 + yb2 + zc2 1 = 0, P (x0 , y0 , z0 ).
Rezolvare i) Avem F (x, y, z) = x3 + y 3 z cu c

ampul gradient F (x, y, z) = (3x2 , 3y 2 , 1), deci
y2
z9
F (P ) = (3, 18, 1). Rezult
a: P S : 3x + 12y z 18 = 0 si normala x1
3 = 12 = 1 .
ii) Avem F (x, y, z) = x2 2y 2 3z 2 cu c
ampul gradient F (x, y, z) = (2x, 4y, 6z). Deci 12 F (P ) =
y1
z+1
(3, 2, 3) de unde rezult
a: P S : 3x 2y + 3z 4 = 0 si normala x3
3 = 2 = 3 .
Reamintim procedeul dedubl
arii n punctul P (x0 , y0 , z0 ) apartin
and unei cuadrice:
1
1
1
x2 x0 x, y 2 y0 y, z 2 z0 z, x (x + x0 ), y (y + y0 ), z (z + z0 ).
2
2
2
Suprafata dat
a este o cuadric
a si deci planul tangent ntr-un punct generic este: P S : x0 x 2y0 y
3z0 z 4 = 0.
iii) Cu dedublarea avem P S :
x0 x
a2
y0 y
b2
z0 z
c2
1 = 0.
Cursul 7
Forma I-a fundamental

a
Reamintim c
a n Cursul precedent am introdus, n fiecare punct al unei suprafete regulate scufundate,
reperul Gauss si problema care se pune n acest moment este caracterizarea ortonormalit
atii (ortog
onalit
atii) acestui reper. In vederea solution
arii acestei chestiuni reamintim pe scurt c
ateva notiuni
de baz
a ale algebrei liniare.
Definitia 7.1 Fie V un spatiu vectorial real si aplicatia g : V V R. Atunci g se numeste:
i) form
a biliniar
a dac
a: g(x + y, z) = g(x, z) + g(y, z) si g(x, y + z) = g(x, y) + g(x, z)
pentru orice x, y, z V si orice scalari , R,
ii) simetric
a dac
a: g(x, y) = g(y, x) pentru orice vectori x, y V ,
iii) pozitiv definit
a dac
a: g(x, x) 0 pentru orice x V si g(x, x) = 0 implic
a x=vectorul nul din V ,
iv) produs scalar dac
a este form
a biliniar
a simetric
a si pozitiv definit
a.
Exemplul 7.2 (fundamental) Fie V = Rn si <, >e produsul scalar euclidian:
< x = (x1 , ..., xn ), y = (y 1 , ..., y n ) >e =
n
X
xi y i .
(7.1)
i=1
Putem scrie matriceal:

< x, y >e = xt In y
(7.2)
unde In Mn (R) este matricea unitate de ordin n iar vectorii x, y sunt g

anditi ca vectori coloan
a!
Presupunem n cele ce urmeaz
a c
a V are dimensiunea n 2 si not
am acest fapt prin Vn . Fix
am
o baz
a: B = {e1 , ..., en }.
Definitia 7.3 Baza B se numeste:
i) ortogonal
a dac
a g(ei , gj ) = dac
a i 6= j; altfel spus, vectorii din B sunt ortogonali doi c
ate doi,
ii) ortonormat
a dac
a g(ei , ej ) = ij ; deci B este o baz
a ortogonal
a format
a din versori.
Aceast
a definitie ne conduce la introducerea matricii gB = (gij )i,j=1,n
a de: gij =
Mn (R) dat
g(ei , ej ). Avem atunci caracterizarea:
-B este ortogonal
a dac
a si numai dac
a elementele lui gB din afara diagonalei principale sunt nule,
-B este ortonormat
a dac
a si numai dac
a gB = In .
= (
S
a consider
am acum o alt
a baz
a: B
e1 , ..., en ) si fie descompunerile: ei = sji ej pentru i =
= S(B). Se arat
1, ..., n. Obtinem astfel o matrice S = (sji ) Mn (R) si not
am: B
a imediat c
a
S este inversabil
a i.e. S GL(n, R)=n-grupul liniar general={A Mn (R); det A 6= 0}, si avem:
B = S 1 (B).
Vrem relatia dintre gB si gB . Avem:
gij = g(
ei , ej ) = g(sai ea , sbj eb ) = sai gab sbj
(7.3)
gB = S t gB S
(7.4)
sau global:
36
M. Cr
asm
areanu
si relatia (7.3) spune c

a ansamblul de numere reale (gij ) este un tensor de tip (0, 2) pe Vn .
va fi baz
Prin urmare, dac
a B este ortonormat
a atunci B
a ortonormat
a dac
a si nuami dac
a:
S t S = In .
(7.5)
Suntem astfel condusi la introducerea n-grupului ortogonal:

O(n) = {A Mn (R); At A = A At = In }
(7.6)
care este subgrup n GL(n, R). In concluzie:

-schimbarea bazelor generale se face cu matrici din GL(n, R),
-schimbarea bazelor ortonormate se face cu matrici din O(n).
Revenim acum la suprafata parametric
a regulat
a S si fix
am punctul generic P (
r0 ) S; deci avem
1
1
o parametrizare local
a (U, ) a lui S n jurul lui P ; fie u
0 = (P ) = (
r0 ). In Cursul precedent
am introdus spatiul tangent la S n P ce este subspatiu vectorial (2-dimensional) n TP R3 = R3 . Prin
restrictie de la TP R3 la TP S putem introduce o notiune principal
a n teoria suprafetelor:
Definitia 7.4 Numim forma I-a fundamental
a a lui S setul de produse scalare indexate de punctele
lui S:
I = {<, >P |TP S ; P S}.
(7.6)
Altfel spus, I este o aplicatie:
I : P S I(P ) : TP S TP S R, I(P ) =<, >P |TP S .
(7.7)
Reamintim c
a TP S admite, relativ la parametrizarea fixat
a (U, ), o baz
a canonic
a { u
i |P =
2
ei ); i = 1, 2} cu {
e1 , e2 } baza canonic
a din R ; sau nc
a:
d(
u0 )(
|P = i (
u0 ) =
(
u0 ).
i
u
ui
(7.8)
si Y = Y j u j |P . Din punct de vedere calculatoriu

Fie X, Y TP S oarecare. Avem deci: X = X i u
i |P
avem:
I(P )(X, Y ) =< X i i (
u0 ), Y j j (
u0 ) >e
si din biliniaritate si simetrie avem:

I(P )(X, Y ) = X i gij (P )Y j
(7.9)
unde g(P ) = (gij (P )) M2 (R) este matricea formei I-a fundamentale. Rezult
a c
a putem scrie (7.9)
matriceal:
I(P )(X, Y ) = X t g(P ) Y
(7.10)
reamintind c
a vectorii tangenti X, Y T P S sunt g
anditi pe coloan
a. Altfel spus, avem:

1

g11 (P ) g12 (P )
Y (P )
1
2
I(P )(X, Y ) = X (P ) X (P )
.
g21 (P ) g22 (P )
Y 2 (P )
(7.11)
Avem dependenta de P a functiilor gij : S R unde:
gij (P ) =e .
(7.12)
Mai precis, functiile coeficienti ai formei I-a fundamentale sunt:
g11 =< 1 , 1 >e = k1 k2

g12 = g21 =< 1 , 2 >e
g22 =< 2 , 2 >e = k2 k2
(7.13)
37
Cursul 7
unde am folosit deja simetria lui g(P ) ca fiind matrice asociat
a unui produs scalar:
(g(P ))t = g(P ).
(7.14)
Pozitiva definire a a lui g se traduce prin:

=X t g X 0 pentru orice X TP S,
-X t g X = 0 implic
a X=vectorul nul din TP S=0 1 (
u0 ) + 0 2 (
u0 ).
Formula (7.10) spune c
a putem g
andi forma I-a fundamental
a ca aplicatie matriceal-valuata:
I : P S I(P ) = g(P ) M2 (TP S).
(7.15)
Exist
a c
ateva notatii traditionale, prima fiind atribuit
a chiar lui Gauss cel care a dezvoltat enorm
teoria clasic
a a suprafetelor:
g11 = E,
g12 = g21 = F,
g22 = G
(7.16)
sau nc
a:
I = g11 (du1 )2 + 2g12 du1 du2 + g22 (du2 )2 = Edu2 + 2F dudv + Gdv 2 .
(7.17)
O alt
a proprietate remarcabil
a a matricei g deriv
a din identitatea Lagrange a calculului vectorial:
a bk2
<a
, a
>< b, b > < a
, b >2 = k
(7.18)
care este consecinta relatiei fundamentale: cos2 t + sin2 t = 1.

u0 ) si b = 2 (
u0 ) obtinem:
Cu a
= 1 (
det g(P ) = E(P )G(P ) F (P )2 = k1 (
u0 ) 2 (
u0 )k2 > 0
(7.19)
stricta pozitivitate fiind deci consecint

a a regularit
atii lui S mai precis a ipotezei de imersie asupra
aplicatiei . Deci g(P ) este matrice inversabil
a iar inversa sa o not
am:
11 12
g
g
g1 = (gij )i,j=1,2
(7.20)
=
21
g
g22
unde pentru simplitatea scrierii am renuntat la precizarea punctului P . Prin calcul se verifica imediat:
Propozitia 7.5 i) Functiile gij , gij : U R sunt netede pentru toti i, j {1, 2}.
ii) Pentru orice c
ampuri vectoriale X, Y X (U ) aplicatia
(u, v) : U g(X, Y )(u, v) = gij (u, v)X i (u, v)Y j (u, v) R este neted
a.
In continuare studiem comportarea formei I-a fundamentale la o schimbare de parametrizari locale
, )
pe S n jurul lui P . Fie deci o nou
a parametrizare local
a (U
a lui S n jurul lui P si corespunz
ator
1
) este deschis
u
0 = ()
(P ). Multimea V = (U ) (
U
a n R3 dar inclus
a n S si contine pe P . Fie
h = ()1 : 1 (V ) R2 1 (V ) R2 . Aceast
a aplicatie, numit
a schimbare de parametriz
ari,
este neted
a fiind compunerea a dou
a aplicatii netede, satisface h(
u0 ) = u
0 si are exprimarea de ecuatii:
h : ua = ua (
u1 , u2 ), 1 a 2.
(7.21)

h
ua
|
=
(
u
)
=
(
u
)
=
(
u0 ) a |P
P
0
0
i
i
i
i
u
(7.22)
Avem: = h si deci:
ceea ce spune c
a elementele bazei { u 1 |P , u 2 |P } sunt c
ampuri tensoriale pe U de tip (1, 0).
Relativ la forma I-a fundamental
a avem:
gij (P ) =<
ua
ub
ua
ub
|
,
|
>
=<
|
,
|
>
=
g
(P
)
P
P
e
P
P
e
ab
u
i
u
j
u
i ua
u
j ub
u
i
u
j
ceea ce spune c
a setul de functii (gij ()) este un c
amp tensorial de tip (0, 2) pe U .
(7.23)
38
M. Cr
asm
areanu
SEMINARUL 7
Se cere forma I-a fundamental
a pentru urm
atoarele suprafete S cu parametriz
ari globale:
S7.1 de la S6.5.
Rezolvare E = 2, F = 0, G = u2 + 2.
S7.2 planul determinat de punctul P0 (
r0 ) si vectorii necoliniari a
, b.
Rezolvare Din : r(u, v) = r0 + u

a + vb rezult
a ru = a
, rv = b. Deci: E = k
ak2 , F =< a
, b >,
2
G = kbk . Putem cu procedeul Gram-Schmidt s

a alegem o baz
a ortonormat
a n si deci E = G = 1,
F = 0.
S7.3 suprafata Enneper S : r(u, v) = (3u + 3uv 2 u3 , 3v + 3u2 v v 3 , 3(u2 v 2 )).
Rezolvare Avem ru = 3(1 u2 + v 2 , 2uv, 2u), rv = 3(2uv, 1 + u2 v 2 , 2v). Deci: E = G =

9(1 + u2 + v 2 )2 , F = 0.
S7.4 elicoidul S : r(u, v) = (u cos v, u sin v, hv) cu h > 0 o constant
a.
Rezolvare ru = (cos v, sin v, 0), rv = (u sin v, u cos v, h), E = 1, F = 0, G = u2 + h2 .
S7.5 suprafat
a Monge S : z = f (x, y) folosind notatiile: p = fx , q = fy , r = fxx , s = fxy , z = fyy .
Rezolvare ru = (1, 0, p), rv = (0, 1, q), E = 1 + p2 , F = pq, G = 1 + q 2 .
S7.6 paraboloidul hiperbolic S : z = xy sau nc
a Ph : r(u, v) = (u, v, uv).
2
Rezolvare p = y, q = x, E = 1 + y , F = xy, G = 1 + x2 . In a doua parametrizare: E = 1 + v 2 ,
F = uv, G = 1 + u2 .
S7.7 S : r(u, v) = (a(cos u v sin u), a(sin u + v cos u), b(u + v)) cu a, b > 0.
Rezolvare ru = (a(sin u + v cos u), a(cos u v sin u), b), rv = (a sin u, a cos v, b). Deci: E =
a2 (1 + v 2 ) + b2 si F = G = a2 + b2 .
S7.8 Se cere forma I-a fundamental
a a urm
atoarele suprafete de rotatie; a se vedea exercitiul S9.7
pentru expresia general
a:
1) sfera de raz
a R centrat
a n origine S(O, R): r(u, v) = (R cos u cos v, R sin u cos v, R sin v).
Semnificatia geometric
a a coordonatelor: u=longitudinea iar v=latitudinea ! Avem
(u, v) U = (0, 2) ( 2 , 2 ).
2) elipsoidul El : r(u, v) = (a cos u cos v, a sin u cos v, b sin v); El :
x2
a2
y2
a2
z2
b2
1 = 0.
3) hiperboloidul cu o p
anz
a H1 : r(u, v) = (a cosh u cos v, a cosh u sin v, b sinh u).
4) hiperboloidul cu dou
a p
anze H2 : r(u, v) = (a sinh u cos v, a sinh u sin v, b cosh u).
2
5) paraboloidul eliptic Pe : r(u, v) = (u cos v, u sin v, u2p ) cu p > 0; Pe : x2 + y 2 2pz = 0.

Rezolvare 1) E = R2 cos2 v, F = 0, G = R2 , 2) E = a2 cos2 v, F = 0, G = a2 sin2 v + b2 cos2 v,
2
2
2
3) E = a2 sinh2 u + b2 cosh2 u, F = 0, G = a2 cosh2 u; H1 : xa2 + ya2 zb2 1 = 0,
4) E = a2 cosh2 u + b2 sinh2 u, F = 0, G = a2 sinh2 u; H2 :

2
5) E = 1 + up2 , F = 0, G = u2 .
x2
a2
y2
a2
z2
b2
+ 1 = 0,
Cursul 8
Geometria intrinsec
a a unei suprafete
Fix
am S R3 o suprafat
a regulat
a si o parametrizare local
a (U, ) pe S. In Cursul precedent am introdus forma I-a fudamental
a I av
and coeficientii (g11 (u, v), g12 (u, v), g22 (u, v)) = (E(u, v), F (u, v), G(u, v))
n fiecare pucnt P ((
u)) (U ) S, u
= (u, v) = (u1 , u2 ) = (ui )i=1,2 U .
Definitia 8.1 O proprietate intrinsec
a a lui S este o proprietate ce depinde doar de coeficientii
atilor intrinseci ale lui
(gij ) (si derivatele lor partiale n raport cu parametrii u, v). Totalitatea proriet
S constituie geometria intrinsec
a a lui S.
Dedic
am acest Curs studierii c
atorva propriet
ati intrinseci.
I. Lungimea unui arc de curb
a pe S
Fie C o curb
a n spatiu, C : r = (t), t I R. Presupunem c
a exist
a un arc [a, b] I asa nc
at
1
([a, b]) (U ) S. Fie C = .
Curb
a C : r = 1 (t), t [a, b] eset o curb
a pe U deci o curb
a plan
a. Prin urmare avem
C : u = u(t), v = v(t), t [a, b] sau nc
a C : ui = ui (t), t [a, b], i = 1, 2. Cum C = C rezult
a
c
a C are ecuatia vectorial
a C : r = (u(t), v(t)) = (u1 (t), u2 (t)), t [a, b] si deci vectorul tangent
ntr-un punct generic P (u(t), v(t)) (U ) S este:
r (t) = 1 (P )u (t) + 2 (P )v (t) = u (t)1 (P ) + v (t)2 (P ).
(8.1)
Pentru a folosi formula (1.6) a lungimii unui arc de curb

a a lui C avem nevoie de norma acestui vector
si cu formulele din Cursul precedent rezult
a:
k
r (t)k2 =< r (t), r (t) >= g11 (P )(u (t))2 + 2g12 (P )u (t)v (t) + g22 (P )(v )2 .
(8.2)
Avem atunci:
Propozitia 8.2 Lungimea arcului de curb
a [a, b] al curbei C S este:
r
Z b
dui duj
L(C|[a,b] ) =
gij (u(t), v(t))
(t)
(t) =
dt
dt
a
Z bp
=
E(u(t), v(t))(u (t))2 + 2F (u(t), v(t))u (t)v (t) + G(u(t), v(t))(v (t))2 .
(8.3)
Exemple 8.3 Consider

am liniile parametrice pe S:
i) Cu0 : u = u0 , v = v(t) = v0 + t, t (, ). Avem:
Z bp
L(Cu0 |[,]) =
g22 (u0 , v0 + t)v (t)dt.
(8.4)
ii) Cv0 : u = u(t) = u0 + t, v = v0 , t (, ). Avem:

Z bp
L(Cv0 |[,]) =
g11 (u0 + t, v0 )dt.
a
(8.5)
40
M. Cr
asm
areanu
II. Unghiul dintre dou

a curbe pe S
Fie curbele pe S, Ca : u = ua (t), v = va (t), t I R cu a {1, 2} si punctul lor comun P
corespunz
ator lui t0 I. Consider
am unghiul dintre tangenta T1 (t0 ) la C1 n P si tangenta T2 (t0 ) la
C2 n P . S
tim c
a unghiul dintre doi vectori nenuli este caracterizat de cosinusul s
au prin intermediul
formulei:
< T1 (t0 ), T2 (t0 ) >
cos =
.
(8.6)
kT1 (t0 )kkT2 (t0 )k
a:
Deoarece: Ta (t0 ) = ua (t)1 (P ) + va (t)2 (P ) rezult
Propozitia 8.4 Unghiul dintre cele dou

a curbe pe S n punctul lor comun este dat de:
E(P )u1 (t0 )u2 (t0 ) + F (P )(u1 (t0 )v2 (t0 ) + u2 (t0 )v1 (t0 )) + G(P )v1 (t0 )v2 (t0 )
p
E(u1 (t0 ))2 + 2F u1 (t0 )v1 (t0 ) + G(v1 (t0 ))2 E(u2 (t0 ))2 + 2F u2 (t0 )v2 (t0 ) + G(v2 (t0 ))2
(8.7)
unde, si la numitor, coeficientii E, F , G sunt calculati tot n P .
cos = p
Exemplul 8.5 Fie curbele de coordonate de la Exemplele 8.3 si punctul lor comun P (u0 , v0 ).
Avem: (u1 , v1 ) = (0, 1) respectiv (u2 , v2 ) = (1, 0) si deci:
cos = p
F (u0 , v0 )
E(u0 , v0 )G(u0 , v0 )
(8.8)
Rezult
a c
a liniile parametrice ale lui S sunt ortogonale ntr-un punct al lui S dac
a si numai dac
aF
se anuleaz
a n acel punct.
Mai general, reperul Gauss n P S este: i) ortogonal dac
a si numai dac
a F (P ) = 0,
ii) ortonormat dac
a si numai dac
a g(P ) = I2 .
III. Aria unui compact pe S
Fie D S o multime compact
a (deci nchis
a si m
arginit
a). Folosind teoria integralei duble de la
Cursul de Analiz
a Matematic
a se arat
a imediat c
a aria lui D este:
Z Z p
det g(u, v)dudv.
(8.9)
A(S) =
D
Prin urmare:
A(D) =
Z Z p
D
E(u, v)G(u, v) F 2 (u, v)dudv.
(8.10)
Izometrii
Definitia 8.6 Fie f : S R si P S. Spunem c
a f este neted
a n P dac
a exist
a o parametrizare
2
local
a (U, ) a lui S n jurul lui P astfel nc
at functia f : U R R, f = f este neted
a. f se
numeste neted
a dac
a este neted
a n orice punct din S.
, )
Fie (U
o alt
a parametrizare a lui S n jurul lui P . Fie V = (U ) (
(U )). V este multime
deschis
a fiind intersectia a doi deschisi si contine pe P deci este nevid
a. Fie aplicatia:
h : 1 (V ) (U ) R2 1 (V ) U R2 , h =
(8.11)
numit
a schimbarea de parametriz
ari locale pe S.
Propozitia 8.7 h este difeomorfism de la 1 (V ) la 1 (V ).
Demostratie h este bijectie cu h1 = 1 . Mai mult, din expresiile lor rezult
a c
a h si h1
sunt netede deoarece si cu inversele lor sunt netede. 2
Avem: f = f , f = f = f 1R2 = f 1 = f h. Prin urmare, f este neted
a
dac
a si numai dac
a f este neted
a ceea ce arat
a c
a notiunea introdus
a n Definitia 8.6 nu depinde de
parametrizarea local
a aleas
a!
41
Cursul 8
Fie F : S1 S2 o aplicatie ntre dou
a suprafete si P S1 fixat.
Definitia 8.8 F se numeste neted

a n P dac
a exist
a o parametrizare local
a (U, ) a lui S1 n jurul
lui P si exist
a o parametrizare local
a (V, ) a lui S2 n jurul lui F (P ) cu F ((U )) (V ) astfel nc
at
functia F, : U R2 V R2 , F, = 1 F este neted
a.
o alt
, )
Fie (U
o alt
a a lui S1 n jurul lui P si (V , )
a
arile de parametriz
ari locale:
a lui S2 n jurul lui F (P ). Ca mai sus avem schimb
h1 = 1 ,
h2 = 1
(8.12)
respectiv expresia lui F n cele dou

a perechi de parametriz
ari:
F, = 1 F ,
1 F .
F,
(8.13)
Avem:
1 1 F 1
F,
= h1
2 F, h1
=
ceea ce arat
a c
a F, este neted
a dac
a si numai dac
a F,
a. Prin urmare, notiunea din
este neted
Definitia 8.8 nu depinde de parametriz
ari locale !
Avem:
F, : u
= F 1 (u, v),
v = F 2 (u, v).
(8.14)
Presupunem n continuare c
a F este neted
a n P si consider
am, ca n Cursul 6, o curba pe S1 prin
a TP S1 este
acest punct, C : u = u(t), v = v(t), t (, ), deci u(0) = u0 si v(0) = v0 . Stim c
multimea tangentelor {u (0)1 (P ) + v (0)2 (P )} n P la toate aceste curbe.

Definitia 8.9 Diferentiala lui F n P este aplicatia dFP : TP S1 TF (P ) S2 dat
a de:
dFP (u (0), v (0)) = (
d 1
d
F (u(t), v(t)), F 2 (u(t), v(t)))|t=0 .
dt
dt
(8.15)
Putem g
andi si vectorial; dac
a C : r = r(t), t (, ) este ecuatia lui C privit
a n spatiul R3
atunci:
r (0)) = (F r) (0)
(8.16)
dFP (
unde si f este g
andit
a n spatiul ambient f : (x, y, z) S1 R3 (
x, y, z) S2 R3 .
Propriet
ati ale diferentialei 8.10
i) este transformare liniar
a:
dFP (X + Y ) = dFP (X) + dFP (Y ).

ii) (regula lantului) dac
a S3 este o a treia suprafat
a si avem G : S2 S3 neted
a atunci:
d(G F )P = dGF (P ) dFP .
(8.17)
Definitia 8.11 i) F : S1 S2 se numeste difeomorfism dac

a este bijectie si F, F 1 sunt netede
n orice punct. In acest caz, spunem c
a S1 si S2 sunt difeomerfe.
ii) F se numeste izometrie n P dac
a este neted
a n P si invariaz
a formele I-a fundamentale adic
a:
I2 (F (P ))(dFP (X), dFP (Y )) = I1 (P )(X, Y )
(8.18)
pentru orice X, Y TP S1 .
iii) F se numeste izometrie local
a dac
a pentru orice P S1 exist
a un deschis D pe S1 cu P D asa
nc
at F este izometrie n orice punct din D. F se numeste izometrie dac
a este izometrie local
a si
difeomorfism.
iv) Suprafetele S1 , S2 se numesc izometrice dac
a exist
a o izometrie ntre ele.
42
M. Cr
asm
areanu
v) Multimea Izom(S) a izometriilor suprafetei S constituie grup n raport cu operatai de compunere

a functiilor. Izom(S) se numeste grupul izometriilor lui S.
Observatii 8.12 i) Izom(S) este multime nevid
a deoarece aplicatia identic
a 1S este izometrie.
Diferentiala sa este: d(1S )P = 1TP S .
ii) Izom(xOy) este exact Izom(2) din Definitia 3.3.
iii) Dat A O(3) aplicatia liniar
a asociat
a TA : x R3 A x R3 se restrictioneaz
a la o izometrie
2
2
a lui S . Reciproc, dac
a f Izom(S ) atunci exist
a A = Af O(3) asa nc
at f = TA .
am F : S1 S2 ,
Exemplu 8.13 Fie S1 planul xOy si S2 cilindrul x2 + y 2 = 1. Consider
F (x, y, 0) = (cos x, sin x, y). Avem c
a F este neted
a n orice punct din S1 . Mai mult, F este izometrie
local
a deoarece S1 si S2 au aceeasi form
a fundamental
a g = I2 . Dar F nu este izometrie global
a
deoarece nu este injectiv
a!
SEMINARUL 8
S8.1 Pe suprafata (paraboloid) S : x2 + y 2 = 2z se dau curbele C1 : x = y, C2 : z = a unde si
a sunt constante reale strict pozitive. Se cere unghiul dintre curbe.
2
1
(u2 + v 2 )) si obtinem: E = 1 + u2 ,
Rezolvare Parametriz
am suprafata S : r(u, v) = (u, v, 2
2

v
F = uv
ie al curbelor este P ( a, a, a) si deci C1 : u1 (t) =
2 , G = 1 + 2 . Punctul de intersect
v1 (t) = t + a. Pentru a doua curb

a din u2 (t) + v 2 (t) = 2a si u(0) = v(0) = a rezult
a
parametrizarea C2 : u2 (t) = 2a cos( 4 t), v2 (t) = 2a sin( 4 t). Avem deci derivatele:

u1 = v1 = 1,
u2 (t) = 2a sin( 4 t), v2 (t) = 2a cos( 4 t)
ceea ce d
a: u2 (0) =
(1 +
a, v2 (0) = a. Numitorul fractiei (8.9) este:
a
u(0)2
u(0)v(0)
v(0)2
)
a
+
(
a
+
a)
+
(1
+
)(
a)
=
(u(0)2 v(0)2 )
2
2
2
a curbe sunt perpendiculare n punctul de

care este zero datorit
a ecuatiei curbei C1 . Deci cele dou
intersectie.
S8.2 Pentru suprafata S : r(u, v) = (u, v, u(1 + v)) se cere unghiul dintre curbele de coordonate
respectiv unghiurile 1 , 2 dintre curba C : u + v = 0 si curbele de coordonate.
Rezolvare Se obtine imediat: E = 1 + (1 + v)2 , F = u(1 + v), G = 1 + u2 . Dac
a P (u0 , v0 )
este punctul generic al lui S atunci din formula (8.10) avem: cos = u02(1+v0 ) 2 . Punctul de
(1+u0 )[1+(1+v0 )]
intersectie dintre C si Cu0 este P1 (u0 , u0 ) iar cel dintre C si Cv0 este P2 (v0 , v0 ).
In cele ce urmeaz
a prezent
am o formul
a alternativ
a pentru (8.9). Astfel, dac
a cele dou
a curbe ce
se intersecteaz
a au tangentele: d
r = ru du + rv dv,
r = ru u + rv v atunci unghiul cerut este dat de:
cos =
Edu2
Eduu + F (duv + udv) + Gdvv
.
+ 2F dudv + Gdv 2 Eu2 + F uv + Gv 2
(8.18)
Revenind la problema dat

a pentru Cu0 avem: du = 0 iar pentru Cv0 avem dv = 0 n timp ce C
este dat
a de v = u. Folosind (8.18) rezult
a:
F dvu + Gdv(u)
F G
u0 2u20 1
cos 1 =
=p
=p
Gdv E 2F + Gu
G(E 2F + G)
(1 + u20 )(4u20 4u0 + 3)
respectiv:
Eduu + F du(u)
EF
2v02 + 3v0 + 2
cos 2 =
=p
=p 2
.
Edu E 2F + Gu
E(E 2F + G)
(v0 + 2v0 + 2)(4v02 + 4v0 + 3)
43
Cursul 8
S8.3 Pentru S : r(u, v) = (u cos v, u sin v, u + v) se cere unghiul dintre curbele de coordonate.
Rezolvare E = 2, F = 2, G = u2 + 1, cos =
1
.
2(u20 +1)
S8.4 Pentru suprafata S de la Exercitiul S6.5 se cere forma I-a fundamental

a.
Rezolvare Cum ru = (cos v, sin v, 1), rv = (u sin v + cos v, u cos v + sin v, 1) rezult
a: E = 2,
2
F = 0, G = u + 2.
Prin urmare putem scrie:
I(S) = 2
1
0
2
0 u +1
= 2diag(1, u2 + 1).
Conform exercitiului S7.4 avem c

a forma I-a a elicoidului Sh este:

1
0
I(Sh ) =
= diag(1, u2 + h2 ).
0 u2 + h2
Prin urmare avem I(S) = 2I(S( h = 1)). Dou
a suprafete cu metricile diferind printr-u factor se
numesc conform echivalente iar dou
a metrici se difer
a printr-un factor se numesc conforme, factorul
respectiv fiind factorul de conformalitate.
S8.5 Sa se exprime metrica Euclidian
a a spatiului minus originea g = ds2 = dx2 + dy 2 + dz 2 n
coordonate sferice.
Rezolvare Leg
atura dintre coordonatele carteziene (x, y, z) si coordonatele sferice (, , ) (numite si coordonate polare n spatiu) este dat
a de:
x = sin cos
y = sin sin
z = cos .
Prin calcule rezult
a:
ds2 = d2 + 2 d2 + 2 sin2 d 2 .
(8.19)
S8.6 S
a se exprime metrica Euclidian
a a planului minus originea g = ds2 = dx2 +dy 2 n coordonate
polare (r, ).
Rezolvare Din: x = r cos , y = r sin rezult
a: dx = cos dr r sin d si dy = sin dr +
r cos d ceea ce implic
a:
ds2 = dr 2 + r 2 d2 .
(8.20)
Sub aceasta form
a, metrica este de tip warped; a se vedea si exercitiul 14.4 !
S8.7 Se cere aria si volumul sferei S(O, R).
Rezolvare Parametrizarea sferei este conform exercitiului 7.7 si folosim formula (8.10) cu D =
[0, 2] [ 2 , 2 ]. Din: E = R2 cos2 v, F = 0, G = R2 avem:
!
Z 2
Z

2
A(S(O, R)) = R2
du
cos vdv = 2R2 sin v|2 = 2R2 (1 (1)) = 4R2 . (8.21)
0
Volumul este:
V (S(O, R)) =
R
0
A(S(O, r))dr = 4
Un program C++ cu u = si v = .
#include3dframe.CPP
void draw sphere()
r 2 dr = 4
r3 R 4 3
| = R .
3 0
3
(8.22)
44
{
int arr[4];
int rad=1500;
for(double i=0;i<=90;i=i+1)
{
double phi=((3.14159)/180)*i;
for(double j=0;j<90;j=j+0.005)
{
double theta, x, y, z;
theta=((3.14159)/180)*j;
x=rad*cos(theta)*cos(phi);
y=rad*sin(theta)*cos(phi);
z=rad*sin(phi);
putxyz(int(x),-int(y),(int)z,arr,BLUE);
putxyz(int(x),-int(y),-(int)z,arr, BLUE);
putxyz(-int(x),-int(y),(int)z,arr,MAGENTA);
putxyz(-int(x),-int(y),-(int)z,arr,MAGENTA);
}
}
for(i=0;i<=90;i=i+1)
{
double phi=((3.14159)/180)*i;
for(double j=0;j<90;j=j+0.005)
{
double theta, x, y, z;
theta=((3.14159)/180)*j;
x=rad*cos(theta)*cos(phi);
y=rad*sin(theta)*cos(phi);
z=rad*sin(phi);
putxyz(int(x),int(y),(int)z,arr,GREEN);
putxyz(int(x),int(y),-(int)z,arr,GREEN);
putxyz(-int(x),int(y),-(int)z,arr,RED);
putxyz(-int(x),int(y),(int)z,arr,RED);
}
}
}
void main()
{
int gd=DETECT,gm;
initgraph(&gd, &gm,c:
tc
bgi);
DRAW3DFRAME();
cleardevice();
draw sphere();
getch();
closegraph();
}
M. Cr
asm
areanu
Cursul 9
Forma a II-a fundamental

a
Fix
am suprafata regulat
a si orientabil
a S R3 si punctul generic P S. Din orientabilitate, avem
2
:P SN
(P ) S este continu
c
a aplicatia N
a si observ
am din expresia sa ntr-o parametrizare
local
a c
a este chiar diferentiabil
a.
: S S 2 se numeste aplicatia sferic
Definitia 9.1 Functia N
a (Gauss) a lui S.
S
a observ
am c
a TP S si TN (P ) S 2 sunt plane n spatiul fizic R3 , ambele perpendiculare pe vectorul
(P ) si deci coincid ! Prin urmare, diferentiala aoplicatiei Gauss este: dN
P : TP S T S 2 = TP S
N
N (P )
si deci o g
andim ca endomorfism liniar al lui TP S.
Definitia 9.2 Endomorfismul liniar AP : TP S TP S dat de AP = dNP se numeste operatorul
Weingarten sau operatorul shape (form
a) al lui S.
Fix
am o parametrizare local
a (U, ) a lui S n jurul lui P ; deci P = (
u0 ) cu u
0 = (u0 , v0 ) =
(ui0 )i=1,2 . Vrem imaginea bazei canonice {1 (
u0 ), 2 (
u0 )} a lui TP S prin dNP . Reamintim c
a:
i) 1 (
u0 ) este vectorul tangent n P la linia parametric
a Cv0 : u = u0 + t, v = v0 , t (, ). Not
am
3
rv0 (t) R vectorul generic de pozitie al curbei Cv0 ,
ii) analog 2 (
u0 ) este vectorul tangent n P la linia parametric
a Cu0 : u = u0 , v = v0 + t. Fie
3
rv0 (t) R vectorul generic de pozitie al curbei Cu0 .
Propozitia 9.3 Avem:
P (1 (
u (
u0 )) = N
u0 ),
dN
P (2 (
v (
dN
u0 )) = N
u0 ).
(9.1)
Demonstratie Avem:
P (1 (
dN
u0 )) =
d
d
(N (
rv0 (t)))|t=0 = (N 1 (u(t), v0 ), N 2 (u(t), v0 ), N 3 (u(t), v0 ))|t=0 =
dt
dt
u (P ).
= (Nu1 (P )u (0), Nu2 (P )u (0), Nu3 (P )u (0)) = N
Analog:
P (2 (
dN
u0 )) =
d
d
(N (
ru0 (t)))|t=0 = (N 1 (u0 , v(t)), N 2 (u0 , v(t)), N 3 (u0 , v(t)))|t=0 =
dt
dt
v (P ).
= (Nv1 (P )v (0), Nv2 (P )v (0), Nv3 (P )v (0)) = N
Deci avem concluzia cerut

a.
Propozitia 9.4 Operatorul shape este autoadjunct relativ la forma I-a fundamental
a.
Demonstratie Trebuie s
a verific
am identitatea:
I(P )(AP (X), Y ) = I(P )(X, AP (Y ))
(9.2)
46
M. Cr
asm
areanu
pentru orice X, Y TP S. Din liniaritatea lui AP si biliniaritatea lui I(P ) rezult

a c
a este sufiu0 ), 1 (
u0 )), (2 (
u0 ), 2 (
u0 )), 2) (1 (
u0 ), 2 (
u0 )), 3)
cient
a verificarea lui (9.2) pe perechile: 1) (1 (
(2 (
u0 ), 1 (
u0 ). Pe perechile din 1) verificarea este trivial
a. Pentru perechea din 2) avem, datorit
a
lui (9.1):

u , v ) = < N
u , v >,
I(P )(AP (1 ), 2 ) = I(P )(N
(9.3)
v ) = .
I(P )(1 , AP (2 )) = I(P )(u , N
Deriv
am relatiile:
>= 0, < v , N
>= 0
 + = 0,
< uv , N
< vu , N > + < v , Nu >= 0.
(9.4)
Datorit
a comut
arii uv = vu rezult
a:
v >=< v , N
u >
< u , N
si revenind la (9.3) avem egalitatatea cerut
a. Analog pentru perechea 3).
(9.5)
2
O alt
a notiune esential
a n geometria suprafetelor este:
Definitia 9.5 Numim forma a II-a fundamental
a a lui S setul de aplicatii (II(P ))pS cu II(P ) :
TP S TP S R dat
a de:
(9.6)
II(P )(X, Y ) = I(P )(AP (X), Y ).
Propriet
ati:
i) II(P ) este form
a biliniar
a pe TP S deoarece I(P ) este form
a biliniar
a iar AP este operator liniar,
ii) II(P ) este simetric
a datorit
a relatiei (9.2),
iii) n general nu avem pozitiva definire a lui II(P ); deci II(P ) nu este produs scalar asemenea lui
I(P )!
Cu aceleasi argumente ca n Cursul 7 avem:
II(P )(X, Y )) = X i bij Y j
(9.7)
unde b = (bij ) Mn (TP S) este matricea formei II-a fundamentale. Rezult

a c
a putem scrie (9.7)
matriceal:
II(P )(X, Y )) = X t b Y
(9.8)
reamintind c
a vectorii tangenti X, Y T P S sunt g
anditi pe coloan
a. Altfel spus, avem:

1

b11 b12
Y (P )
1
2
II(P )(X, Y )) = X (P ) X (P )
b21 b22
Y 2 (P )
(9.9)
relatie n care pentru simplificarea notatie am omis dependenta de P a functiilor bij : S R unde:
bij (P ) = II(P )(i , j ) = I(P )(AP (i ), j ).
(9.10)
Mai precis, functiile coeficienti ai formei II-a fundamentale sunt:
1 , 1 >=< 11 , N
>
b11 =< AP (1 ), 1 >e = < N
>
b = b21 =< AP (1 ), 2 >= < N1 , 2 >=< 12 , N
12
v , 2 >=< 22 , N
>
b22 =< AP (2 ), 2 >= < N
(9.11)
unde am folosit deja simetria lui b:
bt = b
(9.12)
47
Cursul 9
si relatiile (9.4) respectiv analoagele:

> + = 0,
< uu , N
< vv , N > + < v , Nv >= 0.
(9.13)
Puem scrie n mod unitar:

>.
bij =< ij , N
(9.14)
Notatia Gauss este:

b11 = L,
b12 = b21 = M,
b22 = N.
(9.15)
SEMINARUL 9
S9.1 Se cere forma a II-a fundamental
a pentru S de la S6.5.
=
Rezolvare Avem: N
rvv = (u cos v
1
(u cos v2 sin v, u sin v+2 cos v, u) si ruu =
0, ruv =
2u2 +4
q
q
2
sin v, u sin v + cos v, 0). Rezult
a: L = 0, M = u22+2 , N = u 2+2 .
( sin v, cos v, 0),

a pentru planul S7.2.
=
Rezolvare Avem: N
a
b
k
abk
si ruu = ruv = rvv =

0. Deci: L = M = N = 0.

a pentru suprafata Enneper S9.3.
rvv
1
=
(2u, 2v, 1 u2 v 2 ) si ruu = 6(u, v, 1), ruv = 6(v, u, 0),
Rezolvare Avem: N
1+u2 +v2
= 6(u, v, 1). Rezult
a: L = 6, M = 0, N = 6.

a pentru elicoidul S7.4.
=
Rezolvare Avem: N
(u cos v, u sin v, 0).
1
(h sin v, h cos v, u) si ruu
u2 +h2
Rezult
a: L = 0, M = uh
, N = 0.
2 +h2
=
0, ruv = (sinv, cos v, 0), rvv =

a pentru suprafata Monge S7.5.
=
Rezolvare Avem: N
Rezult
a: L =
r
,
p2 +q 2 +1
M=
1
(p, q, 1) si ruu
p2 +q 2 +1
s
,N = 2t 2 .
p2 +q 2 +1
p +q +1
= (0, 0, r), ruv = (0, 0, s), rvv = (0, 0, t).

a pentru paraboloidul hiperbolic S7.6.
1
,
1+x2 +y 2
Rezolvare Deoarece r = t = 0, s = 1 aplic

and exercitiul precedent avem: L = 0, M =
N = 0.
S9.7 Se cer cele dou

a forme fundamentale pentru o suprafat
a de rotatie S av
and axa Oz ca ax
a
de rotatie si curba meridian n planul xOz de forma C : x = (u), z = (u).
Rezolvare Efectu
am o rotatie de unghi v n jurul axei de rotatie si obtinem ecuatia vectorial
aa
suprafetelor de rotatie:
S : r(u, v) = ((u) cos v, (u) sin v, (u)).
(9.15)
Avem tabelul:
r
ru
rv
ruu
ruv
rvv
x
cos v
sin v
cos v
sin v
cos v
2cos v 2
( ) +( )
y
sin v
cos v
sin v
cos v
sin v
2sin v
( ) +( )2
0

0
0
( )2 +( )2
48
M. Cr
asm
areanu
de unde rezult
a:
(
E = ( )2 + ( )2 , F = 0,

L =
, M = 0,
2
2
( ) +( )
G = 2 ,
N=
EG F 2 = 2 (( )2 + ( )2 ),
.
( )2 +( )2
S9.8 Acceasi problem

a pentru cilindrul circular drept: (u) = 1, (u) = Ru cu R > 0.
Rezolvare Din formulele precedente avem: E = R2 , F = 0, G = 1, EG F 2 = R2 , L = M = 0,
(u, v) = (cos v, sin v, 0) si imaginea sa este cercul S 1 =ecuatorul lui
N = 1. Aplicatia Gauss este: N
S 2.
a pentru curba meridian C parametrizat
a canonic.
Rezolvare Din parametrizarea canonic
a avem: ( )2 + ( )2 = 1 si deci: E = 1, F = 0, G = 2 ,
EG F 2 = 2 , L = , M = 0, N = .
a pentru S(O, R) dat
a de (5.12).
Rezolvare Avem: (u) = R cos u, (u) = R sin u si aplic
and formulele de la S9.7 avem: E = R2 ,
F = 0, G = R2 cos2 u, EG F 2 = R4 cos2 u, L = R, M = 0, N = R cos2 u. Aplicatia Gauss a sferei
este:
(u, v) = (cos u cos v, cos u sin v, sin u)
N
si se observ
a c
a nu depinde de raza sferei. Este exact aplicatia antipodal
a si imaginea este toat
a sfera
S 2.
a pentru pseudosfera: (u) = R sin u, (u) = R(cos u + ln tg u2 ).
Rezolvare E = R2 ctg2 u, F = 0, G = R2 sin2 u, EG F 2 = R4 cos2 u, L = Rctgu, M = 0,
(u, v) = ( cos u cos v, cosu sin v, sin u).
N = R sin u cos u. Aplicatia Gauss este: N
a pentru tor: (u) = R + r cos u, (u) = r sin u.
Rezolvare E = r 2 , F = 0, G = (R + r cos u)2 , EG F 2 = r 2 (R + r cos u)2 , L = r, M = 0,
N = cos u(R + r cos u). Cum u, v [0, 2] aria torului este:
A(T (r, R)) = r
dv
2
0
2
(R + r cos u)du = 2r (Ru + r sin u)|2
0 = 2r 2R = 4 rR (9.16)
exact aria p
atratului de laturi: 2r si 2R sau nc
a, aria cilindrului de lungime 2R si raz
a r. Volumul
torului este:
Z r
Z r
2
V (T (r, R)) =
A(T (t, R))dt = 2 R
2tdt = 2 2 R t2 |r0 = 2 2 Rr 2 .
(9.17)
0

a pentru conul circular: (u) = u, (u) = Ru.
Rezolvare E = 1 + R2 , F = 0, G = u2 , EG F 2 = (1 + R2 )u2 , L = M = 0, N =
Aplicatia Gauss este:

R
cos
v
R
sin
v
1
(u, v) =
N
,
,
R2 + 1
R2 + 1
R2 + 1
2 =
a (evident subunitar
a) si x2N + yN
deci a treia component
a zN este o constant
imaginea aplicatiei Gauss const
a ntr-un cerc pe S 2 la cota zN = R12 +1 .
Ru .
1+R2
R2
=constant.
R2 +1
Deci

a pentru catenoid: (u) = R cosh u, (u) = Ru.
Rezolvare E = G = R2 cosh2 u, F = 0, EGF 2 = R4 cosh4 u, L = N = R, M = 0. Aplicatia
Gauss este:

(u, v) = cos v , sin v , sinh u .
N
cosh u cosh u cosh u
Cursul 10
Curbura normal
a. Curburi principale.
Curbura medie si total
a
Fix
a si orientabil
a S R3 si punctul generic P S. Deci, avem n punctul P
formele fundamentale: I(P ), II(P ). Fie 0P vectorul nul din spatiul tangent TP S.
Definitia 10.1 Functia kP : TP S \ {0P } R dat
a de:
kP (X) =
II(P )(X, X)
I(P )(X, X)
(10.1)
se numste curbura normal

a a lui S n P .
Fix
am (U, ) o parametrizare local
a a lui S n jurul lui P ; deci P = (
u) cu u
= (u, v) = (u1 , u2 ) =
(ui )i=12 . Dac
a X = X 1 1 + X 2 2 atunci:
kP (X) =
u)X i X j
u)(X 1 )2 + 2b12 (
u)X 1 X 2 + b22 (
u)(X 2 )2
bij (
b11 (
=
.
gij (
u)X i X j
g11 (baru)(X 1 )2 + 2g12 (
u)X 1 X 2 + g22 (
u)(X 2 )2
(10.2)
Din aceasta relatie rezult

a o proprietate important
a a curburii normale si anume invarianta la scal
ari
X X cu num
ar real nenul:
(10.3)
kP (X) = kP (X).
Prin urmare, putem considera kP ca fiind de fapt functia kP : S(TP S) R:
kP (X) = II(P )(X, X)
(10.4)
unde S(TP S) este sfera unitate din spatiul vectorial euclidian (TP S, I(P )) i.e. S(TP S) = {X
TP S; I(P )(X, X) = 1}. Rezult
a c
a S(TP S) este o multime m
arginit
a si nchis
a n TP S R2 ; deci
S(TP S) este o multime compact
a! Reamintim un rezultat de Topologie: o functie continu
a pe un
compact este m
arginit
a si si atinge marginile! In concluzie, exist
a k1 =minimul functiei continue kP
si k2 =maximul lui kP .
Definitia 10.2 Numerele reale k1 , k2 se numesc curburile principale ale lui S n P .
Un mod de caracterizare a curburilor pricipale este urm
atorul: am demonstrat n Cursul precedent
c
a operatorul shape AP = dNP este autoadjunct relativ la produsul scalar I(P ). Un rezultat foarte
important al Algebrei Liniare spune c
a un operator liniar autoadjunct A : (Rn , g) (Rn , g) determin
a
o baz
a g-ortonormat
a {e1 , ..., en } n (Rn , g) format
a din vectori proprii: A(ei ) = i ei , i = 1, ..., cu
(i ) valori proprii reale pentru A.
Prin urmare, AP admite vectorii proprii e1 , e2 S(TP S) cu I(P )(ei , ej ) = ij si corespunz
ator,
valorile proprii 1 , 2 : AP (ei ) = i ei . Presupunem 1 2 .
Cum {e1 , e2 } este o baz
a n TP S rezult
a c
a orice X S(TP S) se descompune n mod unic:
X = cos e1 + sin e2
(10.5)
50
M. Cr
asm
areanu
unde este unghiul orientat dintre X si e1 . Rezult

a:
kP (X) = II(P )(X, X) = I(P )(cos e1 + sin e2 , AP (cos e1 + sin e2 ))
si deci:
kP (X) =< cos e1 + sin e2 , cos 1 e1 + sin 2 e2 >= 1 cos2 + 2 sin2 .
(10.6)
Propozitia 10.3 Functia f : [0, ], f () = 1 cos2 + 2 sin2 admite pe 1 ca minim si 2 ca

maxim.
Demonstratie Avem: f () = 1 2 cos sin +2 2 sin cos = (2 1 ) sin 2 si ecuatia f () =
0 admite solutiile 1 = 0, 2 = 2 . Rezult
a c
a:
i) minimul lui f corespunde lui 1 si f (0) = 1 ,
ii) maximul lui f corespunde lui 2 si f ( 2 ) = 2 . Avem deci concluzia. 2
a a lui AP iar k2 este valoarea proprie maxim
aa
Corolarul 10.4 k1 este valoarea proprie minim
lui AP .
Avem deci: AP (e1 ) = k1 e1 si AP (e2 ) = k2 e2 .
Definitia 10.5 Vectorii proprii ai lui AP , e1 , e2 S(TP S) se numesc directiile principale ale lui
S n P .
Curburile principale permit o clasificare a punctelor unei suprafete:
Definitia 10.6 Punctul P S se numeste:
1) umbilical dac
a k1 = k2 6= 0 si planar dac
a k1 = k2 = 0,
2) eliptic dac
a k1 k2 > 0, hiperbolic dac
a k1 k2 < 0 si parabolic dac
a k1 k2 = 0 dar una din curburile
principale este nenul
a.
Notiunile introduse n definitia urm
atoare sunt fundamentale n teoria suprafetelor:
Definitia 10.7 Numim:
1) curbura medie functia pe S:
k1 + k2
2
(10.7)
K = k1 k2 .
(10.8)
H=
Suprafata S o numim minimal
a dac
a are H 0.
2) curbura total
a sau Gauss functia pe S:
Suprafata S o numim plat

a dac
a are K 0.
Pentru determinarea acestor curburi reamintim, conform Corolarului 10.4, c

a k1 , k2 sunt exact
valorile prorii ale operatorului shape AP . Prin urmare, ele sunt solutiile ecutiei caracteristice:
det(II(P ) I(P )) = 0.
Avem deci:
L E
M F
sau, prin dezvoltare:
(10.9)
M F
=0
N G
(L E)(N G) (M F )2 = 0.
Un calcul imediat d
a ecuatia final
a a curburilor principale:
(EG F 2 )2 (LG M F + N E) + (LN M 2 ) = 0
(10.10)
iar forumulele Viete dau concluzia:

H(P ) =
LG M F + N E
(P ),
2(EG F 2 )
K(P ) =
LN M 2
det II(P )
=
.
2
EG F
det I(P )
(10.11)
51
Cursul 10
Invers, daca stim H si K atunci curburile principale sunt solutiile ecuatiei:
2 2H + K = 0.
(10.12)
Aceast
a ecuatiie av
and solutiile reale va avea discriminantul pozitiv si deci:
H2 K 0
(10.13)
iar solutiile sunt:

k1,2 = H
H 2 K.
De asemeni, deoarece expresia operatorului shape n raport cu baza {e1 , e2 } este:

k1 0
AP =
0 k2
(10.14)
(10.15)
obtinem:
1
H(P ) = T rAP ,
2
O caracterizare a tipurilor de puncte este:
K(P ) = det AP .
(10.16)
Propozitia 10.8 Punctul P S este:

1) eliptic dac
a si numai dac
a K(P ) > 0 si parabolic dac
a si numai dac
a K(P ) = 0,
2) hiperbolic dac
a si numai dac
a K(P ) < 0,
(P )
(P )
(P )
3) umbilical dac
a si numai dac
a gb11
= gb12
= gb22
= k1 (= k2 ).
11 (P )
12 (P )
22 (P )
Demonstratie Echivalentele 1)-2) sunt evidente din definitia lui K. S
a ar
at
am 3). Avem n
general: k1 kP (X) k2 pentru orice X TP S \ {0P }. Deci ntr-un punct umbilical functia curbur
a
normal
a este constant egal
a cu k1 . Pentru X = ru obtinem: b11 (P ) = k1 g11 (P ) iar pentru X = rv
obtinem b22 (P ) = k1 g22 (P ). Revenind apoi la kP (X) k1 rezult
a b12 (P )X 1 X 2 = k1 g12 (P )X 1 X 2
pentru orice pereche (X 1 , X 2 ) de unde obtinem concluzia. 2
SEMINARUL 10
Se cer curburile suprafetelor urm
atoare:
S10.1 de la S9.1.
Rezolvare K =
1
(u2 +2)2
deci toate punctele sunt hiperbolice.
S10.2 de la S9.2.
Rezolvare K = H = 0. Toate punctele sunt planare si parabolice.
S10.3 de la S9.3.
4
Rezolvare H = 0, K = 9(u2 +v
a Enneper este
2 +1)2 . Toate punctele sunt hiperbolice. Suprafat
2
2
minimal
a. Ecuatia (10.10) a curburilor principale devine: [2 3(1 + u + v )][2 + 3(1 + u2 + v 2 )] = 0
2
deci avem curburile principale: k1,2 = 3(1+u
2 +v 2 ) .
S10.4 de la S9.4.
2
Rezolvare H = 0, K = (u2h
. Toate punctele sunt hiperbolice. Elicoidul este o suprafat
a
+h2 )2
2
h
2
2
2
minimal
a. In fapt, pentru elicoid ecuatia (10.10) a curburilor principale este: (u + h ) u2 +h2 = 0
si deci avem curburile principale: k1,2 = u2h
.
+h2
S10.5 de la S9.5.
Rezolvare H =
S10.6 de la S9.6.
(1+p2 )t2pqs+(1+q 2 )r
3
2(1+p2 +q 2 ) 2
,K=
rts2
(1+p2 +q 2 )2
52
M. Cr
asm
areanu
Rezolvare H =
2xy
(1+x2 +y 2 ) 2
1
(1+x2 +y 2 )2 .
,K=
Toate punctele sunt hiperbolice.
S10.7 de la S9.7.
Rezolvare H =
(( )2 +( )2 )+( )
3
2(( )2 +( )2 ) 2
,K=
( )
.
(( )2 +( )2 )2
S10.8 de la S9.8.
Rezolvare H = 12 , K = 0. Toate punctele sunt parabolice. Cilindrul circular drept este o
suprafat
a plat
a. Ecuatia (10.10) a curburilor principale devine: (1 ) = 0 deci avem curburile
principale: k1 = 0, k2 = 1.
S10.9 de la S9.9.
Rezolvare H =

,
2
K=
( )
.
S10.10 de la S9.10.
Rezolvare H = R1 , K = R12 . Toate punctele sunt eliptice. Sfera are curbura medie constant
a
si curbura total
a constant
a pozitiv
a! Ecuatia (10.10) devine (1 R)2 = 0 deci avem curburile
principale: k1 = k2 = R1 si toate punctele sunt ombilicale!
S10.11 de la S9.11.
Rezolvare H =
constant
a negativ
a!
ctg2u
R ,
K = R12 . Toate punctele sunt hiperbolice. Pseudosfera are curbura
S10.12 de la S9.12.
Rezolvare H =
R+2r cos u
2r(R+r cos u) ,
K=
cos u
r(R+r cos u) .
S10.13 de la S9.13.
Rezolvare H =
R
,
2u 1+R2
K = 0. Deci conul circular este suprafat

a plat
a.
S10.14 de la S9.14.
1
Rezolvare H = 0, K = R2 cosh
a minimal
a si are curbura ne4 . Deci catenoidul este suprafat
u
gativ
a dar neconstant
a. In fapt, exist
a doar dou
a suprafete minimale de rotatie: planul si catenoidul!
Putem determina curburile principale din ecuatia (10.10) care devine:
1
(R R2 cosh2 u)(R + R2 cosh2 u) = 0. Deci: k1,2 = R cosh
2 .
u
S10.15 banda lui M

obius S : r(u, v) = (cos u(1 + v sin u2 ), sin u(1 + v sin u2 ), v cos u2 ).
Rezolvare E = (1 + v sin u2 )2 +
v2
4 ,
F = 0, G = 1.
Cursul 11
Derivata covariant
a pe o suprafat
a.
Simbolii Christoffel
Fix
a, orientabil
a si scufundat
a S : r = (u,
v), (u, v) U R2 si punctul generic
P (u0 , v0 ) S. Fie functia f : S R g
andit
a ca f (P ) = f (u, v) deci ca f : U R2 R. Asem
an
ator
Definitiei 8.5 introducem:
Definitia 11.1 f se numeste neted
a dac
a este infinit derivabil
a partial n raport cu variabilele u
si v. Fie C (S) multimea acestor functii netede numite de c
atre fizicieni c
ampuri scalare.
Observatia 11.2 C (S) este inel comutativ relativ la operatiile de adunare si nmultire.
Fix
am acum X TP S si dou
a curbe pe S, reprezentanti pentru X ca n Cursul 5, ci (t) =
i
1
2
(ui (t), v i (t)), t (, ), i = 1, 2. Deci ci (0) = (u0 , v0 ) si dc
a X = X 1 ru (P ) +
dt (0) = (X , X ) dac
2
X rv (P ). Prin urmare:
du1
du2
(0) =
(0) = X 1 ,
dt
dt
dv 1
dv 2
(0) =
(0) = X 2 .
dt
dt
(11.1)
Urm
atorul rezultat arat
a independenta derivatei unui c
amp scalar f de-a lungul curbelor ce-l reprezint
a
pe X:
Propozitia 11.3
In conditiile precedente avem: (f c1 ) (0) = (f c2 ) (0).
Demonstratie Fie Fi : (, ) R functia neted
a (fiind compunere de functii netede) Fi (t) =
i
i
i
a obtinem:
(f c )(t) = f (u (t), v (t)). Avem Fi (0) = f (P ) si prin derivare compus
Fi (0) =
f
dui
f
dv i
(P )
(0) +
(P )
(0).
u
dt
v
dt
Datorit
a relatiilor (11.1) avem concluzia: F1 (0) = F2 (0).
Acest rezultat permite introducerea urm

atoarei notiuni fundamentale:
Definitia 11.4 Pentru f C (S) si X TP S numim derivata directional
a a lui f n P S
relativ la directia X num
arul real:
X f = (f c) (0)
(11.2)
unde c : (, ) S este o curb

a pe S prin P cu c (0) = X.
Propriet
atile acestui num
ar sunt date de:
Propozitia 11.5 Fie X, Y TP S, , R si f, f1 , f2 C (S). Atunci:

X+Y f =
X f +
Y f,
i)
X f2 ,
ii) X (f1 + f2 ) = X f1 +
X f2 .
iii) (Leibniz) X (f1 f2 ) = X f1 f2 (P ) + f1 (P )
In contrapartid
a cu notiunea de c
amp scalar introducem si:
54
M. Cr
asm
areanu
Definitia 11.6 Numim c

amp vectorial pe S o aplicatie Z : S R3 constituit
a din 3 c
ampuri
1
2
3
scalare: Z = (Z , Z , Z ).
Dac
a n particular avem c
a Z(P ) TP S pentru orice P S reobtinem notiunea de c
amp vectorial
tangent la S din Definitia 6.4ii). Extindem derivata directional
a la c
ampuri vectoriale:
Definitia 11.7 Dat X TP S si c
ampul vectorial Z pe S numim derivata directional
a a lui Z n
P relativ la directia X ansamblul:
X Z 1,
X Z 2,
X Z 3 ).
X Z = (
(11.3)
Propriet
atile acestei derivate sunt date de:
Propozitia 11.8 Fie X, Y TP S, , R, f C (S) si c
ampurile vectoriale Z, W . Avem:
i) X+Y Z = X Z + Y Z,
X (Z + W ) =
X Z +
XW ,
ii)
X Z,
iii) (Leibniz) X (f Z) = X f Z(P ) + f (P )
iv) (compatibilitatea cu metrica euclidian
a)
X (< Z, W >)(P ) =<
X Z, W (P ) > + < Z(P ),
XW > .
(11.4)
Ultimul tip de derivare dup

a o directie se aplic
a c
ampurilor vectoriale tangente la S adic
a elementelor din X (S). S
a observ
am c
a avem descompunerea n sum
a direct
a:
TP R3 = TP S NP
(11.5)
termenii sumei fiind chiar ortogonali relativ la produsul scalar euclidian. Relativ la aceasta descopunere introducem proiectorii (ortogonali):
PT : TP R3 TP S,
PN : TP R3 NP
(11.6)
si obtinem urm
atorul concept fundamental:
a:
Definitia 11.9 Dat X TP S si Z X (S) descompunerea ortogonal
X Z = PX Z + B P (X, Z) = PT (
X Z) + PN (
X Z)
(11.7)
se numeste formula Gauss. Aplicatia P : TP S X (S) TP S se numeste derivata covariant

a a lui
Z n P relativ la directia X. Setul de aplicatii : X (S) X (S) X (S) dat de = (P )P S se
numeste conexiunea Levi-Civita a lui S.
S
a observ
am c
a derivata Levi-Civita o g
andim astfel: (X, Z) X (S) X (S) X Z X (S)
P
unde X Z : P S X(P ) Z TP S!
In continuare s
a particulariz
am formulele obtinute la X element al bazei Gauss {u (P ), v (P )}
a lui TP S. Conform discutiei din Cursul 6 avem c
a u (P ) este vectorul tangent n P la curba
Cv0 : u = u(t), v = const = v0 cu u(0) = u0 si u (0) = 1. Prin urmare avem:
Absolut analog:
(P ) f = (f Cv ) (0) = df (u(t), v0 )|t=0 = f (P )u (0) = f (P ).
0
u
dt
u
u
(11.8)
(P ) f = f (P )
v
v
(11.9)
si deci putem remarca urm

atoarele:
i) cu o globalizare de tipul celei considerate la derivata Levi-Civita putem nota:
u f = f ,
v f = f .
(11.10)
55
Cursul 11
ii) putem renota formal:
u =
,
u
v =
.
v
(11.11)
Pentru derivata directional

a pe c
ampuri vectoriale obtinem deci:
1

2
3
(P ) Z = Z (P ), Z (P ), Z (P ) .
i
ui
ui
ui
(11.12)
S
a observ
am c
a proiectorul normal are expresia foarte simpl
a:
(P ) >
PN (Z(P )) =< Z(P ), N
si atunci putem calcula usor B P (i (P ) =
, Z)
ui
(11.13)
pentru Z = j :
(P ) j , N
(P ) >=
(P ), N (P ) >=< ij (P ), N
ui
si o comparatie cu relatiile (9.11) conduce la faptul c

a B P = II(P ). In concluzie, formula Gauss se
poate globaliza la:
X Z = X Z + II(X, Z)
(11.14)
pentru orice pereche (X, Z) X (S)!
Pentru acceasi pereche (X = i , Z = j ) formula Gauss devine:
ij = i j + bij N
(11.15)
si descompunerea generic
a a primului termen din membrul drept este:
i j = k k
(11.16)
cu ... funtii netede pe S.

Definitia 11.10 Functiile ... se numesc simbolii Christoffel ai lui S.
S
a observ
am c
a derivatele partiale comut
a ij = ji si atunci datorit
a relatiei (11.16) avem
comutarea simbolurilor Christoffel n raport cu indicii inferiori:
kij = kji .
(11.17)
Pentru a determina expresia acestor functii vom folosi compatibilitatea cu metrica din Propozitia
11.8:
j , k > + < j ,
k >
(< j , k >) =<
i
i
i
care devine:
gjk
= aij gak + aki gja .
ui
(11.18i )
(In membrul drept aveam si componente normale dar acestea sunt ortogonale cu r. deci produsele
scalare respective sunt nule.) Facem permutarea ciclic
a a indicilor i, j, k si operatia (11.18j ) +
(11.18k ) (11.18i ) conduce la expresia final
a:
gji gjk
gik
+
= 2ajk gai
j
u
uk
ui
ceea ce produce cu interschimbarea a i:
ijk
gia
=
2
gja gjk
gak
+
uj
uk
ua
(11.19)
56
M. Cr
asm
areanu
O formul
a ce unific
a calculele este:
1

1
1 g11 g12
ij
=
2ij
2 g12 g22
Deci:

111
211

122
222
g1j
ui
g2j
ui
+
+
gi1
uj
gi2
uj
gij
u1
gij
u2
1

1 g11
g11 g12
1
2
u
=
g12
1 g11
g12 g22
u1 2 u2

1 1 g11
112
g11 g12
2 u2
=
1 g22
212
g12 g22
2 u1

1 g12 1 g22
g11 g12
u2 2 u1
=
.
1 g22
g12 g22
2 u2

(11.20)
(11.21)
Definitia 11.11 i) Crosetul Lie pe suprafata S este aplicatia: [, ] : X (S)2 = X (S) X (S)
X (S):
[X, Y ] = [X, Y ]i i
(11.22)
u
unde:
Y i
X i
[X, Y ]i = X(Y i ) Y (X i ) = X a a Y a a .
(11.23)
u
u
ii) Tensorul de curbur
a al conexiunii Levi-Civita este aplicatia R : X (S)3 X (S):
R(X, Y )Z = X Y Z Y X Z [X,Y ] Z.
Se obtine imediat c
a R este un c
amp tensorial de tip (1, 3) av
and componentele locale:

k
R
, j
= Rijl
i
l
u u
u
uk
unde:
k
Rijl
=
kjl
ui
kil
+ ajl kai ail kaj .
uj
(11.24)
(11.25)
(11.26)
Se arat
a (a se vedea Cursul urm
ator) c
a:
K=

1
1
2
g11 R122
+ g12 R122
.
2
EG F
(11.27)
Aceast
a relatie foarte important
a determin
a introducerea tensorului covariant de curbur
a
R : X (S)4 C (S):
R(X, Y, Z, W ) = g(R(X, Y )Z, W )
(11.28)
av
and componentele locale:
Rijkl
= g R( i , j ) k , l
u u u u
(11.29)
Cu (11.25) obtinem:
a
Rijkl = Rijk
gal
iar formula curburii totale devine:

K=
R1221
.
detg
(11.30)
(11.31)
Relatia (11.18i ) exprim

a local faptul c
a conexiunea Levi-Civita este metric
a adic
a derivata covariant
a g este nul
a sau nc
a X g = 0 pentru orice X X (S) unde:
(X g)(Y, Z) := X(g(Y, Z)) g(X Y, Z) g(Y, X Z).
(11.32)
57
Cursul 11
SEMINARUL 11
S11.1 Fie g conexiunea Levi-Civita a metricii g si constanta real

a c > 0. S
a se arate c
a:
cg = g
Rezolvare Rezult
a imediat din expresia (11.19) a simbolurilor Christoffel.
S11.2 Spunem c
a S este rapotat
a la coordonate polare geodezice dac
a forma I-a fundamental
a este
2
2
g(r, ) = dr + G(r, )d . Se cer simbolii Christoffel si curbura Gauss.
1 G
1 G
2
2
2
Rezolvare Singurii nenuli sunt: 122 = 12 G
r , 12 = 21 = 2G r , 22 = 2G . Din (11.27)
avem:

1 122 112
1
1
1 2
1 1
1
1
a 1
a 1
2 1
K = R122 =
+ 22 a1 12 a2 =
Grr 12 22 =
Grr +
G
G
G u1
u2
G
2
G
2
4G r
cu expresia final
a:

1 2
G
2GG
r
.
(11.33)
r
r
4G2
O concluzie interesant
a este aceea c
a pentru K nu avem nevoie de derivatele n raport cu ale lui G.
K=
S11.3 S
a se aplice calculul precedent la elicoid.
212
a c
a singurii nenuli sunt: 122 = u,
Rezolvare Avem G(r = u, = v) = u2 + h2 si rezult
u
2
= 21 = u2 +h2 . Avem:
K=
4(u2

2

1
1
h2
(2u)2 2(u2 + h2 )2 = 2
u (u2 + h2 ) = 2
2
2
2
2
+h )
(u + h )
(u + h2 )2
n acord cu exercitiul 10.4.
S11.4 O parametrizare a lui S pentru care g11 = g22 = 1 si g12 = cos cu = (u, v) se numete
retea Cebsev. Se cer simbolii Christoffel.

1

1
cos
22

11
1
1
u
v
=
,
=
si restul nuli. Din (11.27)
Rezolvare
sin
sin
211
222

cos
u
v
avem:

1 1
2
K=
R
+
cos
R
.
122
122
sin2
unde:
1
R122
122 112
+ a22 1a1 + a22 1a1 =

u
v
u
2
R122
=
v
sin
+ 122 111 =
uv
sin
222 212
cos uv
+ 122 211 a12 2a2 =

.
u
u
sin
In concluzie:
K=
uv
uv
.
1 + cos2 =
3
sin
sin
S11.5 Se cere curbura Gauss a sferei S(O, R).
Rezolvare Metrica sferei este: g = R2 du2 + R2 cos2 udv 2 si cu relatia (11.27) avem:
1

1
R2
R122
1
22 112
a 1
a 1
K= 4
= 2
= 2
+ 22 a1 12 a2 .
R cos2 u
R cos2 u
R cos2 u u1
u2
sin u
Dar singurii simboli Christoffel nenuli sunt: 212 = cos
si 122 = sin u cos u ceea ce d
a:
u

1
sin u
1
2
2
K= 2
cos u sin u +
sin u cos u = 2
R cos2 u
cos u
R
(11.34)
58
M. Cr
asm
areanu
n acord cu exercitiul S10.10!

S11.6 Se cere curbura Gauss a catenoidului
Rezolvare Din S9.14 avem metrica g = R2 cosh2 u(du2 + dv 2 ) si din (11.27) rezult
a:

1
1
R122
1
22 112
a 1
a 1
+ 22 a1 12 a2 .
K= 2
= 2
u2
R cosh2 u
R cosh2 u u1
sinh u
Singurii simboli Christoffel nenuli sunt: 111 = 122 = 212 = cosh
si deci:
u
"

#
sinh u 2
1
1
sinh u 2
1
K= 2
+
= 2
2
2
cosh u
cosh u
R cosh u
cosh u
R cosh4 u
analog cu rezultatul de la S10.14.

Definitia 11.11 C
ampul X X (S) se numeste covariant constant dac
a X = 0 i.e. Y X = 0
pentru orice Y X (S).
p
S11.7 S
a se arate c
a norma lui X i.e. fX = g(X, X) este constant
a.
2 este constant
Rezolvare E suficient s
a ar
at
am c
a fX
a. Avem din metricitatea (11.28):
2
2
2
0 = (Y g)(X, X) = Y (fX
) 2g(Y X, X) = Y (fX
) 0 = Y (fX
).
In particular, spunem c
a X este paralel de-a lungul curbei : I S dac
a X = 0. Acest rezultat
spune c
a norma unui c
amp paralel este constant
a de-a lungul curbei.
S:
Definitia 11.12 Fie functia neted

a pe o suprafat
a f : S R. Laplacianul lui f este functia pe
2

f
ij
k f
f = g
ij k .
(11.35)
ui uj
u
Ecuatia: f = 0 se numeste ecuatia Laplace pe S iar o solutie o numim functie armonic

a pe S.
Prin urmare, ecuatia Laplace este:

G f11 k11 fk 2F f12 k12 fk + E f22 k22 fk = 0.
(11.36)
Exemplul 11.13 In planul f

ar
a origine cu metrica warped dat
a de coordonatele polare ecuatia
Laplace pentru o functie radial simetric
a f = f (r) este:
r 2 frr + rfr = 0
(11.37)
cu solutia general
a: fa,b (r) = a ln r + b, a si b fiind constante reale.
Exemplul 11.14 Pe sfera S(O, R) folosim exercitiul 11.5; ecuatia Laplace este:
cos2 ufuu + fvv sin u cos ufu = 0.
S
a c
aut
am solutii f = f (u); avem ecuatia (cos uf ) = 0 si deci:

tan u2 + 1
C
sin u + 1
f (u) =
= f (u) = C ln
= C ln
.
cos u
cos u
tan u2 1
(11.38)
Cursul 12
Teorema Egregium si teorema

fundamental
a a suprafetelor
Fix
a, orientabil
a, scufundat
a S : r = (u, v), (u, v) U R2 . Reamintim din
Cursul precedent formula Gauss:
.
(12.1)
ij = kij k + bij N
= ( N1 , N2 ) =
Urm
arim stabilirea unei formule asem
an
atoare pentru gradientul versorului normalei: N
u u
1 , N
2 ):
(N
k = As s + Bk N
N
(12.2)
k
coeficientii din aceast
a relatie urm
and a fi determinati. Pentru aflarea celui de al doilea coeficient
nmultim scalar (12.2) cu N si avem:

k , N
>
Bk =< N
si deci:
k , N
>+<N
,N
k >= (< N
,N
>) = 1 = 0.
2Bk =< N
uk
uk
Vedem astfel o motivatie pentru alegerea normalei ca versor. Pentru aflarea primului coeficient
nmultim scalar cu rt :
k , t >= As < s , t >= As gst .
<N
k
k
Compar
and cu relatia (9.4) rezult
a:
bkt = Ask gst
si n multim acum cu gtj :
gtj btk = Ask gst gtj = Ask sj = Ajk .
In concluzie, relatia (12.2) devine formula Weingarten:
k = (gjt btk )j .
N
(12.3)
Perechea de relatii (F G) = (12.1), (F W ) = (12.3) constituie formulele fundamentale ale teoriei

suprafetelor.
Teorema 12.1 Ecuatiile fundamentale ale teoriei suprafetelor sunt:
I) (EG) ecuatia Gauss
"
#
j22 j21
j
j
det II = g1j
+ (k22 k1 k21 k2 ) .
(12.4)
u1
u2
II) (EC) ecuatiile Codazzi

b12
u1
b22
u1
b11
u2
b21
u2
+ (k12 bk1 k11 bk2 ) = 0

+ (k22 bk1 k21 bk2 ) = 0.
(12.5)
60
M. Cr
asm
areanu
Demonstratie Deriv
am formula Gauss n raport cu uk :
ijk =
1ij
2ij
bij
1
k
+
2 + 2ij 2k +
N + bij N
1
1k
ij
k
k
u
u
uk
si folosim din nou (F G) + (F W ):

ijk =
1ij
2ij
bij
) + 2ij (1 1 + 2 2 + b2k N
)+
N + 1ij (11k 1 + 21k 2 + b1k N
+
2 +
1
2k
2k
uk
uk
uk
+bij (g1s bsk 1 g2s bsk 2 ).
Regrup
am dup
a vectorii reperului Gauss:
ijk =
1ij
uk
+ 1ij 11k + 2ij 12k bij g1s bsk

+
1 +
2ij
uk
+ 1ij 21k + 2ij 22k bij g2s bsk

bij
1
2
.
+ ij b1k + ij 2k N
uk
2 +
(12.6)
Schimb
am j k:
1
2

ik
ik
1 1
2 1
1s
1 2
2 2
2s
ikj =
+ ik 1j + ik 2j bik g bsj 1 +
+ ik 1j + ik 2j bik g bsj 2 +
uj
uj
+

bik
1
2
.
+ ik b1j + ik 2j N
uj
(12.7)
Egalitatea ijk = ikj citit

a pe cele trei componente ale relatiilor (12.6), (12.7) conduc la cele trei
ecuatii cerute. 2
Consecinta cea mai important
a a rezultatului precedent este asa-numita Teorem
a de Aur a lui
Gauss care, n esent
a, este unul din cele mai uimitoare si remarcabile rezultate din Matematica. Astfel,
desi ingredientele notiunii de curbur
a total
a nu au caracter intrinsec, rezultatul lor este intrinsec:
Teorema Egregium (Gauss) 12.3 Curbura total
a este un invariant intrinsec al lui S.
II
Demonstratie Cum K = det
atat c
a det II este un invariant intrinsec al lui
det I este suficient de ar
S. Dar, acest fapt este consecint
a a ecuatiei (EG). 2
O afirmatie echivalent
a cu Teorema Egregium este urm
atoarea:
Teorema Egregium (variant
a) 12.4 Fie S1 si S2 dou
a suprafete regulate, orientabile, scufundate si f : S1 S2 o izometrie. Atunci pentru orice P S1 avem KS1 (P ) = KS2 (f (P )).
O observatie important
a este aceea c
a Teorema 12.4 nu admite reciproc
a! Exist
a exemple de
perechi de suprafete (S1 , S2 ) si o functie neted
a f : S1 S2 astfel nc
at K1 (P ) = K2 (f (P )) pentru
orice P S1 dar f nu este izometrie.
Finalizam Cursul cu o alt
a metod
a de calcul a curburii toale ce va revala din nou caracterul
intrinsec al acestui invariant. Vom scrie forma a I-a fundamental
a sub forma:
g = I = ( 1 )2 + ( 2 )2
(12.8)
unde 1 , 2 sunt dou

a 1-forme diferentiale ortonormate; se arat
a c
a acest lucru este posibil ntotdeauna
dar vom exemplifica n continuare acest fapt pe suprafete concrete. Mai n detaliu, dac
a F = 0 atunci
lu
am:
1 = Edu, 2 = Gdv.
(12.9)
61
Cursul 12
Revenind la cazul general (12.8) se arat
a c
a exist
a o matrice antisimetric
a de 1-forme:

0 12
21 0
asa nc
at prin diferentiere avem:
d i = j ji
sau matriceal:
1
d( , ) = ( , )
(12.10)
0 12
21 0
(12.11)
Aceste relatii se numesc ecuatiile de structur

a ale suprafetei. Prin retinerea doar a 1-formei 12 = 21
ele devin:

d 1 = 2 12
(12.12)
d 2 = 1 12
unde d este operatorul diferential
a exterioar
a iar este produsul exterior. Reamintim c
a: dd = d2 = 0
si = 0!
Atunci curbura total
a este dat
a de formula:
d12 = K 1 2 .
(12.13)
Exemplul 12.5 (Elicoidul) Reamintim c

a forma I-a a elicoidului este:
g = I = du2 + (u2 + h2 )dv 2 .
(12.14)
Rezult
a, cu expresiile de mai sus pentru i :
1 = du,
2 =
u2 + h2 dv.
Ecuatiile de structur
a devin:
(
d 1 = d2
u = 0 = 2 12
2
d = d( u2 + h2 dv) = u2u+h2 du dv + u2 + h2 d2 v =
(12.15)
u
du
u2 +h2
dv = 1
u
dv
u2 +h2
= du 12 .
(12.16)
Prin urmare, din a doua ecuatie deducem:

12 =
u
dv.
+ h2
(12.17)
u2
Diferentiem aceast
a 1-form
a:
u
u
d12 = d(
) dv +
d2 v =
2
2
2
2
u +h
u +h
= K
ceea ce d
a rezultatul final:
u2 + h2
u2 +
u
u2 +h2
2
h
du dv =
h2
3
(u2 + h2 ) 2
du dv =
u2 + h2 du dv
K=
h2
(u2 + h2 )2
n acord cu exercitiile S10.4 si S11.3.

SEMINARUL 12
(12.18)
62
M. Cr
asm
areanu
S12.1 S
a se arate c
a ntr-o parametrizare ortogonal
a a lui S, i.e. F = 0, avem:

1
Ev
Gu
K=
(
)v + (
)u
2 EG
EG
EG
(12.19)
unde indicele inferior indic

a derivarea partial
a n raport cu acea variabilu
a.
Rezolvare Metoda I. Teorema Egregium d
a urm
atoarea formul
a pentru curbura Gauss:

p
F Ev EGu
2EFu F Eu EEv
2
2 EG F K =
+
(12.20)
E EG F 2 u
E EG F 2
v
si din ipoteza F = 0 avem relatia cerut
a.
Metoda II (cu ecuatii de structur

a). Avem: 1 = Edu, 2 = Gdv; deci ecuatiile de structur
a
devin:
(
2
v du dv =
2E
G1 dv
E
G
u
du dv =
Edu 12
2 G
ceea ce conduce la:
12
Avem atunci:

Ev
1
Gv
=
du +
dv .
2
EG
EG
1
Ev
Gu
d12 = K EGdu dv = [(
)v + (
)u ]du dv
2
EG
EG
ceea ce d
a formula cerut
a.
Alte formule pentru curbura Gauss:
g11 )
1) dac
a g = g11 (du2 +dv 2 ) atunci: K = (ln
2g11 ; coordonatele (u, v) se numesc isotermale=izotermice,
n englez
a isothermal coordinates,
2 ln g
12
2) dac
a g = 2g12 dudv atunci: K = g112 uv
.
S12.2 S
a se calculeze curbura Gauss dac
a S este raportat
a la coordonate polare geodezice si s
a
se integreze cazul K = 1.
Rezolvare Aplic
am exercitiul precedent si avem:

Gr
1
Gr
1
=
.
K=
2 G r
G
G r 2 G
Dar ultima parantez

a este exact r
G si n concluzie:
r2 G
K= .
G
(12.20)
a ordinar
a:
Pentru a integra cazul K = 1 c
aut
am G(r, ) de forma x(r) si avem ecuatia diferential
x = x. Datele initiale (Cauchy) pentru aceast
a ecuatie sunt: x(0) = 0 si x (0) = 1. Solutia unic
a
este: x(r) = shr si deci: G(r, ) = sh2 r.
S12.3 Se cere curbura Gauss a unei suprafete cu retea Cebsev.
Rezolvare Din relatia (12.18) avem:
p
F 2K
=
v
F
u
1 F2
=
v
ceea ce d
a exact relatia (11.29):
K=
1 2
.
sin uv
sin u
sin
63
Cursul 12
S12.4 Se cere curbura Gauss a suprafeteide rotatie S : x2 + y 2 = f 2 (z) si s

a se integreze cazul
2
2
K = 1. Caz particular: S(O, R) cu f (u) = R u
am S astfel S : (u, v) = (f (u) cos v), f (u) sin v, u). Avem:
u = (f cos v, f sin v, 1) si v = (f (u) sin v, f (u) cos v, 0) de unde rezult

a: g = (1 + (f (u))2 )du2 +
2
2
f (u)dv . Aplic
and formula (12.18) obtinem:
K=
f (u)
.
f (u)[1 + (f (u))2 ]2
Prin urmare cazul K = 1 conduce la ecuatia diferential

a: f = f (u)[1 + (f (u))2 ]2 .
Pentru sfera S(O, R) reobtinem rezultatul cunoscut K = R12 .
Singurii simboli Christoffel nenuli sunt:
f f
.
1 + (f )2
p
a se analizeze cazurile
S12.5 Se cere curbura Gauss a suprafetei de rotatie S : z = f ( x2 + y 2 ) si s
K = 1 si K = 0.
111 =
f f
,
1 + (f )2
212 =
f
,
f
122 =
am S astfel S : (u, v) = (u cos v, u sin v, f (u)) si deci: u = (cos v, sin v, f (u)),
v = (u sin v, u cos v, 0). Rezult
a: g = [1 + (f (u))2 ]du2 + u2 dv 2 si aplic
and formula (12.17) avem:
!
1
d
1
p
K= p
.
u 1 + (f (u))2 du
1 + (f (u))2
Cu notatia (u) =
unde rezult
a: f (u)
(u)
1
(u))2 avem: K = 2u .
1+(fq
R
1
=
1du. Pentru c =
u2 +c
f (u) =
1 u2
Pentru K = 1 putem integra (u) = u2 + c de
0 g
asim:
p
p
1
1
ln(1 + 1 u2 ) + ln(1 1 u2 )
2
2
a
deci u (1, 1). Pentru K = 0 avem = c=constant, deci f = C1 =constant de unde rezult
f (u) = C1 u + C2 .
S12.6 Fie S un deschis din planul euclidian R2 cu forma I-a fundamental
a conform
a cu metrica
euclidian
a: gij = Eij = e2v ij . Presupunem c
a E = E(r) i.e. v = v(r); spunem c
a g este rotational
simetric
a. Se cere curbura Gauss si sa se analizeze cazul K = 1. Exemplu: E = (1r4 2 )2 .
Rezolvare Cu relatia (12.17) obtinem:

2

1
1
1
K = 2 E (r) + E (r) = v (r) + v (r) e2v .

2E
r
r
Cazul K = 1 conduce la ecuatia diferential
a: v (r) + 1r v (r) = e2v(r) iar pentru exemplu obtinem:
2 2
)
K = 32 (1+2r
(1r 2 )4 .
S12.7 Pentru suprafata Monge S : z = f (x, y) si punctul fixat P (x, y, f (x, y)) S s
a se arate c
a:
2

f
2 2
K(P ) = (1 + kf (x, y)k ) det
(x, y).
xj xk
Rezolvare Tem
a.
S12.8 Se cere curbura sferei S(O, R) cu ecuatii de structur
a.
Rezolvare Din g = R2 du2 + R2 cos2 udv 2 rezult
a: 1 = Rdu, 2 = R cos udv. Ecuatiile de
structur
a:
d 1 = 0 = 2 12 , d 2 = R sin udu dv = Rdu 12
64
M. Cr
asm
areanu
dau: 12 = sin udu. Rezult

a:
d12 = cos udu dv = R2 cos uKdu dv
cu rezultatul cunoscut: K =
1
.
R2
S12.9 Se cere curbura pseudosferei cu ecuatii de structur

a.
Rezolvare Din exercitiul S9.11 avem metrica g = R2 ctg2 udu2 + R2 sin2 udv 2 si deci:
1 = Rctgudu, 2 = R sin udv. A doua ecuatie de structur
a d
a:
d 2 = Rctgudu d12 = R cos udu dv
adic
a: 12 = sin udu. Rezult
a:
d12 = cos udu dv = R2 cos uKdu dv
ceea ce d
a rezultatul cunoscut: K = R12 .
S12.10 Se cere curbura metricii warped g = du2 + f 2 (u)dv 2 cu ecuatii de structur

a.
Rezolvare Din 1 = du, 2 = f (u)dv rezult
a a doua ecuatie de structur
a:
d 2 = f (u)du dv = du 12
ceea ce d
a: 12 = f (u)dv. Prin urmare:
d12 = f du dv = Kf du dv
ceea ce implic
a:
K =
f (u)
.
f (u)
(12.21)
Pentru f = G reobtinem (12.20) adic

a metricele n coordonate polare geodezice. Pentru K = 1
obtinem ecuatia diferential

a f +f = 0 cu solutai general
a fA,B (u) = A cos u+B sin u = A cos(u+u0 ).
Aleg
and A = 1 si u0 = 0 reobtinem metrica sferei S 2 .

S12.11 Se cere curbura metricii Poincare g = v12 du2 + dv 2 ; a se vedea Exemplul 14.9.
Rezolvare Din 1 =
du
v ,
= dv
a prima ecuatie de structur
a:
v rezult
d 1 =
ceea ce d
a: 12 =
du
v
1
dv du = f racdvv 12
v2
= 1 . Prin urmare:
d12 =
ceea ce d
a: K = 1 constant negativa!
1
1
du dv = K 2 du dv
v2
v
Cursul 13
Curbe pe o suprafat
a: reperul
Darboux
Fix
a, orientabila, scufundat
a S : r = r(u, v), (u, v) U R2 . De asemenea,
fix
am o curb
a C pe S dat
a de C : ui = ui (t), t I R. Deci:
C : rC (t) = r(ui (t)), t I.
Pentru simplificarea calculelor vom presupune curba ca fiind parametrizat
a canonic.
Curba C fiind n spatiu i atas
am, conform teoriei Frenet, reperul Frenet {T, N, B} si invariantii
k, . Dar, fiind pe S putem asocia lui C un nou reper care s
a fac
a leg
atura dintre C si S.
(s)}
Definitia 13.1 Numim reperul Darboux al perechii (C, S) reperul RD(
rC (s)) = {
rC (s) : T (s), Ng (s), N
unde versorul Ng se numeste normala tangential
a la curba C si este astfel ales nc
at reperul s
a fie
pozitiv orientat.
Avem deci:
(s) T (s).
Ng (s) = N
(13.1)
Pentru a obtine ecuatiile de miscare ale reperului Darboux consider

am (s) unghiul orientat dintre
N (s) si N (s). S
a observ
am c
a versorii N (s), N (s), B(s) sunt n acelai plan, normal la T (s), iar ultimii
doi sunt ortogonali. Rezult
atunci relatia (n care renunt
am la argumentul s pentru simplificarea
scrierii):
= cos N + sin B
N
(13.2)
si combin
and aceste dou
a relatii avem:
Ng = sin N cos B.
Relatiile (13.2 3) exprim
a deci reperul Darboux n functie de cel Frenet:
T
1
0
0
T
Ng = 0 sin cos N
N
0 cos sin
B
ceea ce conduce la primul set de ecuatii de miscare:
T
0
k
0
T
d
Ng = k sin cos ( + ) sin ( + ) N .
ds
N
k cos sin ( + ) cos ( + )
B
Dar, putem inversa relatiile (13.4):
T
1
0
0
T
N = 0 sin cos Ng .
B
0 cos sin
N
(13.3)
(13.4)
(13.5)
(13.6)
66
M. Cr
asm
areanu
Obtinem deci:
T
T
0
k sin
k cos
d
Ng = k sin
0
+ Ng
ds
k cos ( + )
0
N
N
(13.7)
numite, binenteles, ecuatiile Darboux ale perechii (C, S)

Renot
am:
-kg = k sin si o numim curbura geodezic
a,
-kn = k cos ,
-g = + si o numim torsiunea geodezic
a.
Propozitia 13.2 kn este tocmai curbura normal
a kP (s) cu P (s) punctul generic pe curba dat
a.
Demonstratie Din a treia ecuatie (13.5) avem:
dN
kn = <
,T > .
ds
>= 0 rezult
Cum < T, N
a:
d2 r
dT
kn =<
, N >=< 2 , N
>
ds
ds
si compar
and cu relatiile (9.11) rezult
a:
kn = II(P )(T, T ) = kr(s)
deoarece T (s) este versor. Avem deci concluzia.
Cazurile de egalitate pentru inegalitatea precedent

a sunt precizate de:
Prin urmare putem scrie ecuatiile Darboux:

0
kg kn
T
d
Ng = kg
0
g
ds
N
kn g 0
SEMINAR 13
S13.1 .
Rezolvare .
S13.2 .
Rezolvare .
S13.3 .
Rezolvare .
S13.4 .
Rezolvare .
S13.5 .
Rezolvare .
S13.6 .
Rezolvare .
S13.7 .
Rezolvare .
T
Ng .
Cursul 14
Geodezice
Fie suprafata S : r = r(u, v) = r(u1 , u2 ) = r(ui ), (ui ) = (u1 , u2 ) U R2 . Deci n orice punct al lui
}. Reamintim formula Gauss:
S avem reperul Gauss {P (
r ) : r1 , r2 , N
rij = kij rk + bij N
(F G)
unde b = (bij ) este forma a doua fundamental

a iar sunt simbolii Christoffel:

1 ka gaj
gia gij
k
+
.
ij = g
2
ui
uj
ua
Avem c
a g = (gij ) este forma ntia fundamental
a a lui S iar g1 = (gij ) este inversa matricii g.
Fix
am o curb
a C pe S dat
a de C : ui = ui (t), t I R. Deci:
C : rC (t) = r(ui (t)), t I.
(14.1)
Definitia 14.1 Curba C se numeste geodezic

a a lui S dac
a pentru orice t I avem:
(
r
C (t) k N
rC (t))
(G)
adic
a n orice punct P al curbei C vectorul acceleratie r
C (P ) este perpendicular pe planul tangent
TP S.
Interpretare fizic
a Rezult
a c
a pentru un locuitor al lui S curba C nu are acceleratie; altfel spus
o particul
a cu traiectoria C se misc
a cu viteza constant
a de-a lungul lui C pe S.
Reamintim si Legea a II-a a dinamicii newtoniene: Forta = masa nmultot
a cu acceleratia, F = m
a.
Deci a
= 0 este echivalent cu absenta fortei. In concluzie, un punct material n miscare liber
a (f
ar
a
forte) sau actionat de o fort
a perpendicular
a mereu pe S are ca traiectorie o geodezic
a a lui S.
Observatia 14.2 Dac
a S contine dreapta d atunci, cum r
este nul pentru o dreapt
a, rezult
a c
a
d este geodezic
a pe S. Prin urmare, dreptele sunt geodezice ale planului euclidian si mai general, ale
oric
arei suprafete riglate !
S
a deducem ecuatiile geodezicelor. Din (13.1) avem:
rC (t) = ri (uj (t))u i (t),
(14.2)
r
C (t) = rij (ua (t))u i (t)u j (t) + rk (ua (t))
uk (t).
(14.3)
Introduc
and ecuatiile Gauss n (13.3) avem:
r
C (t) = (
uk (t) + kij u i (t)u j (t))
rk (ua (t)) + bij N
si deci avem:
(14.3)
68
M. Cr
asm
areanu
Teorema 14.3 Sistemul diferential al geodezicelor este:
sau nc
a:
u
k (t) + kij (ua (t))u i (t)u j (t) = 0
(SG)
(
u
1 (t) + 1ij (ua (t))u i (t)u j (t) = 0
u
2 (t) + 2ij (ua (t))u i (t)u j (t) = 0.
(14.4)
Consecinte remarcabile 14.4

1. Din expresia simbolilor Christoffel rezult
a c
a teoria geodezicelor apartine geometriei intrinseci a
lui S. Altfel spus, geodezicele sunt obiecte intrinseci ale lui S.
2. Sistemul (SG) este neliniar deci rezolvarea lui explicit
a este foarte dificil
a sau chiar imposibil
a.
3. S
tim de la Cursul de Ecuatii Diferentiale c
a problema Cauchy are solutie unic
a. Avem deci:
Teorema 14.5 Fie punctul P0 (ui0 ) S fixat si vectorul tangent V TP0 S cu kV k = 1. Atunci
exist
a = (P0 , V ) > 0 si o unic
a geodezic
a C, rC : (, ) S parametrizat
a canonic si satisf
ac
and
datelor initiale:
1) C(0) = P0 ,
2) rC (0) = V .
S
a studiem simbolii Christoffel. Ei sunt n num
ar de 23 = 8 dar avem o simetrie ce reduce num
arul
lor. Astfel, din simetria gij = gji a formei I-a fundamentale rezult
a:
kij = kji
(14.5)
ceea ce reduce num

arul lor la 6 esentiali: 1ij , 2ij cu (i, j) {(1, 1), (1, 2), (2, 2)}.
Exemplul 14.6 (Planul) S

tim c
a dreptele din plan, parametrizate constant (!), sunt geodezice. In
fapt, acestea sunt toate. In adev

ar, putem considera planul ca fiind xOy deci r(ui ) = (u1 , u2 , 0), (ui )
2
U = R . Avem atunci gij = ij si deci = 0. Sistemul geodezicelor devine u
i = 0 cu solutia unic
a
i
i
i
1
2
1
2
u (s) = u0 + sv0 . Acestea sunt dreptele ce trec prin P0 (u0 , u0 ) si au versorul director V = (v0 , v0 ).
Un rezultat foarte important, ce apare ca rescriere a Interpret
arii fizice, este:
Teorema 14.7 Dac
a C : r = rC (t), t I R este o geodezic
a pe S atunci functia t I
krC (t)k R este constant
a.
Demonstratie
d
C (t)k2
dt kr
= 2 < rC (t), rC (t) >= 0 deoarece r

C (t)rC (t).
Corolarul 14.8 Fie C geodezica rC : (a, b) R S.

1. Fie : (d, e) (a, b) o aplicatie neted
a (C ). Atunci C este geodezic
a dac
a si numai dac
a
exist
a numerele reale m, n asa nc
at (t) = mt + n. Deci singurele reparametriz
ari ce invariaz
a
caracterul de geodezic
a sunt cele afine !
2. Presupunem c
a aplicatia rC este difeomorfism de la (a, b) la C(a, b) R3 . Fie C : (d, e) S
e) C(a, b). Atunci C este geodezic
cu C(d,
a dac
a si numai dac
a functia t (d, e) kC(t)k
este
constant
a.
Natura variational
a a geodezicelor Pe S avem (ui ) coordonatele unui punct iar un vector tangent
oarecare are coordonatele (v i ). Reamintim c
a multimea T S = P S TP S se numeste fibratul tangent
al lui S si un element al s
au are coordonatele (ui , v i ). O functie L : T S R se numeste Lagrangian
dac
a este neted
a admit
and c
a stim faptul c
a pe T S se poate face uin calcul diferential analog celui
de pe S, variind doar dimensiunea: dimS = 2, dimT S = 4. Unui Lagrangian i se asociaza ecuatiile
Euler-Lagrange:
L
d L
Ei (L) := dt
ui = 0 .
(EL)
vi
Rezultatul fundamental al acestei teorii este faptul c

a geodezicele sunt solutiile sistemului EulerLagrange pentru Lagrangianul Energie al metricii g:
1
E(g) = gij (ua )v i v j
2
(Eg)
69
Cursul 14
iar n (EL) vom considera v i = u i . Teorema 13.7 de parametrizare constant

a a geodezicelor se reduce
n acest cadru la Conservarea energiei: E(g) este integral
a prim
a pentru sistemul Euler-Lagrange si
drept consecint
a reduce cu 1 num
arul ecuatiilor ce sunt necesare a fi studiate !
De asemeni, dac
a forma a I-a fundamental
a nu depinde de variabila ui cu i {1, 2} atunci sistemul
L
j
diferential Euler-Lagrange admite integrala prim
a v
i = gij (u)v =constant !
Exemplul 14.9 (Semiplanul superior) Modelul Poincare al geometriei hiperbolice are ca suport
urm
atoarea varietate 2-dimensional
a (care nu se poate realiza ca suprafat
a) H 2 = {(u1 , u2 ) R2 :
u2 > 0} nzestrat
a cu metrica:

1
gh = 2 2 (du1 )2 + (du2 )2 .
(14.6)
(u )
Energia acestei metrici este deci:
1
[(v 1 )2 + (v 2 )2 ]
2(u2 )2
E(gh ) =
cu ecuatiile Euler-Lagrange:
(
E1 (E(gh )) =
E2 (E(gh )) =
d
v1
dt [ (u2 )2 ]
d
v2
dt [ (u2 )2 ]
=0
1
[(v 1 )2
(u2 )3
+ (v 2 )2 ] = 0.
(14.7)
(14.8)
Din prima ecuatie avem integrala prim

a:
u 1 = C1 (u2 )2
(14.9)
ar real arbitrar. In ecuatia a doua dup

a efectuarea deriv
arii si eliminarea numitorului
cu C1 num
2
comun (u )3 avem:
u
2 u2 2(u 2 )2 + C12 (u2 )4 + (u 2 )2 = 0
(14.10)
adic
a:
Imp
artim prin (u2 )2 :
echivalent:
care se integreaz
a:
u
2 u2 (u 2 )2 + C12 (u2 )4 = 0
(14.11)
u
2 u2 (u)
2
+ C12 (u2 )2 = 0
(u2 )2
(14.12)
d
dt
u 2
u2
+ C1 u 1 = 0
(14.13)
u 2
+ C1 u1 = C2 .
u2
(14.14)
u 2 u2 + C1 u1 (u2 )2 = C2 (u2 )2 .
(14.13)
Inmultim ultima ecuatie cu (u2 )2 :
Vom scoate (u2 )2 din integrala prim

a (14.9) si aici discutia se mparte n dou
a cazuri:
a) C1 = 0; rezult
a din (14.9) c
a u 1 = 0, deci u1 = constant = u10 sunt geodezice. Acestea sunt drepte
perpendiculare pe axa Ox.
b) C1 6= 0. Revenind la (14.13) avem:
u2 u 2 + u1 u 1 =
C2 1
u
C1
(14.14)
adic
a:
u2 u 2 + u 1 (u1 u10 ) = 0
(14.15)
70
M. Cr
asm
areanu
unde u10 =
C2
C1 .
Ultima ecuatie se integreaz

a:
(u2 )2 + (u1 u10 )2 = C3 > 0
(14.16)
care este un cerc cu centrul pe axa Ox n x0 = u10 .

In concluzie, toate geodezicele lui (H 2 , gh ) sunt:
1) semidrepte perpendiculare pe Ox situate n semiplanul superior,
2) semicercuri cu centrul pe Ox situate n semiplanul superior.
S
a prezent
am o a doua metod
a, cea care face apel la integrala Energiei si care nlocuieste calculele
de dup
a (14.9). Avem deci:
(14.17)
(u 1 )2 + (u 2 )2 = 1 (u2 )2
deci vom considera geodezice cu parametrizarea canonic
a. Folosind (14.9) cu C1 6= 0 avem:
du1
(du1 )2 (du2 )2
+
=
(dt)2
(dt)2
C1 dt
si multiplic
am cu
(dt)2
(du1 )2
(14.18)
(deci consider
am doar geodezice cu u1 neconstant):
1+
du2
du1
2
dt
1
= 2 2 2.
C1 du1
C1 (u )
(14.19)
Inmultim aceast
a ecuatie cu (u2 )2 si not
am 1/C12 cu R2 . Rezult
a:

2
2 du
u
du1
adic
a:
R2 (u2 )2
u2 du2
p
R2 (u2 )2
= du1
si integr
and aceast
a ultim
a relatie avem:
p
R2 (u2 )2 = u1 u10
ceea ce coincide cu (14.16) pentru R2 = C3 > 0.
Exemplul 14.10 (Suprafete de rotatie). Fie S o suprafat

a de rotatie av
and pe Oz ca ax
a
de rotatie. Deci curba meridian este Cm : r(u) = ((u), (u)) n planul xOz. Reamintim forma I-a
fundamental
a:
g = [( )2 + ( )2 ](du)2 + 2 (dv)2 .
(14.20)
Vom presupune c
a Cm este parametrizat
a canonic; deci ( )2 + ( )2 = 1. Energia acestei metrici
este:
1
E(g) = [(v 1 )2 + 2 (u1 )(v 2 )2 ]
(14.21)
2
(
d 1
E1 (E(g)) = dt
[v ] (u1 ) (u1 )(v 2 )2 = 0
(14.22)
d
E2 (E(g)) = dt
[2 (u1 )v 2 ] = 0.
Din a doua ecuatie obtinem integrala prim
a Clairaut:
2 (u1 )u 2 = constant.
(14.23)
71
Cursul 14
Rezult
a c
a toate curbele meridian Cm,u20 parametrizate constant (u 1 = v 1 =const) deci cu u2 =
constant = u20 sunt geodezice. Curbele paralele u1 = constant = u10 sunt geodezice dac
a si numai
1
dac
a (u0 ) = 0 !
Exemplul 14.11 (Cilindrul circular drept) Avem = constant = R, (u) = u. Se verific
a
2
2
imediat faptul c
a Cm este parametrizat
a canonic. Avem integrala prim
a Clairaut R u = constant,
deci u 2 = constant = a2 si deci putem integra u2 = a2 t + b2 . Cum = 0 prima ecuatie (14.19) se
reduce la u
1 = 0 care se integreaz
a complet: u1 = a1 t + b1 . In concluzie , geodezicele cilindrului sunt:
C : r(t) = (R cos(a1 t + b1 ), R sin(a1 t + b1 ), a2 t + b2 ).
(14.24)
Dac
a a2 = 0 obtinem cercul paralel z = b2 = const. Dac
a a1 = 0 obtinem generatoarea ce trece prin
punctul (R cos(b1 ), R sin(b1 ), b2 ). Pentru a1 6= 0 obtinem o elice deoarece r are a treia component
a
constant egal
a cu b2 !
SEMINARUL 14
S14.1 Se dau numerele reale a, b si suprafata S cu parametrizarea global
a (R2 , ):
(u1 , u2 ) = (a(u1 + u2 ), b(u1 u2 ), u1 u2 ).
S
a se arate c
a liniile (curbele) de coordonate pe S sunt geodezice.
Rezolvare Avem: 1 (u1 , u2 ) = (a, b, u2 ), 2 (u1 , u2 ) = (a, b, u1 ) si deci:
E = a2 + b2 + (u2 )2
F = a2 b2 + u1 u2
G = a2 + b2 + (u2 )2 .
Energia metricii g va fi:
1
1
E(g) = {[a2 + b2 + (u2 )2 ](v 1 )2 } + [a2 b2 + u1 u2 ]v 1 v 2 + {[a2 + b2 + (u1 )2 ]}(v 2 )2
2
2
si obtinem ecuatiile Euler-Lagrange:
d
2
2
2 2 1
2
2
1 2 2
2 1 2
1 2 2
dt {[a + b + (u ) ]v + (a b + u u )v } [u v v + u (v ) ]
d
2
2
1 2 1
2
2
1 2 2
2 1 2
1 1 2
dt {(a b + u u )v + [a + b + (u ) ]v } [u (v ) + u v v ].
Efectu
and calculele obtinem:

2u2 v 1 v 2 + [a2 + b2 + (u2 )]v 1 + (a2 b2 + u1 u2 )v 2 = 0
2u1 v 1 v 2 + (a2 b2 + u1 u2 )v 1 + [a2 + b2 + (u1 )2 ]v 2 = 0.
Fie curba C : v = const, adic
a (u1 (t) = u10 + , u2 (t) = u20 ). Avem deci (v 1 (t) = 1, v 2 (t) = 0) si
sunt satisfacute ultimele ecuatii. Analog pentru C : u = const adic
a (u1 (t) = u10 , u2 (t) = u20 + ) i.e.
1
2
(v (t) = 0, v (t) = 1).
S14.2 S
a se studieze geodezicele elicoidului.
Rezolvare Avem metrica: g = 12 [du2 + (u2 + h2 )dv 2 ] deci energia:
E(g) =
(v 1 )2
(v 2 )2
u 2
v 2
+ [(u1 )2 + h2 ]
=
+ (u2 + h2 ) .
2
2
2
2
Ecuatiile Euler-Lagrange sunt:

(
E1 (E(g)) =
du
dt
E2 (E(g)) =
d
2
dt [(u
uv 2 = 0
+ h2 )v]
= 0.
72
M. Cr
asm
areanu
Prin urmare, a doua ecuatie Euler-Lagrange genereaz

a integrala prim
a:
(u2 + h2 )v = C1 .
S14.3 S
a se studieze geodezicele lui S = R2 \ {O} cu metrica euclidian
a folosind coordonatele
polare.
Rezolvare S
a afl
am mai nt
ai expresia metricii euclidiene n coordonate polare. Din:

x = r cos
y = t sin
rezult
a:
si deci avem metrica:
dx = dr cos r sin d
dy = dr sin + r cos d
g = dx2 + dy 2 = dr 2 + r 2 d 2
cu energia:
1
1
1 1 2
[(v ) + (u1 )2 (v 2 )2 ] = [(u 1 )2 + (u1 )2 (u 2 )2 ] = [r 2 + r 2 2 ].
2
2
2
Ecuatiile Euler-Lagrange sunt:

E1 (E(g)) = ddtr r 2 = 0
d 2
[r ] = 0.
E2 (E(g)) = dt
E(g) =
Din a doua ecuatie avem integrala prim

a:
r 2 = C1 .
Pentru C1 = 0 adic
a = const obtinem dreptele prin originea O !
S14.4 S
a se studieze geodezicele unei metrici warped i.e. a unei metrici de tipul:
g(r, ) = dr 2 + G(r)d 2 .
Rezolvare Avem:
1
E(g) = [r 2 + G 2 ]
2

E1 (E(g)) =
E2 (E(g)) =
dr
G 2
dt 2 ()
d
dt [G] = 0.
=0
Din a doua ecuatie avem integrala prim

a:
G(r) = C1 .
Exemple: 1) R2 \ {O} cu metrica euclidian
a n coordonate polare, G(r) = r 2 ; vezi exercitiul 8.6.
2) elicoidul, G(r) = r 2 + h2 .
3) suprafete de rotatie cu curba meridian parametrizat
a canonic, G(r) = 2 (r). Astfel, sfera S(O, R)
are (u) = R cos u.
Vom deduce acum o alt
a ecuatie diferential
a pentru geodezice diferite de curbele u=constant.
Avem:
dv
dv 1
v
=
=
(14.25)
du
dt du
u
dt
respectiv:
d2 v
d
=
2
du
du

v
1 d v
1 vu v
u
1
v
= du
=
= 2 v 3 u
.
2
u
dt u
u
u
u
u
dt
73
Cursul 14
Inlocuim u
si v cu expresia corespunz
atoare din sistemul diferential al geodezicelor:

d2 v
1
v
= 2 211 u 2 2212 u v 222 v 2 3 111 u 2 2112 u v 122 v 2
2
du
u
u
adic
a, folosind (14.25):
d2 v
= 122
du2
dv
du
3
(2112
222 )
dv
du
2
+ (111 2212 )
dv
211 = 0
du
(14.26)
care este noua ecuatie diferential

a a geodezicelor.
Exemplu Planul Poincare are coeficientii Christoffel:

1 1
1
0
12
v
11
=
,
=
1
2
2
11
12
0
v
Atunci ecuatia (14.26) devine:
v =
1 2 1
(v )
v
v
care se poate scrie:

vv + (v )2 = 1.
Ultima ecuaatie se integreaz
a n raport cu variabila u:
vv = u0 u
si deci:
(u u0 ) + (vv ) = 0.
S
i aceast
a ecuatie se integreaz
a:
1
1
1
(u u0 )2 + v 2 = R2 .
2
2
2
Reobtinem astfel semicercurile cu centrul (u0 , 0) pe axa Ox.
122
222
0
v1
(14.27)
74
M. Cr
asm
areanu
Bibliografie
[1] M. Abate; F. Tovena, Curves and Surfaces, Springer, 2012.
[2] M. Anastasiei; M. Cr
asm
areanu, Lectures on geometry (Curves and surfaces) (in Romanian), 200
p., Ed. Tehnopress, Iasi. 2005.
[3] M. Cr
asm
areanu, Curves and surfaces: Problem Book (in Romanian), 101 p., Ed. Cermi, Iasi,
2003.
[4] A. Fedenko et coll., Recueil dexercices de geometrie differentielle, Mir, Moscou, 1982.
[5] S. Montiel; A. Ros, Curves and Surfaces, Graduate Studies in Mathematics vol. 69, A.M.S., 2005.
[6] V. Rovenski, Modeling of curves and surfaces with MATLABr , Springer, 2010.
Index
aplicatia Gauss a unei suprafete, 45
aria si volumul sferei, 43
aria unui compact pe o suprafat
a, 40
astroida, 5
atlas, 26
banda lui M
obius, 31
banda lui M
obius, parametrizarea, 52
baz
a Frenet pentru o curb
a, 10
baz
a ortogonal
a, 35
baz
a ortonormat
a, 10, 35
baza canonic
a din Rn , 10
c
amp covariant constant, 58
c
amp scalar pe o suprafat
a, 53
c
amp tensorial de tip (0, 2) pe o suprafat
a, 37
c
amp vectorial de-a lungul unei curbe, 9
c
amp vectorial normal la o suprafat
a, 31
c
amp vectorial pe o suprafat
a, 54
c
amp vectorial tangent la o suprafat
a, 31
c
ampul vectorial binormal, 12
c
ampul vectorial normal la curbe n plan, 11
c
ampul vectorial tangent al cercului, 9
c
ampul vectorial tangent al unei curbe, 9
cardioida, 16
catenoidul, 48
cercul unitate, 1
cicloida, 5
cilindru generalizat, 27
cilindrul circular drept, 48
con generalizat, 27
conexiunea Levi-Civita, 54
conul circular, 48
conventia de notare a matricilor, 9
coordonate locale pe o suprafat
a, 26
criteriu de orientabilitate a suprafetelor, 31
crosetul Lie, 56
curb
a, 1
curb
a n pozitie general
a, 10
curb
a n plan, 1
curb
a n spatiu, 1
curb
a biregulat
a, 10
curb
a Frenet, 10
curb
a parametric
a, 1
curb
a parametrizat
a canonic, 3
curb
a parametrizat
unitar, 3
curb
a plan
a, 1
curb
a regulat
a, 2
curba directoare a unei suprafete riglate, 27
curbe n plan n coordonate polare, 6
curbe coordonate pe o suprafat
a, 26
curbe parametrizate echivalente, 2
curbura n coordonate polare, 15
curbura astroidei, 15
curbura cicloidei, 14
curbura curbelor implicite, 15
curbura elipsei, 14
curbura geodezic
a, 66
curbura graficelor, 15
curbura hiperbolei, 14
curbura lemniscatei, 15
curbura medie a unei suprafete, 50
curbura normal
a a unei suprafete, 49
curbura spiralei logaritmice, 15
curbura total
curbura unei curbe n plan, 12
curburile principale ale unei suprafete, 49
curburile unei curbe n Rn , 11
derivata covariant
a pe o suprafat
a, 54
derivata directional
a a unui c
amp scalar, 53
derivata directional
a a unui c
amp vectorial, 54
difeomorfism ntre intervale reale, 2
difeomorfism ntre suprafete, 42
diferentiala unei aplicatii ntre variet
ati, 41
diferentiala unei aplicatii netede, 29
directiile pricipale ale unei suprafete, 50
distanta euclidian
a, 17
ecuatia explicit
ecuatia Gauss, 60
ecuatia implicit
ecuatia Laplace pe o suprafat
a, 58
ecuatia parametric
a a unie curbe, 1
ecuatiile Codazzi, 60
ecuatiile Darboux, 66
ecuatiile Frenet, 21
ecuatiile fundamentale ale teoriei suprafetelor, 60
elice generalizat
a, 23
elice relativ la o directie, 22
Index
77
elicea circular
a, 19
elicoidul, 38
elipsoidul, 38
expresia c
ampului vectorial normal la o curb
a n
plan, 11
form
a biliniar
a, 35
form
a pozitiv definit
a, 35
form
a simetric
a, 35
forma a II-a fundamental
a, 46
forma I-a fundamental
a, 36
formula Gauss, 54
formula schimb
arii de variabil
a n integrale, 4
formula Weingarten, 59
formulele fundamentale ale teoriei suprafetelor, 59
functie armonic
a pe o suprafat
a, 58
functie neted
a ntre suprafete, 41
functie neted
a pe o suprafat
a, 53
generatoarea unei suprafete riglate, 27
geodezic
a pe o suprafat
a, 67
geometria euclidian
a n-dimensional
a, 17
geometria intrinsec
geometria unei curbe, 2
geometria unei suprafete, 26
gradientul unei functii netede, 32
grupul izometriilor unei suprafete, 42
grupul liniar general, 35
hart
a global
a, 26
hart
a locala, 26
hiperboloidul cu dou
a p
anze, 38
hiperboloidul cu o p
anz
a, 38
hiperplan, 21
identitatea Lagrange a calculului vectorial, 37
imersie, 25
invariant al unei curbe, 2
invariantul Lancret, 22
izometrie, 17
izometrie ntre suprafete, 42
lungimea
lungimea
lungimea
lungimea
lungimea
cercului de raz
a oarecare, 6
curbelor n coordonate polare, 6
de arc a unei curbe, 3
graficului unei functii, 4
unei curbe, 3
m
arime geometric
a a unei curbe, 2
matrice ortogonal
a, 18
matricea Jacobian
a, 25
matricea unitate de ordin n, 35
metric
a warped, 72
metrica planului ca metric
a warped, 43
multime compact
a, 49
normala la o suprafat
a, 30
normala tangential
a, 65
operatorul shape, 45
operatorul Weingarten, 45
paraboloidul eliptic, 38
paraboloidul hiperbolic, 38
parametrizare local
a, 26
parametrizarea canonic
a a cercului, 4
parametru natural pe o curb
a, 3
parametru pe curb
a, 1
parametrul canonic pe o curb
a, 3
planele ca suprafete, 26
planul osculator la o curb
a, 23
planul tangent la o suprafat
a, 30
produs scalar, 35
produsul scalar euclidian, 35
proprietate geometric
a a unei curbe, 2
proprietate intrinsec
pseudosfera, 48
punct hiperbolic pe o suprafat
a, 50
punct critic pentru o functie neted
a, 32
punct eliptic pe o suprafat
a, 50
punct inflexionar al unei curbe n plan, 12
punct parabolic pe o suprafat
a, 50
punct planar pe o supraft
a, 50
punct regulat al unei curbe, 2
punct singular al unei curbe, 2
punct umbilical pe o suprafat
a, 50
retea Cebsev, 57
regula Einstein de sumare, 9
relatie de echivalent
a, 2
reparametrizarea unei curbe, 2
reper Frenet ntr-un punct al curbei, 10
reperul Gauss al unei suprafete, 30
repreul Darboux, 65
schimbare de parametru pe curbe, 2
sfera de raz
a R centrat
a n origine, 38
sfera unitate, 27
sfera unitate n-dimensional
a, 22
sferele ca suprafete regulate, 32
simbolii Christoffel, 55
simbolul Kronecker, 10
sistem de n vectori negativ orientat, 10
sistem de n vectori orientat pozitiv, 10
sisteme de vectori contrar orientate, 10
sisteme de vectori la fel orientate, 10
spatiul euclidian n-dimensional, 17
spatiul tangent la o cuadric
a: dedublarea, 34
78
spatiul vectorial tangent la o suprafat
a, 30
spirala logaritmic
a, 5
spirala lui Arhimede, 6
subspatiul vectorial generat de un sistem de vectori, 9
suprafat
a de nivel, 32
suprafat
a de rotatie, 47
suprafat
a minimal
a, 50
suprafat
a Monge, 26
suprafat
a neorientabil
a, 31
suprafat
a orientabil
a, 31
suprafat
a plat
a, 50
suprafat
a regulat
a, 26
suprafat
a riglat
a, 27
suprafata Enneper, 38
suprafete difeomeorfe, 42
tensor de tip (0, 2) pe un spatiu vectorial, 36
tensorul de curbur
a al unei suprafete, 56
teorema de existent
a si unicitate a bazei Frenet,
10
teorema Egregium, 60
torsiunea geodezic
a, 66
torul, 48
unghiul dintre dou
a curbe pe o suprafat
a, 40
v
arf al unei curbe n plan, 12
valoare critic
a pentru o functie neted
a, 32
valoare regulat
a pentru o functie neted
a, 32
vectori si valori proprii, 49
vectori coliniari, 10
versorul normalei la o suprafat
a, 30
Index

Geom 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Geom 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Geometria curbelor si suprafetelor

2 Reperul Frenet si curburi

6 Planul tangent si normala

7 Forma I-a fundamental

9 Forma a II-a fundamental

12 Teorema Egregium si teorema fundamental

ACEST CURS RASPUNDE

Definitia 1.1 i) Numim curb

t se numeste parametru pe curba C iar punctul P = r(t) al curbei l not

la I a lui R. Mai spunem c

= (cos t, sin t) neted

ii) Axa Ox din R3 este o curb

r2 (t) = (t3 + 2t, 0, 0),

r3 (t) = (t5 , 0, 0),

Din ultimul exemplu vedem c

bijectie; deci r si h sunt parametriz

R(u) = r (u) noua parametrizare a lui C. Avem:

Observatii 1.10 Parametriz

r2 ale exemplului precedent observ

Definitia 1.11 Curba C : r = h(s),

kh (s)k = 1 pentru toti s J. Atunci s se numeste parametru natural sau canonic pe C.

Definitia 1.13 i) Functia L : (t0 , b) R:

se numeste lungimea de arc pe [t0 , t] pentru curba C.

Folosind formula schimb

= r date de Definitia 1.5 si presupunem, pentru simplificare,

A se vedea si Definitia 3.3 din Cursul 3.

Rezolvare Avem: r (t) = R(1 cos t, sin t) si deci: k

S1.4 Se cere lungimea arcului [0, 2 ] a astroidei:

Rezolvare avem: r (t) = 3R( cos2 t sin t, sin2 t cos t) si deci: k

S1.5 Pentru spirala logaritmic

cu R > 0, k > 0 constante date se cere:

< r(t), r (t) >

care este o constant

S1.6 Se cere lungimea arcului [0, 2] al curbei: r(t) = (t 12 sh2t, 2cht), t R.

r (t) = 2sht(sht, 1) si rezult

L(C|[ 0, 2]) = 12R

(t3 + t)dt = 12R(

S1.8 Se cere lungimea curbei n coordonate polare.

r () = ( cos sin , sin + cos )

S1.9 Spirala lui Arhimede: () = R, R, cu R > 0 o constant

r 2 + (r )2 = R (1 + cos )2 + sin2 = R 2 + 2 cos = 2R| cos |.

S1.12 (Conice nedegenerate) C : () = 1e pcos , R, unde e [0, +] reprezint

Liniile MATLB sunt astfel:

Reperul Frenet si curburi

Definitia 2.1 Numim c

este un element din X (C). 2

Bc = {e1 , ..., en } din Rn . Reamintim c

Conform discutiei din Observatia 2.7 suntem condusi la introducerea urm

si cum toate functiile ce intervin mai sus sunt netede rezult

ii) pentru j > i + 1 avem:

aji (t) = aij (t).

In fapt, expresia lui N se deduce pe o cale mai rapid

Cum N (t) este ortogonal pe T (t) rezult

si din relatia (2.11) obtinem:

< (x (t), y (t), (y (t), x (t)) > .

In concluzie, avem o singur

x (t)y (t)+y (t)x (t)

Astfel: a21 (T ) =< T (t), kTT (t)

Avem prin derivarea primei relatii urm

Facem produsul vectorial al primelor dou

Facem acum produsul mixt al vectorilor din (2.16):

si, n concluzie, expresia torsiunii este:

(R cos t)R cos t + (R sin t)(R sin t)