Aciunea n revendicare, potrivit dispoziiilor din Noul Cod Civil

Filed under: Legal

Actiunea in revendicare constituie principalul mijloc de aparare a dreptului de proprietate privata
(art.563 si urm din NCC) si publica (art.865 din NCC).
Ca si definitie, putem spune ca actiunea in revendicare reprezinta actiunea aflata la indemana
proprietarului bunului impotriva posesorului sau impotriva altei persoane care detine bunul respectiv,
fara drept.
Proprietarul are dreptul, ca pe langa revendicarea bunului, sa solicite si despagubiri.
Dreptul la actiunea in revendicare este imprescriptibil, cu exceptia cazurilor in care prin lege se
dispune altfel (art.563 alin.2 din NCC). Asadar, actiunea in revendicare poate fi introdusa oricand,
indiferent daca priveste un bun mobil sau un bun imobil, cu exceptia cazurilor in care prin lege se
dispune altfel (de ex, potrivit art.937 alin.1 din NCC, bunul bunul mobil pierdut sau furat poate fi
revendicat de la posesorul de buna-credinta, daca actiunea este intentata, sub sanciunea decaderii,
n termen de 3 ani de la data la care proprietarul a pierdut stapanirea materiala a bunului).
Se naste o discutie interesanta in ceea ce priveste interpretarea dispozitiilor art.566 alin.1 din NCC,
in sensul in care urmeaza a se stabili natura juridica a actiunii intemeiata pe prevederile articolului
mentionat, aparent legiuitorul incluzand in actiunea in revendicare si o actiune in despagubiri.
Stabilirea naturii juridice a actiunii in despagubiri intemeiata pe dispozitiile art.566 alin.1 din NCC are
o importanta deosebita in ceea ce priveste aplicarea dispozitiilor referitoare la prescriptia extinctiva.
Apreciem ca o asemenea solicitare are acelasi caracter imprescriptibil, dat fiind faptul ca avem in
vedere o cerere accesorie actiunii in revendicare.
Astfel, potrivit art. 2502 alin.1 din NCC, dreptul la aciune este imprescriptibil in cazurile prevazute de
lege, precum si ori de cate ori, prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exercitiul sau nu
poate fi limitat in timp. Prin natura lor, despagubirile la care se face referire n art. 566 alin.1 NCC vin
sa inlocuiasca bunul. Practic, art.2502 alin.1 trebuie interpretat restrictiv, in sensul in care este vorba
de un drept supus prescripiei extinctive, care ins datorita unei situatii particulare (natura sau
obiectul dreptului subiectiv) este considerat imprescriptibil.
Nu acelasi lucru insa se va avea in vedere in situatia in care se solicita despagubiri ca urmare a
antrenarii raspunderii civile delictuale.

Calitate procesuala activa intr-o actiune in revednicare o are titularul dreptului de proprietate. Ca
element de noutate, in cazul coproprietatii (proprietate pe cote-parti), NCC prevede ca in orice
actiune privitoare la coproprietate, inclusiv in cazul actiunii in revendicare, fiecare coproprietar poate
sta singur in justitie, indiferent de calitatea procesuala, spre deosebire de principiul unanimitatii
consacrat de vechea reglementare.
Calitate procesuala pasiva o are persoana in a carei posesiune nelegitima se afla bunul pe care
reclamantul il revendica.
Art.565 NCC stipuleaza ca, in cazul imobilelor inscrise in cartea funciara, dovada dreptului de
proprietate se face cu extrasul de carte funciara.
Cererea de chemare in judecata trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute de art.82 si
art.112 din Codul de procedura civila.
Actiunea in revednicare imobiliara este de competenta instantei in a carei raza teritoriala se afla
imobilul (conform art.10 din Codul de procedura civila), iar cea mobiliara este de competenta
instantei in a carei raza teritoriala se afla domiciliul paratului (conform art.5 din Codul de procedura
civila).
Ambele actiuni se timbreaza la valoarea bunului revendicat.
Ca efect al admiterii actiunii in revendicare, paratul va fi obligat la restituirea bunului sau la
despagubiri, evaluate n raport cu momentul restituirii, daca bunul a pierit din culpa sa ori a fost
instrainat. De asemenea, in aceleasi condiii, paratul va fi obligat la restituirea productelor sau a
contravalorii acestora. Paratul posesor de rea-credinta sau detentorul precar va fi obligat, la cererea
reclamantului, si la restituirea fructelor produse de bun pana la inapoierea acestuia ctre proprietar.
La cererea paratului, proprietarul poate fi obligat sa restituie posesorului cheltuielile necesare pe
care acesta le-a facut, cheltuielile utile, in limita sporului de valoare, daca prin lege nu se prevede
altfel, precum i cheltuielile necesare pentru producerea i culegerea fructelor sau a productelor.
Proprietarul nu este dator sa acopere cheltuielile voluptoare, in timp ce posesorul are dreptul de a-si
insusi lucrarile efectuate cu aceste cheltuieli numai daca prin aceasta bunul nu se deterioreazn
situaia n care cheltuielile necesare, utile sau voluptoare se concretizeaza intr-o lucrare noua, nu se
poate cere restituirea acestora, in acest caz fiind incidente dispoziiile corespunztoare din materia
accesiunii imobiliare artificiale.
Paratul are un drept de retenie asupra produselor pana la restituirea cheltuielilor facute pentru
producerea i culegerea acestora, cu excepia cazului in care proprietarul furnizeaza paratului o
garantie indestulatoare (art.566 alin.6 din NCC).

Hotararea judectoreasca prin care s-a admis aciunea n revendicare este opozabila si poate fi
executata si impotriva tertului dobanditor, in condiiile Codului de procedura civila.

Exercitarea autoritii printeti de ctre bunic. Condiii

28 august 2015 Drept Civil Jurisprudenta

Potrivit art.397 C.civ. autoritatea printeasc se exercit i dup divor de ambii prini
n comun, ceea ce nseamn c drepturile i ndatoririle printeti care privesc att
persoana ct i bunurile copilului aparin n continuare n mod egal ambilor prini,
acetia exercitndu-le numai n interesul superior al copilului i fiind rspunztori pentru
creterea acestora, deoarece ei au n primul rnd ndatorirea de cretere i educare a
copiilor lor minori.
De la aceast regul codul civil actual a prevzut excepii reglementate de
dispoziiile art.398 i 399 C.civ., adic autoritatea printeasc poate fi exercitat de
ctre un singur printe aa cum arat art.398 C.civ. iart.399 C.civ.
Acest ultim text arat c n mod excepional instana de tutel poate hotr plasamentul
minorului la rud sau la o alt familie ori persoan, cu consimmntul acestora sau
ntr-o instituie de ocrotire. Acestea exercit drepturile i ndatoririle care revin prinilor
cu privire la persoana copiilor.
Se constat astfel c dispoziile art. 399 din Noul Cod civil reglementeaz situaia de
excepie n care instana de divor dispune ca autoritatea printeasc s fie exercitat
de alte persoane, ns textul nu prevede n ce ipoteze s-ar putea lua o astfel de msur
grav, mrginindu-se s menioneze c ea poate fi luat doar n mod excepional.
n contextul noului cod civil aceasta este o msur similar celei prevzute de art.42
alin.2 C.fam, astfel nct doctrina i jurisprudena dezvoltate pe baza textului menionat
pot fi valorificate i n interpretarea acestor dispoziii.
Astfel, msura excepional prevzut de acest articol ar putea fi luat numai n cazul n
care comportamentul sau imoralitatea prinilor ar impune-o cu necesitate, neglijena
manifest a prinilor fa de copii, violena fa de acetia, conduita imoral ar putea
constitui astfel de motive.
Cu alte cuvinte, trebuie s se constate c exercitarea autoritii printeti de ctre ambii
prini sau de ctre unul singur dintre ei nu este n interesul superior al copilului. n

orice caz simplul ataament al minorului fa de alte persoane, de bunica patern cum
este cazul n spea de fa, precum i ataamentul acesteia fa de minor, nu constituie
motive suficiente pentru care instana s dispun exercitarea drepturilor printeti de
ctre reclamant.
Din probele administrate la dosarul cauzei a rezultat ntr-adevr c minorul se afl n
prezent la domiciliul bunicii paterne, care se ocup n mod exclusiv de creterea i
educarea acestuia, c prta, mama minorului nu l-a vizitat de o perioad considerabil
de timp, c tatl acestuia lucreaz la o societate comercial care are contracte att n
ar i n strintate, presupunnd deplasarea acestuia pe perioade diferite de timp,dar
i c nici unul dintre prini nu contribuie la creterea acestui minor.
Este adevrat c martorii au relevat existena unei legturi strnse ntre bunica
reclamanta i minor, ns instana nu va putea dispune exercitarea autoritii printeti
de ctre aceasta, avnd n vedere c dispoziiileart. 399 NCC prevd n mod imperativ
c instana de tutel poate hotr plasamentul minorului la o rud sau la o alt familie
ori persoan, din moment ce o asemenea solicitare, cu referire expres la plasament, nu
a fost formulat de ctre reclamant.
Totodat, se reine c nu s-a dovedit n cauz comportamentul sau imoralitate prinilor,
precum nici neglijena prinilor fa de minor.
Pentru aceste considerente i n temeiul art. 399 NCC, tribunalul va respinge cererea
formulat de reclamant privind exercitarea autoritii printeti cu privire la
minor. (Tribunalul Gorj, Decizia nr. 309/2015, portal.just.ro)