Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Modul Curs Formator
Modul Curs Formator
FORMATOR
CURS IN SISTEM LA DISTANTA
Autor:
Data realizrii:
Mai 2009
Pagina 1 din 71
CUPRINS
1. FORMAREA SI FORMATORUL - DELIMITARI CONCEPTUALE
2. INVATAREA PRODUSUL DE BAZA AL FORMARII
3. COMUNICARE, INVATARE SI FORMARE
4. MANAGEMENTUL UNUI PROGRAM DE FORMARE
Pagina 2 din 71
CAPITOLUL I
FORMAREA SI FORMATORUL - DELIMITARI CONCEPTUALE
Obiective:
Dupa parcurgerea acestui capitol, cursantii vor fi capabili:
O1 sa defineasca conceptul de formare si sa
mentioneze care sunt beneficiile acestuia
O2 sa indice pe ce planuri se desfasoara formarea si ce
domenii ale cunoasterii umane sunt vizate
O3 sa mentioneze diferentele intre conceptele de
predare si formare
O5 sa precizeze ce este formatorul
O6 sa rolul, functiile, abilitatile si sarcinile formatorului
I.1. Formare educatie - dezvoltare
I.1.1. Conceptul de formare
Au fost date nenumarate definitii conceptului de formare. De cele mai multe ori,
acesta este descris ca fiind un proces sistematic de dobandire de noi cunostinte, abilitati
si atitudini necesare indeplinirii mai eficiente a atributiilor unui anumit post, prezent sau
viitor. Conceptul de formare este inglobat intr-unul mai cuprinzator, acela de dezvoltare.
Acest concept trebuie explicat alaturi de cel de educatie, invatare si instruire. Spre
deosebire de formare (training), care este oportunitatea oferita unui individ de a invata,
dezvoltarea reprezinta rezultatul pe termen lung al actiunilor de invatare. Noua
terminologie reflecta schimbarea orientarii dinspre proces (training) catre rezultat
(dezvoltare). Educatia este diferita de training si dezvoltare prin setul de cunostinte,
abilitati si atitudini de natura generala. Ea se poate realiza prin cursuri de formare in afara
companiei (cursuri de limbi straine, masterate, cursuri postuniversitare etc.).
Toate acestea implica invatare, o permanenta schimbare relativa a cognitivului cu
implicatii la nivel comportamental si atitudinal. Din aceasta perspectiva, formarea este
un proces intentionat care provoaca invatare si care este aplicabil la postul de
lucru.
Formarea presupune doua dimensiuni:
1. Formarea initiala care asigura pregatirea necesara pentru dobindirea
competentelor profesionale minime necesare pentru obtinerea unui loc de munca.
2. Formarea continua, ulterioara celei initiale, care asigura dezvoltarea
competentelor profesionale deja dobindite sau dobindirea de noi competente.
Acest tip de formare apare in urma evolutiei, a dezvoltarii constante, a schimbarii.
Aceste schimbari se petrec insa in mod diferit, astfel incat nevoile pot fi diferite, iar
scopul diferitelor formari este altul de fiecare data.
Pagina 3 din 71
dezvoltarea organizatiei
dezvoltarea angajatilor
Pagina 4 din 71
POLITICA
DIRIJAREA
FORMARII
GESTIUNEA
FORMARII
EXECUTAREA
FORMARII
PROGRAME
ACTIUNI
1.1.4. Ce formam?
Formarea vizeaza trei mari domenii ale personalitatii umane:
Cunostinte:
o Idei, principii, concepte, reguli, legi, termeni noi ce trebuie insusiti;
Atitudini:
o Interese, aprecieri, idealuri;
o Comportamente concrete vizibile.
Abilitati:
o Modul in care abordeaza/ prezinta problemele;
o Modul in care evalueaza;
o Modul in care folosesc cunostintele dobandite.
1.1.5. Caracteristicile formarii
Pentru a observa caracteristicile formarii, trebuie sa facem distinctia instruire
formala instruire non-formala. Instruirea formala (sau mai degraba formalizata) este
acel tip de educatie care opereaza intr-o institutie reglementata de reguli si norme.
Instruirea non-formala trebuie inteleasa ca o realitate educationala mai putin
formalizata, care opereaza in afara structurilor sau rutinelor sistemului educational formal,
diferenta constand in metodele si tehnicile de invatare folosite.
Schematic, aceasta dihotomie poate fi prezentata astfel:
Pagina 5 din 71
INDICI
Ce provoaca?
PREDARE
Invatare si dezvoltare
individului
de Continuturi inchise
Ce
fel
continut?
Relatia predareinvatare
Relatia
grupinstructor
Cat timp?
Ce format?
FORMARE
a Imbunatatiri in organizatie
Continuturi flexibile, gradate
Coordonare
Planificare
Motivare
Comunicare
Evaluare
CONCEPTIA
CLASICA
CONCEPTIA MODERNA
Rigid
Centrare pe materie
Orientare spre autoritate
Formal, incredere scazuta
Competitiv
Castigator invins
Profesorul domina
Nu se stabilesc relatii intre cursanti
Control ridicat, dependenta
Valorificare scazuta a experientei
participantilor
Risc redus
Conform planurilor si programelor in
vigoare
Flexibil
Centrare pe cursanti
Relaxat, bazat pe incredere,
respect si colaborare
Informal, cordial
Castigator castigator
Receptivitate
la
dorintele
participantilor
Relatii frecvente intre participanti
Relatii adult adult
Valorificarea
experientei
participantilor
Colaborare in evaluarea nevoilor
de instruire
Negociere, centrare pe problema
Extrinseca (note)
Recompense si sanctiuni
Intr-un singur sens
Reprimarea sentimentelor
De catre profesor elevului
Calificative
Pagina 6 din 71
1.2. Formatorul
Sarcina formatorului este una dificila pentru ca trebuie sa beneficieze de calitati
innascute sau dobandite care sa ii confere autoritate in domeniul cunostintelor si
informatiilor oferite, abilitati de comunicare, adaptabilitate si gandire flexibila. Formatorul
se contureaza ca o persoana importanta, cu o influenta considerabila asupra cursantilor
pentru ca este un model de gandire si actiune. Astfel, formarea implica mai mult decat
continut, metode si suport deoarece stilul si comportamentul formatorului vor fi potential
limitate.
De asemenea, este foarte important ca formatorul sa practice ceea ce formeaza
pentru a se putea constitui un model eficient. Un formator eficient este capabil sa ofere
participantilor si siesi o deosebita oportunitate de a invata si a dezvolta capacitati.
A fi formator inseamna a face sa functioneze un grup care, pe langa achizitia unor
cunostinte si deprinderi, trebuie sa faca si dovada ca este capabil sa produca. In acest
sens, grupul celor formati nu se reduce la o suma de indivizi de o anumita formatie, ci
devine o entitate sociologica animata de un obiectiv comun care va realiza un produs in
sens pragmatic/ideatic. In plus, formatorul transmite cunostinte asupra procedeelor si
metodelor folosite in formare, deoarece scopul acestora este de a
simula situatii
reale intrunite in activitatea celui format. De aceea, un formator isi va perfectiona continuu
aptitudinile de animare a grupurilor de stagiari.
Formarea formatorilor reprezinta prima etapa a activitatii de formare si dezvoltarea
personalului. Formatorii trebuie sa dobandeasca cunostinte specifice si sa isi dezvolte
competente in urmatoarele domenii:
Pagina 7 din 71
organizare;
reglare;
producere;
Pagina 8 din 71
FORMATOR
Facilitator
Viata reala
Activ
Fa chiar tu!
Ce ai face tu?
PROFESOR
Expert
Teorie
Pasiv
Priveste-ma!
Uite cum se face!
Pagina 9 din 71
CEI 5 F AI FACILITARII
Pentru a fi un bun formator, trebuie sa fii inainte de toate un bun facilitator. Iata cei 5
F ai facilitarii de care trebuie sa tineti seama intr-un program de formare:
FOARTE PRIETENOS
Facilitatorii au o influenta considerabila asupra tonului general si atmosferei
imprimate unei intalniri/formari. La inceput, oamenii se uita mai mult la propriile
scaune decat unii la altii. O atitudine preietenoasa ofera participantilor un sentiment
de relaxare care contribuie la imbunatatirea calitatii contributiei lor. Aceasta atitudine
este si contagioasa un zambet atrage dupa sine alt zambet.
FERM
Intotdeauna vor exista limite de timp. Facilitatorul are responsabilitatea de a duce
discutia mai departe, desi unii participanti se vor impotrivi.
FOCALIZAT
Fiecare sesiune de curs necesita o focalizare, urmarirea continua a obiectivelor
de invatare proiectate. Fiecare sesiune trebuie sa respecte mai mult sau mai putin
proiectul/ planul initial. A ramane focalizat poate insemna si a fi ferm.
FLEXIBIL
Unele dicutii pot devia de la programul intial. Facilitatorul trebuie sa hotarasca
situatiile in care acestea pot fi continuate sau in care acestea necesita o
redirectionare.
FAIR PLAY
Toti participantii trebuie tratati in acelasi fel si tuturora trebuie sa le fie oferite ocazii
de implicare. Facilitatorul are responsabilitatea ca toata lumea sa invete.
Pagina 10 din 71
Sarcinile formatorilor :
incurajarea unei comunicari directe a experientelor personale de invatare;
implicarea participantilor in procesul de invatare;
argumentarea oportunitatii selectarii unor anumite metode, tehnici, mijloace
didactice;
respectarea limitelor temporale proiectate;
atingerea obiectivelor vizate atat de proiectantul programului de formare, cat si de
participanti, identificate in urma analizei de nevoi;
stimularea interesului participantilor;
monitorizarea interiorizari experientelor de invatare prezentate;
mijlocirea comportamentelor cursantilor de a asculta activ;
crearea unui cadru de invatare adecvat pentru adulti.
Perfectionistul
Pagina 11 din 71
Turbo-educatorul
Tehnicianul
Vede
numai actiuni, activitati si crede ca adultii invata numai ceea ce le spune
el/ea;
Se exprima in general folosind un limbaj tehnic;
Nu mentine decat intamplator contactul vizual cu participantii;
Discuta numai cu participantii care dovedesc - la randul lor - interes pentru
tehnica;
Foloseste cuvinte simple, pe intelesul participantilor mai putin familiarizati
cu subiectul.
Educatorul antena
Pagina 12 din 71
bataiosul
inteleptul
marele senior
atotstiutorul
guralivul
glumetul
bufonul
timidul
opozantul
somnorosul
vicleanul
the lady
don juanul
marea diva
femeia fatala
ingenua
curiosul
idealistul
moralistul
specialistul
dogmaticul
Recapitulare Capitolul 1
In acest capitol am invatat ca:
Formarea este un proces intentionat care provoaca invatare si care este aplicabil
la postul de lucru.
Formarea este mijloc de dezvoltare a organizatiilor prin imbunatatirea continua a
serviciilor prestate de angajati.
Beneficiile formarii sunt: cresterea eficientei organizationale, cresterea satisfactiei
in plan personal si cresterea satisfactiei clientilor.
Formarea are urmatoarele caracteristici:
- aduce imbunatatiri in organizatie
- are continuturi flexibile, gradate
- ceea ce se preda depinde de ceea ce trebuie invatat
- formatorul se adapteaza ritmului grupului
- este continua
- formatul este scurt/mediu
Formatorul este specialistul in formare care proiecteaza, deruleaza, evalueaza si
revizuieste activitati teoretice/practice si/sau programe de formare si dezvoltare a
competentelor profesionale, derulate in institutii specializate, sau la locul de munca.
Rolul formatorului in cadrul grupului de cursanti este acela de facilitator al prcesului de
invatare. Pentru aceasta el trebuie sa posede abilitati specifice precum: autoritate,
competenta, receptivitate,credibilitate, entuziasm, curiozitate, comunicare, eficienta,
organizare si rabdare.
Pagina 13 din 71
Test Capitolul 1
Formarea este:
program prin care se asigura dobandirea competentelor profesionale minime
proces intentionat care provoaca invatare, aplicabil la postul de lucru
proces ce asigura dobandirea unor cunostinte profesionale de baza
2.
a.
b.
c.
Ce formam?
abilitati, cunostinte, atitudini
organizatia, cunostinte, obiective
abilitati, competente, interese
Politica de formare:...................................
Programele de formare:.............................
Actiunile de formare:.................................
4.
a.
b.
c.
Formatorul este:
pedagog
autoritate
pedagog
6. Indicati trei dintre sarcinile formatorului pentru asigurarea unei invatari activparticipative:
a. ........................................................................................................
b. ........................................................................................................
c. .........................................................................................................
7. Functiile formatorului sunt:
Pagina 14 din 71
Pagina 15 din 71
CAPITOLUL 2
INVATAREA PRODUSUL DE BAZA AL FORMARII
Obiective:
Dupa parcurgerea acestui capitol, cursantii vor fi capabili:
O1 sa precizeze principiile invatarii la adulti si
importanta cunoasterii si aplicarii acestora in redactarea
programului de formare
O2 sa aplice cunostintele de predare si instruire
centrate pe cursant
O3 sa integreze caracteristicile invatarii la adulti in
programe de formare
O4 sa identifce si sa contracareze barierele de invatare
ale cursantilor
II. 1 Invatarea
INVATAREA (definitia din PSIHOLOGIE) este un proces evolutiv, de esenta
informativ formativa, constand in dobandirea/receptionarea, stocarea, valorizarea
interna de catre fiinta vie, a experientei de viata, si pe aceasta baza, in modificarea
selectiva si sistematica a conduitei, in ameliorarea si perfectionarea ei controlata si
continua sub influenta actiunilor variabile ale mediului inconjurator/ambiant.
II.1.1 Tipuri de invatare
- didactica
- sociala
- din experienta proprie
- din experienta altora
perceptiva
verbala
conceptuala
motorie
prin discriminare
prin receptare
prin asociere
prin transfer
prin generalizare
algoritmica
euristica
programata
creatoare
Pagina 16 din 71
Andragogia
Abordare
centrata
asupra celui care invata;
Cursantul isi asuma o
mare
parte
a
responsabilitatii
in
legatura cu ceea ce si
cum va invata;
Permite cursantilor sa
invete in ritmuri si prin
mijloace diferite;
Cursantii constituie o
parte activa in procesul
de formare si sunt
responsabili
pentru
performantele lor;
Motivarea
cursantilor
este predominant de
natura intrinseca (stima
de sine, dorinta de
crestere a satisfactiei
profesionale etc.).
Sinergogia
Cale de mijloc care
inlocuieste figura autoritara
a profesorului cu structuri si
metode interactive de
invatare;
Nu considera ca
participantii stiu deja ceea
ce ar trebui sa invete;
Cursantii sunt resopnsabili
pentru performantele lor ;
Invatarea se realizeaza prin
sinergie in cadrul grupurilor
de cursanti : invatarea care
rezulta din si prin lucrul in
echipa este mai puternica
si mai ampla;
Colegii cursantului
constituie o sursa de
motivatie pentru invatare.
Totusi, formatorul trebuie sa aiba in vedere anumite principii ale invatarii adultilor
pentru a putea optimiza lucrul cu participantii la curs.
II.1.3 Principiile invatarii la adulti
1)
2)
3)
4)
5)
6)
Pagina 17 din 71
Pagina 18 din 71
esentiala in primul
abordare poate fi
oricarui pregatire,
de experienta al
Pagina 19 din 71
BAZA
NEVOILOR
SI
Pagina 20 din 71
Pagina 21 din 71
Pagina 22 din 71
4. Inteligenta spatiala
Inseamna a gandi in imagini si a percepe cu acuratete lumea vizuala. Abilitatea de
a gandi in trei dimensiuni, de a transforma perceptiile si a recrea aspecte ale
experientei vizuale cu ajutorul imaginatlei sunt caracteristice acestei inteligente.
Posesorii ei au capacitatea de a intelege relatiile din spatiu si de a lucra cu obiecte.
Aceasta inteligenta o poseda cu precadere pictorii, arhitectii, fotografii.
5. Inteligenta naturalista
Persoanele la care aceasta inteligenta este dominanta inteleg lumea naturala,
iubesc plantele si animalele. Au abilitatea de a recunoaste si clasifica indivizi si
specii si de a stabili relatii ecologice. Interactioneaza eficient cu creaturi vii si pot
discerne cu usurinta fenomene legate de viata si de fortele naturii. Astronomii,
biologii, ecologii care o poseda nu opereaza cu simboluri sau scheme ca
matematicienii, fizicienii sau chimistii, ci mai degraba organizeaza tiparele observate
clasificandu-le si categorisindu-le.
6. Inteligenta interpersonala
Inseamna a gandi despre alte persoane si a le intelege, a avea empatie, a
recunoaste diferentele dintre oameni si a aprecia modul lor de gandire, fiind
sensibili la motivele, intentiile si starile lor. Ea implica o interactiune eficienta cu una
sau mai multe persoane din familie sau din societate. Persoanele cu inteligenta
interpersonala dominanta sunt conducatori, vanzatori, psihologi care inteleg cum
"functioneaza" oamenii.
7. Inteligenta intrapersonala
Determina o gandire si intelegere de sine, a fi constient de punctele tale tari si slabe,
a planifica eficient atingerea obiectivelor personale, monitorizarea si controlul
eficient al gandurilor si emotiilor, abilitatea de a se monitoriza in relafiile cu altii. Este
vorba de cunoasterea de sine si de luarea deciziilor pe baza acesteia.
8. Inteligenta kinestezica (coporala)
Gardner precizeaza ca, pentru a forma o deprindere, trebuie exercitiu, lectura sau
urmarirea unei demonstratii nefiind de ajuns. Cei care poseda acest tip de inteligenta
ca tip prevalent au o coordonare motrica buna si fac sport si activitati fizice in mod
regulat. Sunt indivizi carora le e greu sa stea nemiscati mai mult timp, iar cele mai
multe idei le vin cand se plimba, fac jogging sau desfasoara o activitate fizica (tesut,
cusut, cioplit, tamplarie). Acesti oameni simt nevoia sa atinga obiectele pentru a afla
mai multe si adora experientele fizice care le ridica adrenalina, de tip montagne
russe. Prefera sa-si petreaca timpul liber in natura si folosesc frecvent gesturi sau
alte forme de limbaj corporal cand vorbesc cu altii.
9. Inteligenta existentiala
Gardner este convins ca este o modalitate de cunoastere a lumii care ii
caracterizeaza pe filozofi, pe cei care pun intrebari despre sensul fericirii,
inceputul universului etc. Probabil ca si spiritualitatea apartine acestui tip de
inteligenta.
Pagina 23 din 71
Pagina 24 din 71
Experienta concreta a
evenimentelor in lumea
reala (Eu fac)
Pregatirea testarii
intelegerii si cunostintelor
achizitionate (Eu incerc)
CICLUL
INVATARII
LUI KOLB
Ocazii de a reflecta
asupra acestor
experiente (Eu simt)
Emiterea de generalizari si
concluzii ca urmare a
reflectiei, si exprimarea de
idei si teorii de aplicat (Eu
gandesc)
ACTIVISTII
Activistii se implica pe deplin si obiectiv in noi experiente. Le place sa traiasca aici
si acum si sa se lase condusi de experientele imediate. Sunt deschisi, lipsiti de
scepticism, lucru care ii determina sa devina entuziasti oricand se intalnesc cu un lucru
nou. Traiesc dupa filozofia: Voi incerca orice o data. Au un program zilnic foarte incarcat
si incearca sa atace diverse probleme prin brainstorming. De indata ce entuziasmul
provocat de o activitate se epuizeaza, se grabesc sa caute o alta experienta. Tind sa fie
atrasi de experintele noi, dar se plictisesc in momentul implementarii si consolidarii pe
termen lung. De obicei, sunt viata si sufletul petrecerilor si cauta sa faca acele activitati
care au o legatura directa cu ei insisi.
Invata cel mai bine cand
Invata mai putin cand
Exista mai multe experiente, probleme si Trebuie sa asculte prelegeri cu explicatii
oportunitati noi care ii provoaca.
lungi despre cum trebuie facute diverse
lucruri.
Li se cere sa caute miezul lucrurilor si Trebuie sa lucreze mult singuri, de
primesc sarcini pe care le considera dificile. exemplu sa citeasca sau sa scrie foarte
multe notite.
Li se ofera libertatea de a veni cu idei.
Pagina 25 din 71
GANDITORII
Ganditorilor le place sa stea si sa mediteze la experiente, dar si sa le observe din
diferite unghiuri. Ei aduna informatii, prima data direct de la sursa, apoi si de la altii si
prefera sa le rumege bine inainte de a formula orice concluzie. Cel mai mult conteaza
adunarea si analiza riguroasa a datelor si evenimentelor, deci tind sa amane cat mai mult
posibil formularea unor concluzii definitive. Filozofia lor spune ca trebuie sa fii precaut si
sa nu lasi nici un lucru necercetat. Uita-te inainte sa sari, Gandeste-te mult la ceea ce
faci. Sunt oameni ganditori carora le place sa analizeze toate perspectivele si implicatiile
posibile inainte de a face orice miscare. Prefera sa ocupe un loc in spate, la intalnirii si
discutii. Le place sa observe modul de actiune al oamenilor. Ii asculta pe altii si asteapta
sa vada directia discutiilor inainte de a face orice observatie. Atunci cand spun sau fac
ceva, se bazeaza pe o imagine de ansamblu care include trecutul, dar si prezentul,
observatiilor altora, dar si ale lor.
Pagina 26 din 71
Pagina 27 din 71
Pe scurt
Cand oamenii trebuie sa invete, ei trebuie incurajati sa se schimbe. Cel mai
eficient mod de a realiza acest lucru este sa ii ajutati sa inteleaga ce
beneficii vor obtine.
Oamenii invata cel mai bine cand pot desavarsi ciclul de invatare.
Oamenii pot fi ajutati sa invete atunci cand formatorul este constient ca atat
stilurile de invatare ale formatorului, cat si ale cursantului pot facilita
invatarea sau o pot bloca. Prin urmare, este esential sa se conceapa un
curs de formare care raspunde diferitelor stiluri de invatare.
II.1.4.3 Bariere de invatare
Orice sesiune sau curs este un proces bidirectional, necesitand implicare activa
atat din partea facilitatorului cat si din partea participantilor. Lista participarii totale a
membrilor grupului se poate datora unui numar de factori, multi dintre ei putand fi evitati
daca ar fi fost luati in considrare in stadiul de planificare a sesiunii. Mai jos sunt descrise
cateva bariere de invatare de care un facilitator trebuie sa fie constient.
Participantii simt ca materialul nu este relevant
Aceasta bariera nu ar trebui sa existe daca obiectivele sesiunii sunt
explicate/stabilite de comun accord de la bun inceput si afisate de-a lungul intregii
sesiuni.
Participantii nu stiu cu siguranta ce sa faca
Un facilitator trebuie sa explice cu claritate grupului cerintele fiecarei activitati, si sa
verifice ca toti participantii au inteles, furnizandu-le ocazii de a pune intrebari. Este
necesar de asemenea ca facilitatorul sa observe grupul pentru a acorda sprijin celor
inca nesiguri.
Participantii se simt prost / nu au incredere in ei
Unele persoane pot intampina dificultati atunci cand doresc sa ceara explicatii
suplimentare pentru clarificare si au sentimentul ca toata lumea, cu exceptia lor, stie
ce sa faca. Lucrul in grupuri restranse ii pune in situatia de a participa cu o constiinta
de sine diminuata. Este necesar ca facilitatorul sa modifice componenta grupurilor
pentru a oferi fiecaruia in parte ocazia de a contribui.
Incapere lipsita de confort / zgomot / distragerea atentiei
Este necesar ca facilitatorul sa verifice locatia inainte de inceperea sesiunii, pentru
a se asigura ca este confortabila si dotata cu facilitate corespunzatoare pentru
participanti; de exemplu : existenta unor toalete dezafectate, zgomotul sistemului de
ventilatie etc. Facilitatorul ar trebui de asemenea sa intrebe managerul locatiei
respective daca anumite activitati ce se desfasoara acolo in timpul seminarului ar
putea distrage atentia participantilor. Repetam, pregatirea si planificarea sunt
esentiale.
Participantii se simt presati / simt ca se merge prea repede
In timpul sesiunii, facilitatorul trebuie sa verifice daca ritmul cursului este potrivit
pentru toti participantii. Oamenii isi pierd interesul daca simt ca nu pot face fata ori au
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 28 din 71
pierdut firul discutiei. Ca atare, planul sesiunii trebuie sa permita timp pentru reflectii,
observatii sau intrebari.
Se vorbeste prea mult
Facilitatorul trebuie sa furnizeze o combinatie de activitati si informatii, pentru a
veni in intampinarea diferitelor stiluri de invatare existente in cadrul unui grup. Unii
participanti prefera sa se concentreze pe teorie si sa ia notite, in timp ce altii prefera
sa se implice activ si sa colaboreze cu ceilalti in indeplinirea sarcinilor.
Expirarea timpului
Daca sesiunea se incheie inainte ca participantii sa fi atins toate obiectivele
stabilite pentru acea sesiune, ei ar putea pleca cu un sentiment de frustrare si
insatisfactie. De asemenea, este improbabil sa existe timp pentru a evalua sesiunea
impreuna cu participantii. Pentru a evita aceste lucruri, facilitatorul trebuie sa
proiecteze in prealabil un ghid sau plan al sesiunii cuprinzand timpul alocat fiecarui
exercitiu/subiect si sa conduca sesiunea astfel incat limitele de timp sa fie respectate.
Recapitulare Capitolul 2
In acest capitol am invatat ca:
Conceptul modern in formarea adultilor este sinergogia, cale de mijloc intre
pedagogie si andragogie care vizeaza obtinerea unui efect sinergic pozitiv in privinta
invatarii adultilor
In formarea adultilor, pentru a asigura o invatare activa se respecta sase principii
fundamentale, care trebuie sa fie respectate in elaborarea proiectelor de formare
1.Adultii sunt autonomi si au interese proprii;
2.Adultii au acumulat experiente si cunostinte de viata;
3.Adultii sunt orientati spre scopuri;
4.Adultii sunt orientati spre relevanta;
5.Adultii sunt practici;
6.Adultii au nevoie de respect.
Fiecare om invata diferit, are un stil diferit de invatare in functie de tipul de
inteligenta predominant. Oricare ar fi stilul de invatare, pentru asigurarea unei invatari
reale, active, trebuie parcurse patru etape, denumite ciclul invatarii la Kolb
In cadrul grupului de cursanti pot exista situatii in care implicarea activa din partea
cursantilor poate fi alterata. Aceste situatii sunt cunoscute in domeniu ca bariere de
invatare,carora trainerul trebuie sa le dea o deosebita importanta.
Pagina 29 din 71
Test Capitolul 2
Pagina 30 din 71
8.
Este importanta cunoasterea teoriei inteligentelor multiple si a
diferentelor din punctul de vedere al stilurilor de invatare pentru:
a. invatare rapida
b. invatare activa si diferentiata
c. invatare reala
9. Elaborarea programelor de formare pe baza caracteristicilor de formare a
adultilor ara la baza:
a. 5 reguli
b. 10 reguli
c. 8. reguli
10. Precizati trei dintre barierele de invatare intalnite frecvent:
a. ...........................................................................
b. ..........................................................................
c. ...........................................................................
Pagina 31 din 71
CAPITOLUL 3
COMUNICARE, INVATARE SI FORMARE
Obiective:
Dupa parcurgerea acestui capitol, cursantii vor fi capabili:
O1 sa precizeze structura, functiile si factorii
comunicarii
O2 sa aplice axiomele comunicarii in interactiunea cu
grupul de cursanti
O3 sa integreze strategiile de comunicate interactiva si
de control al comunicarii in programele de formare
O4 sa identifce importanta paraverbalului si
nonverbalului in comunicarea in cadrul grupului de
cursanti
III.1 Definirea conceptului de comunicare
Nevoia de comunicare, de a transmite sau de a afla de la semenii nostri idei,
informatii, sentimente este o trasatura fundamentala a omului, o necesitate vitala.
Teoria comunicarii este o stiinta realtiv noua, datand de aproximativ o jumatate de
secol, iar conceptual deruteaza si tinde sa se constituie intr-o sursa permanenta de
controverse.
Pentru fiecare domeniu (biologie, sociologie, psihologie) exista o alta intelegere si
definire a conceptului de comunicare. Exista in acest moment peste 126 de definitii
reprezentative ale conceptului.
Din punct de vedere psihologic comunicarea este un proces prin care un individ
(emitatorul) transmite stilul (de obicei verbal) cu scopul de a schimba comportamentul
altor indivizi (auditorul)(Carl I. Hovland, Irving I. James, Harold H. Kelly).
Astfel, din punct de vedere semiotic, comunicarea,
Poate fi privita in sens larg si comunicarea reprezinta orice transfer de informatie
(astfel, intr-o sala de spectacol comunicarea se face prin aplauze, rasete, plans
etc., dar nu prin acelasi tip de semne ca actorii; se poate vorbi nu de o
cumunicare, ci de o comuniune, de o contaminare).
Poate fi privita ca si grefare pe limbaj verbalizat. Cele doua instante, emitator si
receptor isi schimba rolurile si fluxul de semnificatii inversat se realizeaza prin
acelas tip de semne.
Dificultatile legate de formularea unei definitii convenabile a comunicarii se
datoresc in mare masura vechimii termenului. Se presupune ca la temelia formarii
verbului latin communico ar sta adjectivul munis,-e, al carui inteles era care isi face
datoria, indatoritor, serviabil. Acest cuvant a dat nastere unei familii lexicale bogate din
care retinem adjectivele immunis scutit de sarcini, exceptat de indeplinirea unei datorii si
communis care isi imparte sarcinile cu altcineva. Mai tarziu, in epoca clasica ajunge sa
insemne ce apartine mai multora sau tuturor (sursa pentru sensul de astazi comun,
Pagina 32 din 71
Receptor
cod
contact
feed - back
Pagina 33 din 71
atitudini generale;
atitudini specifice in fata subiectului, a interlocutorului, a situatiei
sau a contextului;
sentimente personale fata de subiect, interlocutor, situatie, context;
motivatie fata de subiect, interlocutor, situatie, context;
gesturi personale;
interese personale.
3. comportamentali:
personalitate;
caracter;
experienta generala;
experienta verbala, orala, scrisa, autovizuala;
caracteristici personale (tinuta, voce, varsta, apartenta sociala).
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 34 din 71
B. Factori interpersonali:
1. lingvistici:
cod(limba);
registre;
norme;
contexte;
2. sociali:
statut social;
rol general;
distanta sociala;
cod cultural;
bagaj comun;
C. Factori obiectivi:
1. situationali:
loc fizic/distanta/spatiu;
timp/epoca/ durata;
numar de interlocutori;
dispozitia interlocutorilor;
comportamente personale;
zgomote materiale;
ritm;
canal.
2. contextuali:
subiectul comunicarii;
continutul comunicarii (informatia);
distanta formala in cod (registru);
forma de prezentare (stil);
zgomote in comunicare (redundanta, inteligibilitate);
inlantuirea enunturilor.
Pentru a vorbi, emitatorul actualizeaza o serie de aptitudini:
o cognitive (prefigurarea si organizarea logica a mesajului);
o lingvistice (formularea enuntului);
o fonologice (pronuntie, emitere).
Pentru a recepta un mesaj sunt necesare aptitudini perceptive auditive:
o lingvistice (identificare codului in care se transmit mesajele);
o semantice (intelegerea semnificatia intelegerii mesajului);
o cognitive (interpretarea mesajului).
III.1.3 Feed-back-ul in comunicare
Feed-back-ul aduce emitatorului informatii despre mesaj, in felul acesta el poate
verifica daca mesajul a fost primit si inteles corect.
El poate fi:
o POZITIV incurajeaza sursa sa emita similar
o NEGATIV descurajeaza
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 35 din 71
Termenii provin din cibernetica, unde un sistem este considerat digital atunci cand
opereaza cu o logica binara si analogic atunci cand se utilizeaza logica cu o infinitate
continua de valori. Componenta informationala a comunicarii e transmisa cu precadere
pe cale digitala, pe cand cea relationala prin mijloace analogice.
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 36 din 71
Pagina 37 din 71
Pagina 38 din 71
Pagina 39 din 71
pasivitate
- ma concentrez si cladesc pe o baza comuna;
- ma deschid din punct de vedere personal si procesez informatia relevanta
pentru situatia curenta de influentare;
agresivitate
- declar ce vreau sau ce actiune voi intreprinde;
- spun care sunt beneficiile daca celalalt face ce vreau eu si/sau consecintele negative
daca celelalt nu se ridica la nivelul asteptarilor mele;
Dialogul o forma completa de comunicare orala
Dialogul reprezinta esenta limbajului. Afectivitate si inteligenta au si celelalte
animale, intelect are numai omul, deoarece numai el a reusit sa vorbeasca. In plus, o
trasatura fundamentala este capacitatea de a dialoga. Animalele reactioneaza la
semnale, nu raspund la intrebari, pandesc, nu se intreaba, atac, nu contrazic. Ele
comunica intre ele, dar nu dialogheaza. Omul este insa prin esenta sa o fiinta dialogata.
(Henri Wald, 1983) Numai omul este capabil sa dialogheze cu ceilalti, prin conversatie, cu
sine insusi, prin meditatie. Dialogul realizeaza cel mai bine feed-back-ul si totodata,
echilibrul dintre individual si social, afectiv si rational, mijloc si scop.
El presupune o confruntare libera de pareri, capacitatea pune intrebari si a primi
raspunsuri, un schimb dialectic de argumente, o demonstratie a caracterului democratic
al relatiilor dintre parteneri.
Tipuri de dialog:
a) de informare reciproca (atunci cand pozitiile partenerilor coincid)
b) de influentare (intentie de a schimba opinia interlocutorului)
c) de comunicare (asumarea reciproca a unei solutii)
B) Comunicarea umana non-verbala
Cai de realizare:
Limbajul gesturilor
Gestul = orice miscare corporala, involuntara sau voluntara, purtatoare a unei semnificatii
de natura comunicativa sau afectiva (Lucia Wald).
Acest limbaj cuprinde:
Gesturi propriu-zise miscari ale extremitatilor corpului (cap, brate, degete)
Mimica miscari ale muschilor fetei
Privirea
Gesturile constituie un mijloc auxiliar, de subliniere sau evidentiere a expresiilor
sonore. Fata de limbajul sonor, limbajul gesturilor are un randament mai redus, dar
compenseaza prin gradul mare de universalitate.
Gradul de folosire a gesturilor difera in functie de:
a) varsta (mai frecvente la copii decat la adulti)
b) gradul de cultura si civilizatie (mai numeroase la populatiile tribale decat la
cele civilizate)
c) spatiul geografic (mai frecvente la popoarele meridionale decat la cele
nordice)
d) gradul de afectivitate al comunicarii.
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 40 din 71
KINETICA SI PROXEMICA
Se vorbeste in ultimul timp tot mai mult despre regulile de politete, salut, despre
eticheta, despre limbajul timpului, ca manifestari gestuale care diferentiaza oamenii in
functie de aria geografica si gradul de cultura, varsta si temperament. Alaturi de kinetica
(stiinta care studiaza limbajul trupului, al comunicarii prin gest si mimica), a aparut o noua
stiinta, proxemica, modul in care omul percepe si isi structureaza spatiul, distantele de
interactiune personala, sociala si publica, precum si maniera in care isi construieste si
organizeaza microspatiul.
Spatiul personal s-a ocupat de cea mai mare atentie din partea cercetatorilor.
Acestia au delimitat patru zone caracteristice:
zona intima 14-46 cm. Omul isi apara acest spatiu ca pe o
proprietate. Doar celor apropiati emotional le este permis sa patrunda in ea.
zona personala 46-1.22 m. Este distanta pe care o pastram fata
de altii la intalnirile oficiale, ceremonii sociale, intalniri prietenesti.
zona sociala 1.22 -3.60 m. Aceasta distanta o pastram fata de
necunoscuti, fata de postas, fata de vanzatorii din magazine.
zona publica peste 3.60 m. Este corespunzatoare de fiecare data
cand ne adresam unui grup mare de oameni.
KINETICA
Limbajul trupului este fascinant, poate comunica mai convingator decat cuvintele
pentru ca este mai autentic, mai sincer, mai deschis si incarcat de o anumita
receptivitate, care i se transmite si receptorului. De multe ori, cand mesajul non-verbal
intra in conflict cu cel verbal, suntem inclinati sa dam crezare mesajului non-verbal.
Pozitia corpului, a picioarelor, miscarea mainilor, a capului, a ochilor, pot comunica starea
sociala, cultura, educatia, emotia, timiditatea, superioritatea, inferioritatea, modestia,
supararea, furia, mandria etc.
De exemplu, persoana aflata pe treapta cea mai de sus a ierarhiei sociale sau de
conducere se bazeaza, in principal pe vocabularul sau bogat in timp ce una mai putin
educata sau necalificata se va sprijini mai mult pe gesturi decat pe cuvinte. Pe de alta
parte, existenta unor gesturi universale nu poate fi negata. Pe toate meridianele,
nedumerirea se exprima prin ridicarea din umeri, tristetea sau bucuria semnalate prin
modificari fizionomice asemanatoare asemanatoare.
Pagina 41 din 71
Pagina 42 din 71
Pagina 43 din 71
Vectorul non-verbal
ceea ce fac
ceea ce arat
modul in care sunt spuse
gesturi, atitudini, sunete
cod personalizat
lipsa limbajului
explicare/descriere
pragmatic
direct
experimentare
subconstient
prezent
emotie, actiune
concret
analogic
adaptare traita
structura individuala
adaptare individuala
rapid
gestionarea formei
termen scurt
cele cinci simturi
Pagina 44 din 71
2) COMUNICAREA INDIRECTA
Scrierea inaugureaza un nou tip de comunicare, prin care se suprima
conditionarea materiala, fizica, apropierea dintre partenerii de dialog si se creeaza
posibilitatea transmiterii unei informatii nedeformate, autentice, obiective in timp si spatiu.
Caracteristici:
- lipsa de apropiere fizica;
- transmitere in lant cu posibilitatea declansarii de ecouri asupra indivizilor sau
grupurilor;
- raspunsul este mult mai lent decat in comunicarea directa.
3) COMUNICAREA MULTIPLA
Inventarea tiparului a insemnat inceputul unei noi ere in istoria comunicarii prin
posibilitatea multiplicarii mesajelor intr-un numar teoretic infinit de exemplare, asiguranduse astfel fidelitatea informatiei scrise, propagarea ei in lant, caracterul multidirectional al
difuzarii.
Caracterisitici:
- aceleasi ca la cea indirecta
- mesajele sunt multiple, transmise razant, prin propagare
- comunicarea multipla are un caracter puternic socializat
- favorizeaza individualismul, provocand ruptura dintre inima si minte
- se materializeaza in doua produse ce tin de civilizatia omului modern, cartea si
presa
Functiile textului:
1. discursiva textul se caracterizeaza prin precizie, claritate, ordine, structura logica
a ideilor;
2. documentara ce provine din caracterul informativ si reflexiv; presupune
cunoasterea codului;
3. iconica imaginea are impact asupra receptarii.
4)COMUNICAREA COLECTIVA
Caracteristici:
- emitatorul si receptorul sunt doua grupuri
- comunicarea se socializeaza, devine colectiva
- mesajele trebuie sa treaca printr-un organ de informare
instantaneitate vestile devin fenomen
permanenta jaloneaza istoria in continuitatea ei
universalitate prezenta peste tot si in orice moment
Comunicarea de masa
VS.
Mass-media
se au in vedere instrumentele,
tehnicile, mijloacele de realizare
(informare de masa, masiva)
Pagina 45 din 71
informativa
formativa
comerciala
recreativa
III.2.2 Producerea mesajelor orale
Utilizatorul unei limbi trebuie sa posede o serie de competente generale
pentru a produce mesaje.
Aceste sunt:
cunostinte (SAVOIR)
Pagina 46 din 71
Tipul de receptor;
Reactiile acestuia;
Pagina 47 din 71
Reactie lenta;
Centrat pe proces;
Efort maxim de organizare;
Prudenta in actiune;
Tendinta de a evita implicarea personala;
Nevoie de adevar si pertinenta.
DIRECTIV:
Reactie rapida;
Efort maxim pentru control;
Centrat pe sarcina;
Preocupare minima pentru reflectie;
Actiune directa;
Nevoie de rezultate tangibile.
AMABIL:
Reactie moderata;
Efort maxim pentru intrarea in relatie;
Centrare pe persoane;
Preocupare minima pentru logica;
Actiune de sprijin;
Tendinta de evitare a conflictelor;
Nevoie de cooperare si acceptare.
EXPRESIV:
Reactii vii;
Efort maxim pentru implicare;
Centrare pe interactiune;
Preocupare minima pentru rutina;
Impulsivitate in actiune;
Tendinta de a evita izolarea;
Nevoie de simulare si interactiune.
Stilul analitic:
orientare
temporala: lectiile trecutului, faptele prezentului,
planificarea viitorului;
comportament verbal: natural, logic, reflexiv, fara exagerari,
analitic, cu accent pe detalii;
comportament nonverbal: calm, cu gestica ponderata;
Pagina 48 din 71
Pagina 49 din 71
Pagina 50 din 71
tolanit = dezinteres;
agitat = plictiseala.
incalecarea scaunului : atitudine dominanta;
umeri ridicati: indiferenta, necunoastere.
o
o
Pagina 51 din 71
Pagina 52 din 71
Importanta
Cele mai multe din activitatile de formare sunt de grup;
Legile grupului conditioneaza comportamentele indivizilor;
Folosirea capacitatilor enorme de optimizare si accelerare a invatarii;
Tehnicile de invatare nu pot fi realizate fara interactiune in cadrul grupului.
Avantaje
Motivatie mai mare;
Membrii grupului se folosesc unul pe altul pentru invatare;
Folosirea diferitelor experiente ale celorlalti;
Se creeaza atmosfera participative;
Ritmul invatarii este cel al grupului.
Limitari
Scump in ceea ce priveste timpul/ grupul;
Nu toata lumea are acelasi nivel : nepotrivirile pot ingreuna mersul grupului;
Comportamentele individuale sunt roluri in public din nevoia de a se evidentia,
sau din frica de interactiune;
Grupul face presiuni din punct de vedere psihologic catre uniformizare.
In ANEXA 1 puteti vedea si variante de intrebari folosite in interviu
Atitudini ce ingheata comunicarea
- amenintarea
- ordinele
- critica
- insulta
- dirijarea
- interogarea
- tainuirea informatiilor cheie
- lauda in scopul manipularii
- diagnosticarea motuvelor si cauzelor
- sfatul necerut
- persuasiunea prin apel la logica
- schimbarea subiectului
- punerea in prim plan a propriei personae
- refuzul de a acepta problema pusa in discutie
- incurajarea prin negare a existentei problemei
Pagina 53 din 71
Recapitulare Capitolul 3
In acest capitol am invatat ca :
Procesul comunicarii este unul complex, care vizeaza aptitudini cognitive, afective
si psihomotorii specifice.
Elementele comunicarii (cf. Roman Jakobson) sunt in numar de sapte: emitator,
receptor, mesj, cod, contact si feed-back.
Comunicarea are axiome specifice:
a. Comunicarea este inevitabila.
b. Comunicarea se desfasoara la doua niveluri:informational si relational
c. Comunicarea imbraca fie o forma digitala, fie una analogica
d. Comunicarea este una ireversibila
e. Comunicarea presupune raportori de forta si eaimplica tranzactiisimetrice
sau complementare
f. Comunicarea presupune procese de ajustare si acomodare
Comunicarea poate fi impartita, dupa mijloacele de comunicare folosite,patru mari
etape: comunicarea directa, orala, indirecta (scrisul), multipla (tiparul), colectiva(era
electronica).
Trainingul presupune folosirea dialogului care este o forma completa de comunicare
orala si presupune stapanirea atat a verbalului,cat mai ales a paraverbalului si
nonverbalului. La aceste aspecte se refera strategiile de control al comunicarii.
Interactiunea comunicativa la nivelul grupului presupune abilitatea de a mobiliza
grupul prin intrebari.
Test Capitolul 3
1. Precizati cele patru moduri de comunicare ce corespund celor patru etape ale
dezvoltarii omenirii:
a. tribalismul prealfabetic:.........................................................
b. era scrisului:...........................................................................
c. era tiparului:...........................................................................
d. era electronica:.......................................................................
2. Subliniati din lista de termeni data pe cei care se potrivesc factorului nonverbal:
indirect, emotie, termen lung, actiune, structura colectiva, prezent, rapid, semantic,
structura individuala, pragmatic.
3. Elementele comunicarii conform lui Roman Jakobson sunt:
a.................................................
b................................................
c.................................................
d.................................................
e.................................................
f.................................................
g................................................
V1.00 curs FORMATOR
Pagina 54 din 71
4.
a.
b.
c.
5.
a.
b.
c.
6.
a.
b.
c.
9.
a.
b.
c.
Pagina 55 din 71
CAPITOLUL 4
MANAGEMENTUL UNUI PROGRAM DE FORMARE
Obiective:
Dupa parcurgerea acestui capitol, cursantii vor fi capabili:
O1 sa precizeze etapele unui program de formare
O2 sa realizeze o analiza pertinenta a nevoilor de
formare utilizand metode de investigare specifice,
stabilind grupul-tinta
O3 sa formuleze corect scopul, obiectivele generale si
operationale ale unui program de formare
O4 sa determine continuturile relevante si succesiunea
de prezentare optima
O5 sa stabileasca formatul de program si planificarea
lui in timp
O6 sa identifice formatorii, elementele de logistica
adecvate si a celor de buget
O7 sa aplice instrumentele adecvate de evaluare a
cursantilor si a programului de formare
Pagina 56 din 71
Pagina 57 din 71
Capacitatea subiectului
Performanta
Situatia
Performanta standard
Obiectivul se considera realizat daca 15 cursanti din 17
formuleaza folosind corect criteriile SMART trei obiective specifice.
Dupa cum vedeti, obiectivele trebuie sa fie :
S pecific : indica cu exactitate ceea ce va face participantul;
M asurabil : contine termeni cantitativi : cifre/ procente;
A ttainable ( realizabil ) : pot fi indeplinite de catre participant ;
R elevant : prezinta relevanta fata de activitatile cerute la slujba ;
T emporal : indica perioada de timp necesara indeplinirii obiectivelor.
Indicatorii de masurare a rezultatelor la nivel organizational, (descriptorii de
performanta) pot fi de trei tipuri :
A ) ai resurselor: financiare, umane, materiale
B ) ai rezultatelor : cantitativi, calitativi
C ) ai eficientei : raporteaza costurile la rezultate
Exemple :
A ) Pentru patru zile de instruire sunt prevazuti 2 lectori aproximativ 10, 0 milioane lei si
cheltuieli materiale de aproximativ 7 milioane lei.
B ) La sfarsitul seminarului vom avea 15 instructori bine pregatiti in eficientizarea
procesului de productie cu un buget de 17, 0 milioane lei.
Pagina 58 din 71
Pagina 59 din 71
Pagina 60 din 71
Pagina 61 din 71
Pagina 62 din 71
TABLE
FLIP CHART
DIAPOZITIVE
PROIECTOR DIAPOZITIVE
MATERIAL DIDACTIC PLANSE
INREGISTRARI VIDEO SAU AUDIO
Pagina 63 din 71
Pagina 64 din 71
Pagina 65 din 71
Pe cine evaluam?
CURSANTUL
FORMATORUL
Ce evaluam?
Procesul de formare insusirea de cunostinte
- dobandirea abilitatilor / competentelor
- dobandirea atitudinilor
Cine evalueaza?
Formatorul
Participantii la formare
Participantii intre ei (interevaluare)
Formatorul isi evalueaza rezultatele obtinute conform obiectivelor stabilite
(autoevaluare)
Participantii isi evalueaza achizitiile si cometentele dobandite
Cu ce se evalueaza?
Teste prognostice
De nivel
De aptitudini
Standardizate
Normative
Teste diagnostice
De produs
Formative
Criteriale
Pe curriculum
Teste de inventariere
Normative
Sumative
Standardizate
Metode de evaluare
Metode traditionale
Probe orale
Probe scrise
Probe practice
Metode alternative
Observare sistematica
Pagina 66 din 71
Portofoliul
- cuprinde rezultatele relevante obtinute prin celelalte metode si tehnici de evaluare
(probe orale, scrise, practice, obsevare sistematica, proiect, autoevaluare), precum si
prin sarcini specifice fiecarei discipline. Functia importanta a acestei metode este
aceea de investigare a produselor activitatii elevilor .
Autoevaluare
- cursantii sunt invitati sa-si evalueze comportamentele sin sfera cognitivului, dar si a
domeniului afectiv, prin chestionare, scari de clasificare etc.
Clasificarea itemilor
Tipuri de itemi
Itemi obiectivi tip pereche
- cu alegere duala
- cu alegere multipla
Itemi semiobiectivi cu raspuns scurt
- de completare
- intrebari structurate
Itemi cu raspuns deschis tip rezolvare de probleme
- eseu structurat
- eseu nestructurat
Pagina 67 din 71
Pagina 68 din 71
6. Implementarea
vizeaza
..........................continuturilor
............................. de program si a .................................
Pagina 69 din 71
si
Pagina 70 din 71
Pagina 71 din 71